827 matches
-
lăsă deschisă, de uimire, ușa barăcii. "Aha! Uite dovada! Voi singuri v-ați trădat!" Stănilă smulse ziarul cu care femeia se-ntorsese de la privată, îl despături și... Doi ani mai târziu, ofițerul vedea încă în fața ochilor un enorm articol cețos, ilizibil, cu un titlu de două șchioape pe care-ncercase-n zadar să-l deslușească, articol care avea-n mijloc o hartă a Europei de Est, lagărul socialist, peste care, într-un mare arc de cerc, începînd din Germania de Est
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochi fumurii. Aveau să vină pe lume gemeni monozigoți, dar înstrăinarea avea de fapt să se nască. Priveam apocalipsa prin lentilele boabelor de lacrimi din ochi. Ce se-ntîmpla? Care era zeul nostru? Ce-avea să fie cu lumea acestei cărți ilizibile, acestei cărți? Și-atunci, Maria, pe când contemplam proliferarea dublă-a celulelor {două morule, blastrule, gastrule, despărțite (sau unite) de acea pieliță oglinditoare, am fost spintecați deodată de un trăz-net nimicitor: reapăruse coloana de flacără și rătăcea acum printre noi, făcîndu-ne
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care o poate-nțelege substanța ta cenușie. Prin ea îți trimit mirosul părului meu și gustul buzelor mele. Culoarea ochilor mei și duritatea unghiilor mele. Le ai pe toate în acest mare cod unic, în acest codex, în această carte ilizibilă, această carte. Acum, că a rămas singur în picioare în mijlocul deșertului atomic de fiare strâmbe, moloz și ziare boțite aruncate peste fecale vechi, blocul de pe Uranus, unde stau de peste trei ani - și unde, pe masa mea, se ridică acum un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le parcurgeam cu aviditate. Doamne, cât de multă lume-mi scria, câți oameni se interesau de mine! Găseam scrisori de dragoste cu inimioare decupate din hârtie roșie lucioasă și-ncercam să deslușesc scrisul cu duet feminin, încolăcit într-o grafie ilizibilă, mă cufundam în ele până când fata apărea cu adevărat, brunetă, tunsă paj, cu ochii strălucitori, și vorbeam amândoi într-un restaurant pe țărmul mării, dar apoi reveneam la scrisoare și eram din nou în holul blocului, plin de scări de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de un sânge albastru. Coconul de păianjen pe care-l manevrez cu brațe păroase, pe care-l încălzesc la lumina ochilor mei multicolori. Peste care-mi târăsc pântecul cu filiere din care curge salivă. Manuscrisul meu, ponta mea, cartea mea ilizibilă, încîlceala de tufiș în flăcări, care nu se consumă și din care se aude o voce mentală, fără buze, limbă, palat și lannge: "Scoate-ți încălțările din picioare, căci pămîn-tul pe care stai e sfînt." Căci manuscrisul meu din membrane
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
chipurile ca de cuplu de faraoni zâmbete crude și impersonale. De la o înfricoșătoare înălțime, sabia din mâna Victoriei (Victor! Ies o clipă din apa densă a acestei povești și mă văd scriind-o, adăugind foaie după foaie la manuscrisul meu ilizibil, în singurătatea de fiară a blocului meu de pe Uranus, și, Victor! Ies prin gaura sfâșietoare făcută de numele tău chiar și în povestea asta, în caietu-ăsta în care scriu cu pixul foaie după foaie, în singurătatea apartamentului "Borro-nuru" de pe Auguststrasse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Victor! Ies prin gaura sfâșietoare făcută de numele tău chiar și în povestea asta, în caietu-ăsta în care scriu cu pixul foaie după foaie, în singurătatea apartamentului "Borro-nuru" de pe Auguststrasse, din miezul Berlinului, unde scriu mai departe la cartea mea, ilizibilă chiar și pentru mine, în care încerc să ghicesc: ce s-a făcut cu tine, Victor? De ce m-am simțit și eu întreaga viață un om fără umbră? De ce, când mă uit în oglindă, nu văd pe nimeni? De ce mama
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
feminitate și bucurie în viața mea, îmi imaginam viitorul ca pe o garsonieră cu o masă, un scaun și-un pat, în care eu, văduvitul, sumbrul, neconsolatul, iluminat doar de un soare negru, aveam să scriu nesfârșita mea carte, cartea ilizibilă, dementă, ale cărei bucle de cerneală aveau să fie direct conectate la venele mele, la canalele mele limfatice, și ale cărei pagini erau chiar pielea mea și țesutul meu cerebral. Tot pe-atunci îmi închipuisem cum aveam să fiu găsit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu i s-ar părea mai copleșitoare. Iar în cele patru părți ale tronului, cu fețele către cele patru zări, patru heruvimi, aproape la fel de strălucitori ca și Bătrânul înălțat peste umerii lor, își dădeau binecuvântarea tăcută popoarelor Cărții. Acestei cărți ilizibile, acestei cărți. Cel dinspre Răsărit era gârbovit ca de povara întregii suferind de pe lume, de parcă ochii albaștri i-ar fi fost două lacrimi amare de substanță P. Cel dinspre Apus avea o față de tânără femeie cu craniul ras și tatuat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
imago-ul insectei umede care eram. Era pentru prima dată că mă despărțeam de el, după... câtă vreme? Trei, patru ani? N-avea să rămână la el decât o săptămână, atât cât să-l poată străbate, să se cufunde în ilizibil, să-și transfere în țeastă grefa asta de creier. Mă simțeam ca o gravidă care i-ar încredința cuiva ("pentru numai o săptămînă") fătul dezvoltat în uterul ei, deja format, cu degețele străvezii și suturile craniene vizibile prin pielea hialină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de cometă, până ce toată cartea nu mai era decât o negativitate, o întîmplare pentru orbi, o-nșiruire de cartele perforate prin care lumina pătrundea și citea, o grilă de criptografie ce prevestea trecutul și-și amintea viitorul. În centrul acestei cărți ilizibile, fluturând din cele două oglinzi, Maarten află despre cel ce o scrie, aplecat (chiar acum!) adânc deasupra ei, ca și de celălalt, adversarul, tenebrosul, văduvul, neconsolatul. Despre Victor (ah, Victor!), cel care spintecă, hăcuiește, trepanează, terciuiește, orbește. Despre bâjbâiala lor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
visătoria imaginarului nostru), înainte de-a trece în ardere și în noapte. Acolo, în penumbra aceea, la limita limitei limitei nopții, în zona încă vibrîndă de după ce s-a spus totul, tot ce putem suporta să auzim, se umflă trista, ilizibila mea carte, melc ce-și secretă cochilia clipă de clipă și fluture ce și-ar lipi bucuros aripile de becul incandescent caruia-i dă roată și-n miezul căruia, de wolfram topit, s-ar mistui cu un țipăt de fericire
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
casa bunicului, unde mă refugiam ca să nu fiu prezent. În galbenul acela cald mă simțeam mai aproape de stilul distins al lui tata-mare, care vorbea puțin și încet, îmi scria cărți poștale desenate de mâna lui, cu scrisul vechi german, aproape ilizibil, ca acela turnat în fier pe care trebuia să-l învățăm din nou. În Fraktur fuseseră tipărite încă multe cărți, mai cu seamă lucrări mai vechi, declarase domnul Meier la cursul superior, unde fuseserăm repartizați. Pe mine însă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
maro, din aceea cu care prizonierii de la atelierul de cizmărie foloseau ca să Împacheteze pantofii reparați pentru paznicii SS. Mi-era mult prea teamă că nu e nimic pe hărtie, ca să o desfac imediat. Când am făcut-o, scrisul era aproape ilizibil, și mi-a luat aproape o oră să descifrez conținutul biletului. Pe el scria: „Biroul de obiecte pierdute, Departamentul de trafic Berlin, Saarlandstrasse. Ți-ai pierdut servieta cândva În iulie pe Leipzigerstrasse. Confecționată din piele simplă de culoare maro, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
viața umană, fie ea personală sau socială”). Orbitele Marii Statui de la New York par arse nu de jocurile festive de artificii ale unui Eden supraluminat, ci de exploziile pe care conflictele și tragedia vieții pe pământ le Înalță, zilnic, spre cerul ilizibil. Zâmbetul ei tolerant, de Giocondă supradimensionată pentru consumul popular, pare Înghețat În rictusul obosit și amar al orbului care a văzut prea multe. America nu este deloc discretă În a exhiba variatele strangulări și răni ale libertății sau vastele competiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sale tot mai incerte. Fisura adâncă și ireversibilă pe care Auschwitz a marcat-o, totuși, În conștiința despre sine a omului a lăsat arta, literatura, „În suspensie”, spune Kertész. Supraviețuitorul devenit artist creează În subterana deznădejdii. Premisa răului domină cerul ilizibil și mut pe care Îl Întrevede din peștera solitudinii sale. El este, inevitabil, mai conștient decât oricare dintre contemporanii săi că lumea trăiește sub amenințarea de a se prăbuși În hăul dezastrului. George Koves vedea lagărul ca o realitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la Sioux City, să nu se mai irosească aici și să-și reia viața de unde o lăsase. Cercetă pastilele, pipăindu-le cu degetele. Accesorii de căsuță pentru păpuși sau echipamente sportive: vase albe, butoni roșii, farfurioare purpurii minuscule, cu monograme ilizibile. De cine le ascundea acolo jos, în afară de el însuși? I se păru că recunoaște favoritul local: ecstasy. Luase și ea așa ceva, în Boulder, în urmă cu doi ani. Își petrecuse seara contopindu-se mental cu prietenii și îmbrățișând necunoscuți. Amorțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Hei! Nu-i problema mea, da? Adică uită-te și tu la mâzgăleala asta. Ăsta nu-i scris. Un fel de pânză de păianjen. Scoarță de copac sau așa ceva. Zi-mi tu ce scrie. Scrisul era spectral. Șerpuia ca literele ilizibile ale bunicii lor suedeze. Karin îl etichetase pe autor ca având optzeci de ani, un imigrant bătrân, care se temea să dea orice relație ce ar implica dezvăluirea de informații pentru o bază de date. Citi cuvintele de pe bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Avea la el liste cu toate cele patru sute patruzeci și șase de specii din Nebraska, în ordine alfabetică- Anas, Anthus și Anser, Buteo, Branta și Bucephala, Calidris, Catharus, Carduelis -, acoperite cu semne în creion și cu note de teren mâzgălite, ilizibile. Karin se ducea să observe păsările cu el - o metodă de a rămâne întreagă la cap. În după-amiezile în care Mark tuna și fulgera împotriva ei și ea avea nevoie să evadeze undeva, se ducea cu păsărarul ei în nord-vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scuze. Cum o să fie când o s-avem șaptezeci de ani? Daniel încercă să răspundă, dar Mark nu voia cu adevărat un răspuns. Își vârî mâna în buzunarul jachetei de catifea și scoase o bucată de hârtie plastifiată, plină de mâzgăleli ilizibile. Uite care-i treaba. Chestia asta îți spune ceva? —Sora... Karin Doi mi-a zis de ea. Mark îl prinse de încheietură. —Ea nu știe că ești aici, nu? Daniel clătină din cap. Poate că e de treabă. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ziceai că-i scrisul unui copil de opt ani - aproape că mă scotea din minți! Nu tu majuscule, nu tu punctuație - doar litere de-o șchioapă, neregulate, cu rândurile care o luau la vale pe pagină pâmă ajungeau niște purici ilizibili. Și, pe deasupra, mai erau și de tipar, ca pe desenele pe care le aduceam acasă de la școală în mânuțele noastre de școlari dintr-a-ntâia! Doamne, și ce ortografie! Un cuvințel precum „curat“ apare scris în trei feluri pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai că n-au dat faliment în nesfârșitele luni în care doar muștele au trecut prin librării, pornesc iar la drum cu titluri noi. Nu știu de unde mai au atâta putere, cum nu le-neacă disperarea. Revistele literare, tot mai ilizibile în iunie, iulie și august, reîncep, cârcotașe, să arunce mici nade polemice, încercînd din nou, ca-n fiecare toamnă, să pară că există. Sânt mimate, din nou, dezbaterile de idei, bătăliile canonice, entuziasmul pentru vreo carte nouă, manifestele de grup
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
domestic nu raționează), care Îi tot un enunț lemnos, pe care nici porcii nu l-ar Înghiți, Însă scriind și determinantul negramatical „Legionar”, limba de lemn a unui securist este desăvârșită (stil În care este redactat, mai cu seamă, romanul ilizibil „Bonifacia”). Consider, acum, că-i momentul potrivit de a-l prezenta, măcar În mare, pe oportunistul turnător și cameleon Paul Goma. L-am cunoscut În camera 71 a temniței politice din Gherla, unde am „locuit” Împreună În timp de aproximativ
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu gândul că nu putea exista pentru mine decât un singur viitor: o mansardă cu un scaun, o masă și un pat unde aveam să putrezesc toată viața - scurtă, de cel mult patruzeci de ani - scriind un roman nesfârșit și ilizibil, pe care-l vor găsi după moartea mea, lângă mine, puțind a cadavru, dar în care ar fi fost Totul, tot adevărul despre existență și inexistență, întreaga lume cu toate detaliile ei și cu sensul ei hidos. Reveria în care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
constelată a universului și-și înalță vârfurile spre ceruri de negândit. Cei care fuseseră acolo erau stigmatizați pentru totdeauna. Nefericirea avea să fie mereu briliantul dintre sprâncenele lor. Singuri și ignorați, aveau să cartografieze harta împărăției în 168 imense, demente, ilizibile Cărți cu foițe de aur. Hoitul lor plin de viermi avea să fie găsit prăbușit peste manuscrisele halucinante, în mansarde dărăpănate, unde nimeni n-ar fi bănuit că poate trăi un om... Poate că asta gândeam și atunci, în ziua
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]