824 matches
-
protagonistul uneia din „fanteziile memorabile“. Dar, după Șase enigme pentru don Isidro Parodi, gluma celor doi prieteni țintește chiar mult mai departe. Două fantezii memorabile (1946) și Un model pentru moarte (tot 1946) au fost Încredințate tiparului la și ea imaginata Editură Oportet & Haereses (Vezi nota din text). Au urmat două povestiri publicate În reviste din Montevideo, Fiul pretenarului său (1953) și Sărbătoarea Monstrului (1955), reluate abia mai târziu, În culegerea Alte povestiri de Bustos Domecq (1977). Trebuie subliniat, În al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
grecesc είκών, de la είκω (a semăna) are, la origine, sensul de asemănare (în limba latină imago; în slavă ikona sau obraz) și poate avea mai multe înțelesuri: imagine, reprezentare, chip, portret. Vorbind despre discurs, imaginea ca reprezentare văzută, nu cea imaginată (imaginară), a fost și rămâne întâiul locutor. Susțin acest aspect de prim locutor al imaginii prin aceea că orice este vizibil transmite un mesaj, se află într-un anumit context, temporal și spațial și este supus interpretării. Mesajul transmis de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
o împlinire misterioasă a firii. Acest ca și cum era cheia, simțeam asta. Femeia instituise o nouă ordine a lucrurilor, în care scaune reale, de lemn și nu numai, stăteau alături, într-o perfectă coerență, de scaune posibile, de scaune imaginare și imaginate. Insă această coerență era o insultă la adresa mea, era o rană vie, care ardea. Nu înțelegeam și nu voiam să înțeleg, pentru că, dacă aș fi înțeles, aș fi fost, poate, tentată să accept, iar acceptarea mi se părea imundă. Pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de lipsa de înțelegere și neacoperirea vorbei cu fapta Îdintr-odată vini cu mult mai mari ce țineau și de structură sufletească, dar și de educație și de trecere mult prea ușoară prin viață), nici chiar de amenințătoarea prăpastie dintre idealul imaginat și realul palpabil ce nu se suprapunea cu nici un chip celui dintâi, ci este posibil să fi fost acoperită de un fapt ce avea să dăinuie încă multă vreme neînțeles de el; adică nu putea înțelege cum să se arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
său de lucru, orice autor se cufundă într-o umbră forfotind de personaje care îi dau târcoale ispitindu-l, este Fata Vitregă, cu chipul ei „transfigurat” și cu discursul ei de „somnambulă”, plin de reproșuri: autorul și-a abandonat personajele imaginate, nu le-a dat consistență, nu le-a fixat într-un text. De aceea, ele sunt deopotrivă „vii și lipsite de viață”, veritabile fantome rătăcind între lumea celor ce trăiesc și lumea morților. Iar Pirandello, într-o admirabilă didascalie, notează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cele patru condiții nu permite asigurarea alegerilor colective nonciclice. Consecința practică a acestor teoreme ale imposibilității este următoarea: alegeri publice coerente și eficace nu pot fi deduse direct din agregarea preferințelor individuale, și aceasta oricare ar fi procedura de agregare imaginată. Alegerile publice coerente necesită, într-un fel sau altul, un fenomen de putere, capacitatea unui individ (sau a unui grup de indivizi) de a impune alegerile sale, opțiunile sale, colectivității. Această putere poate fi ea însăși impusă colectivității (dictatură) sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a avea un copil..." "...ducem dorul unui copil în viața noastră..." "...simțim un gol în suflet..." "...avem un suflet pustiit..." "...viața fără copii este lipsită de strălucire și fericire..." În aceste cazuri, pierderea capacității de procreare, pierderea unei ființe proiectată/imaginată sau chiar pierderea unei ființe reale (în cazul celor care pierd una sau mai multe sarcini sau pierd un copil după naștere) este resimțită ca un factor de stres cronic. În aceste cazuri copilul adoptat trebuie să îndeplinească în primul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de rudenie) cât și de factori pozitivi (atitudinile pozitive față de parentalitate, educație și pregătire profesională, resursele economice și maturitatea persoanei sau de stabilitatea maritală). Majoritatea persoanelor infertile percep această incapacitate personală pe de o parte ca pierdere (a unei ființe imaginată și dorită 380, pierdere abilității de procreere și a posibilității de dobândire a status-rolului de părinte, pierdere a oportunității de a avea "o familie normală"), iar pe de altă parte ca un atribut care-i discreditează, îi stigmatizează social și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Eliade m-am simțit aproape când, din Lisabona, dădeam ture prin Cascais, Estoril ori Sintra. Voroava cu mai bine mai târziu decât niciodată nu-și va fi pierdut, în ce mă privește, nici noima, nici noica. Crezi că teoria soluțiilor imaginate, care se mai numește și patafizică, poate să extragă România din viața latrinoasă actuală și s-o depună pe un mal? Dacă ai fi om politic, cu puteri de dictator "luminat", care ar fi primele cinci să zicem decizii "dictatoriale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
așa arată: ca o sticlă fardată: „Toamna mi s-a îmbolnăvit de la un timp / Nu mai cheamă dragostea ca altădată. Tu continui să umbli prin visele mele, / Translucidă ca o sticlă fardată.“ Este greu de înțeles cum poate această femeie, imaginată parcă de Urmuz sau de Picasso, să dea curs solicitării imperioase a poetului: „Ațâță mă / Cu focul tău lăuntric între pulpe!“ Se pare însă că sticla fardată are de toate... Are și sâni, ascunși însă, în mod curios, sub tradiționala
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
abia în timpul discuțiilor de mai târziu, de prin cârciumi? Împărțeam deja friptura de miel și pâinea cu chimen? Afară depășeam un peisaj care, sub un strat subțire de zăpadă, se întindea neted fiind: pustiu de oameni, era populat cu personaje imaginate. Începând de la Magdeburg, ale cărui rămășițe în ruine se puteau doar ghici, a vorbit Lud: despre fiul pe care, de asta era sigur, el îl concepuse și care, cântat în gura mare, urma să se numească Emanuel; despre arta hittiților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Universitate, într-o cafenea, când rămăseseră numai ei doi la masă. Așa și era. Desăvârșită, într-adevăr. Neomenesc de fru moasă și, în mod ciudat, tocmai de aceea cumva lipsită de senzualitate. Lui Alexandre i se păreau puțin imaginare și imaginate felul în care se țineau de mână, întâlnirile lor din camera lui, sărutul ei, din care nu afla nimic, dar pe care-l exersa din nou, și din nou, și din nou, ca și cum ar fi sperat că într-o zi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
plapuma din puf de gâscă, de rusul gârbov care-și legase șireturile în capul gră dinii, acolo unde fusese odată lavandă și acum nu mai era. 37. În vis Blond. Ca ea. Așa creștea Leovigildo. Blond ca mama lui imaginară. Imaginată. Aievea numai în mintea lui și-a tatălui care bolea de dragoste. Îi apărea, câteodată, în vis, ca o Madonă. Copilul îi povestea visul dascălului creștin, care se încrunta și-i vorbea apăsat și rar despre blasfemie, ispitiri și draci
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un fel de energie nervoasă. Această energie este preluată de electrozii pe care i-am amplasat în capul și umerii lui Gosseyn, răspândindu-se apoi în lungul circuitelor nervoase preexistente în corpul lui. Ea însăși nu creează noi circuite. Trebuie imaginată ca un puseu care îndepărtează instantaneu micile obstacole. În schimb, evită dificultățile care diferă cu peste l% de valorile lor normale. Se poate spune, fără a greși cu nimic, că este una dintre energiile care se răspândesc pe căile minimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că există! Nu-mi trebuie nici un martor..." Aproape că sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față-n față, vorovit au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acum să se lepede cu grijă de tot ceea ce aparținea lumii lui Pimen, pentru a nu contamina un spațiu cu microbul celuilalt. Universul lui Pimen era oricum foarte departe acum, ascuns în afundurile secrete și inoperante ale conștiinței, un tărâm imaginat sau necunoscut, inaccesibil sau doar foarte îndepărtat, care devine mai fascinant și chiar mai real decât cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atât de diferită printre ei. LECȚIA Ce-ar fi dacă în loc să citești acest text pe care ar trebui să ți-l propun în paginile care inevitabil vor urma, acum, că ai deschis cartea și ești gata să plonjezi în universul imaginat și oferit de-a gata, ți s-ar cere să scrii tu însuți o poveste, sau măcar un fragment. Erai pregătit să accepți personaje și evenimente, să trăiești experiențe extraordinare într-o lume nouă, din ce în ce mai distinctă, mult mai reală decât
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fi dacă, în loc să........................ .........................................................“ Apoi un alt manuscris. „Ce ar fi dacă...........“ Altul. „Ce ar fi dacă..........“ Vera rămase în picioare cu manuscrisele în brațe. Biblioteca era încărcată numai de manuscrise; și toate începeau la fel, erau la fel. Aceeași poveste imaginată, scrisă și citită la infinit. Parcă ar fi fost un soi de răzbunare din partea lui, pentru faptul că-l părăsise pentru un oarecare X. Se simțea închisă în propria-i poveste, condamnată la aceleași sentimente, gesturi, replici; cu alte cuvinte
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fără concept“. Căci afec tează totuși simțurile, reprezintă sursa inepuizabilă a unor fenomene. De negândit ar fi doar „obiectul vid fără concept, nihil negativum“. Cu exemplul lui Kant: „figura rectiliniară a două laturi“, care, imposibilă fiind, nu poate fi nici măcar imaginată. Să înțelegem de aici că am putea gândi cu privire la orice? Sigur, putem gândi orice, însă cu condiția să nu ne contrazicem („eu pot gândi orice vreau numai dacă nu mă contrazic pe mine însumi, adică numai dacă conceptul meu este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
către stele, către un nou Pământ care să le fie Eden. Șansa regenerării lor este și șansa regenerării umanității însăși. Oscilând între happy-end și mefiența în fața progreselor științei, evocând călătorii în timp și unde cerebrale ce înrobesc intelectul uman, saga imaginată de Edgar P. Jacobs comunică cu întreaga serie de reflecție și de vise, serie ce urcă până la literatura de mistere și de anticipație a secolului XIX. În filigranul benzii desenate poate fi citit un vast repertoriu de semne culturale : atracția
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
E ditamai vlăjganul...“ De fapt, aș fi putut foarte ușor să mă ridic, să-i salut cu toată stima și s-o întind spre casă, dar era bine acolo, pe asfalt, cu ochii închiși. Jucam un joc plăcut : între imaginarul imaginat și imaginarul trăit mă încerca nostalgia unui paradis posibil. Îl regăseam în două ipostaze, pierdute amândouă în cețurile nu prea depărtate ale copilăriei. (Vorbesc despre o stare, și nu despre peisaje sau fapte existențiale...) În prima, mă aflam la moară
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
La fel se Întâmpla și cu sexul. Câinii nu știu ce Înseamnă rușinea și un câine surprins În timp ce se Împerechează nu se simte umilit. Există mai multe metode prin care poate fi umilită o femeie. Varietatea lor constă În special În scenariile imaginate. De exemplu, soția care-și vinde trupul pentru a putea plăti datoria soțului, eleva de liceu răpită de un grup de golani, femeia evreică aleasă de un ofițer nazist, În general erau preferate astfel de scenarii. Important era Însă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Spiritul pirpiriu se retrăgea, dezorientat, și încă o dată, pe un plan nonverbal, apăru această informație fantastică: "Sunt Ashargin." Nu Gosseyn? Mintea i se clătina, fiindcă își amintea că scrisese Discipolul pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată..." Senzația de dezastru care izbucni nu aducea cu nimic din ceea ce simțise până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
În viața sa extrem de lungă o perfectă analogie Între ceea ce se spune și modul În care se spune. Puțin o interesa că acela ar fi portretul muzical al violoncelistului, cel mai probabil respectivele asemănări, atât cele efective cât și cele imaginate, le fabricase el În mintea sa, ceea ce o impresiona pe moarte era faptul că i se păruse că auzise În acele cincizeci și opt de secunde de muzică o transpunere ritmică și melodică a oricărei vieți omenești, obișnuită sau extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care se mișcă isterice sub ochii mei, ca virușii la microscop. Pentru că acum am senzația că așteptasem tragedia asta. Ne desparte un coridor, două uși, coma. Mă întreb dacă se poate trece dincolo de închisoarea acestei distanțe, dacă poate fi ea imaginată protectivă ca un confesional, și dacă pot, pe petele dansânde ale podelei, să-ți cer o audiență, fetița mea. Sunt un chirurg, un om care a învățat să despartă, să separe partea sănătoasă de cea bolnavă, am salvat multe vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]