841 matches
-
nu este și nu este ceea ce este. Vorbește-i despre "meserie" și-ți va răspunde despre "sens". Spune-i despre limbaj și semnificație și-ți va răspunde despre material și tehnică. "Desenul dumneavoastră e foarte sumar." "Păi, conceptul contează. Numai imbecilii se interesează de suprafețe..." "Nu-i cam sărac conceptul dumneavoastră?" "Nu sunt filosof, ci artist. Eu lucrez cu senzații și substanțe, domnule." Dialog imposibil, reținut, refulat nu doar de buna-cuviință, ci și de o situație ideală. Cea mai eliptică, mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
operă de artă? Iată, luați pisoarul acesta, puneți-l în muzeu și priviți-vă bine în el: e o oglindă. Veți descoperi că un muzeu e o acumulare de arătătoare întinse: "atenție: lucrul acesta trebuie văzut". Mediologul este deci acel imbecil care, când i se arată luna, se uită la deget. În loc să urmărească orbește sensul săgeților, el urcă privirea de-a lungul brațului, pentru a percepe corpul sau corpurile care arată. Epoca noastră vede muzeologia răspândindu-se pe măsura ce estetica
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de "bon ton" de a nu încheia nasturele de jos de la vestă (pe care prințul uitase într-o zi să-l încheie). Se non è verro è ben trovato. ****** Puțină lume știe că există o legătură semantică între "baston" și ... "imbecil". Cuvîntul "baston" (și variantele sale în celelalte limbi romanice) este derivat de la latinescul imbaculum care însemna "fără baston" (imfiind prefixul privativ, iar baculum-i însemnînd "băț, baston, toiag"). Începînd din Antichitate, bastonul (de orice formă) a simbolizat, cu puține excepții (e.g.
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Evanghelia după Matei 27:29). Numai cei neputincioși nu purtau baston lato sensu. Or, cu timpul, de la sensul de insuficiență psihică s-a ajuns, prin extensie semantică, la sensul de insuficiență mentală, adică la starea de "imbecilitate" (la ambele sexe). "Imbecilul", prin urmare, era la început o persoană care nu purta baston, un im-baculum, un om "fără baston". Iată seria derivatelor: imbaculum > imbecillum (la acuzativ) > imbecillus sau imbecillis (la nominativ) > "imbecil". †††††† Profetul Mahomed a impus spălatul pe corp, spălatul pe dinți
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
insuficiență mentală, adică la starea de "imbecilitate" (la ambele sexe). "Imbecilul", prin urmare, era la început o persoană care nu purta baston, un im-baculum, un om "fără baston". Iată seria derivatelor: imbaculum > imbecillum (la acuzativ) > imbecillus sau imbecillis (la nominativ) > "imbecil". †††††† Profetul Mahomed a impus spălatul pe corp, spălatul pe dinți și folosirea parfumurilor. După Cecilia Caragea, op.cit. (v. Biblografia). ** Moda din anii '70-'80 era de fapt o revenire la moda din prima jumătate a secolului XIX. În tabloul lui
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
printr-o strictă îngrijire artistică, cu o minunată putere de exactă evocare"16. Deși, asemenea lui Ibrăileanu, vede în Caragiale "singurul nostru dramaturg care a dat eroilor actele stării civile"17, Eugen Lovinescu reducea teatrul acestuia la "o colecție de imbecili, de imorali, de automate ale unei singure formule"18, înscriindu-și astfel observațiile în prelungirea reproșurilor lui Gherea și Pompiliu Eliade privind schematismul personajelor caragialiene. Ținând structural de esența comediei și a tipurilor comice, schematismul psihologic al personajelor din teatrul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
schimbîndu-și între ei nădragii și cămășile, pulverizîndu-se cu spray la subțiori, în chiloți și în șosete, iar alți câțiva am rămas în paturi, distrîndu-ne fiecare cu ce nimeream. După ce dansatorii au ieșit grămadă pe ușă, puțind respingător a deodorant prost, imbecilul de Măgălie a înșfăcat sprayul și a început să prăjească muștele și țânțarii de pe pereți. Se cățăra prin paturi, se așeza în patru labe sub 91 chiuvetă, se târa de-a bușilea pe podea, cu chibritul zornăindu-i în stânga și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pat, ca să frunzărească una din cărțile lui despre OZN-uri. Mi-a venit brusc în minte valea verde și înflorită, transparentizată de soare și fluturi, cu cele două corpuri goale în mijloc. Nu mă puteam însă concentra, pentru că mă bruiau imbecilii din dormitor, care dezbăteau cu neașteptată pasiune problema dacă tipa pe care-or s-o ia de nevastă se cuvenea să fie fată mare sau nu. Mintea lor supura, avea acnee ca și pielea de pe frunte și de pe obraji. Buzele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe stradă de cealaltă femeie căreia mă mândream în sufletul meu că-i rezistasem, și lipsa de experiență a Anei care aștepta totul de la mine când eu trecusem deja peste clipa asta, dincolo de dorință, potolea lent avânturile mele erotice, ce imbecil! am lăsat-o câteva momente să-și revină și am încercat apoi să-i vorbesc cât mai stăpânit de Aida, de nebunia mea fără leac, nu i-am cerut ajutorul, nu i-am promis nimic, și am plecat Unu noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Adică, incredibil de deprimant. Urăște viața mai mult ca pe însăși... viața. Mark își dădu seama că spusese ceva vag inteligent și se uită curios în jur, pentru a se asigura că nu l-a auzit nimeni. Păi, mult noroc! Imbecil mizerabil. Ashling s-a îndreptat în altă parte, pentru a fi oprită de un om cu ochii deschiși la culoare care afirma cu entuziasm că Ted era un comic anarhist, un adept ironic al postmodernismului și al deconstructivismului acestui gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
te mai înțelegi cu șeful care nu te place? Ashling a simțit un gol în stomac. În continuare nu mă place. Ieri mi-a spus Domnișorica-Repară-Tot doar pentru că i-am oferit două pastile de Anadin pentru durerea lui de cap. Imbecilul. Poate ați fost inamici într-o viață anterioară și de-aia nu vă înțelegeți în asta. —Crezi? exclamă Ashling, după care se uită la fața rânjită a lui Ted. A, nu crezi, am înțeles. Oh, necredinciosule. Data viitoare când vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Și știu și cine este, recunoscu Dylan. Și tu îl știi. Frica și revelația se adunau laolaltă în mintea lui Ashling. Știa ce nume urma să spună Dylan. E cretinul ăla de comic. Știu. — Prietenul ăla al tău. Ted! —Marcus imbecilul, spuse Dylan, înghițindu-și lacrimile. Și cum dracu’ îl mai cheamă. Valentine sau ceva - Marcus Valentine. —Nu, vrei să spui Ted, Ted cel mic și negru. — Nu, nu el. Vreau să spun că e ciudatul ăla de prieten al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe copii în fiecare weekend și să rămân acolo în serile de sâmbătă. I-am spus lui Clodagh că o voi aștepta, spuse el cu o față rușinată, poate își va reveni. Deși mi-a spus că îl iubește pe imbecil. Dumnezeu știe de ce. Scuze, spuse el, după o pauză în care realizase ce spusese. —E-n regulă. —Tu ce mai faci? A pus reflectorul grijii lui asupra ei și, dintr-odată, a părut a fi vechiul Dylan. Ea ezită. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nevoie de atât de multă atenție. I se părea dezgustător faptul că pe el îl deranja când ea se concentra asupra lui Craig sau a lui Molly. Câteodată, era ca și cum ar fi avut trei copii. Ca să nu mai vorbească de imbecilul ăla de roman pe care începuse să îl scrie. Gunoi! Incredibil de deprimant. Și el reacționa atât de prost la critică, chiar și la sugestii constructive. Tot ce spusese ea era că femeia din roman ar putea să își deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și, prin urmare, având în vedere mediocritatea sa, putea să atragă voturile tuturor senatorilor. Asiaticus, care privise furios acea ultimă mișcare ireparabilă, declamă: — Să-i liniștim pe populares cu un descendent istoric și să-i mulțumim pe optimates cu un imbecil. O spuse în sens ciceronian: un personaj josnic și lipsit de energie, exact omul de care era nevoie. Pe când vorbea astfel, nu știa că, după câțiva ani, un alt complot, la fel de ticălos, avea să-l condamne la moarte pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În mâini; chiar simulează acest lucru, făcând gestul de a o arunca peste. Ah, cât de periculos a săltat-o deasupra marginii balconului, este cu totul inconștient, am tentația să fug repede de pe balconul meu și să-l ameninț: „Atenție, imbecilule!“, dar mă opresc la jumătatea drumului. M-aș afla Într-o postură ridicolă: ea e, orice-aș face eu, numai a lui. Simt că-l invidiez, e prada lui; nimeni nu i-o poate smulge, nici chiar moartea. Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă urască brusc. „Oricum, e un pur și de aceea țin la el. Exemplare de puritate sufletească de felul lui găsești rar azi!“ „Să-l Împăiem pentru Muzeul omului!“ Se supără. O simt capabilă să facă orice pentru acest imbecil, chiar să se culce cu el, fie și ca să se afle În contrast cu părerea curentă despre ceva sau despre cineva. Ea are această tentație de a scormoni În straturile subterane ale celor mai bizare pături sociale pentru a descoperi indivizii „puri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mai și rânjea la Sam. —De ce Îți zâmbește? Îl Întrebă Ruby. Te știe? Nu l-am mai văzut În viața mea! Nu-mi place situația asta deloc, zise Ruby tresărind. Încep să mă simt amenințată. Stai liniștită. E doar un imbecil care vrea să se „distreze“. Vrea să reacționăm. Dacă-l ignorăm și nu-i răspundem, o să se plictisească. Dar se scurse un minut Întreg, și Porscheul nu trecea. Șoferul Încă-și mai Întorcea capul o dată la câteva secunde ca să rânjească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se părea excesiv, prea ascuțite vocile, prea exaltate gesturile. Cine erau oamenii aceia obtuzi care trăiau în jur, care se opriseră în casa mea? Și când mă gândesc că a fost o vreme când înrudirea cu familia aceasta de perfecți imbecili mi se părea un splendid pas înainte! La cină am dus cu greu furculița la gură. Drumul de la farfurie până la gură devenise extraordinar de lung. M-am ridicat de la masă să mă duc în baie. În coridor, terrierul soacrei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe burta Elsei. Profit pentru a lua o gură de aer, în cameră e o căldură exagerată. Mă plimb prin frigul nocturn, fără să mă îndepărtez. Intru în self-service-ul clinicii, lângă bărbați ca mine, deveniți tați de câteva ore. Sărmani imbecili cu jachete impermeabile, cearcăne și o tavă în mână. Locul este întunecat ca pavimentul de granit negru, întunecat ca tavanele joase, ca plafonierele cu lumină gălbuie și satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
necunoscut, până la cimitir. Cred că numai doi oameni vor rânji la înmormântarea prietenului meu, și că cel de-al doilea, după mine, va fi chiar el, întins în raclă și cu mâinile pe piept. Rânjetul meu permanent va deruta un imbecil în haine negre, care va bâlbâi confuz, câte ceva despre meritele literare ale prietenului meu dispărut, fără să vorbească nimic despre amfora trupului său vătămat de sânge rău, de clapa care îi zbârnâie în creier muzica frazelor scrise cu sânge, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fost grav agresat de un alienat mintal care i-a aplicat patru lovituri de ciocan în zona capului și a cefei“. Iată-mă, surîzător, cu microfonul în față, vorbindu-i tinerei fete. Printre frunze, voalat, în spatele meu, se zărește chipul imbecilului care se apropie cu un mers de cimpanzeu. Vorbesc despre frumusețe. Un zgomot sec și...stupoare: stropi de sînge roșu strălucitor îmi acoperă fața, pleoapele se închid pentru o clipă. Urmează un geamăt și imaginea se mișcă. Țipătul fetei și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bine,”-îi spun-“n-ai să-mi spui cum e dar ai să-mi spui cum se vede.” „-Se spune că există și morți fericite” -îmi răspunde el. „-Eu n-am întîlnit dintr-astea. Am întîlnit aparențe de fericire la imbecili sau la cei ce au suferit chinuri groaznice dar față de ele am rezerve. Se spune că doar creștinii adevărați au parte de morți fericite, care să-i umple de bucurie. Doar sfinții. Dar și aici e un paradox. Amintește-ți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a învățat să întrebi așa, ca și cum n-ai face-o? Parcă văd că următoarea ta nelămurire va fi cum? Ia, mai lămurește-te și singur! Silindu-mă să-ți explic nu fac decît să-mi dau seama cît sînt de imbecil. Doar cuvintele pot justifica orice.” „-Ți-e frică și ție”-exclamă tînărul V. oarecum bucuros. „-Știi că moartea înseamnă, dincolo de toate, propria-ți judecată. Înseamnă asaltul memoriei asupra amneziei vieții. Bucuriile perverse, răutățile aducătoare de satisfacție, fericirea învăluită în mantia arzîndei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu voce tare. Cuvintele sale plutesc parcă în aer, umplînd încăperea și prind a intra încet în lucruri îmbibîndu-le. Invocă un demon pe care dorește să-l alunge din preajma mea și pentru o clipă reușesc să sintetizez chipul acestuia: e imbecilul care m-a lovit. Doctorul strigă. Se ridică în picioare și se plimbă cu cartea în mînă în jurul meu. „-Ah! Ah!”-spune el. „-Vrei să-mi tai capul și să mă crestezi în frunte?/ Vrei să-mi întuneci ținerea de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]