833 matches
-
să le distrugă. Cu vîrsta mea de atunci, mă miram. Am salvat, furîndu-i-le, cîteva fotografii și cîteva manuscrise pe care le-am publicat mai tîrziu. Puțin, prea puțin, îmi spuneam. Astăzi îmi dau seama că nu dorea să lase nimic imperfect în urma lui. Opera lui era o operă în perpetuă devenire. A trăit firesc, a murit liniștit, cu zîmbetul pe buze. în dimineața zilei de 24 iulie 1977, într-o duminică, vegheat de devotatul medic Radu G. Ioan, Emil Botta, prințul
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
purta (subiectivitatea criticilor e indicibil complicată, inclusiv, hélas, în cazul unor sancțiuni "pozitive"), dar la fel de greu mi-ar venit să accept că aș avea parte de... "ura celor mai mulți". Nu mai puțin decât de... "ură"! Oare de ce? Deși de-atâtea ori imperfect, cum aș fi meritat-o? îmi dau seama că cele câteva personaje care au format obiectul polemicilor mele mai insitente nu se bucură de-o foarte amplă simpatie. Nu mi-e jenă a mărturisi c-am primit destule mesaje epistolare
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
vreau să ajung și eu Iată și alte năstrușnicii găsite de profesori în lucrări: “Rolul cratimei este de a ajuta, a ușura deplasarea, mersul pe jos...” Nu putem avea imagini poetice, pentru că textul nu e cu fotografii”. “Rolul verbelor la imperfect e să ne arate că lumea asta chiar e imperfecta, poti sa faci tu bine cât poți, să te duci la biserică, să-ți faci temele, să nu minți și tot te calcă mașină sau faci cancer.” “Tipul de perspectivă
Bacalaureat 2013: Noile perle de la examenul de Limba română by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/78066_a_79391]
-
explicat că "rolul cratimei este de a ajuta, a ușura deplasarea, mersul pe jos...", în timp ce un altul l-a uimit pe profesorul corector cu răspunsul oferit la cerința " Prezintă rolul verbelor la timpul imperfect din textul dat ...": "Rolul verbelor la imperfect e să ne arate că lumea asta chiar e imperfectă, poți să faci tu bine cât poți, să te duci la biserică, să-ți faci temele, să nu minți și tot te calcă mașina sau faci cancer".
Bacalaureat 2013: Cum a cerșit un elev nota 5 la proba de Limba Română by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78096_a_79421]
-
Turnul Babel în aproape trei mii de sensuri înaintea lui Cristos și a neamurilor. Supușii încercărilor și-au jucat multe șanse care nu erau ale lor. De exemplu, fluxul elaborării, precedând și succedând poezia. Clocotul, vulcanul, haosul de unde ies formele, imperfecte; mereu inconștient, ignorat, ținut în întuneric, aproape ermetic. Un proces necesar înțelegerii, strâmbat prin lungi discuții, jocuri de noroc ale fanfaronului „intelectual”. Taciturnul este singur acum la marginea ceții. Textul, aparent alambicat, prin întorsăturile de caz și de macaz în
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
Tactica sa, dacă este să admitem că aplică o tactică, este aceea a francheței, a sincerității de neoprit, chiar brutale, a dării cărților pe față, în orice împrejurare și cu orice risc. Se întâmplă și să greșească țintele, atunci când este imperfect informată, sau să fie prea categorică, prea fără nuanțe, prea puțin suplă, cum să zic, atunci când își evaluează moral contemporanii, confrații de condei. Drept este însă că și aceștia, unii dintre ei, au cam făcut abuz de nuanțe în felul
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
Fiindcă morfologia materiei este limitată și unele exemplare se repetă la diferite niveluri ale existenței. Este procesul care întemeiază și apariția omului mecanomorf. O simulare a materiei care se ascunde sub aparențele înșelătoare ale vieții. Existențe de o clipă și imperfecte, născute de spirite-demiurgi ca replici la perfecțiunea celor create de Demiurgul-divinitate. Tatăl, mort demult, se metamorfozează în acest mod în pasăre gânditoare și crab, ambele ipostaze-imitații parțiale care dispar fără urmă în neantul materiei în continuă mișcare și modificare de
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
mai pozitiv la Washington decît al are azi. - Care era părerea dvs. despre Iliescu atunci (cînd ați organizat lobby-ul) și care este acum? - Politicienii nu pot fi apreciați decît comparativ. Din moment ce opțiunile nu erau decît Iliescu ori Constantinescu, ambele imperfecte, din punctul meu de vedere, era profitabil ca România să fie reprezentată de un ferm, de un "bățos", chiar dacă controversat, nu de un academic neexperimentat și nedecis. Dacă ești ochi în ochi cu liderii lumii, trebuie să ai prestanță - cum
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
se respecte reciproc. Vom iniția, pentru cadrele medicale, programe de informare despre drepturile pacienților. De asemenea, acestora din urmă trebuie să le arătăm care sunt puterile medicilor și care sunt limitele date de un sistem de sănătate care este nu... imperfect, ci criminal uneori!”, a spus Vasile Barbu pentru DeCe News. Cu ocazia Zilei Demnității Medicale, 3 noiembrie, președintele ANPP a menționat că va acorda, la nivel național, 1.850 de diplome de recunoștință doctorilor, asistentelor medicale, dar și echipelor de pe
Ziua Demnității Medicale, premieră națională. Vasile Barbu: ”Ne propunem să reparăm o nedreptate” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/63125_a_64450]
-
să-i ghicești slăbiciunile: când se- mpleticește, zici că se-nclină, dar el se-nclină și ucide”. Datorită complexității dezarmante a trăirilor pe care epoca regimului comunist le provoacă scriitoarei, aceasta este nevoită să caute doi termeni pentru a descrie - imperfect, intensitatea emoțională și greutatea sufletească resimțite neputând fi integral transmise prin intermediul scrisului - suferințele provocate: „Spre deosebire de cuvântul trăit ‹‹rege››, ‹‹animalul inimii›› era un cuvânt scris. A rezultat pe hârtie ca un substitut pentru rege, fiindcă, scriind, trebuia să
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
măsură încît dimensiunea tainică, celestă, magică a pălit în fața aspectelor telurice, agresive, secularizante. Pe de altă parte, mutarea accentului de pe acele arhetipuri organice, constitutive, ca moduli ancestrali, universali, după care fenomenul sonor își edifică reprezentări mai mult sau mai puțin imperfecte, pe acele formule ori concepte seduse din lumea logicii și matematicii moderne, ne îndeamnă să ne gîndim dacă nu cumva este prea mult și prea abrupt ca grandoarea, oricît de abstractă și de logică ar fi ea, să nu necesite
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
am scris în volumul Memorii din când în când care o să apară, probabil, la iarnă, și pe care vreau să ți le povestesc, pentru că sunt interesante. - Poate că primul dintre ele este legat de nea Garabet care vă spunea, la imperfectul lui imperturbabil: Ajungeam om mare!. Iată că n-a greșit. - Eu aveam vreo 10-11 ani și Garabet, negustorul de origine armeană și religie musulmană, era prietenul meu. El îi spunea tatei, despre mine, Ajungeam om mare!. Și tata nu înțelegea
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
înțelegea, cum adică om mare? Doar toți copiii cresc și ajung oameni mari. Dar Garabet se bătea cu degetul în cap, în chelia lui care mirosea a cafea: Nu, om mare... la cap!. Garabet vorbea o limbă imposibilă, numai la imperfect, dar eu nu-l corectam niciodată, simțeam că asta era vâna lui și chiar mi-aș fi dorit să învăț și eu araba sau armeneasca. Nădușea îngrozitor, era foarte solid și avea un șervet pătat cu cafea. Din când în
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
cărora singuri se închină, dar însă și-i produce sau și-i adoptă. Francia și Parisul sunt și rămîn miezul lumei și lamura umanității" (Scr. XXXV, septembrie 1844). Secolul romantic a fost plin de cópii mai mult sau mai puțin imperfecte ale lui Rastignac - și românii n-au făcut excepție. La Codru Drăgușanu putem urmări direct, pe viu, o asemenea formă de destin, realizat în spectaculoase și nefavorabile condiții - un destin pornit în cea mai umilă casă a unui sat ardelean
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
ca fiecare,/ Doamne, mi-am zis,/ încet viața asta se împurpurează/ de presimțirea celei viitoare?" (Anul maimuței, 1992). Firește, poetul nu e un ,pastelist", după cum nu e nici un profet neguros care, în scîrbă, ar întoarce spatele realului celui atît de imperfect. D-sa preferă a amesteca cu dexteritate înfățișările acestuia precum cărțile de joc, pentru a rezulta un tablou al combinațiilor rămas, spre binele său, în imanența care e materia plastică a poeziei. Nu fără a fi invocat ,îngerul domnului Tarkovsky
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
printr-o beție a simțurilor) și beatitudinea sfinților? Între beatificare/ extaz (în catolicism) și consacrare (în literatură și artă)? Fericirea telurică nu o poți despărți, așa de tranșant, de beatitudine, în cazul poeziei, sau mai precis al meu, ca individ (imperfect) care simte că văzutele sunt cifrul nevăzutelor. Devreme ce întreaga creație a ieșit din mâinile Creatorului, El și-a lăsat amprentele în lumea din jurul nostru. Sfântul Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar și
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
de tipul vroiam, vroiai, vroia; vroisem etc. au fost explicate prin suprapunerea dintre paradigmele verbelor a vrea și a voi și sînt destul de vechi; în momentul de față, ele apar mai ales la timpuri ale trecutului (în primul rînd la imperfect, mai rar la mai mult ca perfect). Norma care exclude seria vroiam nu a fost totuși de la început explicită: în unele lucrări din prima jumătate a secolului al XX-lea (H. Tiktin, Gramatica română, I-A. Candrea, Cours complet de
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
exemplu, Dicționarul limbii române (DLR), tomul XIII, 2005, nu tratează separat un verb a voi, ci îi include atestările sub forma-titlu a vrea (cu un record de 36 de pagini de citate și descriere a sensurilor). Utilizarea mai frecventă la imperfect a fost explicată în mod foarte convingător prin necesitatea de a se evita omonimia supărătoare cu prezentul din paradigma verbului a vrea ("el vrea" = ‘el voia' și el ‘voiește'). În diferite lucrări normative și în manualele școlare din deceniile trecute
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
normative", că "uzul actual pare a prefera, chiar la nivelul unor experimentați stiliști (...) formele rezultate din suprapunerea paradigmelor" (p. 103). O căutare pur orientativă pe Google (fără o verificare mai atentă a datelor) pare să confirme impresia că formele de imperfect de tip vroiam sînt cele mai numeroase în uz; ele sînt urmate la distanță destul de mică de tipul voiam - și, cu mult mai puține atestări (dintre care o bună parte literare: din Camil Petrescu, Arghezi, Ion Barbu) de vream (vroiam
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
-și mai surprindă realmente cititorul. Lucrurile se leagă, s-au legat deja, amănuntele s-au acumulat și organizat după o coerență epică tot mai vizibilă. Din desfășurarea întâmplărilor, ca și din dedublarea protagonistei, sprijinită de folosirea creativă a timpurilor verbale (imperfectul cu nuanță repetitivă, captând monotonia Provinciei, și viitorul imaginat în cele mai mici detalii, mai niciodată prezentul imprevizibil, capricios), se desprinde un drum, inițial, ascuns, al eroinei. Într-unul din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu, această traiectorie ascendentă era una inavuabilă, cu
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
cancan.ro. Simbolismul cifrelor și numerelor este foarte mare: numărul Unu evocă unitatea Ființei divine; cifră doi înseamnă cele două firi ale Mântuitorului; trei persoanele Sfintei Treimi; patru-cele patru puncte cardinale; șapte-zilele săptămânii dar mai simbolizează și desăvârșirea; șase înseamnă imperfectul; 666 înseamnă maximum de răutate; trei și jumătate semnifică o durată scurtă; o sută - o cantitate nu prea mare; o mie- o multime nesfârșita, o durată nelimitată, 12 amintește de cele 12 seminții ale lui Israel, cei 12 apostoli ai
Istoria Apocalipsei. Vezi de câte ori ar fi trebuit să dispărem în ultimii ani () [Corola-journal/Journalistic/65301_a_66626]
-
a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea ("era un fel de cîmp", "nu părea"), alternarea de imperfect și prezent; naratorul încearcă să disocieze planurile conștiinței ("știam din vis", "realizam asta încă din vis"). La Corin Braga (Oniria, Jurnal de vise, 2 septembrie 1985), observăm (în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
în prima pagină a textului; materialul întregii cărți oferă multe alte exemple de trăsături caracteristice) introducerea ("Să vedem visele"), dominația prezentului, tendința de interpretare ("ca și cum"). în Jurnalul lui Mircea Cărtărescu, în însemnarea din 8 noiembrie 1990 ("și am visat") domină imperfectul, întrerupt uneori de prezent și completat de mai mult ca perfect (care recuperează metamorfozele: "devenise") și de perfectul compus. Visul e tratat metatextual ("Visul are aici neclarități"), dar în interiorul relatării e adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era de fapt"; "eram căutat", "apoi", "mi s-a părut că știu cine e, dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]