699 matches
-
la liber de un bun cățărător. Aici este finalul peșterii, în "Lumea Frământata". Pe dreapta, se poate cațără un horn ce duce până la 123 denivelare pozitivă față de intrarea peșterii. La baza peretelui terminal, apa apare printre imense stânci prin fisuri impenetrabile. Până la lumina zilei, la Vânătările Ponorului, mai sunt . Temperatura aerului în coridorul principal este cuprinsă între , iar în Sala Minunilor de la 13 până la peste 20. Peșteră a fost amenajată pentru vizitare în 1986 dar amenajarea a fost distrusă în întregime
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
atunci, după restabilirea funcțiilor potențiale, el nu se avântă deodată în zbor, ci face mai întâi o probă, adică o evoluție de încercare. Adesea, păstrează în urechile sale multiple obiecte magice: o perie care, aruncată îndărăt, se preface în pădure impenetrabilă, o gresie sau un inel, din care răsare un munte, repectiv un zid, inescaladabil. Aproape întotdeauna, Calul Năzdrăvan efectuează toate muncile intelectuale și fizice dificile sau insolite, necesare eroului. Sunt cazuri de funcționalitate multiplă: încălzirea sau răcirea, cu nările, a
Calul năzdrăvan () [Corola-website/Science/306302_a_307631]
-
greu accesibile. Tufărișurile sînt formate din jneapăn (Pinus mugru), ienupăr pitic (Juniperus sibirlca), anin de munte (Alnus viridis) și smirdar (Rhododendron kotsckyi), la care se adaugă alinul (Vaccinium myrtillua, V. uliginosum) și merișorul de munte (Vaciniurn vitisidaea). Jneapănul formează desișuri impenetrabile; tulpinile se încolăcesc, se întortocheată în așa fel, încît formează o țesătură deasă, ce acoperă fie stînca, fie grohotișurile. În Suhard trăiesc numeroase specii de animale caracteristice atît zonei alpine, dar mai ales pădurilor de rășinoase. Dintre mamifere — unele de
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
lucru serios”. Maurice Chittenden de la "The Sunday Times" a afirmat că „poate primir un cerficat X” din cauza numărului mare de decese violente. Recenzii negative au venit de la "Detroit Free Press" („plicticoasă și neterminată”), "Entertainment Weekly" („stângace și imatură”, „o pădure impenetrabilă de nume ... plină până la refuz de sintaxe sufocante”), și "The Guardian" („un erou derivat din cei wagnerieni ... într-o căutare cvasi-simbolică”). Alți critici au făcut diferența între două tipuri de audiență. Tom Deveson de la "The Sunday Times" a spus că
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
aproximativa: „Aceștia sunt The Killers reclamându-și tronul și noi zâmbim ca si cum am simți-o”), scria în "ClashMusic". Revista "Rolling Stone" aplaudă de asemenea albumul, oferindu-i patru stele și jumătate din cinci. "The Guardian" denumea versurile pieselor The Killers „impenetrabile”, oferind exemple atât din "Day & Age" cât și din celelalte două albume - însă albumul era creditat cu patru stele.
Day amp; Age () [Corola-website/Science/314948_a_316277]
-
dă acces în Sala Argilei de mari dimensiuni (57/24 m). Din această sală pornesc mai multe galerii de dimensiuni diferite. Cursul de apa merge pe una strâmtă și sinuoasă care se adâncește brusc ca să se termine într-un sifon impenetrabil la -162 m., adâncimea maximă a peșterii. O altă galerie ce pleacă din Sala Argilei este Marele Meandru, un labirint compicat din care se desprinde Galeria Marilor Lacuri care dă acces printr-o săritoare de 16 m la Cursul Sudic
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
fortificație militară care domina mare parte din Grecia de sud. Perioada din istoria Greciei cuprinsă între cca. 1600 î.Hr. și 1100 î.Hr. este denumită "miceniană", recunoscându-se astfel importanta a orașului. Cetatea Micene era situată pe un deal, fiind aproape impenetrabilă datorită așezării sale georgafice. Acropolisul sau "orașul de sus" din Micene se crede că ar fi fost fortificat prin 1500 î.Hr., după cum se vede pe pietrele de morminte din acea perioadă; aici se afla palatul regal, care cuprindea un megaron
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
nu poate concepe ideea că spui adevărul. Ea consideră că glumești. Cine credeți că ar accepta pe față ideea că este înșelat? Cum, tocmai el? Nu poate fi adevărat; dar este. Până realizezi acest lucru, zidul este ridicat, consolidat și impenetrabil. Oameni au fost nevoiți să-și petreacă anii în temnițele comuniste și și-au clădit între zidurile arestului un altfel de zid: al credinței și culturii. Un zid în zid. Zidurile au reprezentat fortărețe, întărituri cu metereze și creneluri apărate
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
a încercat să-i atragă în luptă, dar „Liberatorii” ezitau să-și părăsească pozițiile defensive puternice. A încercat o manevră de încercuire, făcând un drum pietruit de la est, prin mlaștina situată la sud de Cassius. Cassius credea că mlaștina era impenetrabilă. Și-a trimis o parte a armatei la sud în mlaștină pentru a construi un bastion încrucișat ca să obstrucționeze flancul drept al lui Antoniu și să îl împiedice să încercuiască dealul. La nord, armata lui Octavian îl provocă pe Brutus
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
împiedicat să se aplece după ce a primit primul glonț în piept, pentru a-l evita pe al doilea, care i-a fost fatal. O lovitură dată de rivali-Suspecti -părea să fie de încredere,era în vârstă,măi pragmatic și aparent impenetrabil la curentele liberale care circulau în SUA în anii 1960. -când a preluat funcția,Johnson a trimis trupele înapoi în Vietnam și a intensificat propagandă anticomunista -schimbarea rapidă a politicii externe și interne a confirmat că în spatele lui Kennedy se
Asasinarea lui John F. Kennedy () [Corola-website/Science/316610_a_317939]
-
resturi lemnoase... După 60 de ani oamenii și-au amintit povestea și au reluat dezobstrucția. După câteva zile de lucru s-a ajuns la vechiul terminus de unde se auzea vuietul apei. Și acuma se auzea același vuiet. Dar fisura e impenetrabilă. Pentru aceasta e adus un perforator pneumatic, dinamită... Acțiunea e preluată de membrii Polaris. Teo Ludușan aduce de la Petroșani dotarea necesară pentru săpat în stâncă și după o tabară de două săptămâni se trece de prima strâmtoare și se intră
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
săritoare de -25 m). La baza săritoarii se ajunge într-o sală de unde pornesc trei galerii. Spre nord se deschide Galeria Clusteritelor (unde se interceptează un mic curs activ al peșterii) care continuă ascendent și se termină cu o diaclază impenetrabilă. Din această galerie se desprinde o sală laterală: “Salonul Impresioniștilor”, precum și o serie de alte mici galerii laterale. Atât Galeria Clusteritelor, cât și Salonul Impresioniștilor sunt puternic concerționate, aici abundând, evident clusteritele, dar și gururile sau cacadele de montmilch. De la
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
într-o prăpastie adâncă de 30 m fracționata la jumătate de un bolovan prins între pereți. Jos se ajunge într-o impresionantă sală, dominată de faleză înaltă, deasupra căreia se întrezărește capătul Sălii Mari. Aici vine din dreapta (dintr-o galerie impenetrabila) o apă care adună totalitatea pîraielor întâlnite mai sus. Debitul, acum considerabil, a creat o tipică galerie activă, cu marmite, lingurițe și pereții lustruiți. După două cascade mai mici, apa se varsă la dreapta în Galeria Sifonului care, după prima
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
cauză nu este o interpolare marginală - face referire la aura mitologică pe care o secretă pădurea întunecată. El menționează păsări neobișnuite, care au pene care "strălucesc ca focul în noapte". În evul mediu aceste păsări au fost numite "ercinee". Caracterul impenetrabil al "Hercynian Silva" a împiedicat ultima incursiune romană în pădure, condusă de Drusus, în 12-9 î.Hr.: Florus susține că "Drusus invisum atque inaccessum in id tempus Hercynium saltum" "patefecit". Resturi izolate moderne din Pădurea Hercinică identifică flora sa ca un
Pădurea Hercinică () [Corola-website/Science/320165_a_321494]
-
de o arcada de calcar rămasă într-un echilibru precar. De la -48 m după strâmtoarea dintre bolovanii podelei se coboară un șir de puțuri strâmte până la -86 m unde o galerie scurtă și ușor descendentă se închide într-o fisură impenetrabila. Un izvor temporar curge pe ultimii metri unde apar și câteva speleoteme firave: stalactite, scurgeri parietale, mici gururi și scurgeri de montmilch. Mai multe legende au fost culese încă înainte de explorare. În una se povestește pățania unui câine ciobănesc care
Avenul din Piatra Cetii () [Corola-website/Science/320263_a_321592]
-
japonezii investiseră lunile dinaintea invaziei în crearea unui elaborat sistem de tuneluri și poziții de tragere care străbătea întreg muntele. De exemplu, unele dintre tunurile grele erau camuflate de uși ranforsate de oțel în încăperi masive construite în munte, aproape impenetrabile la proiectilele bombardamentului american. La 08:59, cu un minut înainte de ora preconizată, primii din cei 30.000 de pușcași marini din Diviziile 3, 4 și 5, sub Corpul V Amfibii, a debarcat. Valul inițial de soldați nu a fost
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
locale care fuseseră o trăsătură pozitivă a Comunei au devenit acum un dezavantaj: în locul unei ofensive de ansamblu, fiecare cartier s-a luptat cu disperare pentru supraviețuirea sa, ele fiind învinse pe rând. Rețelele de străzi înguste care făcuseră orașul impenetrabil în timpul revoluțiilor pariziene fuseseră acum înlocuite de bulevarde largi în timpul renovării lui Haussmann. Versaillezii s-au bucurat de o comandă centralizată și de superioritate numerică. Ei știau acum tactici de lupte de stradă, și au trecut rapid prin zidurile de
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
Vasilisa Dragomir, ultima rămasă din familia sa. Născută undeva la sfârșitul lui Martie, tânăra adolescență acum în vârstă de 18 ani este o combinație între voința, bunătate și putere adăugându-se un strop de mândrie și impulsivitate. Depășind imaginea ei impenetrabila de care vrea să dea dovadă, înăuntru nu dorește decât să-i protejeze pe cei dragi chiar și cu prețul vieții ei. Este atinsă de umbra, ceea ce înseamnă că a vizitat deja o dată tărâmul morților dar a fost readusa la
Academia Vampirilor () [Corola-website/Science/321108_a_322437]
-
fiind o "„mașină de câteva tone, mai grea decât aerul”", afirmație explicată ulterior prin faptul că e "„făcută în întregime din hârtie, impregnate cu dextrină și amidon și puse apoi la presa hidraulică...”". De asemenea, construcția pare să facă "Albatrosul" impenetrabil armelor de foc contemporane. O trilogie de romane ilustrate a fost realizată de scriitorii Jean-Marc Lofficier și Randy Lofficier, împreună cu artistul Gil Formosa: În această trilogie, Robur (un pseudonim al Căpitanului Nemo) este conducătorul rezistenței în fața invaziei seleniților lui H. G
Robur Cuceritorul () [Corola-website/Science/321237_a_322566]
-
scris de Jules Verne între 29 ianuarie și 30 aprilie 1896 și publicat în foileton între 1 ianuarie și 15 iunie 1901 sub titlul "La Grande forêt" în "Magasin d'Éducation et de Récréation". În inima Africii, într-o pădure impenetrabilă aflată lângă fluviul Oubangui, doi exploratori albi însoțiți de un băștinaș și de un copil negru descoperă un trib necunoscut, care trăiește în copaci. Cei doi eroi, un francez și un american pe nume Max Huber și John Cort, îl
Satul aerian () [Corola-website/Science/321323_a_322652]
-
acțiune evenimentelor dinafara câmpului, fiind păstrat pentru o perioadă nedefinită. Câmpul de stază poate fi recunoscut după suprafața sa perfect reflectorizantă, care reflectă 100% radiațiile și particulele, inclusiv neutrinii. Produs General, firmă a Păpușarilor, produce carcase invulnerabile de nave spațiale, impenetrabile la orice tip de materie sau energie, cu excepția [antimaterie]]i (care distruge carcasa), gravitației și luminii vizibile (care străbate carcasa). Deși ele sunt invulnerabile, acest atribut nu garantează integritatea conținutului; de exemplu, deși impactul la viteze ridicate cu suprafața unei
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
care sunt intențiile inamicului. În vreme ce generalul Jackson mărșăluia spre vest pentru a face joncțiunea cu Anderson în dimineața zilei de 1 mai, Hooker a ordonat o înaintare spre est pentru a-l lovi pe Anderson, împingându-și oamenii în afara desișului impenetrabil și a jnepenișului care împresura zona. Mulți comandanți unioniști considerau aceasta a fi cheia victoriei. Dacă armata unionistă, mai mare, ar fi luptat în pădurile denumite „sălbăticia Spotsylvaniei”, semnificativul avantaj al artileriei ar fi fost minimizat, întrucât artileria nu ar
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
au convenit asupra unui plan riscant care avea să despartă armata sa deja divizată. Confederații trebuia să găsească un punct slab al Armatei Potomacului. Flancul stâng unionist era apărat de Corpul V al lui Meade, care ocupa o poziție aproape impenetrabilă. Centrul din jurul luminișului de la Chancellorsville era și el prea puternic pentru a fi atacat frontal. Flancul drept însă, apărat de Corpul XI, era o țintă potențială. Jackson avea să-și conducă Corpul al Doilea, de 28.000 de oameni spre
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
niciunul dintre obiectivele fixate pentru el de Hooker, Stoneman s-a retras în liniile unioniste de la est de Richmond în ziua de 7 mai, punând capăt campaniei. Bătălia s-a dat în condiții groaznice. Soldații se rătăceau frecvent în labirintul impenetrabil de arbuști și au îzbucnit numeroase incendii, răniții arzând adesea de vii. Deși era depășit numeric în raport de 5:2, Lee a obținut ceea ce poate fi numită cea mai mare victorie a sa din tot războiul, dar cu un
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
din punctul de vedere al tancurilor, al suportului aerian, al coordonării, al experienței și al tacticii militare. Forțele britanice, în schimb, s-au lăsat flancate în mod repetat, crezând—în ciuda numeroaselor atacuri prin învăluire ale japonezilor—că jungla malayană este impenetrabilă. Forțele aeriene japoneze erau mai numeroase și mai bine pregătite decât slaba combinație de piloți nepregătiți și echipament inferior care rămăsese în Malaya, Borneo și Singapore. Avioanele de luptă japoneze superioare, în special Mitsubishi A6M Zero, le-au dat acestora
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]