1,093 matches
-
noastre, deci nu poate fi judecat după jihad decât dacă se aduc dovezi că s-a răsculat împotriva păcii. — Avem astfel de dovezi, și Damad Ali Pașa făcu un semn spre secretarul său. Acesta scoase dintre faldurile caftanului un pergament impozant purtând evidența peceților desfăcute. Se ridică de la locul său și făcu trei pași ca să-l ofere discipolului marelui savant. Într-o liniște absolută în care fiecare dintre cei prezenți își simțea bătăile inimii, cei doi ulema parcurseră câteva rânduri frumos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
creat spații virtuale în SL mai ales cu scopul de a testa strategic diverse produse și servicii. Spre exemplu, cel mai important operator de sevicii de telefonie din lume după venituri, Vodafone, a construit în SL o clădire de birouri impozantă; rezidenții se pot relaxa aici în grădini muzicale de care nu au parte în viața reală. În același SL virtual, compania ABN Amro a recrutat personal pentru activități în compania "reală", prin intermediul interviurilor; o explicație plauzibilă pentru reușita acestui experiment
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
locomoție. Lucru incredibil! Dughengii, dornici să contribuie la distrugere, spărgeau cu lovituri de cazma, sub picioarele trecătorilor, trotuarele de gheață, singurele care le mai ofereau adăpost; între timp, acoperișurile încărcate de proiectile amenințătoare îndepărtau trecătorii de ele prin atitudinea lor impozantă. Astfel că, fără a mai vorbi despre șuvoaiele torențiale de pe stradă, trecătorul era amenințat de două pericole: cel de-a fi strivit sub avalanșă sau acela de a fi lovit de cazmaua lucrătorilor frenetici. A doua zi era încă și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Galeria Națională de Artă din Washington D. C. o copie la fel de "fidelă" ca citatul lui Borges din Cervantes. Opera lui Boucher este o lucrare barocă tîrzie, și nu una foarte narativă. Draperii și carne, falduri peste falduri. O ramă aurită impozantă arunca umbre ciudate pe porțiunea de pictură care, deși tot albastră, depășea granițele picturii lui Boucher, astfel încît să-mi dau seama că o copie după opera de artă a lui Boucher nu este totul. Mai mult, panourile de sticlă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de lumină. ASEDIUL FANTOMELOR La marginea orașului, exista un cartier rău famat, unde trăiau răufăcătorii, hoți de buzunare, spărgători de locuințe, tâlhari de drumul mare, criminali înrăiți. Mergând în afara orașului cam optsute de metri, atenția era atrasă de o clădire impozantă cu două etaje, construită din cărămidă roșie, cu acoperiș de tablă, având un turn înalt la intrare, asemănător cu clopotnița unei biserici. În această casă numită, moara părăsită, funcționa un han, al cărui stăpân era un personaj foarte mediatizat și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întîmplat? întrebă Apostol tulburat. ― Bine, domnișorule, tot bine, dar azi-noapte a murit domnul avocat, de inimă, și m-a trimis doamna să te aduc și pe d-ta la înmormîntare... Până în Parva, Apostol a plâns în neștire... Înmormântarea a fost impozantă. Mii de oameni au petrecut coșciugul la groapă, și multe cuvântări jalnice. Pe urmă, câteva zile, Apostol a stat acasă. Nu mai plângea, dar ședea ceasuri întregi încremenit în fața unei fotografii care reprezenta pe tatăl său într-o poză dârză
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în gură cîte-o gheară palidă de găină sau distrîndu-se sadic cu cîte-un șobolan încă viu. Cățele cu țâțe roze și umflate ca niște tumori își apără vitejește puii cu boturi negre ascunși pe sub vreo placă de beton. Clădirile cele mai impozante de pe strada mea sânt centrala termică și dispensarul. Acestuia din urmă i se repară zilele astea acoperișul: de dimineață până seara niște muncitori urcă pe terasă, cu un scripete, cauciucuri de mașină, cărora le dau foc sus, sub cazanele de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
devotament în educarea elevilor acelor vremi. Este transferat în satul Dolhești locul său fiind luat de Titus Scriban, director până în anul 1923. în această perioadă Casa Școalelor a construit numeroase școli, Titus Scriban își aduce aportul în construirea unei școli impozante, vrednică pentru cel mai mare sat din comună. Se spune că ar fi fost bun prieten cu prefectul județului Îsatul aparținea de județul Botoșaniă din anul 1910 pe nume Mavrocordat, care la ajutat răspuzând la dorința directorului, căci a dispus
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
un picior aplicat profund, acolo unde se cere?". Arghezi desfășoară un spectacol al violenței corporalizate, în care "poezia pumnilor" e semnul convertirii agresivității într-o artă a pugilistului-condeier. Însă această artă se naște dintr-o necesitate etică: asanarea publică a impozanților neprincipiali, fie ei politicieni, clerici, scriitori sau universitari. Aici, bătaia devine simbolul flagelării publice și al corecției imperative, instituite în asentimentul unui privitor susceptibil de solidarizare. Lui nu i se cere acceptul, ci este pus în fața faptului împlinit, pentru că sentința
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adversar socialmente redutabil: "(...) profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu metodă, cu ordine (expresii citate din discursul preopinentului, n.n.), cu acces la tribuna întâietăților, rând pe rând poet, critic, istoric, reformator, conducător etc.". Cu cât imaginea acestuia este mai impozantă, iar enumerația ironică și deci polemică a funcțiilor și calităților preopinentului o hipertrofiază strategic, cu atât culpa de a fi trunchiat adevărul este mai impardonabilă. Acest joc al simulărilor, prin imagini reflectate contrastant, mizează pe acroșarea afectivă a lectorului-jurat (activându
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a aluziei: de la titlul-temă, până la finalul, în manieră fals-onirică, totul este de un comic bazat în exclusivitate pe aluzie, ca modalitate incitantă și provocatoare de a atrage lectorul în jocul refacerii sensurilor. Tonul grav-serios al prescripțiilor concordă cu statutul social impozant (de profesor universitar) al victimei, însă contrastează, în cel mai flagrant mod, cu noua imagine caricaturizată. Sub pretextul că îi vinde "amicului" pontul executării rapide a unui costum de baie, care-i va garanta succesul pe plajă, Arghezi recompune, minuțios
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
admite un tip de individ, acela-i pedicurul său; și nu-i vine să creadă că natura mai produce și oameni care nu-i pot fi, lui, pedicuri"306. De remarcat contrastul comic între pretenția de sobrietate, generată de statutul impozant al adversarului, și surprinderea lui în ipostaza declasantă a igienizării personale. Evident, câmpul semantic al cuvântului "pedicur" folosit și în alte texte antiiorghiste are conotații polemice, semnificând: lingușirea, servilismul, obediența compromițătoare, care-i caracterizează pe acoliții lui Iorga. Ironia debușează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
De...Banca-Mondială! MORALĂ: Leneșul fără valoare, Dacă și pe șef..îl sapă, Rămâne fără...mâncare; Și adesea...fără apă! FABULA BICIULUI Într-un simulacru de piață, Pe la orele opt...dimineață, Rezemat în căruță de capră, C-o figură emfatică, acră, Impozant, Și-mbrăcat elegant, Numai în piele de bou, O biciușcă, un...bici Spunea celor mulți-dar...mici Că el este ...mare erou : -Sunteți niste netoți pitici, Dar vă spun tuturor, Ca unor pigmei, Sunt marele Conducător Al Istoriei! Eu mânam carele-n
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
iunie, de Sânzâiene, la mănăstire, am reluat de ieri lucrul și nu mai recunosc în jurul meu aproape nimic din ce-am lăsat aici astă-toamnă, părintele stareț ocupat cu muncitorii la construcția noii case de oaspeți, jos la izvor un monument impozant, o cruce de marmură și-n jurul ei plantate flori, împrejmuite de un gard de fier vopsit verde, izvorul nu mai curge decât pe sub pământ, firicelul de apă care mai iese la suprafață pe sub pietre se risipește sărăcăcios la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ci pentru că efectiv nu știe care este tema seminarului; nimeni nu știe. Deschide apoi Sainte-Beuve, În traducerea lui Pompiliu Constantinescu, ediția de la Fundația pentru Literatură și Artă din 1940, intitulată Pagini de critică, apărută chiar În seria „Critică“, un volum impozant, cu un cadru portocaliu, din care te ațintește funebră pasărea nopții; „Să vedem arta portretului la Sainte-Beuve. Cine citește? Luminița? La pagina 198, de la rândul: Când vrei să judeci pe D-na de Sevigne sau pe D-na Maintenon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să facem, tata, fratele meu și cu mine zile în șir, având în vedere bufnetul. Cu alte cuvinte, să ne imaginăm că acea comodă se aflase deja în casa bătrânească a familiei mamei, în piața din Flamersheim, în clădirea aia impozantă dintre sinagogă și biserica evanghelică, reședința negustorilor de pânzeturi, a proprietarilor minelor de aur și argint S., ale căror nume chiar și Napoleon s-ar fi simțit onorat să le pomenească. Și noi trebuia să ne imaginăm că acești comercianți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mă adusese tata la directorul școlii, și mai departe până la pod. Am privit peste balustradă cursul repede al apei, înaintând între malurile zidite dinspre câmpie, stârnită de pietre, curgând largă și plată pe sub pod, apoi trecând pe lângă zidul unei case impozante și mai departe, pe lângă corpurile de clădire aparținând fabricii. Balustrada podului era atât de înghețată, încât mănușile mele se lipeau de ea din cauza căldurii palmelor, și când mi-am încleștat degetele de bara de fier ca să-mi desprind mănușile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
inaugurarea casei tata și-a invitat prietenii; aceștia s-au înghesuit în camera de zi, dotată cu trei trepte, o încăpere care prin cele câteva mobile moderne, alese de mama ca să se armonizeze cu piesele moștenite din Cöln, părea mai impozantă decât era de fapt. Hans Saner exclamă „Ha!“, exprimându-și astfel acceptul admirativ privind perspectiva, care - după cum observa - ar fi înlocuit un parc. Gaston D. găsea că propria lui casă ar fi mult prea mare și grădina, o grijă continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cafeniu cu guler de astrahan, ne vorbea despre moartea eroică, pentru ca să ne treacă timpul și să coboare umbrele nopții, căci neputincioși să ne împotrivim uraganului, așteptam ca întunericul să-i pună stavilă. - E smintit, mă gândeam, privind de jos silueta impozantă, în timp ce ne vorbea simplu și firesc, înălțat pe culata tunului. Îl iubeam precum îi iubesc pe toți oamenii frumoși și buni la suflet. Vorbea cinstit, fără să-și dea seama ce înseamnă moartea venită năprasnic. E o nebunie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dată de la moarte sigură pe piticul din mine, pe care eram hotărât să-l ucid. Ridicai apoi de pe covor antologia, care închidea ceva din poemul și romanul lui Alfons Petzold. Din cărămizile găsite la întâmplare, nu am putut reconstitui frumusețea impozantă a întregului edificiu, pe care avui prilejul să-l identific chiar în creatorul lor, faimosul cocoșat de obârșie vieneză. Alfons Petzold, scriitorul epocal, avea înșurubat între ghebul spinării și al pieptului, un cap de dumnezeu, fără gât. Părul castaniu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu mustața albă și răsfirată. Avea un nas ca un cartof, cu vinele ramificate și răsucite în jurul unui neg enorm, cu bogată vegetație în nările mari ca sâmburii de piersică. Maiorul ținea să știe la ce se gândește boierul, dar impozantul octogenar tăcea, scărpinându-și țepii de păr albi și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de vițel, după cele vreo două sute de găini pe care soldații batalionului se grăbiră să le înșface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
conversație. A doua zi acceptă o invitație mai veche de a face o vizită prelungită prietenei sale, dna Bronson, la Veneția. Amfitrioana avută din New England ocupa Casa Alvisi de pe Grand Canal vizavi de Salute, iar ospitalitatea sa În locuința impozantă, oferită mai ales celebrităților din lumea literaturii și artelor plastice, era legendară. Pentru Henry Însă, vizita se dovedi a fi o dezamăgire. Veneția, care Îi plăcuse atât de mult În vara și primăvara lui 1881, era mai rece anul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceleași tristeți, aceleași bucurii, aceeași muzică, același dangăt de clopote. La Începuturi, izvorul era și el plăpînd, fragil, nesigur parcă de menirea lui, făcea primii pași, cu numai cîteva cruci destul de neconvingătoare, Împrăștiate-ntr-un spațiu generos aproape pustiu, copacii impozanți de la maturitate fiind pe atunci trei puieți debili. Îi puteam desluși de la fereastră, Împodobiți cu ciori. Ori de cîte ori, mai Întîi rar apoi tot mai frecvent, trecea mortul, mă repezeam la fereastră privind cu ochi inocenți. La doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ÎN ULTIMELE TREISPREZECE MINUTE ALE ACESTUI FILM. VEȚI FI AVERTIZAȚI DE LUMINA ROȘIE INTERMITENTĂ. Bunicul mă apucă brutal de mână și mă trase de acolo. — De ăsta ce ziceți? spuse tata. Eram în fața unei clădiri mai mici și mai puțin impozante care se prezenta drept „Singurul cinematograf independent din Weston“. Mama și bunica se aplecară ca să vadă mai bine distribuția. Gura bunicii se schimonosi a îndoială și pe fruntea mamei apăru o ușoară încrețitură. — Crezi că e potrivit? — E cu Sid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
străzi ca o fantomă. Îi luă o oră să traverseze În modul acesta ireal și fascinant Shapherd’s Bush și Hammersmith, apoi Își Încetini pașii și deveni mai precaut, cînd găsi capătul străzii lui Fraser. Casele de aici erau mai impozante decît cele cu care era obișnuit; majoritatea erau vile edwardiene din cărămidă, convertite În cabinete medicale sau case pentru orbi sau - cum era cazul pe strada asta - , În pensiuni. Fiecare avea un nume pus deasupra intrării cu litere din plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]