1,067 matches
-
l-a umplut de spaimă, căci a socotit că este steaua lui Marte care i-a apărut în semn de amenințare. Între timp, palatul său a devenit curând un centru de adunătură a magilor, scamatorilor, falșilor profeți, haruspiciilor și a impostorilor de orice fel: făcea astfel concurență tuturor negustorilor de arte magice de pe pământ. Din persecuțiile predecesorilor săi, mai ales din cea dioclețiană, a înțeles că vărsarea sângelui creștinilor nu-i aduce nici o satisfacție personală, pentru că sângele martirilor este sămânța creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În imensă lor majoritate, cei care va cerșesc voturile, cu voce prefăcuta, nu sunt altceva decât Lupul din "Capră cu trei iezi", care abia așteaptă să îi deschideți, pentru a va înghiți pe nerăsuflate. Nu deschideți ușa la hoți, la impostori, la mafioți! Structura narativa pe care se axează piesă verbală metafictivă a lui C.-V. Tudor poate fi analizată prin sistemul semiotic al lui Kress și van Leeuwen (2006): a) participanți reprezentați și participanți interactivi. Elementele deictice (pronumele personale) sunt
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
parodiei ia forma unui terorism verbal. C.-V. Tudor nu se oprește la metasimbolul lupului politic, ci atacă integritatea contracandidaților folosind sofisme de argument induse de gandire (Sălăvăstru 2003: 323), în special argumentele ad hominem și ad personam 43 ("hoți, impostori, mafioți"). Această reîntoarcere la realitate este imaginea unei societăți autoreflexive, guvernată de persoane corupte. Acest context social catastrofic trebuie să fie "mântuit" de un salvator, astfel creându-se nivelul metasimbolului profetului, al cărui destin individual se identifică cu acela al
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
viitorului, iar experimentul lui Alex ne-a demonstrat că tehnologia nu este protejată împotriva înșelăciunii. Ne-am pierdut cel puțin inocența, dacă nu credința" (Van Gelder, apud Rheingold, 2000). De-a lungul evoluției comunităților virtuale în ultimele decenii, ideea existenței "impostorilor" a condus la o scădere dramatică a încrederii în relațiile și informațiile vehiculate, dar și la crearea unui "sistem imunitar colectiv împotriva prădării identității" (Rheingold, 2000). Expectanțele participanților au scăzut, iar deschiderea a fost dublată de o doză de scepticism
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
mine puteți vedea, ca printr-un cristal, viitorul luminos al domniilor voastre. Promit că vă pot întineri și vă pot face fericiți pe toți! Am absolvit prestigioasa Academie Subterană de Spălat Mădulare și Viscere cu magna cum laude. Eu nu sunt impostorul acela de Nastratin Hogea care v-a dus de nas cu gugumăniile sale. El v-a păcălit și v-a tras pe sfoară, v-a luat copilăria și v-a mințit de atâtea ori! El se face vinovat de toate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atâtea ori! El se face vinovat de toate necazurile voastre! El se lăuda că face și drege, însă nu a avut niciodată pastile suficiente și, mai ales, eficiente. Rușine lui, rușine și vouă că v-ați lăsat păcăliți de asemenea impostori! În schimb, noi avem destule. Duceți-vă acasă și serviți-le în liniște, pentru că după orice pastilă înghițită pe stomacul gol veți simți pe limbă gustul dulce al mierii, pe la nări mirosul de friptură proaspăt scoasă din cuptor, în fața ochilor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înaltă cât mine în care se vede tabloul din sufragerie cu chipul mamei mele. Acum o am pe mama în față și în spate dar mai presus în suflet și în inimă. Ea, mama, a a acuza pe cineva, chiar dacă impostorii priveau pe geam. Așa a ramas Costache Buraga, o inepuizabilă sursă de speranță în viață prin cultură. Nicolae Ariton - scriitor fost și a rămas pentru mine și mereu va fi tot ce am mai scump în viață. O, Doamne, mamă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ministerul de Interne, semna fraudulos, în numele ministrului, documente contrafăcute în privința rechizițiilor pentru armată, aducând imense pagube statului român, în cârdășie cu A.M. Warszawski ("ilustrul"), intermediar între organele administrative românești și comandamentele armatei rusești. Banii publici se scurgeau în nisipul acestor impostori, în vreme ce armata se găsea într-o stare dezolantă, cum o prezenta și Eminescu în articolul Dorobanții, dar nu numai. Poetul compară pagubele aduse de "afacerea MihălescuWarszawski" cu faimoasa "afacere Stroussberg" în căile ferate. Cu ajutorul corespondentului la Timpul, N.T. Moldoveanu, Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și din servilism, pronunță [sunt] în loc de [sînt]. 235 Din păcate, în cazul românilor, opinia argumentată a lingvistului este deseori nesocotită în problemele normării limbii, agresiunea literaților, îndeosebi a criticilor literari, producînd deseori dificultăți în stabilirea normelor limbii și favorizînd afirmarea impostorilor. Aceasta a făcut ca, intrarea în secolul al XXI-lea să-i găsească pe români în situația de a nu avea o limbă literară fixată și cu norme unanim acceptate. 236 Bertrand Russell, An Inquiry into Meaning and Truth, Penguin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o vor face, iar sistemul, încet-încet, îl va marginaliza pe cel care a "defectat". Unii încear că să pună batista pe țambal, alții construiesc felurite scenarii, în care nu cred nici ei. Ba că Turcescu joacă teatru, ba că e impostor, ba că e un măscărici și servește nu știu ce interese obscure în interesul nu știu cui și dorind să se răzbune pe nu știu cine, ba că e prăbușit psihic ș.a. Au apărut brusc tot felul de specialiști în defectologie, care lansează fel de fel
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pe moarte pentru propria lor cedare ori rezistență. Dumitru Gh. Bordeianu consideră că despre Pitești (și Gherla continuatoare) nu au dreptul să vorbească decât cei care au trecut pe acolo, altfel mărturia riscă să fie fabulatorie, iar respectivii mărturisitori niște impostori. Apoi, mărturisitorii, Înainte de a scrie, trebuie să aibă niște martori În viață care să Îi poată verifica și controla 39. Nimeni nu are dreptul să-i judece pe reeducați, afirmă autorul, În afara lui Dumnezeu și a reeducaților Înșiși. Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
loc că adevărata identitate a românilor e numită de un cuvânt, dar nu cuvântul dor, ci nenoroc. Pe tema nenorocului neamului său glosează deseori cu mâhnire. Există și un revers revanșard, la care Cioran ține: „Norocul însoțește numai nulitățile și impostorii” (26 octombrie 1973 Ă 507). De reținut, fără îndoială. Despre un Paris iluzoriu, fascinant și atrocetc "Despre un Paris iluzoriu, fascinant [i atroce" Din ce motive apare Parisul în biografia lui Cioran se știe. Parisul e locul consacrării. De-aici
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ce profesie am, abia mă abțin să răspund: Escroc multilateral” (III, 355). De altfel, că e vorba despre o suferință la mijloc reiese dintr-o confesiune mai amplă. Povestește Cioran: „Deunăzi, la familia Collin, spuneam că toți românii sunt niște impostori. Mounir Hafez mă întreabă: «Vă socotiți și dumneavoastră unul?» Ă « Într-un sens, da», i-am răspuns, fără să-mi pot preciza gândul. Aș fi vrut să-i spun că impostor e orice om care, din exces de luciditate sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la familia Collin, spuneam că toți românii sunt niște impostori. Mounir Hafez mă întreabă: «Vă socotiți și dumneavoastră unul?» Ă « Într-un sens, da», i-am răspuns, fără să-mi pot preciza gândul. Aș fi vrut să-i spun că impostor e orice om care, din exces de luciditate sau din alt motiv, nu e în stare să se identifice cu ceva. În mintea mea, impostor nu este acela care, în chip deliberat, se dă drept ceea ce nu e, ci acela
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am răspuns, fără să-mi pot preciza gândul. Aș fi vrut să-i spun că impostor e orice om care, din exces de luciditate sau din alt motiv, nu e în stare să se identifice cu ceva. În mintea mea, impostor nu este acela care, în chip deliberat, se dă drept ceea ce nu e, ci acela care nu poate coincide cu nimic, care păstrează o prea mare distanță față de tot ceea ce face ca să mai poată incarna o atitudine sau o idee
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de a se incrimina. Pe cât de mult ipocrizia existențială a celor din jur e cauza unei revărsări de nihilism, tot pe atât propria ipocrizie îi provoacă valuri de denunțare. Ea face, oricum, obiectul unor analize consecvente și minuțioase. Față de ceilalți, impostori chiar și din neștiință, Cioran își asumă o luciditate devoratoare. Cumva blazat, observ: „Ceilalți nu au sentimentul de a fi niște impostori Ă deși sunt; cât despre mine... sunt tot atâta ca și ei, însă o știu și sufăr pentru
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
propria ipocrizie îi provoacă valuri de denunțare. Ea face, oricum, obiectul unor analize consecvente și minuțioase. Față de ceilalți, impostori chiar și din neștiință, Cioran își asumă o luciditate devoratoare. Cumva blazat, observ: „Ceilalți nu au sentimentul de a fi niște impostori Ă deși sunt; cât despre mine... sunt tot atâta ca și ei, însă o știu și sufăr pentru asta. / ( Pentru că am căutat adevărul, era inevitabil să dau peste minciună și s-o descopăr în gesturile celorlalți, ca și în ale
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să fiu! Dacă am reușit să rezist până acum, e grație talentelor mele de palavragiu Ă ar trebui să scriu o carte: Arta de a pălăvrăgi Ă un saltimbac dublat de un om de nimic” (III, 229). Așadar, escroc, saltimbac, impostor, cum vom vedea îndată, cabotinaj, în fine, un om care înșală. Cioran trăiește cu spaima că nu poate fi altceva și spaima aceasta este, la rându-i, întemeietoare. Și asta nu e totul. Iată: „Cât îmi urăsc poltroneria, lipsa ereditară
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o să știu niciodată cum eram cu adevărat acum patruzeci de ani!” (III, 216), exclamă. Totuși, cu simulacrele de-acum, bănuiește că nu-i decât caricatura celui din anii aceia îndepărtați, „de febră și de nebunie”. Așadar, bănuit că e un impostor, Cioran se denunță el însuși drept un „melc prefăcut” (II, 232). Îi blamează pe toți cei care trișează și își denunță, la rându-i, impostura. Față de vremea febrei și a nebuniei, acum se întemeiază prin absență, căci impostura este imposibilitatea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu un crez și, prin urmare, este și iluzia propriei prezențe. Cât despre sensul defavorabil al imposturii, de care e acuzat, Cioran mărturisește într-un loc: „Dacă n-aș crede în autenticitatea obsesiilor mele, m-aș socoti cel mai mare impostor din câți au fost vreodată” (II, 236). Peste două pagini, o afirmație asemănătoare: „Fără conștiința nefericrii, aș fi cel mai mare impostor din câți există”, pentru ca, imediat, într-o paranteză să expliciteze: „Impostura se manifestă acolo unde excesul de luciditate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mărturisește într-un loc: „Dacă n-aș crede în autenticitatea obsesiilor mele, m-aș socoti cel mai mare impostor din câți au fost vreodată” (II, 236). Peste două pagini, o afirmație asemănătoare: „Fără conștiința nefericrii, aș fi cel mai mare impostor din câți există”, pentru ca, imediat, într-o paranteză să expliciteze: „Impostura se manifestă acolo unde excesul de luciditate nu e însoțit de conștiința nefericirii” (II, 238). Or, în aceste notații pentru sine (ce altceva sunt, chit că nu le-a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu e însoțit de conștiința nefericirii” (II, 238). Or, în aceste notații pentru sine (ce altceva sunt, chit că nu le-a dat foc, Caietele?), Cioran aduce în apărarea sa luciditatea și conștiința nefericirii. Ba chiar, conștiința acestei imposturi: „Un impostor conștient că-i impostor e negreșit mai înaintat în cunoaștere decât un om serios, plin de merite și dintr-o bucată” (III, 325). E aceasta felul lui Cioran de a-și asuma identitatea precară și precaritatea lumii. Și dacă am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
conștiința nefericirii” (II, 238). Or, în aceste notații pentru sine (ce altceva sunt, chit că nu le-a dat foc, Caietele?), Cioran aduce în apărarea sa luciditatea și conștiința nefericirii. Ba chiar, conștiința acestei imposturi: „Un impostor conștient că-i impostor e negreșit mai înaintat în cunoaștere decât un om serios, plin de merite și dintr-o bucată” (III, 325). E aceasta felul lui Cioran de a-și asuma identitatea precară și precaritatea lumii. Și dacă am numi jocul, poltroneria, cabotinismul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
urmărit și pe el o astfel de teamă? Să-l fi ajutat și pe el Ă nu în scris, ci în viața cotidiană Ă momentele de ipocrizie? Acesta să fie sensul „ipocriziei” cioraniene? Al imposturii? „Nu sunt chiar atât de impostor”, îi spune cuiva care îi reproșează că mai ține la părerile celorlalți. Și continuă: „Voiam să spun că scepticismul meu nu e total, că mai cred în demnitate, că mai am prejudecăți, că încă prețuiesc un lucru ca respectul de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]