1,026 matches
-
el chiar totul, cum părea, ci poate doar un mod de a obține altceva, ceva care ei îi scăpa. Se uită să culeagă vreo sticlă de jos, dar nu zări nici una. Curtea îngustă, cei zece pași până la gardul căptușit cu iederă și grădina din latura casei dormeau încă, scufundate într-o ceață leneșă, prevestind arșița de peste zi. Dincolo de gard, pământul se auzea încărcat de zgomote ciudate. Le auzise și prin somn toată noaptea și știa ce sunt. Altceva nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Mincu se tot dărâmă, iau foc spontan (adică temeinic deliberat), orice și oricât ar scrie în Dilema Andrei Pippidi, fiind înlocuite de jalnice cimenturi cu trei și patru etaje, ori de huidume de sticlă, aluminiu, beton, gazon la metru și iederă artificială. Centrul istoric e-o sumă de pubele plină de cafenele improvizate, cu pavaj nesigur. Oazele conservatoare, din Armenească-n Cotroceni, stau ca oscioarele de pasăre-ntre colți de crocodil. Perimetrele de veac 19 sunt livrate în sadică tăcere PUZ
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
face cine dă banul“. De elanul iresponsabil cu care destui arhitecți dispre țuiesc trecutul și natura tradițiilor locale, visând tur nuri gigantice de beton, sticlă și aluminiu într-un peri me tru caracterizat de stilul neoromânesc, de căsuțele năpădite de iederă, ascunse de grădini ș.a.m.d. La între barea dacă mai sunt astăzi arhitecții percepuți ca o elită, am răspuns da, numai că „în sensul negativ. Adică sunt legați in disolubil de mafiile imobiliare, financiare, admi nis trative“. Cum ne
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sc. C, Canal Bega, Albăstrelelor, Oravița, I. I. de la Brad, Stuparilor (p)), Blajova, Sintești, Buziaș (p), Sânnicolau Mare (p) - „Banat Tractor”, „Eurovitalis”, Gară; Gottlob (p), Deta (p) - Zona Ștrand Termal; Sânmartinu Sârbesc (p). MARȚI: Timișoara (străzile Viitorului, Castanilor, Mierlei, Hărniciei, Iederei, Mureș (p), Labirint nr. 1, sc. A, Căciulata, Topârceanu, Timiririazev, Cerbului, I. I. de la Brad (p)), Moșnița Veche - casnic (p), Dudeștii Noi - casnic (p), moară; Balint, Fădimac, Bară, Rădmănești, Spata, Lăpușnic, Dobrești, Ohaba Română, Ohaba Lungă, Dubești, Secaș, Crivobara, Vizma
Agenda2004-14-04-util () [Corola-journal/Journalistic/282275_a_283604]
-
literelor./ Pune-ți, Doamne, pecetea Chipului Tău peste coconul/ sufletului meu. Fă-mă, Doamne, aprinzător de candele./ Credinciosul este om înflorit./ Mă închipui prunc, într-o scaldă de lumină. Mă închipui/ mire îmbrăcat în schimbarea la față. Sufletul meu este/ iedera lui Dumnezeu. Sînt cufundat, Doamne, în afara/ ochilor mei, în afara auzului, în afara minții mele, în afara vorbirii și a tăcerii, mult în afara mamei mele. Sînt cufundat în sine./ Sînt cufundat, Doamne, în nesine./ Dumnezeu infinitul este întotdeauna întredeschis. în el intră/ sufletul
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
din latină, între cuvântul românesc și etimonul său latin există identitate de sens, chiar dacă forma lor este uneori mult diferită: lat. aqua și rom. apă, lat. oculus și rom. ochi, lat. dicere și rom. a zice, lat. hedera și rom. iederă, lat. ridere și rom. a râde au același sens. Sunt însă și situații când există deosebiri între sensul cuvântului românesc și cel al cuvântului latinesc presupus, pe baza corespondențelor formale, a fi etimonul său. În astfel de cazuri, pentru ca etimologia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
din Veneția, sau o supune regimului geometriei, ca în Giardino di Boboli de la Florența, atunci e triumful ei, al ordinii umane. În fața acestei soluții nu mai există decât una tot artistică: simularea abandonului în fața vegetației, donjonul de piatră acoperit cu iedere, izolat într-o pădure alpestră. Altfel, înseamnă a mânji iarba cu var. În strada Tritonilor, totuși, două puncte se semnalau îndată vederii. Unul îl constituia o casă la drum, ridicată de la nivelul solului pe un soclu de piatră, astfel încît
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui că se prefăcea. Pesemne că îi plăceam. Copiii lui, însă, nu mă aveau la inimă. în spatele casei era o grădină cu hățișuri de iarbă și pomi piperniciți, iar în serile călduroase de vară mă jucam acolo, construind cuiburi în iedera de la fereastra dormitorului meu. într-o seară a venit fiica fermierului și mi-a zis: — Ce crezi că faci tu aici? Probabil că nu avea nici doisprezece ani, dar mie îmi părea femeie în toată firea. I-am răspuns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o să aflăm. Era limpede că se întîmpla un lucru ciudat undeva înainte, că luminile se aglomerau la orizont. Taluzul deveni mai abrupt, pînă cînd drumul se întrerupse. Marginea era o fîșie acoperită cu iarbă sub o stîncă neagră înfășurată în iederă. Vaierul sirenelor se auzea undeva în spatele lor, și mașini de poliție treceau în goană spre lumină și tunet. întreruperea din față părea blocată de o lumină orbitoare, iar vehiculele încetineau cînd se apropiau de ea. Curînd, Rima și Lanark ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știu, nu a fost declarat oficial părăsit. Adică, nu-i bătut în scînduri. îi conduse prin iarbă spre o formă întunecată din zidul despărțitor. Era o intrare pătrată, înaltă de opt metri și ascunsă pe jumătate de o perdea de iederă. Polițistul îndreptă lanterna spre interior. O podea, sub un strat de frunze uscate, cobora în întuneric. — Eu, una, nu merg pe-aici, zise Rima ferm. Știți ce lungime are? îl întrebă Lanark. — Nu, domnule. Stați o clipă... Polițistul își petrecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aflat-o mai târziu, în alte vise. În spatele acestui prim rând de clădiri se vedeau altele, acoperite de stele. Era o vilă masivă cu olane roșii, era și o casă roză ca un mic castel, erau blocuri scunde, împletite cu iederă, din perioada interbelică, ce-aveau ferestre rotunde și geamuri dreptunghiulare cu ornamente Jugendstil în casa scărilor, și foișoare grotești deasupra. Toate pierdute prin frunzișul, acum negru, al plopilor și carpenilor, care mătură cerul adânc, din ce în ce mai întunecat către stele. La ferestrele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și cuprins de spasme ca de tetanos, proprietarul unui sfert din Cartierul franțuzesc fusese abandonat de medici la capătul unei luni de tortură și lăsat să urle ca un jupuit de viu, gol, pe patul său din casa acoperită de iederă din nordul select al orașului, vegheat doar de două maici speriate de la Misiunea Catolică. Perla de lângă nară crescuse cât o boabă de strugure, și în hialinul ei difuzau pânze vagi, sângerii. Fire sârmoase, flexibile, absorbante, i se insinuaseră pe sub toată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
smulgea părul. Apoi bâjbâi după cizme și scoase din carâmb un cuțit lung și subțire, de jugănit porcii, care aruncă un foc alb când zorii-i încercară ascuțișul. Se ridică în picioare, cu maica sa agățată de el ca o iederă și, apucîndu-și mădularul negru și chircit acum de o vinovăție de moarte, îl reteză dintr-o fulgerare, împreună cu punga prețioasă dindărăt, și-l azvârli ca pe-un iepure-nsîngerat, ca pe-un prunc nou-născut, departe de sine. Se tăvălise apoi în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mă cazase. El locuia în casa de alături, care da în aceeași curte interioară cu a mamei lui. Curtea aceea, în care am stat uneori să mă prăjesc la soarele arzător al sudului, era împrejmuită cu ziduri înalte, acoperite cu iederă și trandafiri. Într-o zi, când trebuia să plec în oraș, câinele s-a furișat pe lângă mine, a ieșit din casă și dus a fost. Am vrut să-l închid la loc, dar nu știam nici cum îl cheamă, nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
eu. Roșcovanul Înjură, fața lui se Înnegri precum flacăra muribundă a unei lămpi cu gaz, buzele tremurându-i ca și cum tocmai mestecase sticlă pisată. Pe fruntea-i pătrată se ridică și se Întinse o venă subțire, albastră, ca un cârcel de iederă pe un zid de cărămidă. Arătă spre Six: — Țineți-l aici, mormăi el. Roșcovanul Își făcu loc cu umerii printre oamenii de afară ca un luptător furios și mi se adresă mie: Dacă ăsta e vreunul dintre trucurile tale, Gunther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Zhong-nan-hai, cu iarbă de apă verde. Pești cu cap ca de câine se strâng sub frunzele de lotus. Pe partea stângă, tocmai a fost terminată o nouă grădină de legume. La capătul grădinii e o arcadă din piatră, acoperită cu iederă. Pe sub iederă e o cărare care duce la Grădina Nemișcării, unde este reședința lui Jiang Ching. Grădina Nemișcării este protejată de Grădina Recoltei, dar separată de ea. În ochii publicului, trăim împreună. Însă cărarea de la locuința lui la a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
iarbă de apă verde. Pești cu cap ca de câine se strâng sub frunzele de lotus. Pe partea stângă, tocmai a fost terminată o nouă grădină de legume. La capătul grădinii e o arcadă din piatră, acoperită cu iederă. Pe sub iederă e o cărare care duce la Grădina Nemișcării, unde este reședința lui Jiang Ching. Grădina Nemișcării este protejată de Grădina Recoltei, dar separată de ea. În ochii publicului, trăim împreună. Însă cărarea de la locuința lui la a mea e nefolosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de pe Castle Road. I-ar fi înțeles contextul, care, ca în majoritatea petrecerilor în plină desfășurare, era desprins din altă lume și destul de incoerent chiar și pentru ea. Era o clădire masivă și neregulată, construită în stil victorian, acoperită cu iederă; până nu de mult fusese un squat 1, iar acum era administrată de o asociație pentru locuințe. Sfera membrilor care locuiau acolo cuprindea atât drogați fără nici o speranță, cât și tineri profesioniști care preferau asemenea condiții precare pentru o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi putut să mă urmărească, întorcându-mă chiar de câteva ori ca să fiu sigură. Totul părea în regulă. Jumătate de oră mai târziu eram în Highgate, sunând la o sonerie veche, ruginită, de pe o poartă și mai veche, acoperită de iederă. Dacă scrisorile lui Lee s-ar afla aici, ar fi bine păzite. Stephen Baldring mă aștepta. Ne știam din vedere, de când fusesem odată acolo să o vizitez pe Lee, și m-a întâmpinat cu o politețe de modă veche, îndrumându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și șopti apropiindu-și puținătatea trupului și mai strâns de pieptul voievodului: — Ți-e mai ușor, măria ta? Împacă-te, sunt și boieri care te iubesc și care te-au așteptat cu nădejde vie. Vodă se desprinse din strânsoarea de iederă a brațelor bătrânului și se aplecă să-i sărute mâna, dar mitropolitul, cu mâinile-i neobișnuit de subțiri, îi prinse ușor capul și-l sărută cu dragoste de nenumărate ori pe frunte și pe obraji. Făcu apoi semnul binecuvântării și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o casă mare, boierească, o casă cu bibliotecă, cu penddulă și chaise - longue. O casă cu patru dormitoare, o marchiză, un salon mare, două bucătării (una de iarnă și alta de vară) și un chiosc superb din lemn, acoperit cu iederă. *** Între timp, mirii străbăteau lumea, dar Richard se gândea mereu la conacul lui frumos. Lotti era acum pentru el unica familie. Cu ea avea să-și împodobească reședința lui de la țară, conacul acela tipic englezesc pe care-l îndrăgea nespus
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
șoferul să deschidă geamul. Deja vede imaginea binecunoscută a acoperișului înalt acoperit cu ardezie neagră. De o parte și alta a străzii se aliniază vile impunătoare pe a căror pereți albi se vede plasa lemnoasă a rugilor abia înmuguriți de iederă. Pe frontonul uneia dintre ele, proprietarul montase într-un triunghi isoscel stema heraldică a unei vechi familii nobiliare. Strada este pustie, tipică pentru cei ce locuiesc acolo, dintre care mulți abia dacă deschideau ochii spre orele prânzului. Doar un șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imensă trandafirii sunt tunși și acoperiți cu grijă, iar pământul curat, proaspăt săpat, miroase a reavăn, ca după ploaie. Totuși, aerul trist persistă datorită lipsei bucuriei florilor din cauza iernii abia terminate. Sub umbrarul de lemn, acoperit cu venele noduroase ale iederii, se vede o bancă așezată acolo pentru tihna siestei în după amiezile călduroase ale verii. Dincolo, iarba crudă a peluzei coboară lin către micul lac artificial ale cărui unde molatice strălucesc auriu în lumina soarelui. Pe mal, copaci cu crengile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a dispărut de tot, ea a ridicat privirile către scara blocului. Era o clădire veche, construită înainte de război, ca majoritatea celor de pe strada asta. Avea unele ferestre rotunde de parcă erau niște hublouri, și era îmbrăcată de sus până jos în iederă. Cum Magda stătea cu spatele la mine, nu mi-am dat seama ce înseamnă gesturile pe care le făcea cu mâna. S-a întors: își aprinsese o țigară. În aer plutea sunetul unei sirene îndepărtate, ca fluieratul unui om fără griji. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai găseau cei doi ulmi uriași. În curte, printre plante de tot felul care creșteau într-o sălbăticie fantastică, se mai distingeau cei câțiva perji de pe timpul vieții scriitorului. Desișuri, tufe de păducel, cacadâri și porumbele, mătrăgune și lujeri de iederă sălbatică, ici, colo câte un butuc uscat și gros de viță de vie sălbăticită. Prin ierburi și bălării de tot felul de buruieni mișunau șerpii de apă, păiajenii, cosași din cei mari, melci și mii de insecte de tot felul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]