1,554 matches
-
pretenții de expresionist” (probabil Blaga...), care au reușit doar „să compromită genul față de public”, silind spectatorii să se întoarcă - spre bucuria tradiționaliștilor - la „piesele de succes în masă”. Protestînd față de fobia care se resimte în privința noutății „întreprinderilor teatrale” și a „inconștienței” publicului, Tavernier respinge calificările infamante (creatorii artei noi „nu sînt monștri apocaliptici”) și propovăduiește nașterea „noii religii” artistice regeneratoare: „Și dacă nimeni nu va auzi și moloch va continua să guițe și să se bată satisfăcut pe pîntece, atunci - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extremiste constă în utilizarea unei singure maniere: brutala asociere de termeni vehemenți și abrupta juxtapunere de imagini siluite. Disolvarea lexicului și a sintaxei, anularea logicei și a simțirei departe de a reliefa substratul inconștient al sufletului omenesc au dovedit doar inconștiența autorilor. Asistăm la voltigele clownești executate cu atîta chin de acești pseudoliterați și le înregistrăm ca documente curioase ale epocei”. Canonul clasic, academist-conservator ilustrat de Const. I. Emilian depreciază, în cazul poeziei moderne, categoriile „minorului” și ale „virtuozității” ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
idee care-i provocă spasme musculare. Nu există nici o prietenă. Suntem aici pentru ea. Alegerea ei mă privește. De aceea m-a vrut aici. E o declarație, promisiunea unei legături din ce În ce mai puternice, strânse și adevărate. Să acționeze, urgent, cu aceeași inconștiență ca azi-noapte. Să facă bomba să explodeze pentru a Împrăștia În mii de bucăți existența tuturor. FĂ BUM! Revoluție. Du-o de aici. Ai un cec de douăzeci de milioane În buzunarul hanoracului. Frații nu știu că tata mi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aproape Întotdeauna În picioare, ca să nu rămână Însărcinată nu avusese niciodată orgasm ea Îl iubea oricum apoi el o părăsise ea plânsese atât de mult jurase să nu se mai Îndrăgostească niciodată apoi Îl Întâlnise pe el, pe Antonio. Ce inconștiență să crezi că trecutul le aparține celorlalți, cristalizat Într-o dimensiune nemișcată, pentru totdeauna. Banalul trecut al Emmei - În care chiar dacă el nu existase - acum Îi aparținea lui Antonio. O prăpastie Înfricoșătoare Îi stătea În spate și, dacă ea făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din amorțeala care-l paralizase, venea să-i dea o mînă de ajutor. Polițistul se aplecă peste tînăra femeie lividă. Și brusc Îi răsări În minte chipul Valentinei. Se Întîmplase acum zece ani. Ea Își făcea ucenicia ca polițistă, cu inconștiența și optimismul unei tinereți convinse că viața e veșnică. Într-o dimineață, plecase pentru a urmări un flagrant delict și nu se mai Întorsese niciodată. La PJ, nimeni nu știa că erau amanți. Ținuse să fie de față atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
explică Mariei, care se Încruntase, că ușa de la biroul de contabilitate era larg deschisă și că o cutie metalică avînd desigur bani Înăuntru fusese forțată. Se uită atent la Pierric: acesta, Îngenuncheat lîngă maică-sa, profita de starea ei de inconștiență pentru a o mîngîia Încet pe păr, cu un aer fericit. - A fost dintotdeauna mut? Întrebă Lucas. Marie Îi risipi nedumerirea și evocă pe scurt noaptea de furtună În urma căreia Pierric, rătăcind de colo-colo, Își pierduse graiul fără ca cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brusc din tumulus, cît pe ce să-i atingă obrazul, o mînă cadaverică. Lucas Își dădu pe dată seama despre ce era vorba Înțelese că Marie nu putuse depăși oroarea unei premoniții și se simți aproape ușurat că starea de inconștiență În care căzuse o cruța de sinistra descoperire. Trupul fără viață al lui Nicolas. * * * Din superstiție, nici un localnic nu voi să dea o mînă de ajutor jandarmilor ca să degajeze tumulusul. Fersen nu izbutea să se Îndepărteze de Marie, doar mînia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încă, dezintegră pur și simplu vasul, proiectînd bucăți În flăcări În toate direcțiile, pînă deasupra ei, bombardînd-o cu o ploaie de sfărîmături. Izbită, deschise gura ca să-și urle durerea, dar apa Îi năpădi gîtul, Înăbușindu-i strigătul. Se prăbuși În inconștiență. * * * Lucas Își asigurase sprijinul logistic al bazei aeronavale de la Lanvéoc-Poulmic. Un elicopter Superfrelon fusese pus la dispoziția lui, pentru a ușura căutările. Îngenuncheat În fața ușii deschise de la carlingă, cu ochii În lentilele binoclului cu rază lungă de vedere, scruta marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi fusese despicată În două, În plan vertical; totuși, partea rămasă, așezată În iarbă, continua să fie conștientă. Știa că furnicile aveau să pătrundă Încetul cu Încetul În materia cervicală pentru a-i devora neuronii; va cădea atunci Într-o inconștiență definitivă. Pentru moment, ochiul său unic cerceta orizontul. Suprafața ierboasă părea că se Întinde la nesfârșit. Sub un cer de platină, roți dințate uriașe se Învârteau În sens invers. Era martor, poate, la sfârșitul timpului; oricum, lumea, așa cum o știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
farfurie în chiuvetă, se repezea să o spele - si ducea pungă cu gunoi jos, la tomberon (de mai multe ori pe zi). După ce a plecat, Țușca mi-a zis: - Urâtă boală! Dar poate nu-i boală, e numai lene, egoism, inconștiență... - Nimeni nu trece prin așa ceva de bunăvoie. - Dacă îl lua aia din România, îi trecea depresia. Dacă avea bani, job, nici nu ajungea la depresie. - Poate ajungea. - Ce-i lipsea? Familie, casa, școala... - Ce-i lipsea lui Vasia? - Exact
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
au posibilitatea de a decide, ar avea măcar bunul simț de a-i consulta pe cei care au capacitatea superioară de analiză și ar putea da cele mai bune soluții, tot ar fi ceva meritoriu din partea lor. Ei Însă, În inconștiența lor, cred că au ajuns acolo unde au ajuns, deoarece «sînt cei mai buni» și dacă «sînt cei mai buni», cine ar putea să decidă mai bine decît ei?! Și uite-șa, În poziții de conducere sau de decizie, ajung persoane
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Thomași, armăsari pe două roți, focoși, nepretențioși; nu cereau unor ființe tinere și nepregătite pentru așa ceva mîncare gătită, rufe spălate, călcate, rînduială și curățenie În casă. Efemeride, la scara cosmică; cele mai multe Își trăiau ziua dată Într-o disperare ce părea inconștiență. Asta nu Însemna că fetele Danemarcei erau neapărat stricate, urîtă vorbă, și nici băieții niște obsedați sexual; ceva Îi Împingea din urmă. Timpul; venea sfîrșitul lumii. Al unei anume lumi, nu al Pămîntului. Dezinhibarea sexuală ar fi avut, probabil, chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
exerciții de zbor rămîn ridicole, practic plutesc la doar doi sau trei metri de pămînt, cea ce îmi provoacă un sentiment de frustrare, îmi este milă de fapt de mine însumi... sunt însă și momente cînd, cu un fel de inconștiență, care nu știu de unde vine, mă ridic foarte sus și reușesc să mă rotesc deasupra unor peisaje uluitoare. am zburat deasupra orașului meu natal și deasupra a tot felul de reliefuri. niciodată însă nu m-am visat zburînd deasupra unor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ca și cum ar fi așteptat un președinte sau o somitate politică. Poliția, deși prezentă, nu barase intrarea în piață și nu oprise nici măcar circulația în zona sensului giratoriu, motiv pentru care soția mea a intrat, cu prudență, dar cu o anumită inconștiență totuși, printre dansatori. nu știu din ce motive nu reușisem să-i spun să nu facă acest lucru (cum să navighezi printre niște grupuri de dansatori ?) dar acum era prea tîrziu, soția mea căuta să o ia la stînga printre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cufundată în întregime în beznă, 42 DANIEL BĂNULESCU Iar singura noastră scăpare (a celor sortiți morții, precum și a celor ce, solidarizați printr-un catgut special, rămâneam atârnați de legile marochinăriei) a fost apariția unui terchea-berchea. A pășit cu ușurință și inconștiență în încăpere, descins tocmai atunci de la Cursurile Facultății lui de Foraj din Ploiești. Era un străin, un ucenic, un ins misterios, nu făcea parte din Cenaclu. A privit cu nepăsare în stânga și-n dreapta, a ochit cu precizie ceea ce imediat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un fum, a rămas viitorul incert dar atât de plauzibil pentru bătrânul tată care nu e atât de bătrân însă boala l-a traumatizat și, cel schimbător de minunat ca apa vieții, pentru tânărul fiu care deocamdată își manifestă nepăsarea, inconștiența și uneori chiar sacrificiul tinereții. La restaurant ajunge odată cu inginerul șef, Bălăuță. Unchiu-său le face cunoștință Laur este rezervat însă din partea lui Bălăuță simte multă efuziune. Acesta este bucuros că în sfârșit îl cunoaște pe nepotul amicului său. Lui Laur
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
un ceas care stă și un ceas care umblă. Cu cât oamenii te interesează mai puțin, cu atât devii mai timid în fața lor, iar când ajungi să-i disprețuiești, începi să te bâlbâi. - Natura nu-ți iartă nici un pas peste inconștiența ei și-ți urmărește toate cărările orgoliului, împînzindu-le de regrete. Cum s-ar explica altcum că oricărui triumf peste condiția de om i se asociază o părere de rău corespunzătoare? Timiditatea împrumută ființei umane ceva din discreția intimă a plantelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
știm nu rămâne neispășit. Orice paradox, curaj de gând sau indiscreție a spiritului le plătim scump mai curând sau mai târziu. Este de un farmec straniu această pedeapsă care urmează oricărui progres al cunoașterii. Ai sfâșiat un văl ce acoperea inconștiența naturii? Îl vei ispăși într-o tristețe a cărei sursă n-o vei bănui. Și-a scăpat un gând plin de răsturnări și amenințător? Sânt nopți ce nu pot fi umplute decât de evoluțiile căinței. Ai pus prea multe întrebări
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
uitare în trecutul meu, prin toate clipele pe care le-am scos din neștiința perfectă a temporalității și le-am obligat să fie singure și eu să fiu singur cu ele. În capul meu se sparg blestemele devenirii, a cărei inconștiență nu mai îngăduie crunta siluire a lucidității, și timpul se răzbună pentru a-l fi scos din făgașul său. Doamne! pe când un nou potop? Cât despre corăbii, poți trimite câte vrei, eu nu voi fi un strănepot al lașităților lui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-ar trebui să vorbească decât Shakespeare sau Dumnezeu. Între două ființe ce se află la același grad de luciditate, iubirea nu e posibilă. Ca întîlnirea să fie "fericită", trebuie ca una din ele să cunoască mai de aproape deliciile inconștienței. Îndepărtarea egală de natură le face egal de sensibile vicleșugurilor ei; de aici, o jenă de echivocurile erotice și mai cu seamă rezerva în complicitatea inevitabilă. Atunci când înșelăciunile vieții nu mai au nimic impermeabil ochiului tău, e bine ca femeia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oamenii care au lichidat - chiar pentru scurt timp - cu aceste lucruri. Numai aceia au viețuit în mod absolut. Și numai ei au dreptul să vorbească despre viață. Poți reveni la iubire sau la seninătate. Dar revii prin eroism, nu prin inconștiență. O existență care nu ascunde o mare nebunie n-are nici o valoare. Cu ce se deosebește de existența unei pietre, a unui lemn sau a unui putregai? Dar vă spun: trebuie să ascunzi o mare nebunie ca să vrei să devii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spirit. Dimpotrivă, este cu mult mai adevărat că prin spirit s-a câștigat un dezechilibru, o anxietate, dar și o grandoare. Ce vreți să cunoască din primejdiile spiritului aceia care nu cunosc nici măcar primejdiile vieții? Este un semn de mare inconștiență în a face apologia spiritului, precum este un semn de mare dezechilibru în a face apologia vieții. Căci pentru omul normal viața este o evidență; numai bolnavul se încîntă și o laudă, spre a nu se prăbuși. Dar acela care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolută de moarte și de a o obiectiva pe aceasta într-o realitate transcendentă vieții. De aceea, ei consideră moartea ca venind din afară, nu dintr-o fatalitate lăuntrică a firii. A trăi fără sentimentul morții înseamnă a viețui dulcea inconștiență a omului comun, care se comportă ca și cum moartea n-ar constitui o prezență veșnică și tulburătoare. Este una din iluziile cele mai mari ale omului normal în a crede în definitivatul vieții și în a fi dincolo de sentimentul prizonieratului vieții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
capabili de conținuturi autentice și de o infinită seriozitate. Ceilalți sânt născuți pentru grație, armonie, iubire și dans. - În fondul lor, câți nu ar renunța la revelațiile metafizice din disperare, agonie și moarte, pentru o iubire naivă sau pentru voluptuoasa inconștiență din dans? Și câți nu ar renunța la o glorie crescută din suferință, pentru o existență anonimă și fericită? Orice boală este un eroism; dar un eroism de rezistență, iar nu de cucerire. Eroismul în boală se exprimă prin rezistența
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu se simți bine nicăieri? Nici cu soare, nici fără soare, nici cu oameni și nici fără oameni. A nu cunoaște ceea ce înseamnă buna dispoziție, iată un lucru impresionant. Cei mai nefericiți oameni sânt aceia care n-au dreptul la inconștiență. A avea un grad dezvoltat de conștiință, a fi în fiecare moment conștient, a-ți da seama în fiecare clipă de situația ta în raport cu lumea, a trăi într-o veșnică încordare de cunoaștere este a fi pierdut pentru viață. Cunoașterea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]