2,692 matches
-
culcat în cortul de tuareg, distrîndu-se pe seama lui și urmărindu-i printr-o crăpătură. Nu, nu puteam risca asta. Am avut o oarecare emoție când am ieșit pe coridor și am observat că bătrânii mă întîmpină cu reținere; parcă-mi imputau îndrăzneala de a fi pângărit un loc unde nimeni n-ar fi trebuit să pună piciorul. Dar în cele din urmă curiozitatea s-a dovedit mai puternică și mi-a venit inima la loc. "Chiar ați fost?" m-a întrebat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înscriu pentru nimeni în armata salvării. Îmi făcusem chiar un principiu, încă în perioada studiilor de la Belle Arte, destul de clar formulat, deși, ca să nu pară cinic, îi dădusem o nuanță ușor golănească: fiecare să-și rezolve singur neplăcerile, să nu impută aerul din jurul lui. Ascultam necazurile altora, dar numai când erau mărunte; cele mari mă puneau pe fugă. Au existat totdeauna, se pare, în mine o lașitate și o nepăsare care au ieșit la iveală foarte devreme, încă de la patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în cortul de tuareg, distrându-se pe seama lui și urmărindu-l printr-o crăpătură. Nu, nu puteam risca asta. Am avut o oarecare emoție când am ieșit pe coridor și am observat că bătrânii mă întâmpină cu reținere; parcă-mi imputau îndrăzneala de a fi pângărit un loc unde nimeni n-ar fi trebuit să pună piciorul. Dar în cele din urmă curiozitatea s-a dovedit mai puternică și mi-a venit inima la loc. „Chiar ați fost?” m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. „Îți impute gardul”, îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce legătură exista între ele? Eu. Eu care crezusem totdeauna că lumea se împarte în două categorii, egoiști care au curajul să recunoască faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Când ne Împărtășeam unul altuia ceea ce rezulta din fantazările noastre ni se părea, și pe bună dreptate, că procedăm prin asocieri necuvenite, scurtcircuite extraordinare, cărora ne-ar fi fost rușine să le acordăm credit dacă cineva ni le-ar fi imputat. Asta pentru că ne reconforta Înțelegerea - de-acum tacită, așa cum impune eticheta ironiei - că ne ocupam cu parodierea logicii altora. Dar În lungile pauze În care fiecare acumula probe pentru discuțiile În colectiv și având conștiința Împăcată că acumulam piese pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e locul aici”) să facă necesarele disocieri între „isme”, preferînd deocamdată să-i includă pe toți reprezentanții „în aceeași oală”. În altă parte, se încearcă totuși o explicare a motivelor acestei atitudini prudente: „Este chiar ceea ce mai cu seamă se impută acestor scriitori, cărora nu li se poate contesta talentul, umorul, ingeniozitatea: au un stil mult prea înrudit, o expresie mult prea geamănă. De aceea vorbeam (...) de nevoia diferențierilor”. Observație, în linii mari, corectă... Căci tendinței centrifuge de „autonomizare” a imaginilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Atît studiile lui Ion Pop, cît și cele ale lui Marin Mincu asupra avangardei istorice românești sfîrșesc, în fapt, prin a propune imagini ale specificului autohton în relație cu provocările modernității (și ale alterității) radicale. Ceea ce li s-ar putea imputa este minimalizarea componentei „scandaloase”, blasfemice (prezente în textele lui Geo Bogza din revistele Urmuz și unu, din Jurnal de sex și, mai ales, din Poemul invectivă, dar și în micile reviste „obscene” ale mai tinerilor săi admiratori: Pulă, Muci, Țîțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ascultare? Anne simți dorința de a fugi spre Marie, de a o cuprinde În brațe, de a plînge odată cu ea. Totuși șovăi, tulburată, fără să vrea, de superstiția care sporea În ritmul deceselor și pe care cei mai Înverșunați o imputau fetei Kermeur, rămasă pe loc În ciuda avertismentelor. Și apoi, mai era și Christian, pierdut În Atlanticul de Nord... Încă mai șovăia, cînd Fersen Împinse ușa cafenelei și Îi făcu semn să-i lase singuri. Văzînd-o ghemuită În colțul ei, Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
îndepărtate, ca fluieratul unui om fără griji. Atunci bătrânul a ieșit la lumină și s-a apropiat. Ceea ce urmează e un lucru care m-a bulversat, dar, îmi zic, nu intră în responsabilitățile mele și nu e cazul să-mi imput atâtea vini. Dacă toată lumea ar colecta vini și ar regreta, pământul ar deveni o adunătură de țicniți. Bătrânul abia atingea roțile căruciorului, ținând spatele drept și bărbia în față. A vorbit delicat și corect, cam în felul în care vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-l făcu să recompună totul pas cu pas. Era fericit. Publicul nu mai conta. Intelectualii se topiseră într-un corpus atent și fix. Simțea că atunci când va ajunge la concluzie va ajunge la nirvana, că acum nimeni nu-i va imputa lipsa metodei și a teoriei. Mai mult decât atât, profesorul Calomfir va scrie de azi înainte cărți care se vor citi cu plăcere. Întrevăzu lipsa fundamentală a volumelor Logicii Lucrului: nu aveau improvizație, vitalitate. Le va renega fără supărare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ai fost... nu te-am văzut în fereastră? - Va să zică am fost, zise el încet și mișcat, va să zică am asistat la espirarea ei. O, Tomo, cât rău mi-ai făcut. Să mă-nșeli, să-mi spui c-am visat. Mi-o imputam de-o crimă că nu venisem, dar acum... sunt scuzat înaintea ei în ceriuri... ea știe.. eu am fost... Dar de ce nu mi-ai spus-o? M-aș fi întors de unde eram noi și... ? In starea în care erai? zisei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
au cunoscut autoritatea a doi Napoleoni. Pe scurt, dorește să conserve libertățile într-o Franță pentru care singura revoluție ar fi să nu mai facă nici o revoluție. Condamnă fără apel toate formele de dictatură, inclusiv cea care-i va fi imputată: dictatura fascistă 105. Faptul că i-a fost atribuită o etică extrem de inexactă e cel mai mărunt lucru pe care l-am putea spune. Recunosc că nu mi-aș fi asumat riscul deloc mic, de altfel de a rupe tăcerea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
decît o iluzie. Violente și anarhice, masele cad ușor pradă mîniei distructive. Le vedem acum, laolaltă, dărîmă, distrug, linșează, comit fapte la care nici un individ, separat considerat, n-ar îndrăzni să se gîndească. Iar Le Bon nu ezită să le impute un rol eminamente negativ în istorie: "Civilizațiile au fost create și conduse pînă în acest punct de o mică aristocrație, nicidecum de mulțimi. Acestea din urmă nu au decît puterea de a distruge. Dominația lor reprezintă întotdeauna o fază de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe patul lui Procust al acestei științe. Sigur să ne referim la economia liberală. Astfel încît în caz de dezacord sau de conflict nimeni nu mai invocă marile opțiuni ale istoriei, ci natura lucrurilor. Celor care se opun li se impută ignorarea realităților, un idealism deloc în acord cu cifrele, o lipsă acută de simț al răspunderii. Indiferent dacă judecata aceasta e adevărată ori falsă, s-a ajuns să se vorbească și să se gîndească asemenea lui Tarde: "Guvernul și opoziția
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
protestatari sunt catalogați drept „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certați cu legea”, care au comis un „act banditesc”; ei ar reprezenta o „pată pentru colectiv” și o „rușine”, întrucât au manifestat un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat băuturi alcoolice (drept urmare, se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „parcă erau fiare”. Cineva îi descrie, exaltat, ca având „mâinile pline de sânge huligan”! Acuzatorii mărturisesc sentimente
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Iliescu respinge termenul „lovitură de stat” pe motivul că, în decembrie 1989, nu ar fi avut loc doar un schimb de personaje politice, ci și de structuri politice - nici nu-și mai reamintește că tocmai acest lucru i s-a imputat după epuizarea evenimentelor din decembrie 1989, și anume faptul că a fost doar un personaj liberal care l-a înlocuit pe Ceaușescu, fără să se fi produs o mutație majoră la nivel de structură politică, Frontul Salvării Naționale copiind structura
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a dat lovitura de stat poate să împuște pe oricine!” (Procesul Ceaușeștilor..., 1991, p. 73). În final, pe fondul scenei în care inculpații sunt legați la mâini pentru a fi duși la locul de execuție, soldații care îi leagă le impută faptul că alți militari, colegi de-ai lor, mor în luptele de stradă din cauza lor (care, se presupunea, îi coordonau pe „teroriști” sau securiști) - și atunci Elena Ceaușescu lansează întrebarea: „Mai avem noi puterea? Întrebați-i pe cei care au
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
unui model propriu, pentru că niciun model transplantat nu poate fi eficient pe termen mediu și lung - se pornește de la convingerea că numai 9 Nu trebuie să se înțeleagă că sistemul este perfect, imun la anumite noxe. De exemplu, i se impută faptul că nu-și asigură stabilitatea internă, manifestată îndeosebi prin inflație și șomaj, că generează tendința anormală de concentrare a puterii economice într-un număr mic de întreprinderi și centre de forță, că repartizarea venitului național este, în unele situații
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
acuzare a acestuia. Evident, Președintele României nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecată penală pentru fapte săvârșite în legătură cu prerogativele prezidențiale. Dimpotrivă, încălcarea acestor prerogative ridică problema răspunderii șefului statului în funcție de natura și gravitatea faptelor ce i se impută. 4.1.4. Atribuțiile Președintelui României Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de primministru și numește guvernul pe baza votului de încredere acordat de parlament. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, președintele revocă și numește
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
muncă (direct productive sau aflate În posturi de administrareă: număr de produse obținute pe unitate de timp, număr de comenzi onorate pe secție, timpii aferenți realizării unui produs sau prestării unui serviciu, indicele de productivitate, procentul rebuturilor sau al produselor imputate din total produse obținute (Bragg, 2002, pp. 151, 179, 195, 227, 255ă. Pentru testarea aserțiunilor contabile specifice ciclului salarii-personal, indicatorii-semnal pe care auditorul financiar Îi poate utiliza pentru obținerea probelor de audit sunt sintetizați În tabelul 5.10. Totodată, auditorul
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
precară, în educația mai joasă și anacronică în raport cu cea a bărbaților (Nădejdexe "„Nădejde,Sofia", 1879, 1882, în Mihăilescu, 2002). Este semnificativ prin conținutul și militantismul său împotriva infantilizării femeilor și a tratării lor ca marfă sexual-conjugală următoarul paragraf: „Ni se impută că nu căutăm decât să plăcem, decât să ne facem frumoase, fără a ne ocupa de lucruri serioase. Dar oare ce ne învață din copilărie: Cum să ne împodobim și să ne schimonosim spre a putea tatăl să găsească fetei
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
fi evaluate la modul abstract și absolut, ci doar comparativ cu altele și numai înțelegând exact ceea ce poate oferi fiecare metodă. Este absurd să se reproșeze interviului că nu realizează reprezentativitate eșantionului de persoane alese, după cum este absurd să se impute anchetei, să zicem, caracterul atomist sau rigiditatea instrumentului. De aceea, pentru a spori valoarea unei cercetări, opțiunea logică este aceea de a combina mai multe metode, tehnici și procedee, minimizând astfel riscurile metodologice și maximizând tăria și suplețea datelor. Acest
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
jignirile și insinuările Starețului de la Altomonte. Starețul excelează prin cuget și credință. Tocmai de aceea nu m-așteptam la astfel de persecuții. Eu sunt mereu gata să-mi fac datoria, dar dacă ești împiedicat să ți-o împlinești, ți se impută drept greșeală și în acest fel realitatea se denaturează. Procesul s-a încheiat pe 8 august 1592. Era o zi caniculară. Pe străduțele din Napoli soarele părea să-și fi ieșit din minți. Nori de muștele roiau dintr-un colț
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
orice trebuință. Era îndemînatic, și doamna Ioanide îi prețuia sincer tehnica. Cu acest element minimal, Ioanide reconstitui toate fazele certei. În ziua memorabilă, sculîndu-se din pat, ochii îi căzuseră pe candelabru. Brațele acestuia erau pigmentate cu excremente de muscă. Ioanide impută că se puteau da instrucții servitoarei să curețe obiectul. Doamna Ioanide obiectase că femeia n-avusese timp. Atunci Ioanide, a cărui memorie era enormă la infinitul mic, când i se dădea o coordonată, îi aduse aminte că în repetate rânduri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dialogului, se simți în imposibilitate de a încerca întrevederea. Nu știa cum să-nceapă și i se părea absurd să-și moralizeze fata. O știa mândră și mai ales foarte sensibilă și G. Călinescu nu găsea argumentul hotărâtor. Să-i impute că se întîlnește noaptea cu un tânăr fără știrea părinților? Dar așa se începe orice dragoste, așa făcuse și el cu Elvira, și Pica ar fi putut să-i reproșeze că spionează și mai ales că ea însăși îl văzuse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]