1,875 matches
-
de avântul transcenderii limitelor terestre. Există la omul European,și mai ales la poet,o nostalgie a paradisului ca impuls fundamental al imaginarului,iar poezia este salvarea particularului în universal,a trăirii clipei în eternitate,căci frumusețea poetică aspiră spre inefabil,spre climatul superior,din ale cărui grădini paradisiace s-a fărămițat,cândva.( Nichifor Crainic-Nostalgia paradisului,Editura Moldova,București,1987,pg.526/527). Se observă la poeții europeni că nu toți percep și simt edenul în acelaș mod și sens. Dacă
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
T.S.Eliot spunea ,chiar dacă unele din ele vădesc o contigentă baudelairiană,că Poezia nu este frâu liber lăsat emoției,ci e un mod de a evada sub imperiul ei.Și această evadare ,cum spunea, sub imperiul poeziei este indubitabil zona inefabilului eden. Mort la numai 27 de ani Georg Trakl a stârnit interesul după al doilea război mondial.Poezia acestuia se intersectează cu cea a lui Robert Musil,concetățean austriac,pentru care edenul este o stare de spirit.Tonalitatea poeziei lui
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
în existența sa despre existență ,avem clar ritmul interior al operei sale . Acesta,adică ritmul , nu este cadențare , ci o esență ,un ritm ce exprimă o intimitate spirituală cu poetul ,prin care cititorul este sensibilizat, apropiindu-l de ceea ce rămâne inefabil ,adică esență . Poetului poezia îi devine o interiorizare și o interioritate necesare. Dacă pentru Mazilescu ,poezia este un fel de expulzare a eului ,pentru Stănescu ea este o adâncire a sinelui .Dar,pentru amândoi sistemul gândirii poetice disimulează realitatea , câtă
METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348097_a_349426]
-
A concentra într-o sintagmă- definiție, nici nu cerea verbul, atributul este al sferei magice, al monadei lui Goethe. Recenta carte nu întâmplător este titrată „ Dora- Dor”, ( inedită împerechiere semiotică a misterului gemelar, mito- poetic, ca un tril al melopeei inefabile din Basmul român. Cartea se perindă nuanțând monoton și mantramic, lecuitor și catarsic, acele „ oratio- vechio” originare în spațiul vechi european, sau mai clar, dainele și doinele românilor, transpuse pe griful chitarei și cu flautul vocii, în versiune franceză, una
O CARTE DE ANTONIA ILIESCU TRADUSĂ EN FRANCAISE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348169_a_349498]
-
Nu mai am modesta lămpiță cu gaz lampant; am o veioză electrică, elegantă, cu picior înalt, arcuit, dar n-o aprind cînd nu pot dormi. În întuneric nu mai văd nici hultanul cenușiu, nu mă mai cuprinde nici sentimentul acela inefabil al odăii ovale. Îmi vin tot felul de scrieri nescrise prin cap și mă chinuie gîndul că, uite, mîine am să fiu fleașcă și nu am să pot lucra de nesomn. Poate că ar fi trebuit să ne naștem bătrîni
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
create.Tradiția sfântă te leagă de Dumnezeu, de familie, de societate, de Națiune, de lumea ortodoxă . Te leagă de Dumnezeu prin chipul dăruit în care zămislești frumusețea Cuvântului ca o expresie a comuniunii divine. Te leagă de familia ta acel inefabil glas al conștiinței pe care se întemeiază armonia prezentului întru tirajul viitorului. Trăiești în mijlocul Nației tale, pe care o simți ca pe o entitate metafizică, având destinul în Dumnezeu, cu un suflet ales și unic, în care tu ești sărbătoarea
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
cu adevărat - înțelegerea ființei și un anumit concept de ființă sunt dintotdeauna prezente” ( ... „Nici omul și nici Dumnezeu nu sunt reali decât numai dacă se întâlnesc; persoana este reală numai ca întâlnire, ca experiere”, glosează inspirat autorul, sugerând nu atât inefabilul, cât mai ales lucrarea iubirii lui Dumnezeu și a dorului subliminal omenesc, în exercițiul răscumpărării, ca apanaj, voință și putere a lui Dumnezeu, și căutării neîncetate a frumuseții și mântuirii, ca necesitate, voință, rost și putere (limitată) a omului. Această
RECENZIE – GEORGE REMETE, FIINŢA ŞI CREDINŢA, VOL. I IDEEA DE FIINŢĂ, EDITURA “ACADEMIEI ROMÂNE”, ISBN 978-973-27-2189-6, BUCUREŞTI, 2012, 650 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1153 din 26 fe [Corola-blog/BlogPost/347655_a_348984]
-
aici m-a călăuzit soarele ca să-mi ghicească în palmă însoțitori de vis de un alb inegal între nisip și val aparent ne mai regăsim printre poeme în zare toamna deschide umbrele de nori mă-ntreabă STAGIATURĂ înlocuiam cuvintele cu inefabile păsări până când stelele se-aprindeau de gelozie - fără îndoială - cucul își tot satura numele undeva între frunze neclare pletele mele blonde pierdeau inocența grâului copt tu făceai foc pentru imperceptibile zboruri eu străluceam abstract ochii tăi reduceau pădurea din jur
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]
-
Acasa > Strofe > Timp > FRAGILĂ COAPSĂ DE VIOARĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vraja nopților te cere Într-o hlamidă de tăcere Și inefabilă maree Misterul tău ascuns, femeie! Și cum pășești în avanscenă Cu părul despletit, o trenă Ca o cometă de răcoare Ți se așterne la picioare Din ce hrisov și până unde Tristețea lumilor pătrunde, Ce moștenire sau crepuscul În minaretul
FRAGILĂ COAPSĂ DE VIOARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361962_a_363291]
-
în care-i permite să mă vadă, și să-mi fie alături ... Măicuța mea s-a sacrificat pentru noi, precum lebăda, pasărea ce nu murmură nicicând, ci doar se sacrifică muribundă pentru a lăsa ca testament câteva note de glas inefabil. Tot la fel și măicuța mea s-a jertfeit pentru noi, împlinindu-și deopotrivă, și cu ajutorul lui Dumnezeu, atât datoriile de femeie creștină, cât și de soție și de mamă devotată misiunii îce i-a fost încredințată în trecerea ei
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
iubi, de a vedea lucrurile în esența lor. Cum să dau expresie plastică unui cuvânt, unui portret, unei naturi statice în acuarelă. Lucrările ei de grafică m-au cucerit și m-au fermecat din prima clipă. Ea știe să prindă ,, inefabilul de aripi și să-i dea viață, formă. Este mai mult decât ,, acel ceva plăpând înaripat și sacru ,, - este o ploaie de hașuri căzute intempestiv peste suflete. Liniștea se sparge în țăndări precum oglinzile sinelui. Un ciob din această liniște
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
își ascultă chemarea inimii și urmează îndemnul duhovnicesc și al duhovnicilor spirituali, a însemna hârtia și de a (con)semna impresiile pe același suport sau pe altul. Idiferent de suportul material, sufletul ei se mulează perfect, lăsându-i amprenta de inefabil. Lucrările ei, fie cele colorate sau cele lucrate în peniță, au un Duh de Lumină. Degajă căldură și parcă susură acorduri dulci de flajeolete. Și toate acestea, pentru că artista este o fică duhovnicească, plecată la tot ce este sacru. În
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
carte „Lupii la mare”) eram „un anarhist într-o societate anchilozată” demn de abordat și de studiat, cu toate riscurile, existente la acel moment, și pe care scriitorul și le-a asumat cu totală nonșalanță. Aș putea povesti multe despre inefabila mea prietenie cu acest aristocrat al scrisului românesc. Deocamdată, însă, mă voi rezuma doar la o întâmplare reprezentativă, petrecută înainte de '90, inedită și plină de conotații speciale și la redarea a câtorva scrisori, relevante în acest sens, din corespondența pe
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
singuratica de pe acoperiș,/care pe aripa bisericii în zori cântă cu foc. Lumea trece,/se uită mirata sus și pleacă./ Nimeni nu se oprește în loc să o asculte... (Doar Domnul ,Cântecul Păsării pe Acoperiș”, Editura RawEx Com, 2014). Inspirația poetica este inefabila, discretă, tainica: „Fii precum privighetoarea./ Cântând/nimeni ne se arătă// Când mai aproape/ Când mai departe/în crângul înverzit.// (Precum privighetoarea). Pentru a putea scrie, poetul are nevoie să se retragă din lume să poată citi, să se poată ruga
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
disparate, apoi lipite la masa de montaj, asftel ca să iasă o poveste de viață. O poveste sufletească. Privită cu dioptriile inimii. Care nu-s de ici, de colo. Dar poți să radiografiezi Duhul? Pot fi fotografiați îngerii? Poate fi descris inefabilul? Da, acel “ceva” - poate fi “prins” în cuvinte simple, scrise pe azurul privirii. Montate sau nu, fărâmele de vitraliu, pot fi citite pe bucățele, în devălmășie. Împreună, alcătuiesc segmentul numit viață. Cu toate ingredientele. Materia parcă își pierde greutatea când
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
asupra morții, memoria vie a bunătății lui Dumnezeu Cel care a revărsat permanent harul asupra sa, iar el a răspuns în totală contradicție cu bunătatea dumnezeiască. Lacrimile omului duhovnicesc izvorăsc din imensa bucurie cauzată de meditația lui continuă asupra iubirii inefabile a lui Dumnezeu, a măreției dumnezeiești, a slavei veacului ce va să vină. „Plângeți neîncetat“ este cuvântul de ordine al părinților pustiei. Pin lacrimi părinții anahoreți au transformat natura și lumea, făcând din deșert un nou paradis, cum cântăm noi
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
de ce respir. Era ceva biologic, firesc, dat de Dumnezeu pentru supravieț uire. La fel nu mi am pus întrebarea de ce scriu când la vârsta de 14 ani, am aș ternut primele gânduri în catrene, care recitindu le îmi produceau fiori, inefabile sentimente necunoscute până atunci. Acea intimă exteriorizare a trăirilor, consemnate într un carneț el, nu a fost cunoscută mulți ani de către pă-rinți, colegi și prieteni. La fel ca respirația, scrisul îl consideram, încă de pe atunci, ceva venind din interiorul biologicului
ORCE CĂLIMARĂ POATE SĂ DEVINĂ UN VEZUVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364838_a_366167]
-
irealului (literatura științifico-fantastică, de exemplu), aceasta intră în categoria sui-generis de artă anticipativă. Istoria ne demonstrează că arta autentică niciodată nu se confundă cu realitatea, pentru că în ea se evidențiază contribuția transfiguratoare a artistului, respectiv fantezia încărcată de farmec și inefabil cu care acesta, grație harului cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, izbutește să redea în chip cuceritor secvența de viață asupra căreia s-a aplecat. Cu completarea că operele care se îndepărtează prea mult de realitate, deseori întâmpină rezistența
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
Celuilalt, artistului, pentru ca, în regia acestuia, să iasă pe scenă, dezgolit, pentru public. O parte din emoție scade prin medierea artistului, o parte din frumusețe crește în ochiul public ce absoarbe stereotipiile. Poate de acea, o anumită estetică erotizată dar inefabilă rămâne captivă în „atelier”, în inima artistului. Pentru reușită, o regulă pare confirmată: cei ce pozează trebuie să o facă cu naturalețe, controlând tocmai plăcerea de a se expune. Cu cât aceasta este mai disimulată, mai ambiguă, cu atât seducția
ARTISTUL ŞI MODELUL de DAN CARAGEA în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364952_a_366281]
-
lucrare care confirmă funcțiile terapeutice ale poeziei, așa după cum însuși autorul precizează într-unul dintre studiile sale: Într-adevăr, poezia îți hrănește sufletul. Ea pătrunde în zonele cele mai adânci ale ființei noastre, ea ne umple spiritul cu o materie inefabilă, respirația dumnezeiască. Dacă lumea în care trăim, și noi , care trăim în această lume, suntem atât de bolnavi, este pentru că Omul în „înțelepciunea” lui a alungat poezia din viața și din universul său. Să nu vă îndoiți o clipă că
„BĂLCESCU FLUTURÂND” (POEME) DE ŞTEFAN DUMITRESCU (TULCEA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364962_a_366291]
-
în ritm și rime,/ Când muza cea cuminte/ Mai bate-n geam la mine.” (EU NU SCRIU CU CREIONUL) Ca într-o mărturisire de credință, vedem că dragostea pentru poezie dă suflu condeiului care desenează în intimitatea existenței diurne farmecul inefabil al trăirilor profunde: „Am pus în cuvinte și-n multe culori// IUBIREA-mbrăcată în rochie pură/ Și-adânci rădăcini din ceea ce sunt/ Stau bine înfipte în cer și-n pământ,/ Când crengile vieții se-nvârt ca o dură.// Am pus în
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
nasul, se umflă buzele, se gonflează sânii și fesele, dinții sunt aliniații și albiți până la neverosimil, părul este vopsit în cele mai nenaturale culori, fața este acoperită cu o mască de carnaval. Frumusețea nu mai este un dar sacru și inefabil al cerului, este o realitate obiectuală, construită, corectată și artificializată. Am vorbit mai înainte de proliferarea imaginilor „frumuseții” sub forma ipostazelor mereu schimbătoare sub care persoana-personaj trebuie să apară și care nu se mai subsumează unui unități clasice și ideale, ci
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
un text separat. E un bun al nostru, al Evelor. Ceva atât de arzător și febril, de irațional și irezistibil, atât de fugarnic și totuși nepieritor. Poate fi agresivă, insinuantă, nesăbuită, dar în orice situație, a fost și va rămâne inefabilă și stăpânitoare. E partea de extaz pe care divinitatea ne-a lăsat-o moștenire nouă, ființelor feminine. Eu am câteva experiențe, din meseria de redactor de emisiuni culturale radio, din care am înțeles ce rol important are feminitatea în echilibrul
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
el bine strunit, ba chiar cronometrat și cu funcție terapeutică ad-hoc, dând impresia unei „eliberări” (desumflări!?) adevărate și nu unei grimase de copleșitoare dureri interioare, iar alegerea momentului era dictată pentru a dezmorți auditoriul și a încuraja pe „orator” în inefabilele lui perorații, searbede și plicticos de asortate cu citate din clasicii „întemeietori” de dogme... Toate transmise prin „filipicile” dogite ale unei voci mustind de bâlbe, terne, pigmentate de graseieri antologice, surse, toate, de nesecate bancuri, în culise... Care mai descrețeau
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
o creație de artă nu poate fi creată decât de Cineva având însușirile unui artist, iar operele Sale sunt „plăsmuite artistic și înțelept și din frumusețea lucrurilor văzute cunoaștem Sublimul mai presus de orice frumusețe” . Că frumusețea lui Dumnezeu este inefabilă și depășește prin deosebita măsură frumusețile create, a fost afirmat clar și limpede tot de Sfântul Vasile cel Mare. „Nespuse sunt peste tot și nu se pot descrie fulgerele Frumuseții dumnezeiești; n-o poate arăta cuvântul și urechea n-o
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]