878 matches
-
susținea că, în condițiile în care SUA vor fi puterea dominantă a secolului XXI, fapt ce nu va putea fi împiedicat de nici un grup de state, cea mai mare provocare va consta în capacitatea de a adăuga o doză de indulgență puterii (...) astfel încât politica externă să nu devină mai problematică (...) și să nască nemulțumiri pe plan extern 351. Astfel, este necesară trecerea de la impunere la consens. O opinie diferită era exprimată, însă, de Zbigniew Brzezinski, potrivit căruia, chiar dacă SUA aveau acordul
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
șoferul atent la schimbarea macazului. Bunica Îl trăsese de mână pe puști, și-l admonestase: Lasă-l În pace pe nenea șoferul, că trebuie să fie atent la volan. Cei câțiva pasageri din apropiere, care auziseră discuția, zâmbiseră cu oarecare indulgență față de micuțul care În inocența lui, atisese și amărăciunile lor zilnice. Nu era ușor pentru nimeni. Cozile la produsele din carne erau interminabile și de multe ori, după ore de stat la rând se Întâmpla să se termine cu câteva
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
studenți, Testul Nancy. Notele pe care studenta le primise În 1996 de la colegii ei nu erau cu mult diferite de cele date de Înaintașii lor din 1989. Nici comentariile nu se depărtau excesiv de cele de altădată. „Argumentele par bine susținute, indulgența poate fi justificată. Paradoxul descoperit În spaima eroului față de schimbare, Însemnând, apoi, și o autoabandonare În fața societății, este bine definit.” „Este neglijarea contextului istoric o decizie conștientă a studentei? Analiza personajului principal (inconsecvența, deci slăbiciunea sa) pare chiar mai satisfăcătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu uit că mi-am făcut-o cu mâna mea. Sinceră să fiu, cred că prefer ideea conform căreia am suferit o cădere nervoasă. O lună într-o clinică în care să mi se tolereze totul, să fiu tratată cu indulgență, mi se părea un lucru glorios. Și am auzit că acolo toată lumea se îmbracă prost, deci m-aș simți pentru prima dată în viață integrată într-o colectivitate. Mark nu era la birou, iar Kieran intră în panică atunci când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acesta cu rotile. Dar știi ceva, Arm?... Tu nu ai văzut niciodată tot apartamentul meu! (rosti această constatare cu tonul cuiva care ar fi spus „tu n-ai vizitat niciodată vastul meu palat”). Arm îl măsură întâi surprinsă, apoi cu indulgența cu care se cuvine să fie privit un puștan cu idei năstrușnice: Vrei acuma să te lauzi! îl gratulă ea cu blândă ironie. Mă rog, ești ghid, admise și se pregăti să îl urmeze prin toate camerele, aranjate cu gust
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Arm, lăsând repede din mână săculețul ei sportiv, îl apucă de braț, prevenind inevitabilul. Văd că ai făcut progrese frumoase! Dar până să înveți să zbori ca zmeii mai ai de învățat bine mersul pe jos, viteazule, glumi ea cu indulgență și Bart râse odată cu ea. M-am lăudat degeaba, recunoscu el, recăpătându-și echilibrul și neștiind pentru moment ce să mai invoce. Arm spuse că nu făcea nimic, să fie liniștit, fiindcă oricui i se poate întâmpla să se supraevalueze
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ochiul minții... Așa spune Serafim Alexandru, omul acela cucernic și înțelept, îmi închipui, dar eu, ca discipol al lui Descartes, care am fost învățat să mă încred în realitățile strict logice și materiale, am anumite rezerve... Arm îl privi cu indulgență, ca pe un copil care își ignoră propria ignoranță. Dragul meu Bart, cuviosul Serafim Alexandru a învățat această rugăciune și a practicat-o, dar nu știu la ce treaptă a ajuns el. Știu însă că a primit la Athos încuviințare
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cruciadele, ție nu îți spun nimic?! o luă Bart peste arătură, părând să rostească vorbele la întâmplare, doar de teama de a nu rămâne dator cu ceva în aceasta dispută. Ea îl măsură de sus în jos cu o anumită indulgență: Nu confunda creștinismul cu creștinii! Creștinismul este o cale spre mântuire. Și dacă vorbim despre religia ortodoxă, este o cale spre mântuire și are unelte de sfințire: postul, spovedania, rugăciunea, Rugăciunea lui Iisus în inimă. Dar câți oameni o practică
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lapidar al misoginismului, pentru că avea îndoieli serioase asupra actriței Dorval, cu care se avea bine. Cineva spunea: corpul meu nu sunt eu, e el. Uneori el nu mă lasă să gândesc, să lucrez. Alteori el mă lasă. Când ceri cuiva indulgență, îi ceri dispreț îndulcit ori, după împrejurări, agravat prin bunăvoință. Dintr-un anumit punct de vedere, cam de alăturea de viață, toate lucrurile omenești pot părea comice, afară de unele acte naturale, care sunt odioase ori ridicole. Cât e de trist
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pianul, de cele mai multe ori parcă vrea să-l strivească. Azi, rugată, a venit la piano doamna M... A cântat sentimental serenada lui Schubert. Când a isprăvit, Adela a sărit, a îmbră-țișat-o, a sărutat-o pe amândoi obrajii cu o afectuoasă indulgență pentru sentimentalismul mamei sale. Uneori jucăm cărți, în zilele astea cenușii, când trebuie să punem măsuța la geam, ca să avem puțină lumină - verde din cauza copacilor de afară. Când câștigă, când învinge, căci nu jucăm pe nimic, Adela e fericită. Sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de ani dela abolirea crimelor activiștilor comuniști culminând cu trimiterea În fața plutonului de execuție În 25 Decembrie 1989 doi periculoși dictatori - soț și soție - Nicolae și Elena Ceaușescu În timp ce alți conducători de frunte din anturajul dictatorului le-au fost acordată indulgență iar restul activiștilor comuniști s-au evaporat, pierzându-se În ceață și totuși, ce s-a Întâmplat cu zecile de mii cadavre dela Închisoarea Văcărești...? Cum au dispărut fără urmă...? După cum se mărturisește În cartea scrisă de Olga Lengyel, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mult prea tolerant, o să înghețe iadul în ziua când îi voi ierta. Silit doar de conștiință, dezavuez modul de a trăi în minciună și ipocrizie, și nu mă regăsesc în el, chiar dacă fac parte din normalul existenței cotidiene. Referitor la indulgența de care am amintit, și nu mă joc cu cuvintele, mă întreb intrigat: Cât să mai tolerăm nedreptățile? Din toleranță în toleranță va ajunge țara bordel! Doamne ferește de priapism la unii „măgari” nelegiuiți care își poartă falusul într-o spectaculoasă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Ministru, Normalistul Anton Dobrea, fost învățătoriu în cotuna Țuțora, comuna Cristeștii, destituit în urma raportului acestui revizorat N-o 155, din 21 iunie 875, roagă să vă înaintez suplica sa prin care cere reabilitarea în vreun post de învățătoriu și invoacă indulgența d-voastre 145 {EminescuOpXVI 146} ca să considerați destituirea sa ca o pedeapsă disciplinară, a cărei dreptate o recunoaște. Am onoarea a v-o alătura, pe lângă aceasta, fără nici un alt comentariu. Revizor școlar: M. Eminescu Domnului Ministru al Instrucțiunei Publice 107
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mai mult, îl duc la Pomîrla. Îmi pare rău că nu e în uz a se zice bărbaților "sărut mâna mică și rece", căci nu știu cum să-mi închei scrisoarea. [... ] Veronica Micle {EminescuOpXVI 629} [VERONICA MICLE] august 1881 Domnul meu, Ai indulgența și mă citește, căci ceea ce fac eu nu numai că e de râs pentru veacul nostru, dar e ceva pe care ambițiune mai puternică decât a mea desigur că o condamnează; am râs și cu de stări ca ale mele
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o crampă de colită, pe care te-ai duce s-o ascunzi în budoar, dacă ceaiul ar fi fost servit. I-ai putea lăsa pe bărbați să-și ducă mai departe inutila lor discuție, pe care o tolerezi zâmbind cu indulgență, așa cum copilului ai să-i tolerezi jocul. — De pildă, Take Ionescu acum manifestează pentru intrarea imediată, deși, nu de mult, era perfect descurajat : prevedea un dezastru. Finis Romaniae... Cum vă explicați schimbarea lui de poziție ? — Ei, Take Ionescu ! înlătură Profesorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chiar și fără deducție de-a le substitui un sens și o-nchipuită însemnătate, pentru că-ntotdeauna avem experiența la-ndemînă spre a proba realitatea lor. Dar există afară de aceea și noțiuni uzurpate, precum noroc, soarte, care, deși [se] tăvălesc sub o indulgență generală, totuși, supuse o dată întrebărei quid juris, în nu puțină încurcătură am intra în predmetul deducțiunei, căci n-am putea cita nici din experiență, nici din rațiune vrun temei juridic și legitim din care s-ar justifica cu claritate îndreptățirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aici, femeie, asta pur și simplu nu merge. Până la urmă, l-a obligat pe Dylan să întârzie la serviciu într-o dimineață ca să se poată lua el de Flor. Și, bineînțeles, aceasta i s-a confesat lui Dylan, care era indulgența întruchipată. Dylan avea ceea ce se numește un fel special de a se purta cu oamenii. Și, la propunerea lui, au ajuns la înțelegerea încă valabilă în care Clodagh îi desena lui Flor instrucțiunile. Din cauza vinovăției și a desenelor, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a căzut asupra uneia din ele, Daria. Am manifestat un interes deosebit, m-am arătat binevoitor și mi-amintesc chiar că, atunci când Daria se zăpăcise de tot, m-am apucat s-o sfătuiesc să mărturisească, garantând cu capul meu pentru indulgența Mariei Ivanovna; și toate acestea le spuneam în gura mare, în văzul și în auzul tuturor. Toți mă priveau, iar eu simțeam o satisfacție neobișnuită tocmai pentru faptul că țineam această predică, în timp ce bancnota era în buzunarul meu. Cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Existența se creează în momentul subiectiv prin excelență. Căci nimic nu este în afară de năvălirile inimii. Omul suferă de o neputință de vacanță a neliniștii. El n-a reușit să lărgească orizontul rațiunii decât prin groază. Setea de un paradis al indulgenței, clădit pe un zâmbet de destrăbălări cerești... Nevroza e o stare de hamletism automat. Ea acordă celui atins atribute de geniu, fără suportul talentului. Nehotărârea între pământ și cer te transformă într-un sfânt negativ. Pe piscuri de Alpi și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În creștinism nu există iubire, ci numai concesivitate. Iar pe acela care s-a crezut mântuitorul lumii, dacă l-ar fi luat de pe cruce înainte de a intra definitiv în nimic, el n-ar mai fi avut nici măcar această concesivitate, această indulgență, care este mai mult o aluzie la iubire decât iubire. Iubire din suferință? Ea poate fi nemărginit de mare, dar florile acestei iubiri nu se înrădăcinează mai puțin în otravă. Totul este posibil și nimic nu e posibil; totul e
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Ms. München, 408) Numele lui Dumnezeu... Păi sigur că da. Mi-am amintit primul dialog dintre Belbo și Diotallevi, În ziua În care-l instalaseră pe Abulafia În birou. Diotallevi stătea În ușa Încăperii lui și avea un aer indulgent. Indulgența lui Diotallevi era Întotdeauna jignitoare, Însă Belbo părea s-o accepte, dinadins, cu indulgență. „N-o să-ți folosească la nimic. Nu cumva vrei să scrii cu el manuscrisele pe care nu le citești?” „Servește la clasificat, la ordonat liste, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dialog dintre Belbo și Diotallevi, În ziua În care-l instalaseră pe Abulafia În birou. Diotallevi stătea În ușa Încăperii lui și avea un aer indulgent. Indulgența lui Diotallevi era Întotdeauna jignitoare, Însă Belbo părea s-o accepte, dinadins, cu indulgență. „N-o să-ți folosească la nimic. Nu cumva vrei să scrii cu el manuscrisele pe care nu le citești?” „Servește la clasificat, la ordonat liste, la aducerea fișelor la zi. Aș putea să scriu cu el un text al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al unui străvechi cult druidic. Iar desenul În sine amintește de constelația Fecioarei!” „Eu mă delectez cu astronomia, zise cu timiditate Diotallevi, și, pe cât Îmi amintesc, Fecioara are alt contur și numără, pare-mi-se, unsprezece stele...” Colonelul surâse cu indulgență: „Domnilor, domnilor, știți mai bine ca mine că totul depinde de felul cum se trasează liniile, și putem avea un car sau o ursă, după plac, și cât e de greu de hotărât dacă o stea e Înăuntrul sau În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
decât dacă ești absolvent. Am mai lucrat un an și am umplut două sute cincizeci de file despre procesul Templierilor. Erau ani În care a-ți susține teza era o dovadă de adeziune loială față de legile statului, și erai tratat cu indulgență. În cursul lunilor care au urmat, unii dintre studenți au Început să folosească arme de foc; epoca marilor manifestații sub cerul liber era pe sfârșite. Stam prost cu idealurile. Aveam un alibi, pentru că, iubind-o pe Amparo, făceam dragoste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
diabolici și Salon se confundă cu acești semeni ai săi. După câteva zile, Îl primirăm pe Agliè la noi În birou, să dea referiri despre unele manuscrise pe care i le trimisese Belbo. Le judeca cu precizie, cu severitate, cu indulgență. Agliè era șiret, nu-i trebuise mult ca să Înțeleagă dublul joc Garamond - Manuzio, și nici noi nu-i ascunseserăm adevărul. Părea că Înțelege și aprobă. Distrugea un text prin câteva observații tăioase, apoi observa cu un cinism educat că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]