737 matches
-
Al-Shafi’i se află la Cairo. Biografia Imamului Al-Shafi’i este dificil de stabilit cu exactitate. Dawud al-Zahiri este considerat drept primul autor al unei astfel de biografii, însă manuscrisul său a fost pierdut. Cea mai veche biografie existentă a Imamului Al-Shafi’i îi este atribuită lui Ibn Abi Hatim al-Razi (m. 327AH/939) și conține în fapt o serie de anecdote. Prima biografie reală a Imamului a fost scrisă de Ahmad Bayhaqi (m. 458AH/1066), însă și aceasta include legende
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
de biografii, însă manuscrisul său a fost pierdut. Cea mai veche biografie existentă a Imamului Al-Shafi’i îi este atribuită lui Ibn Abi Hatim al-Razi (m. 327AH/939) și conține în fapt o serie de anecdote. Prima biografie reală a Imamului a fost scrisă de Ahmad Bayhaqi (m. 458AH/1066), însă și aceasta include legende de sorginte teologică. Al-Shafi’i a aparținut clanului Banu Muttalib (Quraishy), trib înrudit cu Banu Hashim (căruia i-a aparținut și Profetul Mohammad). Al-Shafi’i s-
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
pare ca a studiat cu Muslim Ibn Khalid az-Zanji, Muftiul de la Mecca la acea perioadă. Al-Shafi’i s-a mutat ulterior la Medina, pentru a își desăvârși studiile islamice, conform obiceiului la acea vreme. La Medina, a studiat cu faimosul Imam Malik ibn Anas. După perioada petrecuta la Medina, Al-Shafi'i se pare ca a trăit la Mecca și Bagdad până în anul 814/198AH. Câțiva dintre profesorii săi de la acea vreme au fost Malik ibn Anas și Muḥammad ibn al-Ḥasan al-Shaybănī
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
i l-au convins pe Harun al-Rashid de nevinovăția acuzatului. Harun al-Rashid l-a autorizat pe Shaybănī sa îl stabilească pe Shafi'i la Bagdad, acolo unde Shafi’i a dezvoltat primul său madh'hab, influențat atât de învățăturile lui Imam Abu Hanifa cât și cele ale lui Imam Malik. Școala lui Al-Shafi’i de la Bagdad este cunoscută drept "“al Madhab al Qadim lil Imam as Shafi’i”" sau “Vechea Scoală a lui Al-Shafi’i”. Al-Shafi’i a părăsit Bagdadul în
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
nevinovăția acuzatului. Harun al-Rashid l-a autorizat pe Shaybănī sa îl stabilească pe Shafi'i la Bagdad, acolo unde Shafi’i a dezvoltat primul său madh'hab, influențat atât de învățăturile lui Imam Abu Hanifa cât și cele ale lui Imam Malik. Școala lui Al-Shafi’i de la Bagdad este cunoscută drept "“al Madhab al Qadim lil Imam as Shafi’i”" sau “Vechea Scoală a lui Al-Shafi’i”. Al-Shafi’i a părăsit Bagdadul în 804/188AH, posibil datorită faptului că anumiți credincioși
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
Bagdad, acolo unde Shafi’i a dezvoltat primul său madh'hab, influențat atât de învățăturile lui Imam Abu Hanifa cât și cele ale lui Imam Malik. Școala lui Al-Shafi’i de la Bagdad este cunoscută drept "“al Madhab al Qadim lil Imam as Shafi’i”" sau “Vechea Scoală a lui Al-Shafi’i”. Al-Shafi’i a părăsit Bagdadul în 804/188AH, posibil datorită faptului că anumiți credincioși Hanafi i s-au plâns lui Shaybani de faptul că Shafi'i devenise oarecum critic în
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
a opiniilor sale teologice. Câțiva dintre discipolii săi au fost însărcinați cu redactarea a ceea ce avea să devină mai târziu lucrările de baza ale madh’habului Shafi’it. Deși dispute încă mai există cu privire la cauza morții sale, una dintre biografiile Imamului Al-Shafi’i menționează faptul că acesta a murit datorită rănilor provocate în timpul unui atac realizat de un suporter al lui Maliki, pe nume Fityan. Povestea spune că Shafi'i a triumfat în argumente teologice asupra lui Fityan, care în aceste
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
anul 1400, din ordinul șeicului El-Mokhtar Hamalla. Situată la sud de celebra Moschee Sankore, a fost nevoie de 40 de ani pentru a fi finalizată. În anul 1440, locașul a fost inaugurat de către guvernatorul orașului Timbuktu, Mohamed Naddah, iar primul imam a fost prietenul său Sidi Yahya, de unde și numele moscheii. Sidi Yahya a fost un mare învățat musulman venit în Timbuktu în anul 1433. Conform unei legende, șeicul El-Mokhtar Hamalla a fondat moscheea pentru un om sfânt ce va veni
Moscheea Sidi Yahya () [Corola-website/Science/334197_a_335526]
-
cel mai mare învățat al timpului său din întregul Mâli, fiind extrem de respectat. A murit în anul 1463 și a fost îngropat în incinta moscheii, alături de bunul său prieten, guvernatorul Mohamed Naddah. Încă de la inaugurarea ei, aflându-se sub patronajul imamului Sidi Yahya, moscheea a devenit una dintre cele trei moschei principale ale orașului, alături de Moscheea Djinguereber și Moscheea Sankore, ce alcătuiau marea Universitate din Timbuktu. Această eră cel mai mare centru de învătământ islamic, si nu numai, din această parte
Moscheea Sidi Yahya () [Corola-website/Science/334197_a_335526]
-
este considerată a fi perioada de vârf sau de apogeu a arhitecturii safevide. În anul 1598, capitala este mutată la Isfahan, acest lucru însemnând transformarea orașului în principalul centru al arhitecturii safevide. Noua capitală a fost organizată în jurul piețeii Meydan-e Imam, un spațiu imens cu dimensiunile de 519 metri lungime și 159 lățime. Aici au fost construite cele mai importante edificii ale orașului. Palatul Ali Qapu, reședința șahului, este una dintre ele. Având o dimensiune destul de mare, palatul este decorat cu
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
Ahmad bin Muhammad bin Hanbal Abu Abd Allah al-Shaybani (în arabă : احمد بن محمد بن حنبل ابو عبد الله الشيباني ), cunoscut ca imamul (n. 780 - m. 855) s-a născut la Bagdad și a fost un important teolog și un savant musulman. El este considerat fondatorul uneia dintre cele patru școli sunnite, școala hanbalită. Este, de asemenea, fondatorul unei școli teologice islamice ("‘aqida
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
să se opună acestor principii, iar această practică a continuat în timpul celor doi succesori ai lui Al-Ma’mun, Al-Mu’tasim și Al-Wathiq. După moartea califului, Ibn Hanbal continuă să predea la Bagdad, până ce califul Al-Wathiq reîncepe persecuția. De atunci, imamul a încetat să își mai împărtășească ideile și se ascunde timp de cinci ani, până în 847, când califul Al-Mutawakkil desființează mutazilismul și îi expulzează pe adepții săi, susținând reîntoarcerea la tradiția islamică, la principiile islamului ortodox sunnit. După ce a studiat
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
se opune principiilor școlii hanefite care acceptă, pe lângă izvoarele primare al dreptului canonic, opinia personală rațională. Printre elevii lui Ahmad Ibn Hanbal s-au numărat cei doi fii ai săi, Salih (m. 873) și Abdullah (m. 903) și chiar și imamii Bukhari, Muslim, savanți de Hadith și culegători de hadith-uri eponime, iar printre continuatorii săi figurează Ibn Taymiyya (1263-1328), care îl va inspira pe teologul Muhammad Ibn Abd al-Wahhab, iar mai apoi pe emirul Muhammad Ibn Sa‘ud, motiv pentru care
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
a începuturilor sufismului, sintagma "awliyii' Allah" trece în "walfyu Allah," apoi în simplul "wali." Cu aceasta, treptat, ”fiind recipientul protectoratului special divin, "wali" devine adjunctul venerat însărcinat cu protecția credincioșilor” și apare o relație de tip maestru-discipol în care maestrul (, , imam (la șiiți) etc.), considerat cu o anumita realizare spirituală și stare de sfințenie, devine un canal de transmitere autorizat ("mawlâ)". ”Ascetul nu ajunge la Dumnezeu decât prin intermediul gnosticilor, titulari ai unei permisiuni speciale de inițiere” spune , fondator al , care a
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
în fiecare epocă. "" posedă o anumită putere creativă asupra lumii și oamenilor. Henry Corbin arată că "walaya" este fundația profeției și misiunea mesagerului și ține de dimensiunea esoterică a realității profetice. Abu al-Hasan Sharif Isfahani, student al lui (al cincilea imam duodeciman), bazându-se pe interpretarea mai multor "hadith"-uri spune: ""walaya" este înțelesul interior, esoteric, ascuns ("batin") al revelației coranice. (Șadr ad-Dīn Muḥammad Shīrăzī) declară că descendenții genealogici ai Profetului Muhammad și moștenitorii săi spirituali sunt "awliya". Maria Massi Dakake
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
walaya" este înțelesul interior, esoteric, ascuns ("batin") al revelației coranice. (Șadr ad-Dīn Muḥammad Shīrăzī) declară că descendenții genealogici ai Profetului Muhammad și moștenitorii săi spirituali sunt "awliya". Maria Massi Dakake descrie "walaya" ca o moștenire spirituală, cunoaștere esoterică, pe care imamii o primesc de la profeți, ceea ce exprimă autoritatea spirituală și politică a "ahl al-Bayt". vede "walaya" ca dimensiunea esoterică a imamatului și aceasta nu înseamnă doar să îi conducă pe credincioși, ci să le transmită Adevărul.
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
școala malekită, cea hanefită și cea șafeită. Hanbalismul sau școala hanbalită îl are drept fondator pe cetățeanul irakian, Ahmad bin Muhammad bin Hanbal Abu Abd Allah al-Shaybani (în arabă : احمد بن محمد بن حنبل ابو عبد الله الشيباني), cunoscut ca imamul Ahmad ibn Hanbal (n. 780 - m. 855). Această școală de drept se bazează pe interpretarea strict literală a Coranului și a hadith-urilor (spusele și faptele profetului Muhammad), „înlăturând atât ideea de «consens» (ijmaa), cât și pe cea de interpretare personală
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
au inițiat în secolul al XIV-lea o renaștere a acestei școli în Siria. Influența otomanilor, care a continuat mișcarea reacționară inițiată de selgiukizi, a adus prejudicii grave acestei școli, avantajând școala lui Abū Ḥanīfa, care a fost numit uneori „imamul suprem”. Hanbalismul va renaște sub o nouă formă în secolul al XVIII-lea, prin mișcarea wahhabită, inițiată de Muhammad Ibn Abd al-Wahhab, pe numele său complet Muhammad ibn Abd Al-Wahhab ibn Sulaiman ibn Ali At-Tamimi(Arabă: محمد بن عبد الوهاب
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
fondatorul propriu-zis al unui sistem legislativ, această școală juridică întemeiându-se după moartea acestuia, de către discipolii săi. Printre elevii lui Ahmad Ibn Hanbal s-au numărat cei doi fii ai săi, Salih (m. 873) și Abdullah (m. 903) și chiar și imamii Bukhari, Muslim, savanți de Hadith și culegători de hadith-uri eponime, iar printre continuatorii săi figurează Ibn Taymiyya (1263-1328), care îl va inspira pe teologul Muhammad Ibn Abd al-Wahhab, iar mai apoi pe emirul Muhammad Ibn Sa‘ud, motiv pentru care
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
Regatul Arabiei Saudite se conformează și astăzi principiilor emise de școala hanbalită. Precum celelalte școli de drept sunnite, și școala hanbalită păstrează două surse ale legii islamice: Coranul și hadith-uri (spusele și faptele Profetului). Aceste texte nu conțin îndrumări, așa că imamul Ibn Hanbal recomandă să se țină seama de consensul tovarășilor profetului Muhammad, de opinia însoțitorilor lui, apoi de hadith-urile vulnerabile și în cazuri foarte rare, de analogie. , spre deosebire de cea hanefită și cea malekită, respinge ca sursă a legii islamice, opinia
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
îndeplinesc rugăciuni, dua și dhikr. Shab-E-Barat înseamnă noaptea iertării sau ziua ispășirii. Suniții privesc noaptea de Berat ca fiind una a mântuirii. Diferite hadith-uri, unele mai slabe, altele autentice, fac referire la această noapte. Teologii musulmani, inclusiv cei consacrați precum Imam Shafii, Imam Nawawi, Imam Ghazzali și Imam Suyuti consideră ruga din noaptea berat ca fiind acceptată. “Berat” provine de la cuvântul “Beraet” și înseamnă “a scăpa de o greutate, a fi achitat”. Musulmanii cred că în această noapte prosperă Allah le
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
dua și dhikr. Shab-E-Barat înseamnă noaptea iertării sau ziua ispășirii. Suniții privesc noaptea de Berat ca fiind una a mântuirii. Diferite hadith-uri, unele mai slabe, altele autentice, fac referire la această noapte. Teologii musulmani, inclusiv cei consacrați precum Imam Shafii, Imam Nawawi, Imam Ghazzali și Imam Suyuti consideră ruga din noaptea berat ca fiind acceptată. “Berat” provine de la cuvântul “Beraet” și înseamnă “a scăpa de o greutate, a fi achitat”. Musulmanii cred că în această noapte prosperă Allah le iartă păcatele
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
dhikr. Shab-E-Barat înseamnă noaptea iertării sau ziua ispășirii. Suniții privesc noaptea de Berat ca fiind una a mântuirii. Diferite hadith-uri, unele mai slabe, altele autentice, fac referire la această noapte. Teologii musulmani, inclusiv cei consacrați precum Imam Shafii, Imam Nawawi, Imam Ghazzali și Imam Suyuti consideră ruga din noaptea berat ca fiind acceptată. “Berat” provine de la cuvântul “Beraet” și înseamnă “a scăpa de o greutate, a fi achitat”. Musulmanii cred că în această noapte prosperă Allah le iartă păcatele și îi
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
noaptea iertării sau ziua ispășirii. Suniții privesc noaptea de Berat ca fiind una a mântuirii. Diferite hadith-uri, unele mai slabe, altele autentice, fac referire la această noapte. Teologii musulmani, inclusiv cei consacrați precum Imam Shafii, Imam Nawawi, Imam Ghazzali și Imam Suyuti consideră ruga din noaptea berat ca fiind acceptată. “Berat” provine de la cuvântul “Beraet” și înseamnă “a scăpa de o greutate, a fi achitat”. Musulmanii cred că în această noapte prosperă Allah le iartă păcatele și îi purifică. Noaptea de la
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
Kirghistan). Arabii salafi nu sărbătoresc această noapte. În lumea arabă noaptea este sarbatorită cu entuziasm de către arabii sufi și șiiți. În Irak, oamenii oferă copiilor bomboane. În Iran se celebrează, de asemenea, Laylat al Barat, care coincide cu data nașterii Imamului Al Mahdi, ultimul Imam. Unii musulmani din Indonezia face dhikr în comun, în moschei, urmată de o prelegere (ceramah) condus de un “ustadz” sau de un “kyai”, așa cum este numit în Java și Madura. În Asia de Sud, musulmanii fac dulciuri (în
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]