1,250 matches
-
grăbit, acești vecini funcționează, și anume, se instalează în textura unei vieți de familie ușor fisurată și-și dau acolo legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură, crevasele familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de pe urma "tranziției", ar fi trebuit să dea socoteală. Cînd colo, ce să mai vorbim... Cu vehemența și clamorile lui, Octav e vocea noastră, a celor exasperați, a celor descurajați, a celor obosiți de spectacolul ignoranței, pe de o parte, al imposturii nerușinate, pe de alta. Intoleranța lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut. Marea lehamite care îl surprinde e încărcată de toate drojdiile unei dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
asta e... Octav: (e mai mult uluit decît revoltat) Dumnezeule, și cînd îi aud pe ăștia cu "greaua moștenire" cu gîndul la strunguri și la pluguri îmi vine să vărs! Frica! Asta-i moștenirea cea mai grea! Frica, inerția, ignoranța, impostura și demagogia! Dumnezeule, cine ar fi crezut! Costache: (cu blîndețea lui, adică compromisul, renunțarea) Octav, trebuie să iei lucrurile așa cum sînt. Nu se poate face nimic. Octav: ...Nimic... nicăieri... niciodată... atribute perfecte ale morții... Și-atunci?! Costache: ... Și-atunci, mie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ministerului de externe le atestă cu obiectivitate. Studierea și înțelegerea lor necesită însă cunoștințe adecvate, interes și onestitate, lucruri care acestor ''experți apăruți din neant'' le sunt străine și, din păcate, nimeni parcă nu îndrăznește să le arate incompetența și impostura de care dau dovadă. După cum se cunoaște, la începutul anilor '90, printre cei aflați în fruntea ministerului de externe s-a aflat o distinsă personalitate liberală, Ionel Săndulescu, un mare patriot, care, văzându-ne mâhniți de aberațiile acestor denigratori ai
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ale unui sadomasochist, dar nu e clar care le este motivul: compensația imaginativă a inaptitudinii pentru viața adevărată sau o propensiune autentică congenitală spre crimă. Hățișurile de stări sufletești se complică prin apariția, la un moment dat, a sentimentului de impostură, de „minciună”, și a unei anxietăți obscure, ce amintește de Kafka. Indistincția între situațiile reale și cele onirice, întreținută în Minciuna și în Înapoi la Savina, se accentuează în Ramayana, roman totalmente oniric, definit în subtitlu prin calificativul „zadarnic”. SCRIERI
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
va fi „Cerberul care va apăra, cu vigoare cenzorială, porțile Demnității omenești de năvala mistificatorilor cartelați”. Mijloacele de „pază” și „protecție” a valorii și concordiei sunt cele verificate în timp: refuzul imitației, spiritul de independență, luciditatea critică, stigmatizarea mediocrității, condamnarea imposturii și neacceptarea lirismului de circumstanță. Față de acest program pretențios, realizările sunt mai mult decât modeste. Se publică mai ales poezie (Eugen Constant, Savin Constant, I. Gr. Periețeanu, Constantin Barcaroiu, Al. Iacobescu, Vlaicu Bârna, Mircea Florentin), eseuri (Eugen Constant, la rubrica
CONDEIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286358_a_287687]
-
destul de inegal valoric, al aparițiilor editoriale, cu prioritate a celor din spațiul național [...] Actuala serie a «Convorbirilor literare» va sprijini mai ales producțiile de talent ale tinerilor, dar nu ne vom feri, de va fi cazul, a spune „în lături” (!) imposturii. Deschisă întregii țări și întregului spectru literar, vom evita sectarismul și înfeudarea revistei unei grupări sau alteia, singura noastră politică fiind literatura și promovarea unei critici temeinice și la obiect asupra operelor”. Colegiul redacțional este asigurat acum de Sergiu Adam
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
fețe ale aceluiași rău, una alogenă, cealaltă pământeană. Iar atmosfera de putreziciune, opulență și senzualitate pervertitoare din, mai ales, descripțiile de interioare, costume, mese bogate nu e decât metafora unei lumi inconștient agonice, lăsând să se ghicească un aer de impostură, instinctualitate decadentă, pierdere în climatul moral al unui „triumf” precar și narcotizant. E punctul cel mai înalt, în ordine estetică, atins de versiunea dominant polemică, a b. literar din Ciocoii vechi și noi. La rându-i, Ion Ghica a dat
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
ochii celor care trăiau în prezent. Într-o zi, sătul de ocări, m-am prefăcut că mă interesează scorul ultimului meci și, amestecându-mă în conversația lor, am citat niște nume de fotbaliști învățate în ajun. Dar toată lumea a mirosit impostura. Discuția s-a întrerupt. Mini-societatea s-a împrăștiat. M-am pricopsit cu câteva priviri aproape compătimitoare. M-am simțit și mai disprețuit. După tentativa aceea jalnică, m-am cufundat și mai mult în căutările și în lecturile mele. Reflexele efemere
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui Călinescu, sigur că lucrurile vor deveni mai nuanțate. Este (nsă infinit mai important să (l receptăm constant pe Maiorescu ca pe simbolul niciodată (ndeajuns reamintit al celui care vegheză la respectarea valorilor ș( principiilor "(n contra" lichelismului, fățărniciei, minciunii, imposturii, clientelei etc. Destinul istoric al lui Maiorescu este pe măsura eforturilor depuse de el continuu. A fost (ntotdeauna (ncrezător (n obiectivitatea ș( (ndreptățirea principiilor sale călăuzitoare, av(nd convingerea că ceea ce este construit cu efort ș( dăruire va dăinui. Imaginea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
n astfel de condiții. Dar respectarea legii este numai o condiție necesară, nu ș( suficientă. Bunul simț, morala, respectarea principiului lucrului bine făcut sunt condiții nu mai puțin necesare pentru o construcție trainică ș( demnă de respect. Maiorescu demasca necruțător impostura, absența valorii ș( a muncii asidue, iar aceasta la nivelul celor ce se doreau acceptați ca elită. 2) "Părerea noastră este că spiritul maiorescian trebuie să fie o permanență a culturii rom(ne pentru ca aceasta să fie ferită de eventuale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
non - contradicție; pentru Socrate contradicția este un indiciu al falsului; cele două indicii ale adevărului sunt consensul și non - contradicția; contradicția traduce faptul convingerii că știi, când, de fapt, nu știi; 3. Pentru Socrate adevărul nu este opus falsului, ci imposturii. Socrate încearcă să arate că a afirma că știi fără să știi este o urâțenie a sufletului. Socrate nu știe nimic, dar este proclamat de oracol ca fiind cel mai înțelept; ori, dacă nu știe înseamnă că nu este înțelept
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și o Înțelegere fragmentară. Așa s-a ajuns la cunoscutul „tip de Învățare Întrebare-răspuns”, În fond o crasă dădăceală, un simulacru de activitate proprie a elevilor, pe care B.F. Skinner, pe bună dreptate o etichetează ca fiind „cea mai mare impostură a secolului XX”. a) Cum se construiește conversația euristică?tc "a) Cum se construiește conversația euristică?" Firește, nu poți Întreba orice sau oricum. Dacă vom Înregistra cu atenție filmul desfășurării unor astfel de lecții, vom putea număra Între 30-50 de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
sînt ca maimuțele, avînd aceeași dibăcie ca ele; te uiți la ei de jos În sus, le admiți agilitatea la cățărat; dar cînd ajung la culme, nu mai vezi decît părțile lor rușinoase.” (H. de Balzac) Mediocritatea ajunsă sus, prin impostură, lasă, pînă la urmă, să se vadă falsa onorabilitate a celui În cauză. * „Noi lăudăm ceea ce-i lăudat mai mult, decît ceea ce-i lăudabil.” (La Bruyère) De aceea se și ajunge, adesea, la situații de genul celei menționate de Mark
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
lucruri punctuală, repede perimată însă. Relativism, perspectivism: nu poți găsi o altă armă mai eficientă contra pretențiilor la adevărurile eterne. Cele ale lui Platon, firește, dar și - mai ales - cele ale Bisericii. înțelegem că el a putut vorbi despre „grosolana impostură a religiilor” - o frază rămasă neobservată de cenzorii Vaticanului! - ele nu-s decât niște false ocazii dat fiind că sunt înscrise în Istorie, de a exploata slăbiciunea oamenilor de a te juca cu frica lor, cu angoasele lor, cu mizeria
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o carieră, din care poți extrage din context și fără a ține în mod obligatoriu cont de gândirea proprie a autorului, permite, după alegerea textelor, a tezelor, a temelor și a citatelor prelevate, să faci din Montaigne un ateu -, „grosolana impostură a religiilor!”îII. XXII)- sau un catolic - „Biserica catolică, apostolică și romană în sânul căreia mor și în care m-am născut” îI. LXI) -... în politică, un conservator, un adversar al schimbării - „numai schimbarea dă formă nedreptății și tiraniei” îIII
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
acelui infern într-o magistrală și gravă orchestrație. La el a fost în adevăr un act de curaj în sensul creației artistice. Gide nu a făcut decât să scrie niște lucruri „adevărate”, viciind însă climatul propriu al adevărului printr-o impostură morală. Proust a știut că materia artei e numai adevărul și că acesta înseamnă totdeauna o obligație morală. Bineînțeles, arta nu trebuie să fie moralizatoare, dar nu există veritabilă valoare de artă, indiferent dacă e vorba de un vas, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în același admirabil volum pe care-l pomeneam la început îi denunța și el iluziile. N-am nimic, vai de mine, contra vieții interioare, îmi place să cred că am și eu una, dar purtată prea la vedere devine o impostură și încă una stupidă. E bine să știm că mediocritățile pot fi uneori „interesante”, dar oamenii superiori sunt superiori prin exemplaritate, deci printr-o mare cuprindere omenească. Ceea ce ne deosebește ne și împuținează; autismul e tot ce se poate mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
crude” sau „vulgare”, dar visul e o experiență, deci o realitate umană revelatoare, de multe ori foarte crudă și divulgând nu rareori sordide latențe. Visăria extatică propusă ca antidot al realității nu e altceva, să am iertare, decât o stupidă impostură. Tot așa de stupidă ca și alta înrudită, anume poetizarea sau, cu o expresie fără noimă, care se încetățenește: „poematizarea”. Nici un poet adevărat nu poetizează. Nici un scriitor adevărat nu știe ce e asta „poematic”. Poezia și arta nu sunt “înaripate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Drăgănescu nu poate decât să ragă și să amenințe. Asta nu e pamflet și nici, bineînțeles, polemică. 5. Mijloacele „ideale”? Competența, consecvența, logica, precizia. Bineînțeles, talentul și cultura. Cine se angajează în polemică trebuie să știe la ce se expune. Impostura se menține greu de tot în polemică, fiindcă adversarul, dacă e un adversar serios și nu un simplu compars, nu cruță. A discuta, de pildă, în presă timp de cinci săptămâni despre Jean-Jacques Rousseau și a da într-a șasea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
deciziei, prompt și imperios. E ceva foarte milităresc în spiritul acestui intelectual democrat și pacifist, care la 46 de ani s-a înrolat ca simplu soldat în campania din 1914-1918. În Mars ou la guerre jugée a denunțat atrocitatea și imposturile războiului; asta nu l-a împiedicat să scrie următoarele cuvinte într-o dedicație către un prieten pe un exemplar din Souvenirs de guerre: „L’homme est beau à la guerre; tant qu’on n’a pas compris cela on est
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ocazie câtorva virtuți curat umane (nu numai virile). Eroismul, spre pildă, nu poate fi decât rațional și utilitar și apare cu adevărat numai când nu există altă soluție; fără finalitate pozitivă eroismul nu e decât exhibiție și în ultimă instanță impostură, chiar cu prețul vieții. Alain, dialecticianul care toată viața a comentat pe toți marii filozofi și marea literatură a lumii (neocupându-se însă decât de valorile de primul rang) nu putea suferi vorba lungă; deși a scris el însuși câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
scară sui-generis a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi decât glasul mercenarilor ce țin isonul stăpânirii într-o permanentă bălmăjeală a competiției.” Pe când Românește
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
despre gulagul românesc, CC, 1991, 1; Nicolae Manolescu, Crimă și pedeapsă, RL, 1991, 3; Mihaela Șchiopu, Itinerariul publicisticii românești a lui Virgil Ierunca, JL, 1991, 15-18; Alex. Ștefănescu, Adevărul, tot adevărul și numai adevărul, RL, 1991, 36; Ion Buzera, Panteonul imposturii, R, 1991, 9; Ovidiu Pecican, Cu necruțătoare dragoste, APF, 1991, 10-11; Daniel Vighi, Aceeași minută a istoriei, O, 1991, 49; Gheorghe Grigurcu, Virgil Ierunca și „Sfânta Negație”, CNT, 1992, 4; Simion, Mercuțio, 136-141; Convorbire Gheorghe Grigurcu-Monica Lovinescu-Virgil Ierunca. Posteritatea contemporană
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
firește, și despre pictorul Nicolae Grigorescu). Catrenele sale epigramatice vădesc darul expresiei concentrate, aforistice, simțul limbii, spirit fin și bun gust în crearea poantei finale, precum și o undă de lirism. Temele sunt cele comune: eternul cuplu, soțul infidel, trufia, prostia, impostura ș.a. O definiție epigramatică a epigramei este memorabilă: „Epigrama, precum știm/ Este fata de-mpărat/ Pe care-o iubea Nigrim.../ Dar a fugit cu Cincinat!” Pe de altă parte, atât schițele din Mărturie mincinoasă (1983), cât și romanul pseudopolițist Citație
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]