1,160 matches
-
Pleacă... Pleacă... Pleacă... Yvonne dădu semnalul de plecare Întorcîndu-se cu spatele și Îndepărtîndu-se. CÎnd trecu limuzina familiei Kersaint, Îi adresă o scurtă privire lui Arthus. - Măcar o dată, sîntem de acord, nu-i așa? El Îi susținu privirea, păru să clipească imperceptibil și ridică geamul cerîndu-i șoferului să-i conducă Înapoi la castel. În mai puțin de un minut, portul rămase pustiu. Înghițindu-și dezamăgirea și durerea, Marie se Întoarse spre Stéphane Morineau, care se legăna de pe un picior pe altul, neștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-am propus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
năpusti spre el și-l dădu fără menajamente la o parte. Cu mîinile În mănuși de latex, desfăcu delicat mîinile mortului și, potrivind fascicolul lanternei asupra falangelor, examină fața lor interioară. Urmele erau acolo, pe arătător și pe degetul mijlociu. Imperceptibile urme de Înțepături identice cu acelea găsite de medicul legist pe degetele lui Gildas Kermeur. - Înfășoară-i mîinile În pungi, Îi aruncă el un ordin scurt lui Morineau, a cărui privire rămase nedumerită. MÎinile, Morineau! preciză Lucas, fluturîndu-și-le pe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înhățînd-o ca și cum cineva o trăgea la fundul unei ape, o umbră albăstruie Îi tulbura tot mai mult vederea, luptă ca să țipe, să-i țipe lui Lucas să nu cumva să facă asta... El nu auzi decît un suflu sugrumat, aproape imperceptibil. - Nu... Lucas... Se Întoarse la timp ca s-o vadă pe Marie clătinîndu-se, cu privirea Întoarsă parcă spre Înăuntru, fără urmă de sînge În obraji. Uluit, nici măcar n-avu vreme s-o prindă Înainte ca ea să se prăbușească peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a femeii... - N-ai decît să-i Întrebi, o Întrerupse Yvonne pe ton tăios. Lucas interveni văzînd-o pe Marie că pălește fără să vrea. - În 1968, ei aveau cam vreo zece ani, la fel ca prețioasa dumitale Gwenaëlle. Yvonne clipi imperceptibil. - Cred că pentru a o proteja pe ea ai Încercat s-o ucizi pe Marie, doamnă Le Bihan, la fel cum cred că dumneata ești cea care a distrus scrisoarea pe care Loïc o lăsase pentru sora lui. O văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și desigur că Încă un rid-două În plus se mai adăugaseră celor deja existente, Încrețindu-se toate de emoție cînd Își strînse fiica la piept. Apoi se dăduse la o parte pentru ca Jeanne să poată face același lucru. Oricît de imperceptibil fusese gestul, Lucas băgase de seamă scurta Încordare a Mariei și se Întrebase oare ce putuse Ryan să-i spună care să justifice din partea ei o asemenea răceală față de maică-sa. - Ți-am pregătit patul În vechea ta cameră, anunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În urmă. - Gwen a mea, frații tăi, Yves Pérec, PM de Kersaint și Christian. Și el făcea parte din bandă... Fetița mea, n-am știut să te țin lîngă mine În noaptea aia... - Noaptea de 20 mai 1968? Yvonne dădu imperceptibil din cap și Își Începu povestirea ca pe o litanie care Îi aducea eliberarea, din păcate tardivă. - O noapte oribilă, da... Era aproape ora cinci dimineața cînd a venit să mă scoale, eu dormeam ca un animal de povară abrutizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sport cînd era tînăr. Dacă l-ați fi văzut făcînd saltul cu brațele Îndepărtate din vîrful farului! Ah, pe atunci eram foarte mic, dar mi-amintesc de parcă ar fi fost ieri. Apoi i se adresă lui Arthus, care se Încordase imperceptibil În capul meses, unde stătea. - Nu-i așa că l-ai filmat, dacă nu mă Înșeală memoria? A, e adevărat, tare prost mai sînt! Ai preferat să te desparți de toate amintirile astea care Îți evocau prea mult absența lui... Înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vieții mele personale. Se Întoarse atunci către Marie. - Vom putea să ne gîndim un pic și la noi și la copilul pe care-l dorim amîndoi... CÎteva aplauze se făcură auzite. Christian se apropie de logodnica sa, care se Încordase imperceptibil. - CÎnd ai acceptat să-mi devii soție, a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. Acum viața ne oferă o a doua șansă, dragostea mea, să n-o lăsăm să treacă. Anunțurile au fost deja făcute publice. Ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și tocmai dădea colțul scării cînd o mînă deschise În liniște ușa camerei pe care el o părăsise. Intrusul se duse drept la noptieră, spre carafa pentru noapte așezată acolo. O mînă goli În carafă conținutul unei fiole care tulbură imperceptibil apa. În acest timp, bătrînul se Îndrepta spre biblioteca vag luminată. Deschise ușa și simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. Cădea ca Într-un hău. Armelle, care se Întorcea de la bucătărie cu un pahar În mînă, ajunse În spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scara. - Trebuie să dau o fugă pînă la Brest, am să mă Întorc În cursul serii, Îi spuse ea de pe ponton. Ar fi bine să stăm de vorbă... În sfîrșit, dacă și tu vrei. Trăsăturile Încordate ale skipperului se destinseră imperceptibil. Era oare pe cale să-i spună că nu se terminase totul Între ei? Coborî după ea. - Ceea ce vreau eu este ca tu să fii fericită, Marie, murmură el. Ochii lui albaștri erau adînciți În orbite de cearcăne adînci. Marie simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sudorii Începea să se rărească; pe sub cămașă i se vedeau cutele burții. Începu să intre În sex-shopuri, peep-showuri, fără alt rezultat decât exacerbarea suferințelor. Pentru Întâia dată, recurse la prostituție. În 1974-1975, În societatea occidentală s-a produs o răsturnare imperceptibilă și definitivă, Își zise Bruno. Încă era lungit pe taluzul ierbos al canalului; bluzonul de pânză, făcut sul, Îi servea drept pernă. Smulse un pumn de iarbă, Îi simți rugozitatea umedă. Chiar În anii când el Încerca fără succes să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
așeză pe o bancă, În timp ce ea continua să meargă. Marea vuia În larg, rostogolindu-se cu o mișcare vagă, cenușie, argintie. Spărgându-se de bancurile de nisip, valurile formau la orizont, În soare, o ceață strălucitoare, superbă. Annabelle, siluetă aproape imperceptibilă În bluzonul ei de culoare deschisă, Înainta de-a lungul țărmului. La Café de la Plage, un câine-lup bătrân umbla printre mesele și scaunele din plastic, și el abia perceptibil, aproape invizibil În pâcla formată de aer, apă și soare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bătrâne! urlă Bruno. Mai Întrebi? Scoate o sticloanță, Bulache! Tânărul ieși, apoi reveni cu o sticlă de whisky și două pahare. Bruno Își turnă din belșug, trase o primă dușcă. — Scuzați-l, e tulburat..., făcu Michel cu o voce aproape imperceptibilă. — Așa-i, confirmă fratele vitreg. Lasă-ne-n durerea noastră, Bulache. Își goli paharul plescăind din limbă, Își turnă din nou. — Au tot interesul să fie grijulii, poponarii ăștia..., observă el. Le-a lăsat moștenire tot ce avea, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a Îmbătrânirii și morții. Astfel, a doua parte a vieții Annabellei fusese mult mai tristă și mai cenușie decât prima; nu avea să-i rămână din ea, până la urmă, nici o amintire. Pe la prânz, Michel intră În camera ei. Ea respira imperceptibil - cearșaful care o acoperea rămânea aproape nemișcat -, suficient totuși, spunea doctorul, ca să permită oxigenarea țesuturilor; dacă respirația va deveni mai dificilă, se gândeau să instaleze un dispozitiv de respirație artificială. Deocamdată, acul unei perfuzii Îi intra În braț puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dintre voi ceva ? — Bună ziua, aud un glas sobru și familiar de deasupra capului. Ridic Încet capul, clipind În soare. E Jack. Care stă În picioare pe fundal de cer albastru, În costumul lui de cowboy. Îmi zîmbește scurt și aproape imperceptibil, și simt că-mi revine buna dispoziție. A venit să mă salveze. Trebuia să mă gîndesc că așa va face. — Bună, zic, ca În transă. Să fac prezentările, el e... — Jack e numele meu, mă Întrerupe blînd. SÎnt un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aștepte ploaia... Ha-ha-ha... Să aștepte ploaia. HAMALUL: Să nu intervină ceva neprevăzut, domnule. Niciodată nu poți să știi ce se întâmplă cu acești călători... cu acești perfizi... hi-hi-hi... CASIERUL: Domnule, eu, când eram mic, am pățit-o. (Îi șoptește ceva imperceptibil la ureche ȘEFULUI GĂRII) Da, e cât se poate de adevărat. (Alte șoapte imperceptibile.) (Izbucnesc cu toții într-un râs isteric, deși numai ȘEFUL GĂRII a auzit cuvintele CASIERULUI; pe aceste râsete dispar în spatele ușilor; din când în când, fețele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu poți să știi ce se întâmplă cu acești călători... cu acești perfizi... hi-hi-hi... CASIERUL: Domnule, eu, când eram mic, am pățit-o. (Îi șoptește ceva imperceptibil la ureche ȘEFULUI GĂRII) Da, e cât se poate de adevărat. (Alte șoapte imperceptibile.) (Izbucnesc cu toții într-un râs isteric, deși numai ȘEFUL GĂRII a auzit cuvintele CASIERULUI; pe aceste râsete dispar în spatele ușilor; din când în când, fețele lor schimonosite de râs apar la geamuri și în spatele ușilor întredeschise; încep să-și închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dacă e legal, și oricum, în afară de veverițe nu cred că mai avea ce să vâneze. Acum că aflasem cum stăteau lucrurile îmi restructuram amintirile și zâmbeam. Când am privit-o pe Mama Mare părea din nou cufundată în meditație. Mișca imperceptibil maxilarul și iar m-am simțit stingherit. În mod normal lumea se scoate din astfel de situații împingând lucrurile către bășcălie, moment care reclamă izbucnirea în râs. Aici n-aveam ce să fac decât să-i zic „gata, Mama Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
putea fi luat drept cel al unei maimuțe căzând în mlaștină dintr-un copac - îi urmă o lungă tăcere, de parcă toată selva ar fi fost atentă la acest incident. Apoi, apele se umplură de freamăt, începură să se agite aproape imperceptibil și, din cele patru puncte cardinale, ciudate umbre, fără o formă definită, se furișară spre ambarcațiune. Cu simțurile în stare de alarmă, lupta să-și stăpânească un ușor tremur ce încerca să-i pună stăpânire pe braț, străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
continuare, dar își dădu seama de expresia lui și amuți. Își plecă ochii spre trupul acoperit, spre sânii tari și țepeni, spre bărbatul gol, cu apa până la genunchi și rămase foarte liniștită, cu un ușor tremur în colțul buzelor, un imperceptibil freamăt al nărilor și ochii larg deschiși, fără măcar să clipească, precum o pasăre hipnotizată de un șarpe boa, dorind să fugă, dar și să rămână. Stătură așa câteva clipe, privindu-se nehotărâți, până când el dădu din cap, se aruncă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Apariția zilelor, nopților și anotimpurilor, atmosfera extraordinară cu azot, ozon și Co2, în cantități precise pentru menținerea vieții, caracteristic numai Pământului, nu este o întâmplare! Pământul poartă pecetea incontestabilă a unei creații raționale. Lumea care ne înconjoară conține materii eterice, imperceptibile cu simțurile noastre, invizibilă... Omul are în stare latentă simțuri cu care se poate lua contact cu lumea invizibilă. Faptul că oamenii nu văd ființele din lumea hiperfizică sau invizibilă, nu înseamnă că ele nu există. Gândirea, ideea... aparțin lumilor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rămas-bun. Peste weekend mi-am spălat toate rufele și am făcut cură- țenie generală, ca să nu am timp să mă gândesc la nimic. Dar Adina Dabija 106 când s-a lăsat liniștea serii am Început să mă simt rău. Ceva imperceptibil În destinul meu sau În altă structură, greu de identificat, luase o turnură diferită, aproape isterică, iar eu nu aveam nici o putere să schimb ceva. Încercam să-mi clintesc cu mintea destinul, să-l vindec, mi-l Închipuiam pe Ștefan
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nevă- zute i-ar fi scormonit Întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, Adina Dabija 120 nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când În când scântei, Îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că contemplu Însuși răul, dar nu prin ființa firavă și Îndoielnică a victimei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sărutul său rece de rămas-bun. Peste weekend mi-am spălat toate rufele și am făcut curățenie generală, ca să nu am timp să mă gândesc la nimic. Dar când s-a lăsat liniștea serii am început să mă simt rău. Ceva imperceptibil în destinul meu sau în altă structură, greu de identificat, luase o turnură diferită, aproape isterică, iar eu nu aveam nici o putere să schimb ceva. Încercam să-mi clintesc cu mintea destinul, să-l vindec, mi-l închipuiam pe Ștefan
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]