834 matches
-
foarte bine și utiliza arma sa preferată" ar rămîne la imperfect într-un text care ar utiliza cuplul imperfect/perfect simplu. Imperfectul narativ este util cînd vrem să creăm un efect de "suspans" căci, din punctul de vedere al aspectului, imperfectul se referă la procese surprinse în curs de desfășurare. Amestecul planurilor Este rar ca un text să se dezvolte pe un singur plan; în majoritatea cazurilor putem observa amestecul, în același text, a planului ambreiat și celui non-ambreiat. Așa se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
două pronume ("el", "ea"), fără antecedent. Cu siguranță, absența antecedentului este compensată de fotografia care permite atribuirea unui referent acestor pronume, dar ea este legată și de o altă caracteristică lingvistică: cele două pronume sînt plasate în niște fraze la imperfect, în plan secund, care depind de unica frază la perfectul simplu ("fu"); or, se știe că, în principiu, perfectul simplu, spre deosebire de perfectul compus, nu poate fi utilizat în mod izolat (vezi cap. 10), ci se înscrie într-o povestire. Textul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
generică (competență) 45, 48, 49, 52 generică (referință) 232 generică (scenă) 102, 105, 109, 110, 120, 261 ghilimele 170, 176, 188, 191, 195, 216 H hibridă (formă) 184 hipotaxă 91 I iconic (semn) 67, 97 identificatorie (interpretare) 227 imitație 211 imperfect 138, 145 implicatură 33 implicit 33 imprimat 95, 96 independent de mediu (enunț) 90, 92 indicarea referentului (mod de) 219 indirect (discurs) 181 indirect liber (discurs) 185 inferență 33 infidelă (anaforă) 244, 248, 251 infinitiv 21 informativitate (lege) 37 instabil
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
emise de un suport material deficitar, comparativ cu normativul cerut de achizițiile lingvistice. Percepția senzorială a sunetelor precum și reacțiile motrice devin defectuoase în cursul tentativei de a forma sunetele verbale. Modelul care i se propune să-l imite este executat imperfect, perpetuând eroarea sa, în toate încercările perseverente de redresare. Căile aferente auditive și vizuale sunt importante în achiziția limbajului, dar și cele cutanate, proprioceptive - piele, mușchi, articulații - au o mare contribuție în achizițiile venite prin activitatea musculo-articulară, legată de emisia
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
2]. Microemboli arteriali distribuiți în tot arborele arterial, reprezentați de microparticule din oxigenator și circuit, agregate trombocitare, particule de fibrină și microbule de aer pot perturba perfuzia în diferitele teritorii vasculare [2]. Heparina administrată înaintea începerii BCP este un anticoagulant imperfect, permițând activarea coagulării subclinice și apariția de microemboli. Are, de asemenea, efecte negative datorită inducerii trombocitopeniei [2]. Protamina administrată la finalul BCP în vederea neutralizării efectului heparinei, activează de asemenea cascadele umorale, produce bronhospasm, crește rezistențele pulmonare și produce hipotensiune arterială
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92068_a_92563]
-
bazată pe interferența conflictelor. Alte caracteristici: - la nivel morfologic:accentul cade pe verb, pe locuțiunile verbale etc., ca forță motrice a acțiunii; în timp ce în descriere, ca imagine picturală, pe grupul nominal (substantive, adjective etc.) sau pe verbe statice; - timpurile verbale: imperfectul, perfectul simplu, indicativ prezent; - la nivel sintactic:predicatul, complemente; - propoziții și fraze mai scurte (decât în cazul descrierii); - la nivel stilistic, accent pe elemente prin care: - se urmărește sensibilizarea cititorului; - o relatare frumoasă (prin epitete, metafore, hiperbole, enumerări etc.). Alte
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
nici rațiunea nu poate fi disprețuită... Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar conținutul ei este primit de om
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
structură ierarhică a realității. Filozoful antic presupune trei nivele ale realității: cel al formelor ideale sau arhetipale "adevărate", a căror validitate ontologica nu poate fi pusă la îndoială; cel al obiectelor și fenomenelor vizibile, care nu sunt decât reflecții palide, imperfecte ale formelor ideale și care, prin intermediul percepțiilor senzoriale, ne permit o cunoaștere indirectă a adevărului absolut; cel al imaginilor, care includ artele mimetice și literatura, care au drept model realitatea sensibilă. Prin urmare, poiesis-ul nu este decât o imitație a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
minute atoms". 22 Idem, p. 28. 23 Idem, p. 142: "This Divine Being who thus passes his Eternity God în perpetual variation of Concentrated Self and almost Infinite Self-Diffusion". 24 Ibidem: "He now feels his life through an infinity of imperfect pleasures - the parțial and pain-intertangled pleasures of those inconceivably numerous things which you designate aș his creatures, but which are really but infinite individualizations of Himself". 25 Idem, p. 130: "Now symmetry and consistency are convertible terms: thus Poetry and
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Această structură este, totuși, dinamică; trecând prin mințile cititorilor, criticilor și oamenilor de artă, ea se schimbă în tot cursul istoriei. *17 Astfel, sistemul de norme creste și se transformă și va rămâne, într-un anumit sens, întotdeauna incomplet și imperfect cunoscut. Această concepție conform căreia structura .operei literare este dinamică, nu înseamnă însă subiectivism și relativism. Diferitele puncte de vedere nu sunt nicidecum la fei de juste. Va fi întotdeauna posibil să stabilim care punct de vedere sesizează subiectul în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Utopia ca alternativă de evadare nu ar fi însă decât o racordare inutilă la o iluzie. Lepenies prezintă astfel o formulă exacerbată a intelectualului autoexilat în turnul de fildeș, captiv al visării, care își întoarce spatele unei lumi atât de imperfecte. Melancolie, spleen sau plictis sunt stările obsedante ale unei vita contemplativa europene ce va fi tulburată doar de instalarea activă a capitalismului și a eticii protestante. Remediul melancoliei patologice este, fără îndoială, munca 22. Continuând analiza pe liantul utopiei, analistul
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
produs exaltându-i calitățile, să fie el mai întâi convins că nu spune minciuni. Limbajul nonverbal l-ar da de gol. Deci, fără false așteptări, ori false imagini. Te accepți întâi pe tine, cu toate ale tale, admiți că ești imperfect, și că undeva, dincolo de tine, perfecțiunea există și că poate picura asuprați, dacă o invoci, măcar în momentele cheie, câteva picături de inspirație. De vreme ce te afli aici și nu în altă parte, admiți că aici e locul tău, chemarea ta
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
puțin profetică, ar spune că o astfel de teză se verifică doar în parte. Iar în plan efectiv-universal, se poate veni și cu argumentul absolutului irealizabil, oricând și în orice domeniu. Doar o universalitate culturală, fatal limitată, un enciclopedism congenital imperfect etc. sunt posibile. Nu numai în cultura română. Pusă în acești termeni, problema este de fapt irezolvabilă. Să vedem totuși ce va spune istoria. Ce surprize ne va rezerva? Deocamdată, în această fază pur contextuală și pe care, în mod
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
profundă a scrierilor mele, atât literare cât și istorico-filozofice", revine de mai multe ori în Jurnal 26): "opera literară constituie un instrument de cunoaștere. Universurile imaginare create de romane, povestiri, nuvele revelează valori și semnificații ale condiției umane necunoscute sau imperfect înțelese până atunci." Contestând "moartea romanului", Eliade susține că literatura epică (romanul, nuvela, povestirea) nu poate dispărea "pentru simplul motiv că imaginația literară prelungește creativitatea mitologică și experiența onirică. Posibilitățile narațiunii sunt infinite, pentru că infinite sunt "personagiile" și "evenimentele" atât
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fiindcă răspunsul cortical la ACTH nu este totdeauna consistent și se pare că nu este prompt, iar producția endogenă de steroizi niciodată nu atinge nivelul recomandat în general de bolile inflamatorii autoimune. Mecanismul de acțiune al corticoterapiei în SM este imperfect cunoscut, steroizii ar putea asftel să acționeze, reducând edemul prezent în leziunile recente; printr-o acțiune directă asupra conducerii nervoase în fibrele demielinizate și printr-un efect imunosupresor de scurtă durată a metilprednisolonului, diminuează secreția intratecală de imunoglobuline. Nu credem
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
la nivelul checkpoint-urilor, „coboară bariera“, oprind procesul de sinteză al ADN, fie în G1, fie în S. STOP-ul pus de către p53, via proteina p21, desfășurării ciclului celular cu imperfecțiuni, are o importanță deosebită. Prin oprirea acelui ciclu celular care imperfect se împiedică perpetuarea și multiplicarea unor populații de celule „cu defecte“, inclusiv a celor transformate canceros (fig. 2-51). S-a putut demonstra că administrarea de a- și β-interferon la pacienții cu hepatită c activează funcția proapoptotică a p53. Faptul că
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
din reticulocite. 4. Apoptoza Aceste celule nu au lizosomi și, cu toate acestea, în interiorul lor are loc un intens proces de proteoliză, tipic apoptozei. Reieșea că reticulocitele posedă un alt sistem de liză proteinică. Astfel a fost descoperit, dar încă imperfect elucidat, sistemul ubiquitină - proteasomi. Acest sistem este format din două entități morfofiziologice care se com pletează reciproc, realizând împreună toate etapele descompunerii proteinelor netrebuincioase. a. uBiquitina (Ubiquitous Immunopoietic Polypeptide) este o proteină descoperită încă din 1975. Abia în perioada 1985-2000
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a arătat mai înainte și folosind limbajul automobilistic, această „frână clasică“ poate deveni „accelerator“: legându-se de secvențele promotorului unor gene, p.53 poate fi un activator al transcripției acestora. În fine, atunci când se fixează pe ADN-ul lezionat ori imperfect împerecheat, p.53 devine un veritabil clopoțel de alarmă, contribuind astfel la debutul operațiunii de reparare a respectivului ADN. Introducerea unui mutant al genei TP53 care elacoză p53 mutantă se însoțește de cuplarea complexelor oligomerice de p53 normale cu proteinele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
îndoială, asaltată de logica gramaticală grecească), aceste verbe vrea-voi au fost antrenate în realizarea timpului viitor și a modului condițional, pentru viitor fiind preluată ca auxiliar paradigma cu originea în prezent (voi), iar pentru condițional cea cu originea în imperfect (vrea). Aceasta reflectă și un paralelism cu situațiile din celelalte limbi romanice, unde s-a folosit verbul a avea, la prezent pentru viitor și la imperfect pentru condițional. Un astfel de paralelism se poate extinde însă și în legătură cu unele limbi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
auxiliar paradigma cu originea în prezent (voi), iar pentru condițional cea cu originea în imperfect (vrea). Aceasta reflectă și un paralelism cu situațiile din celelalte limbi romanice, unde s-a folosit verbul a avea, la prezent pentru viitor și la imperfect pentru condițional. Un astfel de paralelism se poate extinde însă și în legătură cu unele limbi germanice, situația cea mai interesantă reprezentînd-o aici limba engleză, în care se folosesc două auxiliare pentru viitor și pentru condițional, unul pentru persoana întîi și altul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
perifrastice fiind alcătuite dintr-un auxiliar și dintr-o formă nominală a verbului de conjugat (infinitivul la prezent și participiul trecut la perfect). Auxiliarul este "a avea" în majoritatea limbilor romanice și "a vrea" în limba română și stă la imperfect. Astfel, de exemplu, fr. (je) chanterias, (tu) chanterais etc. sînt alcătuite din infinitivul chanter și -ais, care provin din lat. habebam, habebas etc. Această formație este similară cu a viitorului ale cărui pseudodesinențe (fr. -ai, -as etc.) sînt for-mele de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mult perfectului indicativ l-a luat forma corespunzătoare a conjunctivului (cîntasem, văzusem etc., continuatoare ale formelor latinești în -esemus), dar în franceză și în italiană a luat naștere o formă nouă, compusă, după modelul perfectului compus, dar cu auxiliarul la imperfect. Ca atare, din perspectiva mai mult ca perfectului, limbile romanice rele-vă trei tipuri, dintre care spaniola și portugheza îl reprezintă pe cel mai apropiat latinei, iar franceza și italiana pe cel mai îndepărtat de latină și mai apropiat de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
trei declinări se realizează în funcție de desinențele de la genitiv singular și de la nominativ plural, unele dintre substantivele de declinare tare cunoscînd la plural și fenomenul umlaut. La verb, repartizarea la conjugarea tare sau slabă are drept criteriu modul în care realizează imperfectul și participiul trecut, verbele tari caracte-rizîndu-se prin ablaut. Pe lîngă aceasta, verbele tari cu vocala radicală a, o sau au cunosc la persoanele a II-a și a III-a indicativ singular prezent și umlautul: ich fahre "eu merg", du
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spaniolă, portugheză și română, căci nu se poate pune proble-ma existenței vreunei influențe între limbile iberice și română. În mod similar, se constată că franceza și italiana construiesc mai mult ca perfectul în mod perifrastic, cu ajutorul a două auxiliare la imperfect, după modelul perfectului compus, în vreme ce spaniola și portugheza, pe de o parte, care continuă mai mult ca perfectul indicativ latin, și româna, pe de altă parte, care a adus la indicativ mai mult ca perfectul conjunctiv, exprimă acest timp în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care nu are în sistemul gramatical propriu această categorie, prin elemente lexicale sau sintagmatice care s-o suplinească. Din altă perspectivă, a categoriei timpului, se poate constata că, în română, în spaniolă, în italiană și, în general, în limbile romanice, imperfectul și perfectul simplu sînt unități funcționale diferite, adică sînt conținuturi de limbă diferite, dar, în engleză și în germană, această distincție nu este operantă, fiindcă aceste limbi nu au două forme deosebite de trecut pen-tru a exprima aceste conținuturi, distincția
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]