1,774 matches
-
realului și Îndepărtează. Referindu-se la literatura fantastică a lui M. Eliade, Ioan Petru Culianu vorbește de trei cicluri fantastice: „ciclul indian” (sau „ciclul eroului”) Nopți la Serampore, Secretul doctorului Honigberger, Șarpele, unde există „un specialist al sacrului” (/254). Ciclul „idiotului” (La țigănci, Pe strada Mântuleasa etc.), „În care specialistul e Înlocuit de „idiot”, de cineva sărac cu duhul” (/254). Putem spune că Eliade alege voit indivizi simpli (Gavrilescu, Iancu Gore) pentru a releva În ei o realitate spirituală profundă. Ei
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
comice. La primele mele contacte cu piața „capitalistă”, am stîrnit perplexitatea multor negustori punând întrebări de neînțeles pentru modul lor de viață. Intram, de pildă, într-o brutărie și întrebam: „Aveți pâine?”. În prima clipă, cel întrebat amuțea. Glumeam? Eram idiot? Îl luam peste picior? „Bineînțeles că avem pâine! Ce altceva credeți că vindem?”. Omul n-avea de unde să știe că, în limitele experienței mele, existența pâinii într-o brutărie nu era deloc de la sine înțeleasă. Când l-am întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
personalități - Radu Grigorovici, Vladimir Trebici, Rodica Scruba, Nicolae Corlățeanu, Pavel Țugui, Vasile Tărâțeanu, Arcadie Suceveanu ș.a. cu ceea ce a reprezentat cândva cultura și civilizația Bucovinei interbelice. * Hacu Hacu, revistă de umor, Cernăuți: 1921-1931. Apare când poate. Prețul - după învoială. Pentru idioți - gratis. Redactor șef - Mombo; Fondator - Sol. Redacția și administrația „Junimea” Cernăuți. * Hacu, revistă umoristică, editată de Societatea academică Junimea. „Vechea revistă umoristică condusă acum din nou de însăși fondatorii ei, se prezintă bine ca creație tehnică” își spunea părerea Glasul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de către un prieten al familiei, locotenentul Boteanu, mai târziu generalul Boteanu. Se juca Don Juan de Marana 238. Am prins gust de teatru: mă duceam des căci stalul al 3-lea costa 2 lei. Rând pe rând am văzut: Rotarul, Idiotul, Hoții de codru și hoții de orașe, Răposatul dumnealui, Caterina Hovard, Ștrengarul din Paris etc. etc., melodrame și comedii traduse ori localizate de Pascaly.239 La sala Bossel juca Matei Millo cu un repertoriu de comedii. Repertoriul său era compus
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în 6 acte], tradusă Fiul nopții, dramă [în 6 acte], tradusă Stăpânul și valetul, [com.-] dramă [în 2 acte], tradusă Omul din nimic, comedie [în 4 acte], tradusă Paiața, dramă [în 5 acte], tradusă Vrăjitoarea, dramă [în 5 acte, traducțiune] Idiotul, dramă [în 5 acte], tradusă Curierul de Lyon, dramă [în 5 acte], tradusă Lucreția Borgia, dramă [în 5 acte], tradusă Apoi anunțul vestea că reprezentațiile vor urma de 10 până la 12 ori pe lună deoarece nu era destul public pentru ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acesteia au fost arestați și internați în tabere de concentrare). În privința altor naționalități prezente de regulă în banda desenată, stereotipurile se păstrează. Deși chinezii sunt reabilitați, iar suportul "fobiei galbene" interbelice rămân doar japonezii, ei sunt în continuare lenți, ineficienți, idioți; rușii sunt patrioți, fără însă a se face referiri la comunism; America Latină este prietenoasă, însă este tratată condescendent. ibid., pp. 42-54. 622 Ibidem, p. 34. 623 Cf. Comic Book Confidential. 624 Ibid., p. 61. 625 Les Daniels, op. cit., p. 92
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu eram decât un obiect ce putea fi cu ușurință mutat de ici-colo, o mobilă dinamică, dresată, prevăzută cu un magnetofon și care, la repezeală, în funcție de situație, se întreba cu oarecare neliniște: Ce rol ar trebui să interpreteze acum? De idiot? De surdomut? De indiferent? De înțelept? De dulap? Când zilnic, zilnic de cel puțin un deceniu, mă mint singur, violent, de ce trebuie să mai ingerez minciunile altora, ba să le mai și difuzez pe post de adevăruri? Dar știu eu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
Însemnări din subteranătc "Prefață" Poate cea mai cunoscută sentință dostoievskiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice : „Frumusețea va mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi pedeapsa cu moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
locuind în orașe cu locuințe "moderne" prost încălzite și prost izolate fonic și termic, dezvoltând tribalisme de cartier. oooo Primirea în Franța prima difuzată masiv de televiziune, avea drept ecou un simulacru de dialog: "Ai văzut noul serial?" "Care" "Un idiot la Paris". Pentru funcția bancului, vezi Insem(i)nări, pag. 77, notă din 31 octombrie 1984. pppp Adică de torturi, ucideri premeditate și din culpă, șantajul cu "pedepsirea" membrilor de familie. Nu intrau aici transformarea în spioni a celor apropiați
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
după mine și a adus fapte care ilustrează părerile mele. A apărut o dare de seamă în Times, și azi am văzut că "L'independence roumaine" mă tratează de "le savant professeur de Iassy"! Sunt răzbunat acum de toți gogomanii, idioții și invidioșii care mi s'au pus în cale" (după Gorovei, 1930, pp. 113-114). L'independence roumaine îi spune, într-adevăr, le savant professeur, dar de Iassy este adăugirea lui Gruber. Iată care este textul din ziarul respectiv: " M. Eduard
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
și cu tine veți fi foarte fericiți. — Laurel. Îi pun o mâna pe spatele încordat. Ești o tipă super. Cred că Laurel e una dintre persoanele la care țin cel mai mult din lume. Dumnezeule, dacă-l întâlnesc vreodată pe idiotul ăla de bărbat al ei, să vezi ce-i fac. Când pleacă, îmi consult programul pentru restul zilei. Am o oră liberă până la următoarea clientă, așa că mă hotărăsc să mă duc până la raionul cu rochii de mireasă și să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
al treilea sfat? — Să nu vă pierdeți speranța. Asta-i tot ce e-n stare să-ți spună un ditamai avocatul, de un milion de dolari pe oră? Să-i spun logodnicului meu și să nu-mi pierd speranța? Ce idiot... la cât costă... o căruță de bani... OK, fii calmă. Sunt mai deșteaptă decât el. Găsesc eu ceva. Sunt sigură. Absolut sigură. Ia stai așa. Intru cu aerul cel mai firesc din lume în bucătărie, unde Luke se uită undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu adevărat? Ia stai așa. Să nu-mi spui că n-a auzit nici măcar un cuvânt din tot discursul meu. — Îhm... sigur că da! spun. Și, că veni vorba de mame, aici voiam și eu să ajung... Am fost un idiot. Luke duce paharul la buze și ia o înghițitură din băutura din pahar, după toate aparențele, whisky. N-a făcut decât să se folosească de mine, așa-i? Mă holbez la el, descumpănită - apoi observ sticla pe jumătate goală, de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de altă firmă care să preia organizarea. M-a bârfit în tot orașul. Se pare că toți mă consideră „dificilă“. Auzi, „dificilă!“ Firma de catering nu îmi mai răspunde la telefon, rochia e prea scurtă, cei de la florărie sunt niște idioți... Îmi pare foarte rău, zic neajutorată. Crede-mă, habar n-am avut de chestia asta... — A, sunt sigură că habar n-ai avut. Și că nu mureai de fericire la Robyn în birou, când m-a sunat. — Nu eram la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
face Laurel. — A, nu mă mai joc! Deci ea e cea care v-a luat avionul particular? Danny clatină din cap, a reproș. La naiba. Voiam să vi-l iau eu. Dar am tot ezitat între el și mixerul ăla... — Idiotule! E președinta unei companii aeronautice. — Iisuse. Un avion particular. Și... unde vă duceți? Sau încă mai e secret? Mă uit la el cum pufăie din țigară și simt cum mă cuprinde un val brusc de afecțiune pentru el. Pur și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Iosif Brodski, Din nicăieri cu dragoste, Iași, 1995; Dmitri Merejkovski, Gogol și diavolul, Iași, 1996, Evanghelia necunoscută, Iași, 1997, Rusia bolnavă, Iași, 1997; Vladimir Nabokov, Clipa de curaj, Piatra Neamț, 1996, Glorie, Iași, 2003; F.M. Dostoievski, Însemnări din subterană, Iași, 1996, Idiotul, Iași, 1998, Jurnal de scriitor, I-III, Iași, 1998-2000 (în colaborare); Andrei Platonov, Marea subterană, Iași, 1997, Moscova cea fericită și alte nuvele, Iași, 2003; A.S. Pușkin, Talismanul, Iași, 1999; Pavel Florenski, Stâlpul și temelia adevărului, Iași, 1999 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
-i de vină?, București, 1954 (în colaborare cu Al. A. Philippide); A. A. Zercianinov, D. I. Raiho, V. I. Strajev, Literatura rusă. De la Belinski la Cehov inclusiv, București, 1954; F. M. Dostoievski, Crocodilul. O nemaipomenită întâmplare sau Pățania din pasaj, București, 1956, Idiotul, București, 1962 (în colaborare cu Nicolae Gane); A. I. Jeleabujski, Umiliți și obidiți, dramatizare după F. M. Dostoievski, București, 1957; Istoria literaturii ruse, I, București, 1963 (în colaborare cu Tatiana Nicolescu); S. N. Sergheev-Țenski, Să căutăm, să căutăm mereu, București, 1963; Kornei Ciukovski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287163_a_288492]
-
diavolul. Donose a început să vorbească singur pe stradă, a slăbit mult și sărăcia și-a făcut apariția. M-am întîlnit cu el întîmplător și am fost uimit de transformarea sa. Ești bolnav? întreb oarecum neutru. Nu. Mă omoară însă idiotul. Ce idiot? Șeful. Dar ai fost cel mai fidel susținător al său. Am fost un prost, un tîmpit. Deci acuma nu mai ești? Ba sînt și acum. Ar trebui să-i crăp capul năpîrcei. Deloc mirat și prea puțin interesat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a început să vorbească singur pe stradă, a slăbit mult și sărăcia și-a făcut apariția. M-am întîlnit cu el întîmplător și am fost uimit de transformarea sa. Ești bolnav? întreb oarecum neutru. Nu. Mă omoară însă idiotul. Ce idiot? Șeful. Dar ai fost cel mai fidel susținător al său. Am fost un prost, un tîmpit. Deci acuma nu mai ești? Ba sînt și acum. Ar trebui să-i crăp capul năpîrcei. Deloc mirat și prea puțin interesat am scurtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scîrbos și cretin! Sergentul a fost atît de surprins încît a rămas năuc. Se uită buimac la cei tolăniți pe jos. Își revine și turbarea se mărește gradat, ucigaș. Cine? Cine, mă?! Eu, se ridică popenchi Floricel. Eu, scîrbosule, tîmpitule, idiotule, analfabetule. Sergentul capătă o figură de dezorientat, de aiurit. Atunci se întîmplă o adevărată minune. Colegii se ridică, îl înconjoară și în cor îl înjură. Unul lansează chiar o glumă idioată: Ce-ar fi dacă ar cădea în fîntînă, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Atunci era bine să nu dai ochii cu el pentru că, oricum, tot i se punea pata pe tine. Oamenii, în general, calculează efectele, urmările acțiunilor lor. Adică gîndesc cam așa: dacă îl lovesc cu un ciomag în cap pe ăsta, idiotul poate să dea colțul. În acest caz mă pasc ani grei de mititica. Prin urmare, omul trosnește picioarele, spatele, mîinile. Chiar dacă oasele sînt mai subțiri și se rup, mai ai șansa unei împăcări unse cu ceva milioane. Bineînțeles că ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și să nu-ți mai pese de nimic. Să te așezi acolo detașat, ca și cum te-ai instala pe budă. Să știi că de acum înainte nu mai depinde de tine. De-aia pacienții își urăsc doctorul. În fond, cine e idiotul ăla și cu ce drept cotrobăie el prin corpul meu? Să-l auzi cum spune despre tine, ăsta scrie, scribălăul, asta face, ca și cum scrisul ar fi un efect secundar al bolii. Unii își bat nevasta, alții joacă tabinet. Io scriam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mână la pizdă, asta se scoală, ce faci obsedatule, la ora asta, bețiv nenorocit, de asta-ți arde ție. Taci, fă, că sforăiai și am vrut să-ți mai iau din tiraj. - Cum din tiraj? se miră Danny de Vito. - Idiot e ăsta. Așa sunteți voi la țăroaia, în comuna Puțu, cu iepuri! Tirajul la o sobă, n-ai auzit? Când deschizi ușa, nu duduie mai tare! Aha, vezi că știi? Nu ești prost degeaba. Stăteau de o săptămână împreună și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
La mulțumirile mele, individul a rămas blocat. De fapt, problema lui nu era că nu i-am dat bună seara. Problema lui era că n-avea pe moment cu cine să se certe. Și, blocat așa, îngăima: păi, bine, mă, idiotule, io speram să ți se-ncingă tărâța. Nu așa trebuia să reacționezi! Stai, mă, că nu asta era intenția mea! Io muream să mă cert cu careva. La ăștia nevorbiți, nu tu, ci chiar ei sunt propria lor problemă. Vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
multe ori până atunci făcusem pe prostul doar așa, pentru că nu aveam chef să mă leg la cap fără să mă doară. Nu voiam să am de-a face cu niște gherțoi. Mai bine să le dai impresia că ești idiot și să te scutească. Diminețile acelea superbe când scriam pentru publicul pe care îl formau colegii mei într-o garsonieră infectă. Înconjurat de vecini paranoici, care nu știau cum să scape de mine. În primul rând pentru că era o băută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]