1,010 matches
-
neradiantă, nemultiplicatoare de sensuri a unei fracțiuni de timp și de viață). Arta în concepția aceasta nesuperficială, neartificioasă, necopilăroasă, neartizanală, prefigurează, înaintea sufletului din stare de întrupare la stadiul de spirit (duh, pneuma), prefacerea evanescenței (clipei, duratei) în eternitate și, imuabil, saltul în limbaj sartrian de la verbele a face și a avea la teribilul (paradisiacul ori drăcescul) verb a fi. Limita, moartea, definitul, strânsura sunt astfel depășite"17. În același loc Steinhardt mai spune:,,Eminescu poet specialist (locuțiune oribilă, cu iz
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
independent de practicile care le creează și le dau conținut. Structura nu există fără proces, iar procesul nu există fără reiterările lui în fiecare interacțiune dintre actori. Autoajutorarea și politica de putere sunt instituții ale anarhiei, nu caracteristici exogene și imuabile ale ei. Același statut îl au și concepțiile despre securitate care se bazează exclusiv pe considerarea propriului interes; ele sunt doar instituții particulare existând într-un mediu anarhic - cel internațional, unde instituțiile se definesc ca seturi relativ stabile de identități
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
putea cuprinde și preocupările de securitate. Constructiviștii postulează caracterul mai degrabă social decât material al structurilor sociale, ceea ce presupune că orice perspectivă este gândită de oameni, și nu predeterminată din afară. Statele, societățile sau indivizii nu sunt conduși de forțe imuabile, ci mai degrabă de o cunoaștere larg împărtășită care formează un mod sau altul de a intra în contact. Această cultură se construiește în timp și prin continue interacțiuni la toate nivelurile, fiind supusă unei permanente evoluții. Schimbarea este o
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Creația Sa pot fi cunoscute. Adevărul fundamental sau Realitatea supremă nu pot fi nici măcar numite, însă hermeticii îl numesc Între-gul. El este tot ce este. "Eu sunt ceea ce sunt". Nimic nu poate exista în afara Întregului. El este infinit sau etern, imuabil. Totul este "Minte Vie Infinită", pe care o numim "Spirit", o numim Dumnezeu... 5.4. CEL DE TREI ORI MARE Cu multe secole înainte de Hristos, grecii îl desemnau pe zeul egiptean Thoth cu numele mai cunoscut nouă și atît de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
timp, i-a netezit calea lui Darwin. Există numeroase mărturii în această privință. Referindu-se la autoritatea covârșitoare a explicației creaționiste, pe care o cunoștea din propria lui experiență, Darwin va nota în cartea sa: „Credința că speciile sunt produse imuabile a fost aproape inevitabilă atâta timp cât istoria lumii a fost considerată ca fiind de scurtă durată.“ Gândind gradualist, în primul rând sub influența lui Lyell, Darwin va acorda cea mai mare atenție căutării verigilor intermediare, verigi în care vedea mărturii, de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
indivizilor unei clase, au o realitate superioară în raport cu cele neesențiale, care îi deosebesc unii de alții. Primele sunt stabile și determină natura lucrului, celelalte - schimbătoare, aparente. Înteresul științei este îndreptat spre ceea ce este esențial, opus contingentului, spre ceea ce este constant, imuabil, opus schimbătorului. Notele distinctive ale viziunii esențialiste asupra naturii sunt discontinuitatea - supoziția că între genuri există intervale, că ele sunt despărțite prin granițe clare și nete - și constanța - supoziția că ceea ce se schimbă sunt trăsăturile individuale, în timp ce însușirile esențiale, definitorii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
distinctive ale viziunii esențialiste asupra naturii sunt discontinuitatea - supoziția că între genuri există intervale, că ele sunt despărțite prin granițe clare și nete - și constanța - supoziția că ceea ce se schimbă sunt trăsăturile individuale, în timp ce însușirile esențiale, definitorii pentru genuri, sunt imuabile. Viziunea esențialistă consideră rezultatele taxonomiei - clasificările - drept cele care fixează cadrul a ceea ce prezintă interes pentru știință. Cele două regnuri - al plantelor și al animalelor - se divid în încrengături și, mai departe, în clase, ordine, familii, genuri și specii. Cuvântul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
realitate nu există nimic altceva decât ființe individuale. Într-adevăr, Darwin considera speciile drept grupuri de organisme asemănătoare capabile să se încrucișeze. El contesta existența speciilor ca „entități“ în măsura în care această supoziție este solidară cu ideea că ele sunt create și imuabile. Darwin acorda, în mod evident, realitate speciilor, ca și altor categorii sistematice, deoarece el credea că acel mănunchi de însușiri comune ființelor vii pe care le desemnează aceste categorii este, din anumite puncte de vedere, semnificativ și important. Speciile nu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pentru întrebări importante, dar afirma, totodată, că a ajuns la unele concluzii care i se par a fi bine susținute de fapte. Prima era aceea că speciile nu au fost create în mod independent. A doua, că speciile nu sunt imuabile, că ele descind din alte specii, care au dispărut. Iar a treia, că „selecția naturală a fost cea mai importantă - chiar dacă nu singura - cauză a modificărilor“. În ultimele pagini ale cărții, după toate revizuirile întreprinse în edițiile succesive, publicate în timpul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
va trebui, așadar, să ne surprindă formularea lui Darwin, atunci când el va nota pentru sine o concluzie la care ajunsese încetul cu încetul, ca cercetător al naturii: „Sunt aproape convins (cu totul contrar opiniei mele inițiale) că speciile nu sunt imuabile (este ca și cum aș mărturisi o crimă).“ Este de asemenea demn de menționat că tocmai în anul 1844, atunci când Darwin pusese deja pe hârtie o schiță cuprinzătoare a teoriei sale despre originea speciilor, lumea naturaliștilor și a teologilor din Anglia era
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
îl putem concepe, și anume producerea animalelor superioare. Există o măreție în concepția aceasta a vieții, cu numeroasele ei forțe, însuflețite inițial de Creator în câteva forme sau numai în una singură, în timp ce planeta noastră își continuă rotația după legea imuabilă a gravității, nenumărate forme dintre cele mai frumoase și mai minunate, apărute dintr-un început atât de simplu, s-au dezvoltat și continuă încă să se dezvolte.“ Sugestia că autorul ar fi recurs la asemenea formulări pentru a preveni discuții
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o observație asemănătoare poate fi făcută și din punctul de vedere al interesului pe care îl prezintă aceste cercetări. În ultima frază a Originii speciilor, Darwin face o distincție între evoluția vieții pe pământ și rotația planetei noastre „după legea imuabilă a gravității“. El aprecia că există „o măreție“ în perspectiva pe care o oferă noua știință a evoluției, care explică cum „nenumărate forme din cele mai frumoase și mai minunate, apărute dintr-un început atât de simplu, s-au dezvoltat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
problema relației medicină (chirurgie) - artă. Această relație a fost comentată la mijlocul secolului al XIX-lea de marele fiziolog Claude Bernard: "în științele biologice, oamenii mari pot fi modele de imitat, dar ei nu sunt niciodată promotorii unor adevăruri absolute și imuabile. Dacă un om mare determină știința să facă un mare pas înainte, el nu poate avea niciodată pretenția că a depășit ultimele limite și este, în mod necesar, destinat să fie întrecut și lăsat în urmă de progresele pe care
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
pentru artă și pentru litere personalitatea artistică domină totul pentru că este vorba de o creație spontană a spiritului, care nu are nimic comun cu identificarea fenomenelor naturale. Trecutul își păstrează aici toată valoarea întrucât creațiile artei și ale literaturii sunt imuabile în timp. Poate că această relație este formulată mai bine de marele clinician Osler: "practica medicinii este o artă bazată pe știință". Paul Valery aprecia actul chirurgical ca "o îmbinarea între știință și artă". Balzac credea că "gloria chirurgilor se
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
aici exact în măsura în care perfecțiunea se opune imperfecțiunii. Neschimbătoare și eternă fiind, ea este necorporală." Este chiar lumea spiritului pur, "pur în sensul de neamestecat nicicum cu vreun element corporal". Spiritul care o locuiește are parte de o cunoaștere pe măsura imuabilului și a eternității, adică de o cunoaștere "nepărelnică și absolută", inaccesibilă pentru Alcibiade, de pildă, care nu reușește să părăsească regnul schimbător al cărnii pentru a ajunge în lumea incoruptibilă a Ideii. Căzut dintr-o lume a sufletelor întraripate, omul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
recuperarea autorului carismatic, a larilor Cetății asediate vs. complotul malefic "din afară", cultul respectabilității, limbajul aluziv esopic ce au generat nu doar cititori pervertiți ai jumătăților de adevăr sau bovarici, ai evadărilor din "cetatea asediată", ci și modele eterne și imuabile făcând parte inalienabilă din mistica definitivului, figuri de legendă, tip Maiorescu (la 19 ani doctorat în filosofie magna cum laude la Berlin, urmat de două licențe la Paris în litere și în drept, la 23 de ani rector al Universității
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al acestei politici era menținerea și întărirea puterii și a autorității suveranului, întrucît autoritatea regală era considerată drept piatra unghiulară a întregii structuri sociale.2 După cum am văzut, conform conceptului otoman, nu numai demnitățile politice și religioase erau considerate drept imuabile, dar și statutul social. Teoria otomană, ca și cea europeană din Evul Mediu, privea societatea ca fiind împărțită în stări sociale separate, fiecare dintre ele avînd o funcție specială în cadrul ordinii divine.3 Trecerile de la o clasă sau o ocupație
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
altul decât Partidul Național Liberal". "Partidul Național Liberal rămâne consecvent deciziilor adoptate de Congresul Ordinar din 28 iunie, care a decis cu o majoritate covârșitoare fuziunea cu PDL și faptul că întreaga denumire, identitatea, tradiția istorică și unitatea sunt valori imuabile ale PNL", scrie purtătorul de cuvânt al PNL, Alina Gorghiu, pe Facebook. Din aceste considerente, numele viitoarei construcții politice rezultate prin fuziunea celor două partide nu poate fi altul decât Partidul Național Liberal. Momente esențiale din crearea României ca stat
Partidul Național Liberal va fi numele construcției politice după unificarea dreptei, spune Alina Gorghiu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/28587_a_29912]
-
în general, unificarea mentalităților, travaliului, existenței de fiecare zi. Modelele de rang înalt propagă - s-ar zice - dreptatea, corectitudinea, principiile alese. Elitele împlinesc foamea de adevăr, ele fiind locomotivele care tractează întreaga garnitură. "Actualitatea" marelui Will e străveche, de neclintit, imuabilă și veșnic dinamică. În străbunul cîntec bisericesc, adevărul răsună astfel: "Și soarta a făcut,/ Și Domnul a știut./ Și mai departe/ A fost să fie așa precum se știe". Despre viața lui Shakespeare se pot multe scrie și povesti, straniu
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
larg poarta subiectivității și spontaneității. Despre muzica lui Hurel, Grisey însuși spunea că este prin excelență una obiectivă. Parcă ar fi vorbit de propria-i operă. Căci, oricât de protagonist într-ale spectacolului, ca expresie sublimată a unui naturism sonor imuabil și implacabil, Gérard Grisey s-a dovedit a fi, dincolo de rafinamentul și subtilitatea mijloacelor, un controlor acerb al tuturor parametrilor componistici. Ce altceva este Vortex Temporum dacă nu o constelație de arpegii, observate și analizate din toate direcțiile și întoarse
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
până în 1989, nu în... 2012! Avem încă teribilul complex al unui dincolo, pe care n-avem nici curajul, nici puterea să-l gândim ca istorie lăuntrică a spiritualității românești. Stăm lipiți încă de prejudecata totalitară a unui dincoace, paradisiac și imuabil, chip al unei lumi suficientă sieși, ocrotitoare și lipsită de-ndoieli. Cu o precizare: dacă în alte cazuri, această maladie se explică prin pasivitate sau indiferență, viciul fundamental de care suferă cei 240 de contributori ai enciclopediei cronologice este neputința
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
exacte". Paradoxal, literatura era zona în care îmi puteam da frîu liber imaginației și inteligenței - în ultimă instanță, zona de libertate - în vreme ce matematica, fizica și chimia mi-au produs, pe durata întregii școlarizări sentimentul inconfortabil al încorsetării în niște formule imuabile al căror sens nu îl înțelegeam, dar pe care eram obligat să le învăț pe de rost. Poate că inteligența mea era incapabilă să priceapă adevărurile științei sau poate că metodele dascălilor mei nu au fost cele mai eficiente, dar
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
Philippide e foarte întins. Debutantul de la 1922 întreprinde o lectură indirectă și preia poezia anterioară prin filtre cronologice succesive. Rodul acestei alchimii: iluzia că s-a atins o esență atemporală extrasă din cele mai nobile surse. Aflat în căutarea unui „imuabil tematic“, a cîtorva invariante prezente în imensul corpus poetic ce se întindea pe două milenii și jumătate, Philippide s-a oprit la meditația filozofică, la versurile care încearcă să fixeze poziția omului în univers, fragilitatea lui cumplită, iremediabila lui izolare
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
acest moment, viața capătă alt înțeles chiar și pentru spiritul mediocru. Mai mult, în comparație cu istoria, care e o disciplină searbădă menită a consemna fenomene efemere, poezia surprinde ființa omului în universalitatea ei. Ce e perisabil ține de istorie, ce e imuabil ține de poezie. Dacă ai citit Herodot sau Tacitus, alte lecturi istorice sunt oțioase, căci știi deja cum va arăta istoria omenirii. În schimb, dacă ai citit Homer nu te poți opri la el, ci trebuie să treci la Vergiliu
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
scriitori, începând cu Eminescu și terminând să zicem cu Nichita Stănescu au apărut în revistele conduse de scriitori. Atunci mă întreb dacă răul cel mare nu pornește tot din acest spațiu." Ce să înțeleagă copiii de aici? Că există ierarhii imuabile (stabilite de cine?) și dacă nu le respecți nu ești om. Că discutarea scriitorilor din orice altă perspectivă decît cea "oficială", consfințită de manuale, e semn de criză morală. Și că "o parte" din oamenii de cultură, cei indisciplinați, creează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]