1,461 matches
-
la opoziția estetică dintre ideal și caricatură. Urâtul și grotescul sunt valorificate didactic, tolerate ca instrumente pedagogice sau dimpotrivă, defăimate și delimitate ca maladive. Această lume, “cea mai bună cu putință”, a fost de nenumărate ori supusă îndoielii în literatura iluministă. Candid este o astfel de creație, capodoperă a romanului filosofic al lui Voltaire. Realitatea cea mai dură și mai respingătoare se întâlnește cu imaginația debordantă a autorului, cu scopul de a demonta mirajul imaginat de filosofii idealiști germani, Leibnitz și
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Călătoriile lui Gulliver, carte care îmbină realul cu fantasticul, dar care rămâne perfect logică și firească, constituinduse dintr-o galerie de figuri satirice care, prin forța generalizării, realizează un document al epocii lui Swift, o epocă îndepărtată de idealurile sale iluministe. Într-o formă sau alta, fiecare dintre cele patru cărți ale Călătoriilor au de-a face cu un proiect utopic. Însă opiniile lui Swift referitoare la utopie sunt complet diferite de cele ale contemporanilor săi, în sensul în care autorul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
oare să-ți spună toate astea, În această sală, ori ți-au fost spuse numai pentru a-ți sugera să privești În alt fel restul, micile vitrine, instrumentele ce se prefac a ridica În slăvi primordiile fizicii și ale chimiei iluministe? Mască de protecție din piele pentru experiențele de calcinare. Nu, zău? Cu adevărat domnul acela cu niște lumânări sub un clopot Își punea masca aia ca de șoarece de canal, podoaba aia de invadator extraterestru, ca să nu-și irite ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chibzuit... Ambivalență, deci. O situație aproape oedipiană, exprimată colocvial prin dualitatea semantică a țăranului, oscilînd între venerația romantică pentru țăranul mioritic, țăranul tradițiilor perene și al muzeelor, țăranul nostalgiilor și proiectelor spirituale și acel băi țărane ! al disprețului și exasperării iluministe în fața imobilismului și parohialismului, a lipsei cronice de apetit pentru progres și „civilizație”. O poveste „adolescentină” de iubire și ură ca la carte ? în orice caz, o poveste definitorie. În ultima vreme am strigat pe toate gardurile despre „moartea țăranului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
revistei ONT găsim astfel articole detaliate despre munți și despre etnografie, despre mare și Deltă și despre cetăți, castele și mănăstiri, despre stațiuni balneo-climaterice și despre automobilism, despre case de adăpost și marcaje turistice și despre vînătoare. În bună tradiție iluministă, nu lipsește nici o rubrică de „tehnică și igienă turistică”, spre luarea aminte a norodului... în sfîrșit, fiecare număr adăpostește o generoasă rubrică de „literatură turistică”, unde îi regăsim pe Alexandru Odobescu, Panait Istrati, Gala Galaction, Cezar Petrescu, Perpessicius, Nicolae Iorga
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
calitate”, „excelență”, „economia cunoașterii”, great ! Nu au declarat la Lisabona că, pînă în 2010, vor să facă din UE cea mai performantă „economie a cunoașterii” din lume ? și pentru asta trebuie să reformezi învățămîntul. Pentru profesori era ca un vis iluminist powered by IBM. Majoritatea lor n-au înțeles nimic nici acum... A ajuns și la noi... — știu, am fost în Macedonia, în Bulgaria... Mi-ar face mare plăcere să revin în România, dar n-am timp. Cu cît ajunge mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și moștenirile sale multiple. De aceea se și declară, deopotrivă, păzitori ai moralei civice de pericolele unei stîngi insidioase. Pe de altă parte, miza finală a acestor intelectuali este, de fapt, revenirea la adevăratul învățămînt, tradițional și umanist, autonom și iluminist, salvat astfel de mercantilismul mărunt al universității de piață (lucru pe care pot să-l înțeleg atît de bine...). Din această perspectivă, ei sînt astfel, de fapt, cei mai mari critici ai acestei drepte pe care o adoră și mult
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
i se opune autorul Cugetărilor este sistemul închis, elaborarea completă a unui sistem rațional atotcuprinzător și atotștiutor; ținta criticilor sale este modul cartezian de a face filosofie, acel tip de filosofie care, în sens mai amplu, ar putea fi numit iluminist. Iluminismul s-a născut tot din interogația filosofică, dar a sfârșit prin a-și pierde valoarea interogativă, tocmai pentru că s-a transformat în răspunsul care nu a mai permis ridicarea altei probleme. În acest caz, unicul mod de a mai
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
admirat pentru structurile cunoașterii științifice, sau romanticul cufundat în fluxul emotiv al creativității, e normal să ne gândim că dețin instrumente speculative adecvate întrebării pe care o ridică. Așa s-au născut marile sisteme metafizice ale gândirii clasice, ale epocii iluministe, sau ale perioadei romantico-idealiste. Întrucât interogația filosofică nu poate rămâne fără răspuns, vom considera mai îndeaproape modalitățile în care ea s-ar putea configura. Despre modalitatea de răspuns prin rămânerea în întrebare, am vorbit deja și se va vorbi și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
interogație, întrucât se prezintă ca răspuns global, soluționare deplină a interogației. Pe primul dintre răspunsuri l-am numit răspuns ideologic, incluzând în această expresie o judecată deja avansată și în paginile capitolului precedent; este răspunsul tipic marilor metafizici ale epocii iluministe și ale epocii romantice. Spinoza și Hegel sunt autorii reprezentativi ai acestui tip de răspuns. Filosofiile lor sunt atât de atotcuprinzătoare încât depășesc, după părerea noastră, condițiile cunoașterii umane, și care, tocmai pentru faptul că rămân rodul gândirii umane, manifestă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
simbolică liturgică. Anticiparea, speranța, realizarea tind să se unească în plinătatea unei experiențe ce nu permite o realizare completă și care, în situația practică a aceluia care o trăiește, respinge orice reducționism psihologic sau sociologic. Judecat de la acest nivel, intelectualismul iluminist sau neoiluminist apare ca nivelare, putere culturală constituită, «lume» față de care se ia distanță, regresie față de conștientizarea rupturii inițiale și eliberatoare. O notă ulterioară, esențială oricărei experiențe religioase, este sentimentul de dependență față de realitatea ideală, sau față de un Absolut, ca
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință. Istorismul idealist transcendental este veriga ce realizează medierea și transferă întreaga instanță iluministă către marxism. Stânga hegeliană nu va înfăptui o fractură în sistem, așa cum vor face Nietzsche și Kierkegaard, întrucât ea a fost, de fapt, o consecință a sistemului pe care l-a continuat. De aici și evoluția stângii spre represiunea dreptei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
așa cum s-a configurat ea începând cu iluminismul. Ideologie, depersonalizare, aplatizare, conformism, dictatură și revoltă irațională, toate acestea par să marcheze apusul dramatic al unei gândiri apărute la începuturile eliberării omului. În tot cazul, filosofia nu se identifică cu filosofia iluministă și cu consecințele expansiunii ei, nu întotdeauna evidente; filosofia se reîntoarce la menirea ei: angajarea în contestarea oricărui sistem cu consecințe formaliste; își reia vechea ei vocație critică față de orice folosire pur instrumentală a gândirii. Sigur că filosofia are motivații
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este cea a neangajării, ci a participării. Problematizarea unui domeniu poate stimula inițiativa și intensifica solidaritatea. Cu siguranță, angajarea e dură, mai puțin retorică, mai tragică, însă aceasta este uniforma filosofului de astăzi: demitizarea noilor mitologii ale culturii scientiste și iluministe și lupta, fără mituri, pentru a da un sens vieții; opoziția față de ideologie și atenția îndreptată spre modul în care este exercitată puterea. Atitudinea descrisă implică luarea unei poziții clare față de natura cunoașterii umane precum și o schiță ontologică. Logica implică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de oameni care Înaintau Încet spre... ceva, spre nimic, spre un ghișeu prin care o mînă anonimă le bifa cartela pentru hrana raționalizată, pentru supraviețuire. Epoca de Aur la apogeul ei - vocea ei nu era un vuiet polifonic de idei iluministe, așa cum Îți sugerează, poate, numele, ci pițigăielile agramate, litaniile absurde ale unei arătări pe care folclorul o numea, șoptind, Piticul, Ceașcă, Pingelică (din cauza profesiei lui de bază). În momentul În care a fost făcută fotografia (și În care băteai timid
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de verificat. d) Suntem de acord că L. Köhler are dreptate când notează că „cultul este o componentă integrantă a vieții etnice”: separația dintre Biserică și Stat este un element tipic occidental modern, produs de mișcări cu caracter umanist și iluminist, dus la consecințe extreme de guvernele de inspirație laicistă. Dar acceptarea acestui principiu nu este universală: bisericile acceptă această separație acolo unde văd pericolele legate de confuzia religioasă și politică de tip constantinian, dar o combat cu toate mijloacele sau
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pretutindeni și nu mai putea vorbi decât ca o statuie vie. Îi plăcea enorm să se audă vorbind, să aibă auditoriu, să transforme orice discuție în monolog și monologul în conferință. Când venea, vara, în Lisa, făcea, duminica, operă de iluminist. Le explica oamenilor, strânși în jurul lui, pe uliță, că pământul se învîrte sau îi lămurea cum s-a născut poporul român. Avea o voce baritonală, bine timbrată, și un pronunțat instinct pentru teatru. Își lăsa capul pe spate, iar bărbia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
istorie vis a vis de acest fapt. Inițial preștiințific - curentul a caracterizat Evul Mediu European delincvența era explicată prin concepția "demonologică". Conform acestei concepții, spiritele "nefaste" (diavoli, demoni etc.) îi îndemnau pe oameni să comită acte deviante. Ulterior în perioada iluministă, apar primele interpretări laice ale comportamentului criminal. În secolul XVIII, Cesar Beccaria, a fondat Școala Clasică de Criminologie. El a susținut ideea că acțiunile delincvente nu sunt determinate divin, ci sunt raționale și țin de responsabilitatea și libertatea de alegere
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
face membru al unei loji, cu numele Josephus a Floribus. Mai mult, se alătură masoneriei, În 1773, când un rescript papal Îi condamnă pe iezuiți. Firește că de Maistre se alătură lojilor de tip scoțian, e evident, nu-i un iluminist burghez, adică un om al secolului Luminilor, e un iluminat - și trebuie să dați atenție acestor distincții, pentru că italienii Îi numesc iluminiști pe iacobini, În timp ce În alte țări cu acest nume sunt indicați adepții tradiției -, curioasă confuzie...“ Își sorbea Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
condamnă pe iezuiți. Firește că de Maistre se alătură lojilor de tip scoțian, e evident, nu-i un iluminist burghez, adică un om al secolului Luminilor, e un iluminat - și trebuie să dați atenție acestor distincții, pentru că italienii Îi numesc iluminiști pe iacobini, În timp ce În alte țări cu acest nume sunt indicați adepții tradiției -, curioasă confuzie...“ Își sorbea Încet coniacul, scotea dintr-un portțigaret de metal aproape alb niște cigarillos de un format neobișnuit („mi le confecționează tutungiul meu de la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Weishaupt uneltea Împotriva guvernului, iar ordinul e suprimat În anul următor. Nu numai atât, dar se publică niște scrieri ale lui Weishaupt cu presupusele proiecte ale Iluminaților, care discreditează pentru un secol tot neotemplierismul francez și german... Rețineți că probabil iluminiștii lui Weishaupt erau de partea masoneriei iacobine și se infiltraseră În filonul neotemplier pentru a-l distruge. N-o fi Întâmplător că oamenii aceia de soi rău Îl atrăseseră; de partea lor pe Mirabeau, tribunul revoluției. Vreți să vă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ani Înainte de Napoleon, ca plenipotențiar al Casei de Savoia, Înnodând legături cu cenaclurile mistice din Saint Petersburg? Pe de Maistre. În momentul acela el deja nu se mai Încredea În nici o organizație de iluminați, care pentru el erau totuna cu iluminiștii, răspunzători de baia de sânge a revoluției. În acea perioadă, Într-adevăr, vorbea, repetând aproape literă cu literă spusele lui Barruel, despre o sectă satanică al cărei scop era să cucerească lumea, și probabil se gândea la Napoleon. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
piardă și să o regăsească ritual, s-a întors astăzi la starea pură de agresivitate.” Misiunea tradițională a religiei a fost aceea de a oferi o arie rituală pentru exprimarea puterii individului în condiții tolerate de societate. Începând cu perioada iluministă Statul a preluat din sarcinile religiei, societatea intrând în procesul de „secularizare”; cu toate acestea cadrul de manifestare a puterii individului nu-și află un spațiu bine delimitat în noile condiții. În societatea contemporană statul dă un sens existenței lumești
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
care o avem astăzi despre familie. Între acestea am identificat Iluminismul, Romantismul și cultura psihanalitică. Ne întrebăm cum acești trei factori filosofici și literari au influențat ideea pe care o avem despre familie? Înainte de toate, trebuie să precizăm că gândirea iluministă îl pune în centrul ei pe individul adult, care trăiește un raport dificil cu societatea și cu instituțiile, după logica contractului. În această optică, norma morală devine competența individului, iar societatea intervine doar atunci când este în joc conviețuirea civilă. Se
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
-o națiune protestatară prin excelență. Evenimentele importante ale Germaniei sânt o succesiune de anti... Încât, te întrebi în ce fel se definea în lume dacă nu erau papalitatea, catolicismul, raționalismul și clasicismul, împotriva cărora ea să reacționeze. Germania, în afară de moda iluministă, care a falsificat-o temporar - nu s-a integrat natural Occidentului. Creșterea conștiinței germanice a izolat-o și mai mult în lume. Imperialismul este singurul mod de a se realiza universalist al Gremaniei. Altcum, lumea o refuză, și ea, la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]