680 matches
-
anume, că toate, mai puțin cele pentru care conflictul de legi rezultă exclusiv din alegerea de către părți a legii aplicabile, chiar când această alegere ar fi asociată cu desemnarea unui judecător sau arbitru; răspuns excesiv de generos, dar în aceeași măsură ilogic. Oricum, pactum de lege utenda nu este element de extraneitate și nici nu dă loc la un conflict între legile unor state diferite, ci dimpotrivă, îl rezolvă, în profitul uneia dintre ele sau al uneia tertia lex, iar electio iudicis
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
același tip gramatical f]r] a afecta validitatea inferenței. (Ultimele propoziții cu litere cursive - 2 și 2’ - sunt lipsite de sens, pentru c] într-o deducție din (1), fiecare poate fi schimbat] cu cealalt]. Principiul logic susține c] nici o expresie (ilogic]) nu poate avea sens în concluzia unei inferențe valide, dac] ea nu apare în premise. Aceast] afirmație poate fi verificat]. Autonomia eticii este pur si simplu incarnarea moral] a acestei afirmații - nici un trebuie s] relevant nu poate derivă din este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Despărțirea de Roma sau abandonarea ei în fața cuceritorilor barbari avea să se resimtă nu doar în evoluțiile separate și atât de diferite ale celor două areale de civilizație ale continentului și nu doar în schismele politice și religioase sau în ilogica înfruntare armată din 1204 (o primă mare lovitură dată instituției basileice, chiar de către creștinii aliați); ea s-a resimțit inclusiv la nivelul imaginarului politic medieval românesc, în felul în care acesta a căutat să concilieze originile romane cu ideea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
soția sunt doar "obiecte" ale unui contract social, în timp ce pământul (indiferent de dimensiuni) și stăpânirea lui reprezintă adevărata "însoțire" a bărbatului medieval, orice treaptă ierarhică ar ocupa în societate. O simbolistică inegală a feminității - asupra căreia vom reveni -, cu rupturi ilogice de nivel, cu o situare indiscutabil inferioară a femeii, socio-cultural și economic, și cu un rol public puțin vizibil, deși atributele și rolul ei în regimul simbolic și antropologic al imaginarului sunt fundamentale. Chiar și ritualul nunții pune în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Laffer, Întrucât acest nivel este superior presiunii fiscale optime (care asigură maximul de Încasări fiscale). Aceasta Înseamnă că rata fiscalității mai poate fi redusă În continuare, până la atingerea nivelului optim majorării produsului intern brut. Pe de altă parte, apare ușor ilogic să se afirme că dacă scăderea presiunii fiscale este urmată de scăderea veniturilor fiscale Încasate ne aflăm În zona admisibilă a curbei, iar dacă scăderea presiunii fiscale este urmată de creșterea Încasărilor fiscale, ne aflăm În zona inadmisibilă. Dar, aprecierea
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
gândiți astfel, dar nu credeți că...?), cu utilizarea de metafore și caricaturi care să evidențieze excesul de scheme și de strategii de coping. Terapeutul validează astfel schemele ca pe o „concluzie/viziune a lumii logice asupra condițiilor de viață (infantile) ilogice/anormale”. El validează, de asemenea, strategiile de coping reperate ca eficiente, doar pe termen scurt, pentru a evita perceperea consecințelor dureroase ale schemei. Analiza schemelor și a coping-urilor De exemplu, pentru a evidenția excesul coping-ului de contraatac „supracontrol al relației
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ei să fie agresivi), fie ca pe o normă personală a experimentatorului (experimentatorul aprobă agresivitatea). Dacă acest tip de raționament ar fi stat efectiv la originea agresivității comise de către subiecți, efectul constatat n-ar putea fi considerat rezultatul prelucrări lor ilogice și aleatorii, ci mai degrabă o tentativă de obediență față de presupusa cerere a autorității. În acest gen de experimente, dar și în altele, subiecții sunt întrebați ce cred ei despre experiment și dacă au bănuit ipoteza experimentatorului. Acest demers își
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
păstrăm cu orice preț. Atunci când avem impresia că aceste lucruri sau aceste persoane sunt amenințate, vrem să atacăm. Uneori percepem amenințarea acolo unde ea nu există și reacționăm pentru că suntem frustrați sau încordați. În acest sens, suntem observatorii cei mai ilogici și cei mai puțin pertinenți. Și aceasta este probabil cauza agresiunilor noastre împotriva celorlalți. Chiar dacă suntem capabili să învățăm să ne controlăm agresivitatea, această învățare nu este totuși perfectă, pentru că uneori dorința este mult mai puternică decât inhibiția. Pericolul cel
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
biografia lui Nietzsche. Atunci când îl citim pe Nietzsche ar fi bine să avem în fața ochilor faptul că sora sa (cea care a făcut pactul cu naziștii!) a intervenit în manuscrisele nepublicate ale gânditorului german și, de aici, multe enunțuri inexplicabile, ilogice sau iraționale! Atunci când îl citim pe Nietzsche, mă întreb dacă nu cumva, în multe dintre paragrafele atribuite acestuia, o citim pe... sora lui Nietzsche! Foucault nu-mi aduc aminte să fi precizat ceva în legătura cu acest aspect, ori de câte ori se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ligă a cerșetorilor” și forțat să viețuiască într-o biserică părăsită, personajul romanului trăiește o experiență stranie, în care absurdul se împletește cu grotescul și viziunea terifiantă pentru a sugera o Judecată de apoi sui generis, marcată de o serie ilogică de ipostaze și etape purificatoare. Ca și în prozele scurte, personajele nu au nume, fiind nominalizate prin profesiile pe care le reprezintă și ilustrând astfel depersonalizarea și dezumanizarea impuse de ideologia comunistă. Omniprezența imaginilor și sentimentelor apocaliptice, în care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
metaforă, ci trebuie precizat ce se numeste metaforă înlăuntrul unei concepții anume despre limba”. Sunt citate expresii ale diferiților autori, lingviști, dar mai ales logicieni și filosofi, care vorbesc despre contradicția logică pe care o comportă metaforă: „predicație contradictorie”, „identificare ilogica”, „incongruenta”, „loc al iraționalului”, „minciună” etc. Afirmația cea mai importantă este că nu se poate vorbi despre metaforă în termeni de adevărat și fals. Autorul consideră centrală noțiunea de „echivalentă vagă”. Aceasta e mai potrivită în cazul metaforei decât noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
adică În termenii și utilizările specifice culturii studiate: Aparenta lipsă de logică a practicilor magice (din perspectiva observatorului extern) dezvăluie caracterul lor logic În contextul complexității și specificității practicilor sociale. Altfel spus, logica magiei și vrăjitoriei provine din Însuși caracterul ilogic al proceselor sociale. Raționalitatea, ea Însăși rezultatul unei anumite practici sociale, este limitată de caracterul comun, mereu identic cu sine, al factualității sociale. Ea nu poate să stabilească o formă perfectă, pură, În aceste contexte sociale. Magia și vrăjitoria nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de limbaj, discrepanțe lingvistice. Folosește aforismul ca formă de spirit, "moftul", ca emblemă a suficienței, figurile retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate printr-o expresivă antimetateză. Perceput ca "nonsens", absurdul declanșează comicul. Receptat ca "ilogic" și "irațional", comicul generează absurdul. Caragiale și Eugen Ionescu au explorat deopotrivă sugestiile comice ale metabolei, prin care absurdul și comicul se pun deopotrivă în valoare. Atracția dintre comic și absurd îi permite autoarei să demonstreze, convingător, "nonaristotelismul" operei, subliniind
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale "Claponului" și ale "Moftului român", această inovație stilistică, pe care I. Constantinescu o echivalează cu un "dadaism avânt la lettre"80, presupune desconsiderarea unității de idee și "lăsarea cuvintelor în libertate", profesată ulterior sistematic de Tristan Tzara. Nonanalogia, asociația ilogică sunt transferate și asupra personajelor care dobândesc o structură în zigzag (Leonida, Cațavencu), anunțând-o pe aceea a noneroilor farsei tragice 81. Neașteptată este descoperirea unei autentice rețete dadaiste între Sfaturile (1893) lui Caragiale: "Luați o jumătate de afirmare a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și realitate, dintre conștiință și lume, manifestându-se "ca un divorț între om și viața sa, între actor și decorul său"4. Precedând, așadar, reprezentarea sa literară, absurdul a preocupat gândirea filosofică, primind ca sensuri principale pe de o parte "ilogicul" și pe de alta, "antiraționalul". Beneficiind de acest aport teoretic al cugetătorilor, mulți scriitori exprimă cu mijloacele literaturii același eșec al rațiunii, prin aderararea nemărturisită sau nerecunoscută la o estetică a "nonexpresiei" care pune în valoare absurdul. Contestatar înverșunat al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al angoaselor și al iraționalului oniric, degradarea funcției de comunicare a limbajului, etc. sunt teme corelate absurdului, investigate filosofic și sociologic și tratate avangardistic în teatru, nu în forma dramatică tradițională, cum au procedat Sartre și Camus, ci în maniera ilogică impusă de absurd chiar și configurației lucrărilor dramatice. Altfel spus, printr-un demers fără precedent, autorii de "farse tragice" Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, Friedrich Dürrenmatt, Max Frisch, Eduard Albee, Fernando Arrabal, Jean Genet considerați deja "clasici" ai avangardei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ceea ce ne interesează în cazul raportului dintre comic și absurd este faptul că termenii se pun reciproc în valoare. În linii mari, dacă ținem cont de cele două accepțiuni principale trecute în revistă în subcapitolul anterior, și anume, cea de "ilogic" și cea de "antirațional", și de ipostazele cele mai frecvente ale absurdului, respectiv nonsensul, paradoxul și absurdul existențial, am putea risca generalizarea în următoarea formulă a determinărilor: atunci când se înfățișează ca "nonsens" rizibil simplu sau ca paradox, deci în prima
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu multe capcane, Urmuz se folosește de un arsenal deopotrivă clasic și modern, chiar avangardist, astfel încât se poate observa că nu doar caricatura, ci și frecventele rupturi de nivel de la banal la insolit, de la firesc la nefiresc, de la logic la ilogic etc. și, mai ales, parodia vieții și a reprezentării ei literare, devin strategii de eclipsare a certitudinilor, de zguduire a imaginilor mentale paralizate în stereotipii. Chiar și atunci când sensul pare să se întrevadă, printr-o descifrare ezoterică sau printr-o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurdul caragialian și cel de factură urmuziană este, în esență, similară cu cea de la nivelul operelor lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu. Astfel, dacă la Urmuz, absurdul pare căutat cu orice preț, stârnit prin devierile bruște de la logic la ilogic, de la real la ireal etc., provocat prin transgresarea limitelor pe care până și denaturările caricaturale, grotești și parodice le presupun, la Caragiale absurdul este, în primul rând, cel pe care, descoperindu-l cu stupoare în realitate, îl transpune transfigurat artistic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu generează deliberat absurdul, ci îl supune atenției ca pe un corp străin, nociv și înlăturabil. Prin revelarea lui, Caragiale scoate în evidență, de fapt, cancerul social, exteriorizat în declinul limbajului și al comportamentului, descoperit nu doar ca imoral și ilogic, ci și ca inuman, în sensul reificării și al marionetizării. Exploatat cu mult mai multă îndrăzneală în paginile lui Urmuz, absurdul ia forma unui joc cu o singură strategie manierismul, deconcertarea, deturnarea orizontului de așteptare prin deconstrucția formală cvasitotală al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subiectului și net detașabile de "limba eroilor" săi. În ceea ce privește personajele și situațiile, la Urmuz absurdul guvernează acțiunile singulare sau iterative, motivațiile acestora și consecințele lor, în timp ce la Caragiale, chiar și în cele mai absurde schițe, precum Căldură mare, comportamentul bizar, ilogic, poate fi pus pe seama unei cauze concrete, firești, ceea ce, de fapt, pune absurdul între paranteze. O excepție poate fi cazul lui Anghelache din Inspecțiune, a cărui sinucidere rămâne absurdă chiar prin lipsa motivației, sau prin disproporția între aceasta, frica, de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sacru, constată că nu poți Înțelege nimic 579 din universul sacrului dacă nu recunoști prezența unei puteri tainice și inefabile pe care omul nu are posibilitatea s-o folosească și să o stăpânească. În economia sacrului, puterea stăpânește omul uneori ilogic, irațional - și nu invers. Nu ai de ales, trebuie să te predai necondiționat acestei misterioase forțe 735. Faptul că sacrul se manifestă prin anumite obiecte și ființe tabu este astăzi incontestabil 736. Roger Caillois vedea În profan „constanta căutare a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
să-l vezi pe elev venind spre școală ca spre o făntănă, nu retrăgăndu-se din fața ei ca din fața unui torent periculos. În plus, resursele de timp, ca să nu le luăm în calcul decăt pe acestea, sunt limitate, iar un consum ilogic de resurse pe rezultate modeste e o formă de desmăț. Orice om aproximează raportul costuri venituri și trebuie să fii idealist rău (cum mulți dintre profesori încă mai sunt, hrănindu se doar cu pasiunea) ca să accepți eforturi imense la efecte
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
comunism ca erou comic: trilogia universitară a lui Bradbury are câteva personaje secundare care sunt refugiați din est. Cu toții sunt bizari. Când Alan Brownjohn aduce o eroină tânără și frumoasă într-o călătorie în Anglia, ea devine brusc stângace, imprevizibilă, ilogică. Se trezește alergând înapoi acasă, de frică să nu fie bănuită că ar vrea să rămână în vest (de ce n-ar trebui să vrea acest lucru, nu ni se spune). Exilatul comunist nu e o figură în totalitate tristă, fiindcă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a ezitării între afirmație și negație, întemeiată pe strategia absorbirii eterogenului în omogen (un ciclu se intitulează chiar Zona contrariilor). Meditația gravă coexistă cu tandrețea, viziunea ironică apare alături de senzorialitate, luciditatea merge împreună cu savoarea concretului și gustul pentru abstracțiuni („Cade ilogicul din anotimp/ și dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din câteva teme dominante: criza de comunicare în lumea de astăzi, sentimentul neantului, incapacitatea de adaptare, pierderea candorii, apoi singurătatea, spaima, durerea, misterul („Omul va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]