KorAP: Find »[drukola/base=inchiziție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...30 >

745 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

să mai ies din casă. M-ar sili să recit, supravegheat, cei șapte psalmi și atât. ― Dar nu e un semn rău, pentru noi toți, că te simți mai bine printre chiparoși decât printre oameni? ― De când am ieșit pe poarta Inchiziției, nu fac decât să explic că n-am dorit să mor. Cei nemulțumiți că trăiesc sunt aproape la fel de neînduplecați ca inchizitorii care m-au amenințat cu moartea. Nu-i ușor să înduri asta. ― Nu mă pot stăpâni să-ți spun

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
crucea pusă."Galilei? A, da, cel care a abjurat..." Am reacționat, atunci, cu un amestec de nedumerire și furie, socotind compasiunea o lipsă de modestie din partea celor care mă căinau. Mi-am zis: "Aș vrea să-i văd duși la Inchiziție, un singur ceas. După aceea nu m-ar mai învinui pe mine că am ratat minunatul prilej pe care l-am avut, de a lăsa în urma mea o cenușă venerabilă"... Cu timpul, mi-am biruit iritarea și, la sfârșitul penitenței

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
coada ochiului să vadă dacă nu eram supravegheați, fără să se obosească, însă, o singură clipă, să se pună în pielea mea. Asta m-a descurajat foarte tare. Mi-a dat o lovitură chiar mai urâtă decât cea primită la Inchiziție, deoarece nu mă așteptasem la ea. În fața inchizitorilor, era firesc să mă simt singur. Flacăra lumânărilor sfârâia ca pielea arsă și toți, cu mantiile lor de purpură, cu jilțurile lor înalte, trufașe, pluteau, parcă, în singurătatea acelei încăperi ca într-

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Mă așteptam. ― Nu e cazul să te întuneci, Galilei. ― Dar cine ți-a spus că mă întunec? Sunt mai departe liniștit. Te ascult. ― Eu am trăit lașitatea în forme mai rele decât tine. ― Chiar așa? ― Chiar așa. ― Un tribunal al Inchiziției nu se compară cu nimic. Dacă n-ai fost acolo, nu știi ce e dezgustul. ― Ba știu. ― Tăcerea grea, ca o draperie îmbibată de umezeală și tu care trebuie să dai un răspuns. Ce vei zice? "Eu, Galileo Galilei, în

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
anunțe public asta printr-un edict. Nu mai putea da înapoi fără să se compromită. ― Singura ieșire era să te compromită pe tine. ― Acceptând ceva impus, sub amenințare, se vedea și mai bine că ideile mele erau foarte periculoase pentru Inchiziție. Ei recunoșteau, indirect, că se temeau de ce gândeam eu. Și nu avea rost să mă încăpățînez. I-am lăsat să creadă că polemica s-a încheiat în favoarea lor. Dar devenea, astfel, extrem de limpede că nu mai dispuneau de nici un argument

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
m-au silit să abjur? Nimeni nu-i arată cu degetul pe cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care așteptau în pivnițele Inchiziției cu instrumentele de tortură la îndemînă. Sediul Inchiziției e plin de inocenți! Ei își făceau doar datoria, nu-i așa? Asta era meseria lor. Își câștigau o pâine, aveau o treabă de îndeplinit, executau niște ordine. Doar eu eram de

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
arată cu degetul pe cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care așteptau în pivnițele Inchiziției cu instrumentele de tortură la îndemînă. Sediul Inchiziției e plin de inocenți! Ei își făceau doar datoria, nu-i așa? Asta era meseria lor. Își câștigau o pâine, aveau o treabă de îndeplinit, executau niște ordine. Doar eu eram de vină că-i obligam să mă târască pe

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
o pâine, aveau o treabă de îndeplinit, executau niște ordine. Doar eu eram de vină că-i obligam să mă târască pe coridoare și, eventual, să măture cenușa din piață. Cine mă pusese să susțin un adevăr care nu convenea Inchiziției? Dacă-mi îngăduisem una ca asta, nu era normal să suport consecințele? Și, pe urmă, nu erau inocenți cei care ar fi venit să asiste la spectacol, dacă aș fi fost ars pe rug? S-ar fi înghesuit, unii din

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
sfârșește un nefericit de eretic. După care s-ar fi dus acasă, pentru a le povesti celor care nu fuseseră în piață cum a fost. Cu toții grăbindu-se să considere că mersesem prea departe, îmi susținusem prea zgomotos ideile, provocând Inchiziția să nu poată ignora erezia, pentru ca, astfel, să nu fie nevoiți să se rușineze de cumințenia lor. Mă purtasem prea sfidător. Drept care, cu părere de rău, se vedeau obligați să admită că găsisem, în definitiv, ceea ce căutasem cu tot dinadinsul

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
și să fiu disperat pentru mine? În tot ce fac trebuie să mă preocupe ce vor zice alții, ce impresie le produc? ― Nu, Galilei. Aș vrea, totuși, să-ți atrag atenția că, măcar în sinea noastră, trebuie să punem între Inchiziție și noi un adevăr limpede. ― Și care ar fi acest adevăr? ― Tot ce spui în legătură cu viața e corect. Numai că, din acest fapt, perfect normal, că omul ține la viața lui, Inchiziția trage o concluzie abjectă. Ea a înțeles că

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
decât să amenințe cu moartea ca să-și impună dogmele. Astfel, orice abjurare devine, fără voia celui care a abjurat, o invitație la practicarea terorii ca metodă de convingere. Abjurarea ta, Galilei, a fost una din cele mai mari izbânzi ale Inchiziției. ― Dar asta nu e vina celor care se văd constrânși să abjure. Ei se trezesc într-o situație în care sunt nevoiți să fie egoiști. Dacă nu-și apară viața, o pierd. Răul trebuie căutat nu în "lașitatea" celor siliți

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
rost are să te expui? Riști rugul, în vreme ce toți ceilalți, mai înțelepți decât tine, se vor mărgini, cel mult, să te căineze în șoaptă. Și, cu cât ipocrizia e mai firească, dictată de convingerea că nu există altă soluție, cu atât Inchiziția e mai puternică. De fapt, idealul ei e să proclame, mărinimoasă, încetarea terorii fizice, să renunțe la instrumentele de tortură, să se laude că a golit temnițele și să domnească numai prin zelul nostru de a ne dovedi înțelepți. Spre

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
bătrânețea mea? ― Pentru că simți nevoia să-mi povestești coșmarurile tale. Crezi că nu mi-am dat seama? XL ― Nici măcar zeii nu mai pot schimba ce a fost trăit. Ai spus-o tu însuți, Galilei. Să rămânem, așadar, la semnificații. Toate inchizițiile s-au bazat pe puterea noastră de a ne consola după orice ni se întîmplă. ― E în firea noastră... ― Se pare că avem o extraordinară capacitate de a găsi consolări. După moartea Juliei, am fost convins că nu-i voi

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Rugul nu e în ordinea lucrurilor. Și nu mă rog să mor." " Atunci blesteamă, Galilei Poate totuși se întîmplă ceva." Și se uitau la mine fără să mai zică nimic, așteptând să mor. ― Ai coșmaruri din ce în ce mai stranii. Faci singur treaba Inchiziției, Galilei. ― Nimeni nu mă acceptă altfel decât amenințat de un rug. ― Cu excepția Anei, desigur. XLII ― Am urmat-o din nou în oaza de lângă mare. Și am ascultat-o, iar, recitând din Iliada. La un moment dat, m-a observat și

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Onofrio de pe Gianicul, unde m-am dus să văd mormântul lui Torquato Tasso, am mai simțit un asemenea frig. ― Te obsedează, observ, toți cei care au avut de-a face cu Inchiziția. ― Dar Torquato Tasso n-a fost hărțuit de Inchiziție. S-a hărțuit singur, din pricina bolii care i-a tulburat din ce în ce mai mult viața. ― L-ai întîlnit vreodată? Eu i-am iubit poemele. ― Nu l-am întîlnit. Am auzit, însă, multe despre el. Se pare că suferea de mania persecuției. Vedea

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
se zice. Intrat într-o mănăstire, i-a acuzat și pe călugări că urmăreau să-l otrăvească. Se simțea prizonier, făcea crize de plâns și fugea, nu știa singur de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia cu spaima că va fi denunțat Inchiziției, și a sfârșit prin a se duce singur la tribunalul Inchiziției, unde s-a învinuit de păcate pe care nu le săvârșise. ― Și a fost absolvit? ― Da. A rătăcit multă vreme, apoi, în căutarea unei păci pe care n-a

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
călugări că urmăreau să-l otrăvească. Se simțea prizonier, făcea crize de plâns și fugea, nu știa singur de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia cu spaima că va fi denunțat Inchiziției, și a sfârșit prin a se duce singur la tribunalul Inchiziției, unde s-a învinuit de păcate pe care nu le săvârșise. ― Și a fost absolvit? ― Da. A rătăcit multă vreme, apoi, în căutarea unei păci pe care n-a găsit-o decât în mormânt. ― Se spune că pe mormântul său

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
și un bărbat. "Ascultă, i-am zis, îți aduci aminte de Galileo Galilei?" S-a uitat la mine, am sperat că mă recunoaște, dar a ridicat din umeri: "Am auzit, parcă, de unul cu acest nume. E ceva legat de Inchiziție". Așa că diagnosticul tău e corect. Am devenit un lepros. ― Tot nu vrei să te întorci la o viață normală, Galilei? ― Dar ce mai poate fi normal pentru mine? ― Într-un fel, te înțeleg. Cauți ceva ce nu mai există. Pentru

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Cum asta? ― Ți-am spus că i-am dus Juliei niște "cărți blestemate", mințind-o că le cumpărasem de la un anticar, îți amintești? ― Da. ― Ei bine, în realitate, le luasem dintr-o magazie unde se aruncau cărți scoase din biblioteca Inchiziției. ― Cum ai reușit să ajungi acolo? ― Pregăteam o biografie a lui Ignațiu de Loyola, comandată de Sfântul Oficiu. ― Așadar, te-ai mișcat printre inchizitori! ― Nu tocmai N-aveam de-a face cu el Mă duceam la bibliotecă, studiam, căutam documente

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
oarecare... ― Presupun ce s-a întîmplat... ― Cărțile acelea au fost cu adevărat "blestemate". Nu m-am grăbit să le iau de la Julia, să le pun înapoi de unde le luasem. Și, zărindu-le, o vecină, iscoditoare, s-a dus repede la Inchiziție s-o denunțe. În aceeași zi, i s-a făcut o percheziție și au arestat-o. ― Julia n-a bănuit nimic? ― În legătură cu ce? ― Cu ce lucrai. ― Nu făceam o treabă murdară. Nu ridicam ruguri, nu le dădeam foc, nu torturam

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
percheziție și au arestat-o. ― Julia n-a bănuit nimic? ― În legătură cu ce? ― Cu ce lucrai. ― Nu făceam o treabă murdară. Nu ridicam ruguri, nu le dădeam foc, nu torturam. Cu toate acestea, m-am ferit să-i spun. Amânam. Numele Inchiziției era prea infamant. M-am temut că mă va disprețul ― Și nu te-ai dus s-o scoți din ghearele lor? ― După arestarea Juliei, am trăit câteva zile și nopți de coșmar. Am pornit de mai multe ori spre Inchiziție

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Inchiziției era prea infamant. M-am temut că mă va disprețul ― Și nu te-ai dus s-o scoți din ghearele lor? ― După arestarea Juliei, am trăit câteva zile și nopți de coșmar. Am pornit de mai multe ori spre Inchiziție, hotărât să mă autodenunț. Pe drum, însă, mă paraliza frica . Îmi ziceam că n-o puteau reține la nesfârșit, văzând că n-o interesau porcăriile alea. Nu-mi imaginam că... Dar, firește, asta nu mă dezvinovățește... Odată m-am dus

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
am auzit că Julia se aruncase pe fereastră în curtea interioară... ― Au torturat-o? ― Nu știu. Toate încercările mele de a afla amănunte s-au izbit de un zid de tăcere. Și, cum nu mai suportam să trec prin curtea Inchiziției să mă duc la bibliotecă, am spus că nu mai puteam continua cercetarea... doctorii îmi descoperiseră o boală gravă și plecam din oraș, să-mi pun în ordine niște încurcături, înainte de a mă interna... Acum știi, Galilei, de ce sunt atât

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Giordano Bruno, să reformez lumea. N-o să schimb eu natura umană. Dacă vreunul ar zice: "Galilei, ai abjurat", i-aș putea răspunde: Da, am abjurat Și ce-i cu asta? N-am avut încotro. Faceți voi să nu mai existe inchiziții și atunci n-o să mai abjure nimeni..." Dar nu sunt sigur că voi alege asta. ― Ai înțeles, sper, că tot ce am așteptat de la tine a fost să accepți că totul ne privește, de fapt. ― Uneori, semăn cu un clopot

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
abjur. ― Julia a fost mai puternică decât noi, Galilei. ― Murind. Dar trebuie să murim pentru a nu ne mai fi frică? ― Poate că Julia știa, Galilei, ceva pe care noi abia începem să-l înțelegem. ― Ce anume? ― Că nu există Inchiziție perfectă câtă vreme un singur om spune adevărul. ― Numai că nu e simplu. Nu e deloc simplu. Am iubit aceste coline când nu știam că voi avea nevoie de ele, dar la Inchiziție eram un om în fata unei mașini

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]