7,468 matches
-
să frîngă în sufletul fraged firul veșnic întins între mamă și fiu, căruia, dacă-i faci nod, gîndul va avea întotdeauna de ce să se împiedice. A mai întors-o preotul vorbind de aprigul blestem al părinților, dar a adăugat că iertarea acestora e mult mai mare. Atunci a luat de pe scaunul de alături cartea și a citit din ea povestea fiului risipitor. Copiii n-au mai ieșit în drum cu vînătăi din ziua aceea, iar Săteanu, "moșneagul rege Lear", a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îi rîde în nas femeia, recunoscînd în cel din fața sa pe elevul de la seral, tînărul cu care s-a certat zilele trecute. Ei nu, că asta-i culmea! Ce cauți la mine acasă? Am venit să-mi cer... s... sc... iertare, doamnă! conchide apăsat bărbatul, înroșindu-se tot, cu bărbia în piept. Poate scuze rîde încet femeia. Da, da-da! se precipită cel din fața ei, ridicînd numai pentru o clipă ochii, atît cît să-i confirme. Așa... așa m-a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dat afară din uzină. Sper să nu piardă mare lucru industria românească. Un muncitor obraznic mai puțin. Dar am avut dreptate! se înfurie bărbatul. De ce-ai mai venit să-mi ceri scuze?! Așa m-au învățat: să-mi cer iertare întîi și, dacă..., să vorbesc cu domnul profesor se înflăcărează tînărul -, că el o să mă înțeleagă; el știe să înțeleagă, oamenii de la noi din uzină îl iubesc. Te rog să nu-mi mai vorbești așa de înțepat! Asta s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aștept. Da, dar afară, la poartă arată femeia cu mîna spre ieșire. Bărbatul ar vrea să plece, dar nu se îndură să facă primul pas, rămînînd totuși locului, strîngînd stingher din, umeri: Doamnă, vă rog... Gîndiți-vă și dumneavoastră... Vă cer iertare! Dacă dați dumneavoastră un telefon... Pe viitor am să învăț... Ce-i așa mare păcat că n-am știut la Limba latină?... Cui îi pasă de ea? Îndrăznești să repeți?! Este ca și cum ai spune că nu-ți pasă de maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușor de manevrat pentru a-i snopi pe intelectuali, "deștepții orașului"; ba chiar și-l închipuie dezlănțuit, lovind fără milă; apoi, cînd se mai liniștește, îi apare în gînd tînărul timid, cu brațele tremurînd, așezat pe marginea unui scaun, cerîndu-i iertare; ea, stăpînă ca niciodată pe sine, revărsînd în gesturi tot preaplinul inimii sale de femeie ajunsă la cumpăna verii, conștientă că, dacă nu la anul, apoi peste un an ori doi, începe toamna vieții și niciodată nu va mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fost prezent, și-o pot spune și în instanță, sub prestare de jurămînt, că... insolența..." Vorbe frumoase, dificile, greu de crezut să le fi scris un muncitor care nu știa nici cuvîntul "scuze", înlocuindu-l, după o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor. Am, am! Ham face nani, puișor spune bătrîna copilului, prefăcîndu-se că leagănă cățelușa. Am nána, am nána întoarce copilul ochii către studentă. Hai să mai păpăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
despre care rîd bărbații zicînd că-n pat observă că tavanul ar trebui văruit din nou surîde ea, apoi, mușcîndu-și buza de jos, ca un copil prins la dulapul cu dulceață, ai cărui ochi însă știu să scapere drăgăstos, obținînd iertarea, fata clipește și ea, făcînd un gest de neputință: Iartă-mă! Precum vezi, ți-am dovedit că pot fi și vulgară. Ți se pare surîde Mihai. Tu nu poți fi vulgară, cum la fel de bine altele sînt cu prisosință, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
l-a ajutat să facă pe furiș o vizită în tabăra acesteia, împărăteasa s-a supărat foc și a vrut să ordone executarea lui prin decapitare. Prințesa Tiejing a venit în mare grabă cu copilașul la mama ei, cerându-i iertare. Până la urmă, înduplecată, împărăteasa și-a iertat ginerele, permițându-i chiar să-și viziteze familia de-atunci încolo. Pavilionul Mudan Du Bao, prefect al ținutului Nan'an, avea o fată pe nume Du Liniang, frumoasă foc și deșteaptă. Profesorul ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pomană și cu Biserica. Pentru toți aceștia, și mulți alții ca ei, Catedrala va fi Viloiul cel Mare, în care nu stă nimeni. Sunt destui cei dispuși să plătească această mare Indulgență, cum se cumpărau cu veacuri în urmă pentru iertarea păcatelor. Numai că pentru toate păcatele puternicilor zilei n-ar fi de ajuns nici o catedrală cât Casa Poporului. Asta într-o țară nicidecum prosperă economic, nicidecum puternică politic, o țară mizeră, al cărei simbol nu este Mântuirea, ci continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
serviciu, fiind până la urmă preocupat doar cum s-o aibă și el. Când, chemați de lașul Tom, gangsterii se întorc, în frunte cu tatăl lui Grace, un nemilos cap mafiot, ea are o clipă tentația asumării păcatelor tuturor și a iertării. Dar în lumina lunii butaforice a studioului sărăcăcios numit Dogville, ea vede oamenii dintr-o dată altfel, razele astrului mort parcă pătrund prin ei... Grace mai spune doar atât: „Ei omorâți-i copiii pe rând și spuneți-i că vă opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu e o creanță transferabilă. Nu întâmplător, țapul ispășitor din Levitic 16 nu este închinat lui Dumnezeu, ci lui Azazel, adică Diavolului. Ritualul de Yom Kipur, denumit Jertfa împăcării, presupune doi țapi: primul este ucis, adus jertfă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor. Al doilea, țapul ispășitor, nu este omorât, ci trimis ca un soi de vidanjă morală să deverseze nelegiuirile fiilor lui Israel în pustia demonică. Iisus face o încrucișare nepermisă, după părerea mea, între cei doi țapi: se duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tricou albastru, cu un taur fioros desenat pe piept. (Știu că există niște cuvinte care, folosite brambura, au rostul să îndepărteze orice om de fraza pe care-o citește. Spre exemplu: „a fi menit“. N-am încotro și-mi cer iertare.) Cristos mi-era menit mie, nu pentru că doar eu eram ținta atacurilor lui fără motiv, ci pentru că nici unul din ceilalți copii de pe stradă nu părea să-și dea seama ce se întâmplă cu adevărat. Era de parcă fuga lui spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se terminase. Stafie a fost primul care și-a aruncat bâta și a dispărut. Felinarele se aprindeau unul câte unul. Era pe la ora când, după cum zicea Coșuță, Cristos începea să zboare. În loc de asta, în fața mea stătea Cristi și-și cerea iertare. Dâra aia de la avion dispăruse și ea demult. Nici umbră de pești pe cer. 2. Pantofi ciocați și șosete flaușate Acum, ce să zic, mare lucru nu-mi amintesc. De fapt, nu-mi amintesc o iotă. La urma urmei, de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Drumul Taberei, ca și cum ar fi noapte într-o carte și noi chiar am sta de vorbă într-un vis de-al tău un vis de-al tău cu un Matei mare care boscorodește ceva despre o scrisoare, un roman, despre iertare și alte bazaconii, lucruri d-astea pe care trebuie să fii nebun să le visezi atâta timp cât o ai pe Setița Kindo și mai știu eu ce alte labirinturi cu pești prin care, mă rog, voi ăștia mici găsiți întotdeauna ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cre’ că tre’ să fie neapărat un schepsis și în treaba asta, prea uităm mulți lucrurile mișto, lucrurile importante, prea ne dăm de ceasul morții când nu vă mai găsim, prea ne bușește starea asta că trebuie să vă cerem iertare, prea vrem ca soldățeii noștrii să cucerească alte lumi în care să ne simțim mai bine, să fim singuri, fără Bau-Bau prin preajmă sau alte sperietori de oameni mari (noi și cu toți Mateii noștri mici și mari de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unei clădiri supraetajate era considerat automat turnător și trebuia să sufere în consecință. Cu asta mă îndeledniceam eu. După o scurtă deliberare, consiliul bătrânilor (cei trecuți de șase ani) pronunța, în funcție de gravitatea faptei, câte șuturi în fund sunt necesare pentru iertarea păcatelor. Pedeapsa varia, nu atât prin număr (cum s-ar crede), cât mai ales prin forța și tehnica întrebuințate în actul lovirii. Ca să fiu mai explicit, trebuie să vă spun că un delict grav era echivalentul unui șut bombă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
l-ar fi putut recunoaște. Îi lipsea și doamna Purvis, care-i aducea În fiecare dimineață ceaiul; se obișnuise să-și măsoare zilele cu ea; punctate de bătăile ei În ușă, acestea se scurgeau lin spre deznodămîntul lor firesc - moarte, iertare, pedeapsă sau pace. Îi lipseau și cărțile, David Copperfield și Magazinul de rarități; nu-și mai putea Îndrepta mila asupra suferințelor fictive ale micuței Nell; mila rătăcea acum aiurea, descoperind o sumedenie de obiective, o sumedenie de șobolani care trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
simțea teribil de obosit. Între timp, soarele ieșise, În sfîrșit, la iveală. Străzile orașului erau ticsite de oameni care se duceau la lucru. Rowe se simțea părăsit, ca un păcătos Înrăit care vede cum alții se duc să-și primească iertarea. O, dacă ar putea să-și amintească măcar ce profesie avea! Vrei o ceașcă de ceai? — Da... SÎnt cam obosit. — Beavis, du-te și adu niște ceai și biscuiți, sau o bucată de cozonac. Detectivul se abținu să pună Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi judecați și condamnați. Germanii au plătit pe lângă datoriile de război și imense despăgubiri evreilor cifrate la miliarde de dolari. Comuniștii în schimb, s-au bucurat și înainte și după căderea oficială a comunismului, de privilegii și mai ales de iertare, chiar din partea victimelor, foști deținuți politici. Au fost tolerați și nu rareori s-au protejat unii pe alții și au prosperat împreună în afaceri, mai mult sau mai puțin legale. Un proces al foștilor comuniști și mă refer la cei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a se crea premisele unei noi orânduiri sociale, cu un «om nou». Despre un astfel de om s-au pronunțat și naziștii. Au fost atrași cei mai mulți intelectuali (de stânga dacă îi putem numi astfel) prin oferirea unor avantaje (inclusiv materiale), «iertarea păcatelor» de a fi avut cândva opinii ostile propagandei comuniste și chiar prin teama de represalii constând în amenințări sau șantaj. Cel mai prestigios forum al intelectualității - Academia Română -, a fost desființat și pe ruinele lui s au născut Academia Republicii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ci dimpotrivă blocată. Ar fi creat noi locuri de muncă și bani la bugetul de stat. Dar nu asta îi interesează pe cei corupți, care caută prin orice metode să-și sporească veniturile și bogăția. Întreaga politică de subvenționări, de iertări de datorii și de fiscalitate generează indirect șomaj în rândurile populației. Corupția apare chiar și în ocuparea unui loc de muncă, care trebuie de fapt cumpărat. Comerțul nu e nici el un sector dezvoltat datorită taxelor și impozitelor excesive și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Într-o societate în care fiecare vorbește doar despre greșelile celorlalți, înțeleg să-mi asum răspunderea pentru toate aceste lucruri. Mai presus de toate, sunt profund afectat de suferințele pe care schimbările necesare le-au adus celor mai nevoiași. Cer iertare tuturor celor care au sperat că vor trăi mai bine, dar suferințele lor au continuat. [...] Dumnezeu să ocrotească România! Vă mulțumesc pentru că m-ați ascultat.” Totuși retragerea din competiție a d-lui Emil Constantinescu, a agravat criza din coaliție și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a făcut vreun bine... Apoi a dispărut... Dar nici ziua în care a plecat din Oquedal n-a fost o zi fericită... Toți ochii indienilor sunt fixați asupra mea, ca ochii de copil privind la un prezent etern lipsit de iertare. Amaranta e fiica Anacletei Higueras. Are ochii migdalați, nasul ascuțit și nările lipite, buzele subțiri cu un contur ondulat. Eu am ochii asemănători, nasul la fel, buzele identice. — E adevărat că semănăm, eu și Amaranta? o întreb pe Anacleta. — Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ultima bătaie, nu spusese nimic și n-o lăsase nici pe ea să-i explice. Nu trebuie să-mi povestești ce s-a-ntâmplat, îi spusese. Nu trebuie neapărat să vorbim despre asta. S-a terminat. Voise să-și ceară iertare - să-i spună că ar fi trebuit să-i ceară părerea despre Note înainte să-l ia de bărbat, și să-l asculte, dar se simțea prea dărâmată pentru asta și el n-ar fi vrut s-o necăjească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nici altcuiva, de altfel. Astfel de oameni nu sunt capabili să-i spună cuiva îmi pare rău. Dar dumneavoastră puteți. Puteți să vă întâlniți cu femeia asta și să-i povestiți totul de-a fir a păr. Îi puteți obține iertarea. Carla clătină din cap. — Nu văd de ce... după atâta timp... Mma Ramotswe o opri. — În plus, adăugă ea, sunteți mama nepotului ei. Nu-i așa? I-ați refuza această mică alinare? Acum nu mai are fiu, dar există... Un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]