1,015 matches
-
că pierduse programul ei preferat pentru prima oară În atâția ani de zile. Singura dată când Îl mai pierduse era cu ani În urmă, În timpul perioadei de penitență. Însă chiar și atunci, Allah s-o ierte, se gândise la Blestemul Iederii Dragostei Nebune, Întrebându-se ce se mai petrecea În telenovelă În timp ce ea se pocăia. Însă cum putuse s-o rateze acum, când nu avea nici un motiv? Mintea ei era chiar atât de preocupată? N-ar trebui să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit decât pentru cei deciși să-l socotească astfel. 9 ianuarie O clădire veche cu fațada acoperită de iederă. Urc la etaj. Ajung în fața doctorului B. care mă întreabă dacă n-am purtat niciodată barbă. „Nu, n-am purtat.” Și mă așed pe scaunul din fața biroului, în timp ce el ridică telefonul care are un fir lung ca să poată fi utilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apa unei piscine sau a unui mic lac artificial, Într-o prefăcută dezgărdinare de roți dințate, iar În fundal se regăsesc eșafodajele de tuburi Dalmine și marile guri căscate ale Beaubourg-ului - ca un Titanic abandonat lângă un perete mâncat de iederă, naufragiat Într-un crater al lunii. Unde n-au reușit catedralele, marile tambuchiuri transoceanice șușotesc În contact cu Fecioarele Negre. Le descoperă numai cine știe cum să navigheze prin preajma lui Saint-Merri. Așa că trebuie continuat, am o urmă, sunt pe cale să dau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca un cimitir, necropola cavalerilor sacrificați. Rue de Bretagne, până la intersecția cu rue Vieille du Temple. Rue Vieille du Temple, după intersecția cu rue Barbette, are niște magazine ciudate de lampadare electrice bizare, În formă de rață, de foi de iederă. Prea ostentativ moderne. Nu mă Înșală ei pe mine. Rue des Francs-Bourgeois: mă aflu În cartierul Marais, Îl cunosc, peste puțin or să apară vechile măcelării kosher, ce legătură au evreii cu Templierii acum, când am stabilit că locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
m-a făcut să-mi doresc din suflet să-i aparțin, să fiu legată de acei oameni. Era genul de casă la care visasem dintotdeauna. Mare, dar nu de dimensiuni exagerate, impunătoare fără să fie peste măsură de grandioasă, cu iederă drapată pe zidul de cărămidă roșie, Întinzîndu-se aproape pînă la cele trei frontoane. Ferestrele aveau geamuri fixate În plumb, iar aleea din față era o fîșie imensă acoperită cu pietriș În mijlocul căreia, foarte inspirat, se găseau un stejar uriaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
brici de ras. M-am trezit foarte indispus, ca și cum s-ar fi întâmplat ceva ireparabil. Întreaga dimineață s-a muncit pe brânci la moșie. S-a făcut curățenie în case, s-a măturat curtea, și turnul a fost împodobit cu iederă și cu hamei înflorit, împletite cu ramuri de arin și de dafin. La bucătărie nu mai făceau față cu jumulitul de fulgi și de piele, cu tăiatul cărnii, datul în clocot și rumenirea ei la proțap; aerul era pătruns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asediu Romilde i-a aruncat lui Bayan un mesaj pe o răsuflătoare din turnul de răsărit. Am aflat ulterior ce-i scria chiar din gura haganului: „Cruță Cividale în numele vechii noastre iubiri. Vino la noapte la turnul dinspre munte, smulge iedera de pe zidul din spatele arinului negru și vei găsi o poartă deschisă“. Asta a făcut femeia aceea. După ce a scăpat de gărzile de la poartă, și-a trădat fiii și poporul din pricina preacurviei. Avarii au intrat, i-au căsăpit pe aproape toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
departe totul părea grandios, pătrunzând între ziduri, mi-am dat seama că orașul Cezarilor, megalopolisul care subjugase lumea, era în mare parte o împărăție a fantomelor, cu grandioase palate și temple cu acoperișurile prăbușite, peste care se înstăpâniseră ciulinii și iedera. Doar acolo unde erau bisericile ni se înfățișa, neașteptată, o priveliște de supraviețuire. Unul dintre camarazii mei, scribul Cunone, a bombănit: - Parcă ar fi un cadavru abandonat, doar pe jumătate îngropat, și din care se mai vede ici-colo câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cea de-a unsprezecea țigară, în timp ce Zogru așteaptă clipa despărțirii, în strada Gelu Căpitanul. Amintirea fraților Futacu îi readuce în minte și altă latură a poveștii. La ieșirea din pădure s-a întristat din nou. În stufărișul de răsură și iederă zăcea trupul unuia dintre tâlharii pe care îi azvârlise peste coroanele copacilor. Omul era mort, iar priveliștea cu totul răscolitoare. Eșarfa roșie îi atârna deasupra capului, pe o creangă. Trupul era zgâriat, iar în jurul gurii însângerate se adunaseră muștele. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în stânga mea, de un fel de grădină împrejmuită cu gard de piatră. E o grădină uluitoare. Până și eu îmi dau seama de asta. Florile sunt viu colorate fără a fi țipătoare, fiecare zid e acoperit cu nu știu ce soi de iederă superbă sau cu viță de vie, și, în timp ce mă îndrept spre livadă, văd pere mici aurii atârnând de crengile copacilor. Nu cred că am mai văzut vreodată în viața mea o pară crescând într-un copac. Mă plimb printre arborii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aventuri printre ruinele năpădite de natura verde, să trec apa pe un stâlp portocaliu de fostă înaltă tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei, să dau de un tânăr năuc, suit ca iedera într-o clopotniță roșie, un copil mut cu ochi largi de ciuf. Și dat jos din clopotniță, copilul să se uite mirat la mine, să mă ia de mână și să mă ducă în alăturata biserică unde cresc acum rochița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a dispărut de tot, ea a ridicat privirile către scara blocului. Era o clădire veche, construită înainte de război, ca majoritatea celor de pe strada asta. Avea unele ferestre rotunde de parcă erau niște hublouri, și era îmbrăcată de sus până jos în iederă. Cum Magda stătea cu spatele la mine, nu mi-am dat seama ce înseamnă gesturile pe care le făcea cu mâna. S-a întors: își aprinsese o țigară. În aer plutea sunetul unei sirene îndepărtate, ca fluieratul unui om fără griji. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dădea și ea aere; se potriviseră perfect ca stil. Cam după o oră am ieșit și m-am ghemuit pe bancă, desenând schițe pentru mobile. Panorama mișcătoare de pe fundalul decorului pentru Virginia Woolf era năpădită de un strat gros de iederă artificială, luminat slab, pentru a reprezenta peretele grădinii văzut prin fereastra din spate. Când mi-a arătat locurile, Bez îmi spusese cât de mult costase acea cantitate de iederă de plastic - aproape o mie de lire - și, după ce mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decorului pentru Virginia Woolf era năpădită de un strat gros de iederă artificială, luminat slab, pentru a reprezenta peretele grădinii văzut prin fereastra din spate. Când mi-a arătat locurile, Bez îmi spusese cât de mult costase acea cantitate de iederă de plastic - aproape o mie de lire - și, după ce mi-am revenit din uimire, l-am întrebat dacă aș putea să refolosesc o parte din ea atunci când decorul va fi demontat. Reciclare creativă. Voiam să o vopsesc cu spray-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am întrebat dacă aș putea să refolosesc o parte din ea atunci când decorul va fi demontat. Reciclare creativă. Voiam să o vopsesc cu spray-ul argintiu și s-o agăț printre mobile, chiar să fac găuri prin care să trag iedera astfel încât să pară că a crescut din ele. Pietrele de mormânt erau înfipte într-un covor gros de iarbă, tunsă și îngrijită impecabil, de parcă ar fi fost un gazon scump, Wilton. Dincolo de ele, stejari impunători și, fără îndoială, foarte vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu blocul pentru schițe. Îmi arăți și mie? Sophie îmi luă blocul. — Ah, e minunat, spuse ea cu entuziasm. Ca o pădure suprarealistă. Tot voiam să le pun pe zâne să poarte coronițe, poate pot să le leg cumva de iedera asta pe care o faci. Vreau să fie destul de ciudate. Sophie, cu tunsoarea ei scurtă și asimetrică și urechile mici și ascuțite părea că tocmai a scăpat și ea dintr-o pădure în stilul lui Dali. Purta o vestă pescărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
până la cealaltă, de pe peretele opus. Cele mai multe dintre ele erau goale; decorul pentru Virginia Woolf era fix, singurul lucru care atârna făcea parte din cicloramă, o bară curbată, care ajungea până în spatele decorului, susținând pânza de fond, de care era atârnată iedera falsă, de o mie de lire. Din când în când, barele vibrau ușor, lăsând să pătrundă lumina, care apoi aluneca de o parte și de alta, fără a găsi un mediu prea propice pe metalul lipsit de luciu. Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prea poți să spui mare lucru doar uitându-te la ele. În spatele ei, Lurch se prefăcea că-i sucește gâtul unei găini. Muncise din greu la respectivul așa-zis echipament, de câteva ore, mergând până la a șterpeli câteva fire de iederă dintr-un colț al cicloramei pentru mine, a le picta cu sprayul în argintiu și a face găuri în structura mobilului, prin care să le trecem. În mod clar, era inutil să i se explice lui Marie că-i cerusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Pe aceea mi-o oferi Sally, puțin mai târziu, care intră tocmai când Marie pășea de pe un scaun ținut de Lurch pe mobilul propriu-zis. Încolăcindu-se, de încercare, în jurul cablului de oțel, părea că este și ea un fir de iederă, la fel de delicat și de puternic. — Frumos! exclamă Sally, cu o convingere care mă făcu să mă simt bine. Pe bune? întrebă Marie, descolăcindu-se. Arăta frumos? Sau ar trebui să mă aplec pe spate un pic mai mult când fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
parte, ca să pară că am sărit. — Ești bine? întrebă Bez. Nu-l zărisem când intrase. — Ai fost minunată acolo sus. — Mulțumesc. Va trebui să vorbesc și cu Thierry, să rezolvăm niște chestii. Dar, în principiu, e bine, Sam. Ai prins iedera destul de jos ca să nu-mi prind picioarele în ea. — Asta era și ideea. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul, felicitându-ne reciproc. Marie își dădu la o parte părul care-i picase pe față și apoi suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
desen simplu, care devenise din ce în ce mai elaborat pe măsură ce încercam efectele pe care le schițasem după modelul copacilor din cimitir. Înainte, stilul meu se bazase pe meteoriți, comete, planete nedescoperite, înfășurate cu sârmă și atârnate pe ici-colo cu niște inele ciudate. Dar iedera de pe cicloramă pe care o folosisem îmi deschisese o perspectivă cu totul nouă, pentru care aveam sprijinul și ajutorul lui Lurch. S-a dovedit că Lurch are un ochi foarte bun, iar nesfârșitul său entuziasm adolescentin era contagios. Bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
destul de mică... Cum se procedează? Se sting luminile mai întâi și ea este coborâtă în spatele mobilului, după care sare când i se face semn? S-ar putea să nu fie nevoie să modific nimic. Și așa sunt ditamai mobilele, cu iedera înfășurată în jurul lor, cioturi, tulpini și cine știe ce a mai născocit Lurch în după-amiaza asta... Tabitha, de ce nu vii tu mâine la teatru ca să facem câteva încercări? Dar ar trebui să fie OK. Bun! dădu MM verdictul. Matthew, poți să rezolvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca niște stele; în prim plan, pluteau mobilele, cu lucirea de un albastru metalic a platinei, radiind lumină în jur aproape ca un halou, și care nu păreau nici animale, nici minerale, ci un straniu hibrid al ambelor. Fâșii de iederă argintie erau înfășurate în jurul lor și prin ele, astfel că păreau niște meteori care căzuseră într-o pădure fermecată și se prinseseră în mreje. E minunat, zise Janey, încă ținându-mă strâns de mână, în timp ce luminile se schimbară devenind mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
V-aduc copii din prag de ani târzii, Cu drag acest buchet de poezii, Ca să vă bucure măcar în clipa Când visele-și desfac spre zări aripa. De voi am fost și sunt neîncetat, Ca iedera aproape și legat, Să vă cuprind, cu inima și versul, Simțirea, năzuințele și mersul. Și câteodată chiar de mi-a fost greu, Nu mi-a părut și n-o să-mi pară rău Că m-am întors prin vreme înapoi Să
Nicuşor Constantinescu. In: ANTOLOGIE DE TEXTE PENTRU SERBĂRI ŞCOLARE by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/281_a_555]
-
spuse că încă un pahar ar putea să rezolve situația delicată. Privi cu jind sticla de J&B, era o dorință fierbinte în el, se plimba prin sufragerie, iar dorința stătea agățată de gâtul lui ca o femeie, ca o iederă cu ramuri din carne. Îl încolăcea, strânsoarea devenea din ce în ce mai supărătoare, dacă nu iei o decizie rapidă o să te sufoci. Nu dorea decât să bea, să bea, să bea până avea să uite de toate, de furtuna de afară, de Omul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]