1,475 matches
-
o problemă delicată. După ce umpluseră deja douăzeci și șapte de cufere și lăzi cu efectele lui Fenimore - „făcutul bagajelor“ părea o obsesie În familie -, nu mai erau dispuși să expedieze În America și Îmbrăcămintea, dar incinerarea lor ar fi putut incendia vechile coșuri de fum de la Semitecolo, aruncarea la gunoi ar fi părut degradantă și Împărțirea lor de pomană ar fi dat naștere riscului de a Întâlni Într-o zi dublura sau stafia lui Fenimore pe cine știe ce alee sau podeț. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
locuri sinagogile ardeau și vitrinele erau făcute țăndări am fost, ce-i drept, inactiv, dar prezent în chip de spectator curios atunci când, pe Michaelisweg, la mică distanță de școala mea, Conradinum, mica sinagogă de pe Langfuhr a fost prădată, devastată, aproape incendiată de o haită de indivizi din SA. Dar martorul derulării acțiunii din cale-afară de zgomotoase și la care poliția orașului s-a mulțumit să asiste, probabil din cauză că focul nu s-a întețit, va fi fost în orice caz uimit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atunci fuseseră zdrobiți, îngropați de zidăria care se prăbușea, de fragmente din boltă și de ornamentele de pe pereți. „Dar despre lucrurile astea“, a spus bătrânul, „ nimeni nu mai vrea să audă nimic...“ Pe de altă parte, spunea în polonă, rușii incendiaseră biserica din cauză că erau multe femei care se refugiaseră în Sankt Johann. Oricine ar fi făcut-o: în picioare rămăseseră doar zidurile carbonizate. Mai târziu, pe dalele de piatră crăpate ale bisericii rămase în picioare sub formă de ruină și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea. Am trăit poezia, făclie a iubirii, unde nimeni n-a pătruns mai bine ca tine; speranță strălucitoare de spirit, rămâi în sufletul meu pentru că ți-ai agonisit toate prejudecățile... O lacrimă scufundată n memoria zăvorâtă a imposibilului, unde luminile incendiază bănuielile indiferente ale întunericului în calea clipelor hapsâne de patimi. Mi-am căutat totdeauna iubirea și am fost strânsă în cleștele destinului rupându-mi carnea dorințelor. Să fiu oare victima propriului meu suflet în care asediul tinereții îmi confiscă toată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
halul ăla. — Udă un șervet de bucătărie și aruncă-l deasupra imediat! a urlat tata în telefon. A, bine, m-am gândit când mi-am dat seama că mătușa Julia nu se afla decât în plin proces de a-și incendia casa și că nu sunase pentru o conversație bahică, plină de remușcări, scuze și alte inepții. Nu, sub robinet, Julia, sub robinet! a urlat tata. Oare cum naiba voia mătușă-mea să ude șervetul? Era mai sănătos să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Încît următorul pas nu mai poate fi decît sicriul) și trec pe Mozart, concertul pentru pian nr. 20 În re minor, cu Daniel Bareboim, pe care i l-am Împrumutat lui Sașa pentru fundalul sonor de la crematoriu, cînd și-a incendiat tatăl, pe Allegro s-au deschis trapele și coșciugu-a glisat În cuptor, pe Romance s-au aprins flăcările, iar ultima mișcare a ajutat combustia, amintirile, viața de apoi, lumea a fost impresionantă. Aș fi putut să-i dau și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
armoniile primei mișcări: „odios complot mondial”, „toți au intrat argați la puterile străine, numai poporul român stă, se uită și cîntărește cu Înțelepciunea sa milenară”, pauză, și „ungurii vor Ardealul”, se-aude tuba Însemnînd pericol, „dacă acum ucid români, și incendiază lăcașele noastre de cult”, ce-o să fie mai departe, mai ales că „Doina Cornea, Octavian Paler și Gabriel Liiceanu sînt agenți străini”, „Europa Liberă și celelalte, agenturi de spionaj”, Nicolae Manolescu, „veleitarul”, „marioneta cu sforile mînuite din afară”, o „biată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
puțin cu Hiroshima, Bucureștiul acestor zile. Succesiunea evenimentelor: ocuparea, pe 13 iunie, de către forțele de ordine a „zonei libere de neocomunism” a fost semnalul pentru Începerea filmului. Prima scenă: dezlănțuirea unor oameni furioși care au rupt cordoanele de ordine, au incendiat autocarele poliției (!), au aruncat cu pietre. Printre dezlănțuiți, s-au remarcat Însă mulți indivizi dubioși, cu limbaj de tomberon. Secvența următoare: dezastru la televiziune. Și, din nou, așa numiții „demonstranți” s-au dovedit a fi rromi ori simpli imbecili. Creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atunci. Păcat că nu a rămas În roluri de tipul ăsta, păcat că a crescut. Story-ul nu se poate istorisi, nu există un fir epic clasic, există Însă, tangibilă, o foarte particulară atmosferă. Destul să amintesc că Gilbert Grape Își incendiază În final mama uriașă și moartă, Împreună cu propria casă: nu aveau pe unde s-o coboare. La propriu. Chariots of Fire (1981) este și el un film clădit pe imagine. Ca și Ridley Scott, Hugh Hudson Își Învîrte ochiul britanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
băgau În cală ca pe șerpi , așadar nu doar că Îl acceptă dar, mai mult, se arată Încîntați să-i facă vocea a doua, a treia și așa mai departe. A doua scenă: finalul, cînd, după ce focul devastează cortul predicii incendiind-o și pe sora Falconer, Gantry Își redobîndește masca de comis voiajor și este de acord să-i redea speranța mulțimii din jur cîntînd același On my Way; Într-adevăr, Lancaster se află din nou pe drumul lui, singur, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
punți ale fanteziei. Numai că Stone nu face nimic din toate astea și astfel iese pe pînză un muzician nici măcar prea talentat dar care se droghează și bea pînă moare, fără a trezi, evident, Înțelegerea nimănui. („Un motociclist a murit incendiat de lumînările aprinse pe pieptul lui.”) Nici măcar n-am auzit Raiders on the Storm. Sau altă piesă celebră. Atît Stone cît și Eastwood au realizat cel mult un soi de filme documentare, pînă și ele emaciate, ce nu pot interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
teroriști, despre care zice că-s human. Vedea-le-aș funcționarilor de-acolo mamele aruncate-n aer de umanoidul cu giulgiu pe freză. Organizația a rămas fără imagine, s-a stins Războiului rece și-acum apără drepturile omului explozibil. Ce incendiază mașini și pe bătrîna handicapată la Paris, Bruxelles și Berlin, fără nici o recompensă. Nicio. CÎt de modern sună. Al Qaida. Academia. Aflu că noile intrări DOOM (blestem, În engl., inspirată siglă) au fost preluate mai ales din mass-media. Presa scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că pe mine nu m-au băgat În seamă și În mai puțin de 30 de secunde am văzut un fum subțire Înălțîndu-se din buzunarul de la pardesiul Mașei care continua sune-n gol fără să-și dea seama că-i incendiată. M-am repezit spre ea, am băgat mîna-n buzunarul ce fumega tot mai vizibil și-am scos mucul aprins de țigară pe care unul dintre cei doi marocani Îl aruncase cu precizie Înăuntru. PÎnă am terminat cu uimirea și Înjurăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
droguri. A aruncat la gunoi cufărul. A Început să marcheze În calendar zilele de abstinență. A pus În practică Înțelegerea cu Sid Hudgens, consolidîndu-și renumele de celebritate locală. I-a făcut servicii lui Dudley Smith. Domnul și doamna Scoggins Îi incendiau visele. A crezut că băutura și drogurile ar putea să stingă flăcările, dar nu făceau decît să-l Îngroape și mai mult. Sid i-a găsit slujba de „consilier tehnic“ la Bdge of Honour, care pe atunci era doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și magistrații incompetenți ai Costei del Sol, cu reflexele lor tulburate de atîția ani În care avuseseră de-a face cu turiști britanici beți criță. — Señor Danvila, ați spus că Frank a ucis cinci oameni. Cum, pentru Dumnezeu? — Le-a incendiat locuința. Acum două săptămîni... a fost cu certitudine un act premeditat. Magistrații și poliția n-au avut niciun dubiu. Păi, ar trebui să aibă. (Am rîs În sinea mea, acum Încrezător că eroarea aceasta absurdă avea să fie curînd Îndreptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu un aer obosit.) Trebuia, n-aveam ce altceva să zic. — E absurd. N-ai avut nimic de-a face cu decesele. — Ba am avut. Charles, am avut. — Tu ai pornit incendiul? Spune-mi, nu ne aude nimeni - chiar ai incendiat casa familiei Hollinger? — Da... eu am fost cauza. Luă o țigară din pachet și așteptă ca polițistul să se apropie ca să i-o aprindă. Flacăra pîlpîi pe sub capacul uzat al brichetei de alamă, iar Frank privi o vreme la aburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tragă din țigară. În strălucirea fugară, chipul lui părea calm și resemnat. — Frank, uită-te la mine. (Am fluturat din mînă să alung fumul, spectru Învolburat eliberat din plămînii lui.) Vreau să te aud spunînd asta - tu, tu Însuți, ai incendiat cu mîna ta casa Hollinger? Asta am spus. — Folosind o bombă cu eter și benzină? — Da. Nu cumva să-ncerci. E un amestec surprinzător de inflamabil. — Nu te cred. De ce, pentru numele lui Dumnezeu? Frank...! El suflă un inel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o minge rătăcită, zburdînd de la o linie de fund la cealaltă, lansînd Îndemnuri, flatări și Încurajări. Mi l-am amintit cum stătea lîngă Paula pe balconul apartamentului său, În dimineața de după urmărirea cu șalupe din port. Am acceptat ideea că incendiase nava nu cu vreo intenție criminală, ci pentru a crea un spectacol frumos pentru mulțimea de plimbăreți din ceasurile serii, dar și că el sau vreun colaborat al lui Îmi dăduse foc la Renault. Motiul, dacă exista vreunul, părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să coboare cu picioarele pe pământ și să capete consistență. — Ccum adică, când îl vvezi? a întrebat Bobo, surprins. Ccum adică, tu cchiar îl vezi? M-am simțit atunci de parcă aș fi intrat în pielea Georgianei și mi-ar fi incendiat fața pistruii pe care nu-i am. Noroc că a in tervenit Eduard, salvator: — Vorbești prostii, Bobo! Era un fel de-a spune, o metaforă, ce-i greu de priceput? Edo nu există decât în mintea ei, iar încarnarea lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ne-am retras și în urma noastră au venit cei de la N.K.V.D31. Cineva o turnase pe Ana. Pactizare cu inamicul și propagandă defetistă. Atât ea cât și tânăra mamă s-au ales cu un glonț în ceafă. Satul a fost incendiat, ca exemplu pentru alții care ar fi dorit să facă la fel. Toate astea le-am aflat când, după un contraatac, am revenit pe vechile poziții și sătenii ne-au povestit îngroziți ce s-a întâmplat. Peste o săptămână, Tibi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
muniții și armament, a gărilor prin care trec trupe către front ... dar de ce Arhitectura?! Ce vină au laboratoarele, sălile de curs? Ce au avut cu Universitatea, un simbol al învățăturii și erudiției? Știi că și librăria Cartea Românească a fost incendiată? Când biblioteca din Alexandria a fost arsă, câte dintre cunoștințele umanității au dispărut pentru totdeauna? Nimeni nu poate să spună, dar pierderile au fost și sunt irecuperabile. Pentru că numai prin cunoaștere și cultură specia umană e despărțită de barbarie. Demență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
familiar, care-i aduc aminte de cineva apropiat. Dar de cine anume? Cumva, foarte vag, își dă seama că este foarte important să o ajungă din urmă dar chiar când crede că a reușit, din spatele ei soarele se ridică maiestuos, incendiind întinderea de gheață. Lumina intensă o lovește cu mii de pumnale în retină și cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bucătărie, se mișca cu greutate, Își ținea mîna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui În Încăperea alăturată să fac puțină ordine În bibliotecă și pe birou. CÎnd mă Întoarsei În camera de la față, soarele incendia În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atîrnînd ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născînd o bucurie secretă. CÎțiva trecători; apoi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce, provenit dintr-o familie modestă, dar în același timp cu o cultură prodigioasă și o sensibilitate artistică ieșită din comun, un autodidact, de o frumusețe melancolic-senzuală, cum îl arată una dintre fotografii, care a sfîrșit prin a se sinucide incendiind camera în care locuia și luînd cu el secretul propriei existențe. Olaizola plimbă camera de filmat în locuința bunicii, la rîndul ei un personaj, transformînd interogația și mărturia într-o poveste, povestea acestui tînăr care-i apare femeii tinere și
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
considerentul că ele ar contribui la răspîndirea subculturii. Gestul este în sine un act barbar, fără nici o justificare, și ține, vai, de una dintre cele mai triste tradiții subculturale din istorie. Găsesc de neînțeles faptul că un poet a putut incendia volume ale unui coleg al său, ale unui mare poet cum este Mircea Cărtărescu, în numele luptei cu nonvaloarea și cu prostul gust. Și sunt șocat să citesc că un alt poet, care mai este și președinte al Comisiei de Cultură
Scrisoare deschisă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/8368_a_9693]