804 matches
-
îndeosebi în chipul întrebărilor (ce e viața? ce e moartea?), așa cum le întîlneau prin broșuri. Unul pusese o dată problema: "ce e femeia?" și toți se străduiră să dea soluțiile cele mai extravagante, nimeni nu făcu nici cea mai mică glumă indecentă și nici măcar vreo aluzie la problema sexualității. Erau unii care puneau mâna pe reviste și-și scoteau din ele teme necunoscute celorlalți, pe care le dezlegau cu soluții tot din revistă, spre ciuda colegilor de dispută, care voiau să știe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o necruțătoare amenințare adresată mai ales acelora care adaugă clipei supreme în care părăsim viața vorbe și urări despre necunoscutul în care intră viața, „prezentat“ ca o situație socială plină de medalii și recunoștințe, ca o veșnicie pavoazată folcloric și indecent. Și să nu uităm acest adevăr, care contrazice dogma, cum că dacă proslăvim slava învierii sale, victoria lui asupra morții, atunci stâlpul de foc al credinței care afirmă viața de „om adevărat“, pe care natura umană a lui Cristos a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pământ „strămoșesc“, regăsit sub tălpi și în bătaia piciorului, pas cu pas. Cine caută să se regăsească pas cu pas ca popor nu face altceva decât să trăiască artificial viața propriului său popor, adică folcloric și festiv, strident și apăsător, indecent și grosolan. Să zicem deci că un popor trăiește înăuntrul granițelor sale geografice, într-o ambianță caracterială care exprimă tocmai trăsătura de caracter a acelui popor. Cum treci granița, te afli brusc în altă țară decât cea pe care ai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
omul resimte interiorul naturii care palpită în el și care ia locul propriului său interior. Rezultatul este instinctiv: în mijlocul naturii, omul nu mai are nevoie să vorbească; chiar evită s-o facă și tace, ca și cum vorbirea ar fi un act indecent, bun numai atunci când oamenii, care s-au izolat împreună în afara naturii, vorbesc și trăiesc vorbind, ca un fel de act suplinitor al unei bogății care nu le mai hrănește atenția. Putem spune că, odată cu gândirea noastră vorbitoare, viața naturală a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a pus teancul pe banchetă și s-a mulțumit cu Thaïs ; citind, capul i se lăsase încă și mai tare spre stânga, spre mine adică, pentru că percepeam un iz neplăcut al gurii, ieșindu-i prin buzele întredeschise și de un indecent roșu vânăt, ce se amesteca însă, într-un mod inimaginabil, cu un parfum Heliotrope blanc, cu care își îmbibase batista și reverele. L-am recunoscut, amintindu-mi că se dădeau în vânt după el liceenii în junețea mea - hélas ! - îndepărtată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cumpărat un nou Mercedes, ea nu știa prea bine care era deosebirea față de cel dinainte, dar i se părea minunat. Pentru copii au adus o camionetă Mercury. Una cu imense stopuri de siguranță la spate; niște faruri roșii, uriașe, chiar indecente cînd se aprindeau; bineînțeles că n-au lipsit glumele făcute de prietenii lui Juan Lucas, unul a spus nici mai mult nici mai puțin că parcă e o cucoană grasă cu hemoroizi, văzînd camioneta cu farurile acelea rotunde; Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de disciplină, frică - frică de a semnala Întregii lumi: „Ăsta-s eu! SÎnt aici! Exist! Faceți-mi loc! E rîndul meu acum! Nu sînt chiar fitecine!“. Cuvîntul „frică“ nu e cel mai potrivit. Luptam atît de mult cu dorințele mele indecente de atotputernicie Încît nu mai aveam putere pentru altceva. Nu gîndeam: „Faceți-mi loc!“, ci: „Ștergeți-o de aici, bandă de idioți! În genunchi! În genunchi În fața Înălțimii Sale Eu Însumi!“. CÎt o binecuvîntez pe mama că a aruncat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
secret din faptul că e întrucâtva fricos sau, mai bine zis, conservator în cel mai înalt grad. Dacă ar fi știut, de pildă, că ar fi ucis în fața altarului sau că i s-ar întâmpla ceva de felul acesta, extrem de indecent, ridicol și inacceptabil în societate, desigur că s-ar fi speriat, și nu atât de faptul că ar fi ucis și rănit sau scuipat în obraz în public etc., etc., cât mai ales pentru că toate acestea ar fi avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu fi fost? Pe mine mă întrebați? De câte ori, dragul meu, de câte ori! exclamă generalul apucat de o criză de ironie satisfăcută și triumfătoare. Dar în cele din urmă am renunțat s-o mai frecventez, pentru că nu vreau să încurajez această căsătorie indecentă. Ați văzut, ați fost martor astăzi: am făcut tot ce putea face un tată, dar un tată blând și îngăduitor; acum, însă, pe scenă își va face apariția un altfel de tată și atunci o să vedem noi care pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întâmplate... la mânie, bâiguia Lizaveta Prokofievna, târându-l pe prinț după ea. Mai adineaori ți-am luat apărarea, am spus cu voce tare că ești prost dacă nu vii... altfel nu ți-ar fi scris biletul ăsta nătâng! O scrisoare indecentă! Indecentă pentru o fată distinsă, bine educată, deșteaptă, deșteaptă... Hm! continuă ea. Sunt sigură că îi era ciudă că nu te arăți, numai că nu și-a dat seama că nu-i poți scrie așa unui idiot, care-ți ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la mânie, bâiguia Lizaveta Prokofievna, târându-l pe prinț după ea. Mai adineaori ți-am luat apărarea, am spus cu voce tare că ești prost dacă nu vii... altfel nu ți-ar fi scris biletul ăsta nătâng! O scrisoare indecentă! Indecentă pentru o fată distinsă, bine educată, deșteaptă, deșteaptă... Hm! continuă ea. Sunt sigură că îi era ciudă că nu te arăți, numai că nu și-a dat seama că nu-i poți scrie așa unui idiot, care-ți ia cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să fie toate familiile onorabile. În ultimul timp, Lizaveta Prokofievna ajunsese să considere că de vină erau numai ea și „nenorocitul“ ei caracter, din care pricină suferea și mai mult. Clipă de clipă se ocăra singură zicându-și „ființă proastă, indecentă și ciudată“, o chinuia anxietatea, se pierdea permanent cu firea, nu găsea ieșirea din câte o stare de lucruri din cele mai obișnuite și exagera clipă de clipă orice pacoste. Însă, de la începutul povestirii noastre am amintit că Lizaveta Prokofievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
respectată; iar Lizaveta Prokofievna, la urma urmei, ajunsese să nu mai creadă că se bucură de respect - și tocmai aceasta era toată pacostea. Privindu-și fiicele, era chinuită de teama că le dăunează în carieră, că are o fire ridicolă, indecentă și insuportabilă; bineînțeles, își învinuia de asta și fiicele, și pe Ivan Feodorovici și se certa zile întregi cu ei, iubindu-i în același timp până la uitare de sine și aproape cu patimă. Cel mai mult o chinuia temerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În ce mă privește pe mine personal, om al veacului al nouăsprezecelea, aș fi judecat altfel, lucru pe care vi-l aduc la cunoștință; așa că, domnilor, n-aveți de ce rânji la mine; cât despre dumneata, generale, e chiar cu totul indecent. În al doilea rând, un prunc, după părerea mea personală, e nehrănitor, poate e chiar prea dulce și insipid, așa că, nesatisfăcând necesitățile, lasă în urmă doar remușcări. Acum, concluzia, finalul, domnilor, finalul în care este conținută dezlegarea uneia dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l asfixiați stând claie peste grămadă pe el. Mulțimea de ajutoare face speriată câțiva pași înapoi. Lângă împărat nu mai rămân decât Themison și Antonius Musa, medicii curanți. — Nu te apropia, Livia! șuieră Augustus cu greutate, sunt într-o poziție indecentă. Stă de fapt în patru labe, cu fundul descoperit, în timp ce, prin tr-un joc de oglinzi, cei doi doctori îi examinează rectul. — Lasă, că te-am mai văzut dezbrăcat, rostește Livia înțepată. Ajunsă lângă el, îl mângâie liniștitor pe frunte. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
colegii de clasă ai lui Herius și Marcellus Aeserninus, care vin în casa lor? Nu-i năimește și mânuiește ca pe niște unelte? Nu-i folosește în ițele urzite de el pentru a o provoca cu remarci deocheate și comportamente indecente? Este un om bolnav. Bolnav de prostie și de complexe. — Chiar dacă lectura lui de azi obține ceva succes... — E o glorie de o zi sau două. Da’ mai terminați odată! se răstește Labienus. Ce roade temeinice și durabile ați vrea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ajuns să le arate cel mai mic semn, fie și o fărâmă de sentiment matern. Mai mult decât suficient ca s-o piardă. Totul este ca cineva să-i găsească singuri. Da. Le va spune să adopte o postură indecentă la momentul oportun. Un rânjet mulțumit îi înflorește pe față. I-ar putea înscena un delict. Bineînțeles, îl va denunța doar pe amant la început. Este datoria lui de bun cetățean. Pe ea, nu. Proștii vor crede că se mulțumește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țină atâta în picioare! A început și soarele să bată cu putere. Simte cum îi arde creștetul. Nici măcar nu are o cunună de lauri să-l protejeze cât de cât. A venit prea târziu ca să mai găsească vreuna. Ar fi indecent să se acopere cu toga, din moment ce nu oficiază. Neavând încotro, ascultă absent litania interminabilă pe care o recită Augustus: — Sub pavăza Ta ocrotitoare, Mars pater, ne punem... Tiberius se strâmbă. Îi cere inutil iertare pentru păcatele oa me nilor și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care nu-i este soție lui Torrance. Este cu mult mai atrăgătoare decât prima oară. Are părul tuns scurt la spate și un pic mai lung în față, lăsând expus vederii un gât atât de sensual, încât albeața lui pare indecentă. Râde și bea cu partenerii ei și ochii îi strălucesc înșelător. — Bobby! Bobby! Ce faci aici? Este figura turtită, ca de clătită, a uneia dintre clientele doamnei Pereira, o belgiancă. Tânăra care vrea vești de la sora ei: cum o cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
freacă mâinile. În cele din urmă, Jonathan simte că este cazul să spună și el ceva: — Păreți mulțumit că ați plecat, sir. Chapel îl privește șocat, apoi rostește: — Mulțumit? Se uită la Jonathan de parcă ar fi făcut o afirmație puțin indecentă. La Dover îi întâlnesc pe Gittens și Morgan și petrec orele următoare supraveghind ambalarea echipamentelor, care trebuie expediate în lăzi mari. Morgan s-a oferit să le însoțească până la Marseille, dar Gittens vine cu ei la Paris. Jonathan nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lucra în servietă și ieși grăbit pe ușă. Coborî pe scări, zărind în hol o prostituată. Tatăl nostru Care ești în Ceruri, Sfințească-se numele Tău... Grăbi pasul când trecu pe lângă ea și simți un nod în gât, anticipând o propunere indecentă. Dar ea, sau poate că era un el, se mulțumi să zâmbească galeș și să facă următoarea remarcă: - Ce vreme frumoasă. Nu-i așa, părinte? Clipi ușor descumpănit și răspunse: - Da, așa este, abținându-se de la tendința firească de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lacrimi, încerc să îmi țin respirația, văd ca prin ceață cum peste puțin timp îmi vor scoate trupul mort din apă, este atât de ușor, stă în puterile mele, trebuie doar să încetez să mai respir, să renunț la obiceiul indecent de a respira, iar acum, în piscina închisă, împrejmuită, pe al cărei acoperiș cade o ploaie deasă, surprinsă parcă să se lovească de sticla transparentă, încerc din nou, dar nu cu toată inima, mă scufund și îmi țin respirația, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ținută am fost acceptată în toate catedralele, mănăstirile, templele și moscheile prin care am trecut. La moschei mi s-a oferit un batic să-mi acopăr creștetul. În rest, nu aveam nici o experiență care să-mi semnalizeze că sunt indecentă, profană întru totul în raport cu cerințele monahale ale lumii actuale. Am intrat toate trei în curtea foarte frumoasă a mănăstirii. Nici una nu venise „în vizită turistică”, ci să ne rugăm pentru sufletul tatălui meu. Am înaintat până aproape de biserică. Atunci s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
transformă Într-o confruntare a cărei limită e moartea. Contesa (vulnerabilitatea Crinei Mureșan e dublată de fermitatea cu care Își apără intimitatea și onestitatea) Îl aduce pe rege cu picioarele pe pământ. Îi face o propunere atât de „moral intenționat indecentă“ (ca să fie Împreună, ea ar trebui să-și omoare soțul și el soția), Încât Eduard Își revine din derapajul erotic și se pune pe exterminat francezi. Onoarea pe care contesa mizează are funcția dramatică a declicului, a redimensionării intereselor regelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
că o înjuram lung, înflorat, cu duioșie... iar ea ițea urechile a pricepere și acceptare... *** Cred totuși că Lișca o chema... Eu o îndemnam, hățuind-o abia simțit (era extrem de sensibilă la semnale!), hai Lișca! hai Frișca!!! Avea o înspumare indecentă și parfumată... Am hălăduit cu ea prin Valea Poienii... unde era o pădure nesfârșită... în care îmi plăcea să mă pierd iarna... Iarna foloseam o sanie cu două locuri, cu tălpici lucioase... Îmi puneam un covor gros pe genunchi, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]