924 matches
-
un avantaj), aceeași devălmășie fertilă între concepte, percepții, visuri, frînturi reflexive și răsfrîngeri emoționale deviate. Tăcerea, umbra, cerneala, moartea se întîlnesc, se încîntă reciproc, într-un dans a ceea ce ar fi putut fi. Sfîrșesc prin a se întrepătrunde într-o incantație a posibilului pur, a fremătătoarei neîmpliniri al cărei rost nu ar putea fi decît gratuita sa comunicare în eter: "să cînte mutul. să vorbească tăcerea. umbra/ să se întrupeze./ în ea se scurge cerneala neagră/ (cîte poeme închise acolo etanș
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
în care se rostește numai adevărul". Dacă tăcerea e, spre a ne exprima astfel, o impersonalitate primordială, ontologică, urmează treapta a doua a impersonalizării, pe care o reprezintă cultul formei. Constanța Buzea recurge la o expresie muzicală "perfectă", la o incantație care funcționează precum un mecanism ce pare a fi epuizat dificultățile lăuntrice ale actului creator, hrănindu-se din situația limită a mijloacelor întrutotul corespunzătoare scopului. Atari versuri, de-o frumusețe grea, narcotică, aidoma unui parfum de crini regali, sînt, după cum
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
la Covent Garden, care, obișnuit să folosească aparatul de locomoție propriu ficțiunii din Lohengrin, se trezi odată lansînd pe scenă, ca pe un peron de gară, interogația enorm prozaică - «La ce oră, proxima lebădă?». Marea pasăre albă venea plutind, sub incantația fantasticului wagnerian, și în regia semnată de Visconti, pentru Ludwig, ea vine cîntînd - spune tradiția - cînd se pregătește să moară. Așa se și numea, Cygnus, ultima vioară pe care și-o făurise Stradivarius. Dar eu nu cred în moartea simbolică
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
cărților sale, îmi provoca fiori de emoție solemnă, silabisind-o ca pe o formulă magică în care se ascundea misterul ultim al lumii. O repetam apăsat și în surdină, ca atunci cînd rostești în sinea ta o rugăciune sau o incantație menită a te pune în contact cu forțele nevăzute ale universului. Și nu visam decît ziua în care eu însumi, școlit în arcanele inițiatice ale acestei științe conceptuale, să pot să urzesc după voie expresii de aceeași tărie existențială. Astăzi
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
vede sfîrșire./ Pînă la Dumnezeu i se deșira limba/ Pe care s-au lipit condurii tăi, amoroaso,/ Cînd ai fugit priveghind luna? (Vreasc). Deși tatuat de sus pînă jos de semnele realului, poetul e condus de viziune, de dureroasa-i incantație: "Iată și fructul în victoria înfrînta a cărnii/ Întors și dat/ Unui timp somnolînd/ De o blîndețe mai aspră/ În dulcea ei laudă./ Cineva, o fantomă, o viziune,/ Un stîlp de sare,/ Mă ține de mînă/ Și mă conduce către
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
dorit dintotdeauna să facă o comedie muzicală prin care publicul să fie invitat să cînte și să danseze împreună cu ea pentru a le demonstra oamenilor că magia există. Un crez înrudit cu aspirațiile lui Artaud - cel care metamorfoza cuvintele în incantații. Deși ea ține să se detașeze de acei creatori vanitoși - printre care îl include și pe amicul Lars! - care au complexe de inferioritate și consideră că singura modalitate de a fi luați în seamă e să taie în carne vie
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
dar cu atît mai eficientă, seducție afectivă. Tot ceea ce el realizeză prin strategii compoziționale, dar și printr-o exactă manipulare a tuturor posibilităților pe care i le oferă limbajul, ajunge la privitor ca un cocteil magic, ca un tip de incantație al cărei scop unic este acela de a sparge blindajele stereotipiilor și de a străpunge carcasa așteptărilor prudente și raționaliste. Spre deosebire de pictură, mai gravă în intenție și mai puternic așezată în vecinătatea materiei și a tactilității, grafica lui Corneliu Vasilescu
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
ca pînte-cu ce mă născu,/ Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd! " (Treapta a patra, a Rodului șCopilul Bătrînț). Aspectul repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce obsesia afectivă la treapta incantației. Dar poetul descinde mai adînc în temporalitatea sensibilă, delectîndu-se cu tonalități aspre, arhaice: "! rogu-mă, rămîi aici,/ Doamne, nu pleca,// la cer să nu te ridici/ Doamne, nu pleca// că stă peste noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toată-i
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
fond precreștin pe care locurile îl păstrează, iar domnișoara Christina și Egor sunt avataruri ale unei istorii străvechi, pe care le consemnează cele două poeme eminesciene. Strofele recitate, fie din Luceafărul, fie din Strigoii, par să aibă o funcție magică, incantații care servesc într-un rit ce se cere împlinit în mod imperios. Romanul Măștile perpetuează în plin secol XX tradiția șamanelor japoneze. Cât despre povestea doamnei RokujÜ, cea îndrăgostită de strălucitorul prinț Genji, cu sentimente atât de puternice încât ajunge
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
exterioară și de o suavitate extatică și blîndă cu cea interioară, din care nu lasă nimic în calea risipei, el se preschimbă, chiar sub ochii cititorului, în ceea ce este de fapt: într-un poet baroc, într-o sursă inepuizabilă de incantații, de construcții lexicale surprinzătoare, de inovații sintatctice și de expresivitate în sine, gratuită ca foșnetul trestiilor în vînt. Cerebralitatea sa, divagațiile teoretice și instrumentele obișnuite ale logicii, de care textele se impregnează pînă la saturație, sînt simple strategii de poet
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
inițiat care, la rîndul lui, își inițiază discipolii. Cînd am văzut, în zilele următoare, ce prompt se străduiesc actorii să răspundă sugestiilor lui, mi-am spus că este un îmblînzitor. Iar cînd l-am văzut făcînd exercițiile lui de mișcare, incantații, ritm și coordonare, cu toată trupa, și transformînd o simplă numărare - ,Unu", ,Unu, doi", , Unu, doi, trei", ,Unu, doi, trei, patru" etc. - într-o melopee magică, iar mișcarea masei de actori într-un spectacol ritual, mi-a trecut fulgerător prin
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
baza retoricii de concepte. Afli mai întîi că filosofia trăiește din nuanțe analitice ridicate la rang oracular, caz în care logica capătă virtuți teologice și faconda autorului împrumută un aer de ceremonie a misterelor. Filosoful e un sacerdot ale cărui incantații îmbracă forma unor pași discursivi, incantația fiind totuna cu un protocol de acte abstracte. Detaliul insolit e că Hegel oficiază o liturghie de gînduri al căror ritm nu-i aparține, sursa lor stînd în rațiunea divină. Cartea e ca o
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
întîi că filosofia trăiește din nuanțe analitice ridicate la rang oracular, caz în care logica capătă virtuți teologice și faconda autorului împrumută un aer de ceremonie a misterelor. Filosoful e un sacerdot ale cărui incantații îmbracă forma unor pași discursivi, incantația fiind totuna cu un protocol de acte abstracte. Detaliul insolit e că Hegel oficiază o liturghie de gînduri al căror ritm nu-i aparține, sursa lor stînd în rațiunea divină. Cartea e ca o suită de pași pe o scenă
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
-i/ crucea-n munte să o sui/ taie-n os cuțitul sfere/ de cuvinte și tăcere/ am uitat un om iubit/ într-o rană și-a murit" șDe iubireț), ermetism ce se destinde la un moment dat într-o grațioasă incantație: "nins pămîntu-i/ în culori/ cer îmi mîntui/ uneori// cer de sfîntă/ fără voie/ pînă zvîntă/ apa Noe// sus pe brazde/ jos pe stea/ să te las de/ lume grea// să mă naști în/ Carul Mare/ la fecioare/ lîngă sîn// nu
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
una dintre ele o vedetă, Jungle Julia (Sydney Tamiia Poitier), se distrează de minune povestindu-și aventurile și așteptînd să se întîmple ceva. Aici, Tarantino introduce micul număr de magie, există camuflat în jocul fetelor ceea ce s-ar numi o incantație. Cîteva versuri minunate din poemul lui Robert Frost, Stopping by Woods on a Snowy Evening - "The woods are lovely, dark, and deep,/But I have promises to keep/ And miles to go before I sleep/ And miles to go before
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
cobaltul și nu cromul sau tungstenul? ne putem întreba. De ce, adică, un metal de tranziție cu proprietăți discrete, auxiliare? (cele mai vizibile vizează semiconductorii sau industria medicală, dar ele nu par a avea legături cu referințele din volum, culminînd cu incantațiile melo din poemultitlu: „și cutremurarea stinsă și rafinată pe care poezia/mi-o mai trezește/este cobalt/iertarea tîrzie a mamei este cobalt/frunza căzută pe luciul apei/în care prietenul a crezut că-și va găsi liniștea/e cobalt
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
O, mamă,/ Spre mine mîinile-ți întinde:/ Spre cel/ Care cu dor te-așteaptă,/ Și ție apropiindu-mă,/ Apropie-mă liniștii ce ești./ Acum și-ntotdeauna" ( Chipul tău, mamă...). Extazul iubirii e fixat la rîndu-i cu o ingeniozitate radioasă. E o incantație a primordialității sentimentale, ce nu se-ndură a se irosi, absolutizîndu-se. Clocotitorul sînge al versului mesianic se pacifică, devine enigmatic-străveziu cum undele lacului: "Unde sînt frunzele/ hrănite cu sîngele/ dragostei noastre?/ Unde e sîngele verde/ Al frunzelor tinere?// Și unde
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
și descrierea încoronării țarinei Ecaterina făcute de Saccarias, paginile extraordinare ale rememorării unor vise de către scriitor. Ca aspirant la cunoaștere, fiecare își are perechea: o femeie păstrătoare și purtătoare de taine, de alt neam și altă limbă. Aksinia recurge la incantația magică, moștenită de la mama ei, cu nume italienesc - Isidora Baleari. Anna Pozze este o cunoscătoare a muzicii, întrecută de prietena ei Zabetta, și amândouă îl inițiază pe Saccarias în misterele teatrului și ale picturii, dar mai ales ele îl ghidează
Palimpsest inițiatic by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7050_a_8375]
-
precreștine. O anume vetustețe premeditată retoric corespunde unor figuri de stil predilecte, cum ar fi seriile de analogii, comparații și hiperbole concatenate. Un cult al ,verbului", așadar, văzut atât ca râvnită, voluptuoasă performanță plastică (ut pictura poesis), cât și ca ,incantație divină", îl îndrituiește pe Mihai Moșandrei să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite stilul luxuriant al cavalerului Marino sau nefireasca, artificioasa dicțiune dannunziană, autorul se impune prin darul de a vizualiza și a descrie grafic sau
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
cuvintele lui Georges Dumézil referitoare la mit: "Concepte, imagini și acțiuni se articulează și formează, grație legăturilor lor, un fel de plasă în care, pe cale de consecință, întreaga materie a experienței umane trebuie să se prindă și să se distribuie". Incantația poetei virează spre tonalitatea adorației, atît de favorabilă mitizării, de altminteri indicată ca atare: "Laudă ție laudă chip negru/ la picioarele tale cad/ idol înzăpezit în mijlocul pămîntului/ îți sărut gura care a vorbit cu haitele de lupi/ mîinile linse de
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
cap, aveam tupeul să mă cred Toscanini. Ori Silvestri, ori Gogu Georgescu, pe care îl cunoscusem, pentru că era prieten cu părinții mei. Datorită lui, am primit un abonament la concertele de la Ateneu, unde mergeam fascinat în fiecare duminică, după biserică. Incantațiile slujbei rostite cu atâta har de preotul Cazacu la Biserica Batiste, combinate cu structurile sonore complexe ale simfoniilor lui Beethoven, au lăsat o amprentă puternică în mine și mi-au dezvoltat sensibilitatea pentru muzică. Toate aceste impresii m-au ajutat
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
Bratu Iulian Președintele PNL Crin Antonescu a anunțat, sâmbătă, în fața tinerilor din USL, că nu vrea să fie candidat la Președinție, ci să fie președintele României, fapt ce se va întâmpla, în ciuda "vrăjitorilor" și "astrologilor" care fac incantații împotriva acestui lucru. "Eu nu mi-am depus acum și nu îmi depun acum nicio candidatura. Eu, pur și simplu, nu vreau să fiu candidat. Vreau să fiu președintele României! Și voi fi! Mă pregătesc pentru asta, dar nu electoral
Antonescu: Nu vreau să fiu candidat. Eu voi fi președintele României by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/35565_a_36890]
-
dosare. Pentru Dumnezeu, președintele își reprezintă, își unește și își urmează națiunea în aspirațiile ei fundamentale. Nimeni, nimeni, nici analiștii-ghicitoare, nici ghicitoarele-analiști, nici astrologii, nici vrăjitorii nu vorbesc despre asta. Se țin de mână și spun apăsat ca pe o incantație «Crin Antonescu nu va fi niciodată președintele României». Alții, să fim onești, prieteni de-ai noștri, la fel de hotărâți, afirmă «Crin Antonescu va fi cu orice preț președintele României». Nu această este tema. Nu de asta depinde destinul acestei țări sau
Antonescu: Nu vreau să fiu candidat. Eu voi fi președintele României by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/35565_a_36890]
-
Gheorghe Grigurcu Rondelurile lui Dimov sînt resimțite nu doar la modul unei muzicalități onirice, dar și prin dezvoltare, ca reflex al unei figuri dansante, în aerul unei galanterii, al unei incantații cu mesaj medieval: "În formă gravă și majestuoasă a rondelului macedonskian, Leonid Dimov toarnă muzicală dezordine a viselor sale, surpriză necontenita, umorul de o factură personală (blînd, insinuant), deliciul cuvîntului rar și bine sunător. Literele și grupele de litere se
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
spirit anancastic. Tensiunea aceasta anancastică împrumută scrisului său o aură gnomică de apoftegmă esențială, un soi de intuiție obscură rostită repede și gîfîit, ca în clipele de agonie. De aceea, cînd logica unei fraze atinge concizia maximă, ea aduce a incantație. Wittgenstein este cazul unui logician de expresie imnică, genul de hipnotizat a cărui atenție, absorbită fiind de o problemă, o prinde într-o formulare de tip sibilinic, care izbește obișnuințele de gîndire ale cititorului. În fond, apoteoza logicii e atinsă
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]