808 matches
-
SÂRBU Victor Id. S-a născut în anul 1920. Stud. Absolvent al liceului de băiețăi Regele Carol al II-lea din Bolgrad. Urmează o școală de impiegați de cale ferată. Țara de activitate - România. S-a afirmat ca un destoinic impiegat de mișcare de cale ferată ceea ce i-a adus la conducerea Regionalei CFR Brașov.. MELNICOV LEONID - inginer cu specialitatea minerit. Nu a transmis datele cerute. NENCEV Teodor Id. S-a născut la 9 martie 1913 în comuna Văleni, județul Cahul
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
M-am dus la gară deci, cu plăcere, am așteptat misterioasele personaje satanice, mai mult curios decât înfricoșat. Până a sosit acceleratul mi-am regăsit starea specială de așteptare. Acceleratul a sosit la timp, oprindu-se la locul menționat. În afară de impiegat și de mine, nu mai aștepta nimeni. Peronul era gol, pustiu, foarte potrivit pentru o întâmplare misterioasă, cu un atentat, așa cum fusesem prevenit. Oricând se putea petrece un eveniment, să se declanșeze o rafală de mitralieră, să fiu răpit, dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
e pe câmp, țăranul e pe câmp, ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp! El are o nevastă..., nevasta un copil..., copilul o dădacă..." Și soția mea avea un tată, nu țăran, ci funcționar și nu lucra pe câmp, era impiegat de mișcare la CFR! Îl chema George Predescu, provenea dintr-o familie cu mai mulți copii, un frate de al său fiind botezat Gheorghe. În "drumul spre Roma", această apropiere a lui George Predescu de Gheorghe Predescu, aidoma încurcăturilor cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
materialele existente la dosar, precum și din relatările lui Alin Săvescu, rezultă că socrul său se numește Predescu George (nu Gheorghe), este născut la... și nu la..., a lucrat la CFR, începându-și cariera ca telegrafist și ieșind la pensie ca impiegat de mișcare. Din aceleași surse mai rezulta că... nu a lucrat în poliție și nu a desfășurat activitate politică în trecut. Având în vedere datele comunicate de unitatea dvs., precum și faptul că unele aspecte sunt controversate necesitând măsuri pentru aprofundarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cadre de la Reg. CFR Iași, s-a stabilit că numitul, născut la... în Iași, fiul lui... și..., a lucrat la Regionala CFR Iași din 15.10.1923, la Bir. central telegrafic Iași, în calitate de copist auxiliar, apoi telegrafist, revizor de ace, impiegat de mișcare... până la 1 octombrie 1964, când a ieșit la pensie pentru limită de vârstă. În evidențele noastre, cel în cauză nu este cunoscut. În evidențele BID figurează un anume Predescu Gheorghe, născut la..., în Iași, fiul lui... și..., fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
D-tru Călin Caster, 1 subșef birou contabil Virgil Goian, 3 impegați, 1 camerier, 1 administrator șef Gheorghe Dochița. Servciul agrcol avea 6 funcționari: 1 director N.P.Năstase, 1 subdirector Eftimie Coșciug, 1 controlor Gh.A.Botez, 1 arhivar Gh.Sabovici, impiegat Maria Cucu și V.Acatrinei. Serviciul sanitar veterinar județean cu 1 medic veterinar Gh.Tanea, 1 secretar Haret pălimaru, un medic primar Dorohoi Nădejde, și circumscripția veterinară Dorohoi cu 1 medic veterinar, Luiz Ferdinand și 1 agent Ioan Vasilescu. Administrația
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de Poliție Cernăuți, în care a fost integrată și Poliția Dorohoi, cu detașamentele de la Mihăileni, Darabani, Herța și Săveni. Personalul Poliției Dorohoi era compus doar din 18 persoane, dintre care 6 comisari, 5 agenți de poliție, un registrator arhivă, un impiegat, un dactilograf, două diuriste, doi telefoniști. Prin ordinul circular nr.19 din 19 august 1941, s-au înființat formațiunile teritoriale de jandarmi Cernăuți, Storijineș, Hotin, care fiind din teritoriile foste sub ocupația sovietică, intrau în raza Legiunilor de jandarmi Rădăuți
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
octombrie a venit și ea la Iași. Avea o soră mai mare acolo, care locuia în spatele Copoului, într-un bloc cu poetul Adi Cusin. Discutînd, am înțeles că vrea să se mărite. A făcut-o în anul următor cu un impiegat din Dolhasca. În Dolhasca, nod de cale ferată, trenurile stau mai mult decît în alte gări. La trecerile mele pe-acolo, am sperat, nu o dată, s-o zăresc pe peron, singură sau alături de soț. Poate că a fost, dar n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu care se dăruia vieții și tinereții. Am condus-o de câteva ori până acasă, în cartierul Aurora din spatele grădinii Copou. Avea niște părinți simpatici, primitori, care-și vedeau de ale lor cu seriozitate, cinste și bună înțelegere. Tatăl era impiegat de mișcare CFR, mama gospodină. Mai avea o soră mai mare, studentă la medicină, una din frumoasele târgului, și o bunică din partea mamei. Străbunica din partea tatălui venise în Moldova cu un secol în urmă de prin zona Veneției, se căsătorise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ca discursul să-l recomande, hainele și gesticulația o fac. Este vorba de un dandy de mahala, emfatic și limbut, care se comportă ca și cum s-ar adresa deopotrivă unei instanțe și unui auditoriu. Caragiale subliniază „aerul și manierele de mic impiegat” ale personajului, prin urmare un funcționar de rang mărunt. Eleganța, chiar dacă venită pe un fond de penurie, reclamă însă aspirațional un model, pe cel al dandy-ului, înarmat cu „mănuși ; țilindru ; floare-n piept ; baston subțire”. De obicei, trecem cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
își caută publicul de „amici” prin cafenele, într-un periplu nocturn și se instituie ca orator. Rică Venturiano își recuperează dignitatea prin discurs în fața unui public captiv și Lache își desfășoară asaltul polemic în berării cu un public format din impiegați ca și el, asemeni agitatorilor comuniști în perioada revolu- ționară. Ambele ispostaze reflectă două tipuri de deformare, unul în registrul utopiei, celălalt în registrul distopiei. Dacă încetăm să vedem în personaj doar rezultatul unui accident, el face posibilă ca multe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a pedepsei capitale. Care este rațiunea acestui gest sau cum putem rezolva acest paradox ? Ima- ginea publică a lui Lache apare deopotrivă ca fiind aceea a unui bonom și a unui radical. Cum pot coexista cele două dimensiuni în acest impiegat ? Lache împărtășește cu Nae din Situațiunea același sentiment al unei somații dramatice, a unei necesități imperioase de a denunța scan- dalul, de sublinia catastroficul „situațiunii”. Toți acești funcționari în ebuliție constituie o sursă de comic pe care Caragiale știe să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Strada Gării nr. 25 ap. 7 (clădirea din curte) a distrus cu bună știință tot avutul familiei, după care a mai și dat foc casei". Eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl, descriind cele întâmplate, a arătat că inculpata, aflând că soțul, impiegatul de mișcare Ladislau J. Hoban, a anunțat-o că vrea să divorțeze, a distrus cu bună știință toată agoniseala de o viață a familiei, inclusiv obiectele pruncilor inocenți, după care, văzând că nici măcar astfel nu a izbutit să-i înmoaie
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
mai încăpea de bunicu. și a făcut ce-a făcut de l-a trimis cu numeroasa lui familie în pribegie de post, tocmai la Stoicani. Casă grea, condiții de viețuit pe măsură. Nenea Ion, Jan, cel mai vârstnic unchi, era impiegat de mișcare la Ianca, în apropiere de Brăila. De acolo mai trimetea după puteri oarecare ajutor repede pierdut în noianul de nevoi al familiei. și era iarnă grea peste măsură iar drumurile scurte se lungeau, ca nevoia împinsă la necaz
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să amâne drumul spre Galați până la trecerea nopții și speranța unei ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel, s-au scoborât găsindu-și gazde prin sat. Totul părea la locul lui, mai puțin mișcarea din vagon în vagon a impiegatului de Ianca. și mișcarea și-a găsit rostul: pe o banchetă, chincit ca să adune căldura propriilor mădulare, un om. - Păreți a fi preot, domnule. - Cu voia Domnului slujbaș dăruit, da. - și de ce n-ați plecat? Vă găseați găzduire undeva, la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Vă găseați găzduire undeva, la vreo familie. E frig și-i greu singur. - Nu, domnule, nu suntem singuri niciodată. Dumnezeu ne este mereu alături. - Așa-i, părinte dar nu vă supărați dacă vă invit să mergeți în cancelaria mea de impiegat. - Bine, fiule. Așa să fie. Domnul cu noi. și au coborât împreună. În birou, după ce a mai pus câteva așchii de traversă în sobă, nenea Jan a construit din scaune și o ladă care era pe acolo un culcuș pentru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cont nici de martori nici de dreptate. În comună, în afara de cîrciuma lui Demirov mai era cârciuma lui Diacov, unde sâmbăta ne duceam la el la crama din vie. Beam, mâncam și stăteam la taclale. Mergeau preotul, notarul, învățătorii bărbați, impiegați de mișcare și alți salariați. Popa pleca pe la 12 noaptea fiindcă a doua zi trebuia să se împărtășească și să facă slujba la biserică. Mai erau și două mici băcănii, a lui Țoev, aproape de școală și a lui Verbanov, jos
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Traian Găbureac, Marcel Armeanu și Regman. În ianuarie 1953 a fost eliberat de la Bicaz, iar timp de trei luni de zile și-a căutat de muncă, fiind refuzat peste tot din cauza cazierului. În cele din urmă a fost angajat ca impiegat (cap de linie) la Întreprinderea de Transporturi Auto din Regiunea Autonomă Maghiară, de unde a ieșit la pensie. S-a căsătorit, a avut un băiat și a reușit să facă Facultatea de Drept la Cluj, la fără frecvență, absolvind-o în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în „soluția” visului. Un personaj cu totul aparte se dovedește Ioasaf, înțeleptul locului, purtător de cuvânt al ancestralului, oarecum înrudit cu eroii sadovenieni sau voiculescieni. Piesa, nereprezentată în epocă, i-a adus dramaturgului, la recomandarea lui Petru Comarnescu, angajarea ca impiegat la Direcția Generală a Teatrelor (1946), de unde va fi concediat doi ani mai târziu de oficialitatea comunistă, în urma participării la o șezătoare literară organizată de ziarul „Dreptatea” și de Partidul Național Țărănesc. Alături de Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Dinu Pillat, Constant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
noi...). Asemenea comportament etic, josnic, nu merită considerare pentru a fi luat în discuție. Cu Strătilă Mircea mai des ne împărtășim bucuria, amintirile școlii noastre, în Galați unde a deținut funcția de inspector. Cândva am purtat corespondență cu Brașoveanu Victor, impiegat în București, însă acum nu mai știu nimic despre el. De tine și de Ionescu Ionel am aflat că sunteți stabili în Bârlad, dar nu cunoșteam adresa reală. Sunt înscris la examen de grad ( o încercare zic, așa) fiindcă timpul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
rafinat? Cum să preamărești jertfa Crucii și să nu știi să renunți la un superfluu, precum o țigară?». Și apoi nu se teme să puncteze tot mai sus, vorbind cu curaj despre Curia romană... «de îmburghezirea lor, de mentalitatea unor impiegați de carieră care nu se mai preocupă de ministerul sacerdotal. E cert că situația Cetății eterne nu e proporționată între exuberanța numerică a clerului și a religioșilor, și deficiența de prezență din alte ambiente...». Înaintea ochilor lui don Calabria e
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se cheamă Monfrague. O clădire mică, din cărămidă roșie, c-un aparat de epsi la intrare. Pe peron -, nici țipenie de om. Căldura teribilă și dispozitivele de aer condiționat montate la ferestrele catului de sus al stației îmi sugerează că impiegații trebuie să-și facă siesta, visând la coride. Cine știe? Fără vama de frontieră obișnuită pe la noi, nu mi-am dat seama când am trecut din Portugalia în Spania. Peisajul, la fel de dezolant, nu-ți poate servi drept reper. Alergăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cele mari. De noi se alipise de la München și Grigore Duca cu ne vasta lui, eram deci opt: mama, Pia, Ion, Bebe și Tatiana Lahovary, doi Duca și cu mine. Compartimentul nostru rezervat de șeful gării și păzit de doi impiegați era luat cu asalt. În momentul când intrarăm, publicul spărgea ferestrele ca să-l ocupe. Ne așezarăm cam înghesuiți, dar foarte fericiți de norocul ce avusesem și, mulțumind d-lui Mavrocordat, începurăm călătoria cea mai riscantă, mai ales pentru mama. Era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lor, voind să implice numele Brătianu într-o afacere suspectă, și adresându-mă funcționarului, care nu înțelese nimic, îi spusei că ne ducem acasă și așteptăm un ordin în scris. Luai repede pe Pia și plecarăm nebăgate în seamă, pe când impiegatul repeta: „Es ist unmöglich “(„Aceasta nu se poate“ (germ.). ). De la Kommandantură am apucat-o în fugă prin Cișmigiu și am ajuns acasă odată cu un agent trimis după noi, care dedese pe Bulevard. Refuzai de a-l urma din nou fără
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
uitat la camera unde erau dosarele înșirate pe rafturi, au cerut cheile și au dat ordin să nu se miște nimeni din casă până la ora 10. Răzgândindu-se însă,](Ediția a II-a, 1996, p. 43.) au evacuat pe toți impiegații, au încuiat ușile, au chemat santinelele care așteptau în curte, le au pus la fie care ușă și la apartamentul privat al directorului și-au plecat. De la ora 10 în sus, Bianu i-a auzit cum urcau și coborau pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]