2,126 matches
-
culturală nu tre-buie să descurajeze persoanele de vârsta a treia și a patra, pentru că tocmai ele au multe lucruri de spus și de împărtășit tinerelor generații. f) Invitația la interdependență între generații. Nimeni nu poate trăi de unul singur, dar individualismul și protago-nismul invadent inundă, acoperă și întunecă acest adevăr. Cei vârstnici, căutând compania, contestă o societate în care cei mai slabi sunt deseori lăsați singuri, atrăgând atenția asupra naturii conviviale a omului și asupra necesității de a reface rețeaua raporturilor
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
bolii acestuia. Părintele Paneloux se remarcase prin dese colaborări la buletinul Societății geografice din Oran, unde reconstituirile lui epigrafice erau foarte prețuite. Dar el câștigase un auditoriu mai larg decât cel al unui specialist ținând o serie de conferințe despre individualismul modern. În aceste conferințe se făcuse apărătorul călduros al unui creștinism exigent, la fel de departe de libertinajul modern ca și de obscurantismul secolelor trecute. Cu această ocazie el nu-și cruțase auditoriul de adevăruri dure. De aici și reputația lui. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-mă, - observă un schimb de priviri de potențială exasperare între mama ei și Laurence -, dar i-am promis tatei o ceașcă de ceai. Porni încet, cu un aer abătut, spre bucătărie. În curând tatăl ei, pentru care liberul arbitru și individualismul fuseseră principiile călăuzitoare în viață, avea să se bucure de aceste privilegii doar când alte persoane aveau să binevoiască să i le acorde. Speră că n-avea să simtă gustul sărat al lacrimilor ei în ceașca lui de Darjeeling. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
immigration, homelessness and spiritual transitoriness. (...). Thus, he is a moralist, a prophet and a rebel. Art for art’s sake meant, for the Jewish modernist, freedom from community constrictions and fettering clichés, a chance to live up to his unrelenting individualism. Modernism offered the spiritual ethnic „other“ the opportunity of a Zeitgeist open to a rootless present continuous. For the Jewish spirit, relatively recently freed from religious community life, out in the open in the secular world, there was no justification
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
compoziție avangardistă, cu puneri în pagină tehnico-fanteziste, ludic-schematizante, amintind pe alocuri de „parolibrismul” și eliptismul telegrafic al futuriștilor (ba chiar și de atitudinea lor: vezi, spre exemplu, credo-urile antisentimentaliste, antiromantice și antipaseiste din deschidere, cu taxarea corespunzătoare a lirismului, individualismului, impresionismului). Textul e încadrat între traducerea manifestului marinettian „Cuvinte în libertate“ și un text în limba germană de Hans Arp (Die Blumensphynx). Alte vecinătăți sînt: două ilustrații de Marcel Iancu, un poem de Ion Vinea („Alții“, datat 1920) și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se zămislește stil nou”. De departe cele mai consistente și mai articulate teoretic sînt însă textele lui Marcel Iancu („Arhitectura nouă“, respectiv „Constructivism și arhitectură“). Ambele pledează pentru un „nou clasicism” constructivist. „Arhitectura nouă“ se deschide cu un refuz al „individualismului romantic” în artele plastice, acuzat de a fi sfărîmat „unitatea atotcuprinzătoare” a arhitecturii așa cum se înfățișa în vremea Renașterii. Trecînd în revistă „manifestul artiștilor radicali din 1918” și manifestul grupării olandeze De Stijl, apoi noile realizări arhitectonice din Rusia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revoluției artistice postbelice este - după Iancu - arhitectul, căci „el rămăsese în lume fără tradiție, fără școală, fără meșteșugari, fără credință”. Problema simplificării formelor și a distrugerii „ideiei eclectice de stiluri”, impunerea unui stil nou, clar, geometric, organic și funcțional, abolirea individualismului în favoarea unei arte colective, sintetice, un nou simț al materialului, al corespondențelor spațiale și al raporturilor echilibrate de volume - sînt idei ce organizează textul arhitectului român: „Toate valorile esențiale ale arhitecturii trebuiesc revizuite: «interiorul» - singurul scop al acțiunei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
piesele de rezistență ale autorului (semnată „camuflat” Ivan Aniew) -, apare cu mențiunea: „trad. Ion Vinea”. La fel și schița „Talionul“ (în Contimporanul, nr. 20. Umbra Revoluției mondiale bîntuie aceste proze, însă atitudinea auctorială - departe de a fi optimistă - indică un individualism sceptic și retractil: „Vino. Uită manifestele de înfrățire și îndemnul să te cufunzi în viața veacului. Am să-ți arăt cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi./ În zări, iată, se ivesc besnele”. Oarecum pe aceeași linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai deplorabilă secrețiune a creierului meu este domnul Habacuc”) și, după grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sovietice. Un dialog cu Lenin. Studii critice din literatura de după revoluție. Proecte și realizări formidabile ale acelei arte constructiviste care începe cu Vesnin și Lapșin terminînd la Rodchenko. Un articol de Donce-Brisy despre «spirit colectiv-cultură proletară», preconizează arta degajată de individualismul burghez și de onanismul intelectual care îl caracterizează”. În nr. 73 (februarie 1927) — o notă aniversară despre abstracționistul Kandinsky aduce din nou o nuanță rezervată față de „revoluția rusă”: „Wassily Kandinsky a împlinit 60 de ani. O viață întreagă consacrată artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extrem” privit din unghi academizant în România anului 1930. O trăsătură caracteristică a modernității anarhice este apreciată a fi „ostilitatea înverșunată împotriva oricărui element de ordine și disciplină”. Individualității tradiționale, subordonată bunului simț și valorilor comunitare, i se substituie un individualism eretic, excentric, abnorm și amoral, cultivînd diferența radicală, ostil oricărui principiu de autoritate supraindividuală: „poeții școalelor moderne confundă această discretă incorporare a individualului cu etalarea lui ostentativă. Ei vor să cînte numai ceea ce este excepțional și bizar în făptura lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atît pe ea cît și instrumentul ei specifc: limbagiul. De aci, toată anarhia în concepția și tecnica formală a școalelor de artă modernistă”. Influența vitalismului nietzschean și a ideii „Supraomului” e prezentă în „glorificarea libertății și forței neîngrădite” sau în „individualismul anarchizant” al futurismului și expresionismului. În fine, „Prin rolul excepțional pe care Freud îl acordă inconștientului și instinctelor, se stabilesc raporturi directe între psicanaliză și literatura modernistă”, ultima preluînd însă doar „elementele morbide și excitante” indicate de medicul vienez. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
profesiunilor liberale și artiștilor - precum și unor patroni de IMM-uri. E amuzant să constatăm că această eliberare sexuală a fost uneori prezentată sub forma unui vis comunitar, când În realitate era vorba de o nouă etapă În dezvoltarea istorică a individualismului. După cum o arată drăguțul cuvânt „menaj”, cuplul și familia reprezentau o ultimă insuliță de comunism primitiv În sânul societății liberale. Eliberarea sexuală a avut ca efect distrugerea acestor comunități intermediare, ultimele care separau individul de piață. Acest proces de distrugere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
jos bețișoarele. — Ca și fratele său, Aldous Huxley era un optimist..., zise el În cele din urmă, cu un soi de silă. Mutația metafizică din care s-au născut materialismul și știința modernă a avut două mari consecințe: raționalismul și individualismul. Eroarea lui Huxley este că a evaluat greșit raportul de forțe dintre aceste două consecințe. Mai precis, eroarea lui e că a subestimat creșterea individualismului, produsă de o conștiință sporită a morții. Din individualism se nasc libertatea, sentimentul eului, nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care s-au născut materialismul și știința modernă a avut două mari consecințe: raționalismul și individualismul. Eroarea lui Huxley este că a evaluat greșit raportul de forțe dintre aceste două consecințe. Mai precis, eroarea lui e că a subestimat creșterea individualismului, produsă de o conștiință sporită a morții. Din individualism se nasc libertatea, sentimentul eului, nevoia de a fi deosebit, de a fi superior celorlalți. Într-o societate rațională ca aceea descrisă În Minunata lume nouă, lupta poate fi Îmblânzită. Competiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avut două mari consecințe: raționalismul și individualismul. Eroarea lui Huxley este că a evaluat greșit raportul de forțe dintre aceste două consecințe. Mai precis, eroarea lui e că a subestimat creșterea individualismului, produsă de o conștiință sporită a morții. Din individualism se nasc libertatea, sentimentul eului, nevoia de a fi deosebit, de a fi superior celorlalți. Într-o societate rațională ca aceea descrisă În Minunata lume nouă, lupta poate fi Îmblânzită. Competiția economică, metaforă a stăpânirii spațiului, nu mai are sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-o societate bogată, În care fluxurile economice sunt sub control. Competiția sexuală, metaforă a stăpânirii timpului prin procreație, nu mai are sens Într-o societate În care disocierea sex-procreație este perfect realizată; dar Huxley uită să țină seama de individualism. N-a putut Înțelege că sexul, odată disociat de procreație, subzistă nu atât ca principiu de plăcere, cât ca principiu de diferențiere narcisistă; la fel stau lucrurile și cu dorința de Îmbogățire. De ce modelul social-democrației suedeze nu a putut Învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
grețos de ecologie radicală, de gustul pentru filozofiile tradiționale și pentru „sacru”, pe care le moștenise din Înrudirea cu mișcarea hippy și cu gândirea de la Esalen, New Age manifesta o reală voință de ruptură cu secolul XX, cu imoralismul, cu individualismul, cu aspectul lui libertar și antisocial; avea conștiința angoasată că nici o societate nu e viabilă fără axul unificator al unei religii oarecare; În fapt, New Age era o chemare puternică la o schimbare de paradigmă. Mai conștient decât oricine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
până la capătul lumii, iar mașinile vor deschide un drum până în ascunzătoarea lui, chiar și dacă aceasta ar fi în inima pământului. Era în zadar să fugă. Omenirea alerga după el, nerăbdătoare să-l incorporeze în masa ei, invidioasă, poate, pe individualismul și libertatea lui. În secolul mulțimilor, nimeni nu avea dreptul să se izoleze, chiar dacă această izolare însemna renunțarea la tot. „Trebuie să fac ceva, își spuse el. Să încetez să mai fug și să mă înfrunt cu ei. Altminteri, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
când cel de-al treilea a secularizat sfera discursului despre Dumnezeu și Providență, progresul științific devenind necesar și fără un „de ce”. Al patrulea efect constă în afirmarea omului radical de maximă tehnologizare și de secularizare insinuantă. Radicalismul său relevă un individualism posesiv, anarhic și anti-autoritar. Refuzul conceptului ontologic de persoană face ca prima caracteristică a antropologiei radicale să fie concepția omului ca individ și nu ca persoană. Potrivit acestei concepții, individul poate fi o cărămidă, o pisică, iar persoana aparține, într-
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a antropologiei radicale să fie concepția omului ca individ și nu ca persoană. Potrivit acestei concepții, individul poate fi o cărămidă, o pisică, iar persoana aparține, într-un fel, lumii spiritului. De la această concepție a omului ca individ, derivă cultura individualismului unde centrul de referință este mereu individul absolut, motiv pentru care interesul maxim este viața proprie în defavoarea vieții și morții celuilalt. Una dintre cauzele majore ale acestei problematici antropologice o constituie ruptura dintre trecut și actualitate, cu pretenția de a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și la postmodernitate ca la două mentalități care au determinat ca familia să fie în același timp durabilă și fragilă. Autorul se întreabă ce anume a determinat această trecere de la familia „puternică”, la familia „fragilă” și descoperă trei cauze: fragmentarea, individualismul hedonist și ruptura dimensiunilor cuplului uman, unitatea afectivă și fecunditatea. Aceste cauze, în opinia lui, explică reacția postmodernității împotriva modernității. Pe scurt, fragmentarea se opune cosmoviziunii unitare, pe care modernitatea a menținut-o în formă absolută. Omul postmodern se caracterizează
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ruptura dimensiunilor cuplului uman, unitatea afectivă și fecunditatea. Aceste cauze, în opinia lui, explică reacția postmodernității împotriva modernității. Pe scurt, fragmentarea se opune cosmoviziunii unitare, pe care modernitatea a menținut-o în formă absolută. Omul postmodern se caracterizează printr-un individualism hedonist, reacție împotriva disciplinei minții, și se ghidează după sentiment. Rezultă că, în locul unei familii unite, avem o comunitate familială divizată, o multiplicare progresivă a modelelor și fiecare model care succede suferă acest fenomen al fragmentării. Una dintre cauzele fragmentării
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
autorității și interesul față de muncă prevalează permisivismul. Pluralismul modalităților de a concepe viața și societatea a condus la relativismul valorilor umane. De asemenea, prin accentuarea exagerată a „vârstei tinere”, s-au lăsat în umbră vârsta adultă și cea a bătrâneții. Individualismul hedonist pune în relief primatul subiectului care revendică libertatea și capacitatea de a decide în orice experiență, definindu-se ca homo ludens sau homo sentimentalis, care concepe cuplul și familia ca locul unde se respiră ambientul de valorificare a sentimentului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de valorificare a sentimentului și a afectului. De asemenea, în acest context nu contează adevărul, ci adevărul meu. Problema adevărului nu ține de relație, adecvare, coerență internă cu un sistem logic ancorat în realitate. O consecință a acestui tip de individualism este anularea diferențelor care disting ființele umane. Un semn al acestei orientări este recunoscut în tendința unisex, care vrea să șteargă diferența biologică și culturală, care distinge bărbatul de femeie, omogenizând forma de a se îmbrăca, de a munci și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]