3,653 matches
-
scrisă cartea. Căci Sinaiul este locul ideal pentru contradicții, blasfemie, luptă și disperare a omului care se găsește în fața unei ordini inumane, și nu găsește în sine însuși nimic pentru a se împlini. Și totuși, tunetul izbucnește: „Tu trebuie!” Un imperativ eshatologic și soteriologic pentru monahi, fiindcă Sinaiul, Muntele lui Dumnezeu, este maiestuosul simbol al contemplației mistice. Acolo Moise L-a văzut pe Dumnezeu față către față în tenebre, în nori deși, ca pe un prieten. De la Sinai izvorăște Teologia contemplației
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
mântuitor. Întruparea lui Iisus Hristos reprezintă centrul dinamismului soteriologic al omului, iar principiul ontologic se reveleaza în viața în Iisus Hristos, cu Iisus Hristos. Conținutul dinamismului soteriologic al omului coincide cu hristificarea lui ontologică, și nu se reduce la simple imperative categoriale etice. Iisus Hristos nu este pentru om „un principiu exterior” de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat Principiul lui ontologic. În conformitate cu dogma de la Calcedon, Hristos nu este un prototip etic, ci
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
Părintelui Mada este că „Întruparea lui Iisus Hristos reprezintă centrul dinamismului soteriologic al omului, iar principiul ontologic se revelează în viața în Iisus Hristos. Conținutul dinamismului soteriologic al omului coincide cu hristificarea lui ontologică, și nu se reduce la simple imperative categoriale etice, pentru că Iisus Hristos nu este pentru om „un principiu exterior” de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat principiul lui ontologic. De aceea, Biserica lui Iisus Hristos nu este un organism
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
căci morala creștină este o morală a Harului sau a vieții înnoite în Iisus Hristos, care a schimbat condițiile ontologice ale existenței. De aceea nu se limitează, nici nu-și propune și, de altfel, nici nu poate fi delimitată de imperative, reguli sau canoane, ci se extinde la libertatea Duhului vieții și a sfințeniei prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și prin conformarea ființială la voința lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, „scopul vieții creștine nu este strict psihologic sau social, ci prin
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
esențiale ale Părintelui Mada este că „Întruparea lui Hristos reprezintă centrul dinamismului soteriologic al omului, iar principiul ontologic se revelează în viața în Hristos. Conținutul dinamismului soteriologic al omului coincide cu hristificarea lui ontologică, și nu se reduce la simple imperative categoriale etice, pentru că Iisus Hristos nu este pentru om „un principiu exterior” de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat principiul lui ontologic. De aceea, Biserica lui Hristos nu este un organism modelator-etic
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
căci morala creștină este o morală a Harului sau a vieții înnoite în Iisus Hristos, care a schimbat condițiile ontologice ale existenței. De aceea nu se limitează, nici nu-și propune și, de altfel, nici nu poate fi delimitată de imperative, reguli sau canoane, ci se extinde la libertatea Duhului vieții și a sfințeniei prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și prin conformarea ființială la voința lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, „scopul vieții creștine nu este strict psihologic sau social, ci prin
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
pot depăși, se blochează în ele pentru că nu își conștientizează prioritățile vieții, scopurile ultime, iar atenția este cu ușurință distrasă de către oferta largă a marketingului de masă sau supraspecializat, de către exigențele unei societăți de hiperconsum, cu trendurile aferente, sau de către imperativele culturii promovate. Ne punem întrebarea: dacă pe fundalul unei stări negative de circumstanță nu există solidaritate, pe de o parte (compasiune, presupusa empatie), și stabilitate, pe de altă parte (discernământ, statornicie), atunci, care este perspectiva unei crize duhovnicești care își
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ŞI CYBER [Corola-blog/BlogPost/354725_a_356054]
-
specialistului academic, fiindcă nu se reduce la o manevrare meșteșugită a unor instrumente intelectuale și „nu se dobândește prin lectură și prin hermeneutica istorică“; nu are nimic de-a face cu simțul comun, care se mulțumește să se supună unor imperative fără să le înțeleagă, preluând legea în litera nu în spiritul ei; și, în fine, este incompatibilă cu existența omului ireproșabil, pentru că acesta, ca și sfinții, se situează „dincolo de bine și de rău“, în zona unde s-a încheiat de
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
analizată, o pregătire specială (cunoașterea Scripturii), pe lângă cea literară propriu-zisă. Și tot atât de limpede este că, dacă dorește să fie poezie (nu predică, nu excurs teologic), atunci trebuie, necondiționat, să satisfacă cerințele unei lecturi estetice. Nu putem stărui îndeajuns asupra acestui imperativ. Altfel, mesajul poate fi onorabil ca idee și pledoarie, dar, artisticește, a eșuat, întrucât nu recurge, spre a comunica, la mijloacele, la mecanismele, la convențiile subsumabile poeticității. Potrivit dihotomiei pe care am propus-o în amintitul eseu, “poezia religioasă (religio
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
spre exemplu? Sau, de ce rugăciunile sunt mai ascultate în lumea bogată decât în lumea săracă? În opinia lui Kant, rațiunea este cea mai înaltă instantă a moralei și există două moduri de a lua o decizie dictată de voință: un imperativ condiționat sau ipotetic, care decurge dintr-o înclinare subiectivă și urmează un scop individual, și un imperativ categoric, care se supune unei legi obiective, universal valabilă si necesară. „Acționează in așa fel, încât maxima acțiunilor tale să poată fi impusă
METAFIZICA (6) – „SENSUL EXISTENŢEI” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355007_a_356336]
-
lui Kant, rațiunea este cea mai înaltă instantă a moralei și există două moduri de a lua o decizie dictată de voință: un imperativ condiționat sau ipotetic, care decurge dintr-o înclinare subiectivă și urmează un scop individual, și un imperativ categoric, care se supune unei legi obiective, universal valabilă si necesară. „Acționează in așa fel, încât maxima acțiunilor tale să poată fi impusă ca lege universală”. În timp ce imperativele ipotetice sunt materiale si condiționate, imperativele categorice sunt necondiționate și absolute. Analizând
METAFIZICA (6) – „SENSUL EXISTENŢEI” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355007_a_356336]
-
decurge dintr-o înclinare subiectivă și urmează un scop individual, și un imperativ categoric, care se supune unei legi obiective, universal valabilă si necesară. „Acționează in așa fel, încât maxima acțiunilor tale să poată fi impusă ca lege universală”. În timp ce imperativele ipotetice sunt materiale si condiționate, imperativele categorice sunt necondiționate și absolute. Analizând toate argumentele de până acum și considerând că existența nu este accidentală, însa nici un test într-o dispută cosmică intre Dumnezeu și Satana, iar oamenii nu sunt cobai
METAFIZICA (6) – „SENSUL EXISTENŢEI” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355007_a_356336]
-
urmează un scop individual, și un imperativ categoric, care se supune unei legi obiective, universal valabilă si necesară. „Acționează in așa fel, încât maxima acțiunilor tale să poată fi impusă ca lege universală”. În timp ce imperativele ipotetice sunt materiale si condiționate, imperativele categorice sunt necondiționate și absolute. Analizând toate argumentele de până acum și considerând că existența nu este accidentală, însa nici un test într-o dispută cosmică intre Dumnezeu și Satana, iar oamenii nu sunt cobai ai unui experiment, că Dumnezeu este
METAFIZICA (6) – „SENSUL EXISTENŢEI” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355007_a_356336]
-
fiindcă drumul Turcului, Păgânului, era prin Banat, nu prin Codrii Bâcului. Ce păcat că o țară așa frumoasă, Românika, e locuită de românei! Trecutul nostru, istoric și cultural e de kkt, te piși pe el, conjectură de la care atârnă categoric imperativul s-o ștergem, fiindcă nu putem avea decât un prezent de fecală, iar despre diareea viitorului nici măcar Pulimii nu e nimic pozitiv de spus! Telenovela românească s-a terminat boierește prin violarea doicii filipineze. Ca basmul cumanilor lui Djuvara. Nicicând
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
să recucerească ogoarele pierdute ale perceptului Socratic. Acesta folosit de Bergson devine solidar cu elanul vital și insurgent față de rațiune, fapt ce- l face pe Leon Brunschvicg să spună în “La vie interieure de l`intuition” că teoria bergsoniană “ignoră imperativul moral al lui Socrate”. A ne cunoaște spunea Bergson înseamnă a descifra în efervescența adâncurilor aritmiile și euritmiile elanului vital, a acorda puterile sufletului la tumultul răscolitor prin care viața cosmică irumpe irațional în om. El susține că elanul vital
MAŞINA DE FĂURIT ZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356808_a_358137]
-
urmă, ăia de-l aplaudau din sala teatrului erau caricaturizați pe scenă, pentru că, pînă la urmă ... și își schimba tonul, luînd-o martoră pe Estera lui cea frumoasă, pictată de Chasseriau, și invocîndu-l pe veșnicul Țuțea, care zicea că din pleonasmul imperativului categoric nu poate ieși nimic necesar și ne cita cu voluptatea intelectualului confirmat în credința sa intimă de unul dintre cei mai mari gînditori ai umanității, care i-a luat pe proști în derîdere, proștii fiind, în acest caz particular
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
-i o cale reală de serviciu public, de inițiativă productivă, de gospodărire a bunului comun și de protecție socială în slujba nevoilor reale ale populației. Poate că un asemenea grup de reflecție e un gest timid și puțin eficient față de imperativele stării în care am ajuns. Dar problema care se pune e mai fără întoarcere decât uitata astăzi „luminiță de la capătul tunelului”. Problema este dacă avem o cale, sau, odată cu întoarcerea unora la Cotroceni, ne întoarcem la abjecția care ne-a
POLITICA ROMÂNEASCĂ DE LA „A” LA „Z” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355250_a_356579]
-
numele Poeziei. La Ana Maria Gîbu versurile vibrează precum strunele sub arcuș, rezonând în trupul delicat al viorii. De altfel, tot ce scrie poeta în acest anotimp al vârstei ingenue, este sub imperiul urgenței, al stării de necesitate poetică, al imperativului care nu suportă amânare. Dorește totul aici și acum. Nici trecutul, nici viitorul nu au consistență. Rămâne un timp pe care poeta îl umple cu imensa bucurie de a fi. Poeta își prefiră urma viselor fugare în adieri de gând
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
vom fi mereu! Nu te-am părăsit și nu m-am depărtat! Sunt aici-și lupt pentru noi! Pentru noi toți! Lupta noastră ostășească continuă împreună cu tine... Volumul al II-lea Nu părăsi pământul strămoșesc! Nu părăsi pământul strămoșesc!-este imperativul ce se cere tuturor Fiilor adevărați ai acestei Glii de Aur, cu care ne-a binecuvântat Bunul Dumnezeu, ca zestre pregătitoare a spiritualității și religiozității culturii noastre creștin-ortodoxe în vederea mântuirii Neamului. Toată această Grijă divină de a ne așeza geografic
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
parte, rafinamentul extrovertit dus până la cinismul extrem al vitalelor sale componente intelectuale. O astfel de cultură nu putea decât să mă fascineze pe mine ca individ, care provenea dintr-o familie protestant-luterană, educat în spiritul unei ordini lucide și al imperativului categoric al datoriei, și care, desigur, venise încă din copilărie în contact cu geniile muzicale ale poporului meu. Cât de imensă este varietatea spăiritualității europene, mi s-a relevat mie, saxonului transilvănean, pentru prima oară cunoscând interprtarea fenomenului „cultură“ a
MODEST OMAGIU PENTRU OMUL, SCRIITORUL, ESEISTUL, JURNALISTUL ŞI EDITORUL HANS BERGEL LA 90 DE ANI ! de ION DUMITRU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369782_a_371111]
-
Apariția Ediției complete a operelor lui Eminescu întregește mitul Eminescu. „După comunism- zice profesorul Boia în capitolul al unsprezecelea- Eminescu se află între apoteoză și respingere. Odată cu ieșirea din comunism Eminescu este întors pe toate fețele. Se desfac frâiele din imperativele ideologice. Susținătorii lui Eminescu merg cu argumentațiile „spre infinit” Petre Țuțea îl definește ca „sumă lirică de voivozi” ridicându- la rangul de „român absolut”, basarabeni îl iau ca steag alături de Ștefan cel Mare ca întregitor al românilor și ca profet
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
de vechimea în literatură. RADU BOTIȘ. Armonii într-adevăr celeste. Stihuri în care se îngână lira cu panseul, zicerea cu struna. Dumnezeu - totdeauna prezent, numit, cu siguranță și cu venerație, în simbol antonomazic, „Cel Bun, „Cel Blând”, „Tatăl Bun”. Un imperativ plin de cumpăt și de cuviință - „Vorbește Doamne, vremea e puțină / [...] / Adu-mi aminte de-un tărâm ceresc / Nu înceta Prea Bune să-mi vorbești”. O exprimare enunțiativ-reală - „Voci divine însoțesc / Revederea-n sfânta taină, / Solii în divină haină / Ai
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
aproape la apogeu. Luna noiembrie a anului 1989 fusese vremea premergătoare Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român, având ca principal punct al ordinei de zi, realegerea lui Ceaușescu în funcția de secretar general al partidului. Sub egida acestui imperativ, în toate intreprinderile statului socialist, aveau loc conferințe de partid, în cadrul cărora, se adopta - în unanimitate - această propunere. O zi mohorâtă de toamnă târzie. În curtea Brigăzii Cluj, a Grupului de șantiere, era mare agitație. Trebuiau trimiși câțiva reprezentanți la
ULTIMA CONFERINŢĂ DE PARTID de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368107_a_369436]
-
umbrela crizei economice mondiale, de inițiatorii programului globalizant, că este punerea în practică a strategiei inumane de micșorare a masei consumatorilor și de îmbunătățire a perspectivelor cantitative a resurselor. Așa se explică obediența partidului de guvernământ, care găsește în acest imperativ și menținerea puterii - prin sprijin străin - și politica de ieșire din criză... De asta, tot ce se face în prezent în România poartă marca SUSTENABILITĂȚII?! mormăi retoric Mira... Și ca să spele amăreala de fiere și oțet a acestor meditații, își
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
refacerii unității creștine era, după Dv., aceea a unității cu Roma”, înțeleasă în ultimă instanță ca o topire reductivă a valorilor ortodoxismului în arealul spiritual catolic. Constat de această dată că nu mai susțineți - cel puțin explicit - prevalența necondiționată a imperativului unității creștine. După cum afirmați acum, „Creștinismul respiră cu doi plămâni”, ceea ce induce ideea că fiecare pas spre unitatea creștină adevărată se face prin dialog și contribuție valorică reciproc recunoscută fiecăreia dintre părți. În acest sens, vă puneți îndreptățite speranțe în
COMENTARII ASUPRA ARTICOLULUI „CREŞTINISM ŞI CAPITALISM” DE PROF. VIOREL ROMAN de ION HUMĂ în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370240_a_371569]