684 matches
-
să atace neîntrerupt fortificațiile germane, orice întrerupere a acțiunii fiind folosită de către germani pentru organizarea a unor contraatacuri. Americanii nu se așteptaseră să întâmpine o rezistență prea puternică, dar estimările lor au fost eronate. În doar o singură oră, rezistența infanteriștilor germani și tirul artilerie au făcut de exemplu ca, într-o singură oră, o companie americană să piardă 87, iar alta 93 de soldați din efectivul normal de 120 de militari. În ciuda rezistențe germanilor și a pierderilor provocate de aceștia
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
să distrugă fortificațiile cu aruncătoare de flăcări și încărcături explozive. Până în dupăamiaza zilei de 2 octombrie, elemente ale Diviziei a 30-a de infanterie au străpuns liniile defensive germane în mai multe locuri și au ajuns în fața orașului Palenberg. Aici, infanteriștii au trebuit să lupte pentru fiecare cucerirea fiecărei străzi și case. Au fost înregistrate acte de curaj și eroism deosebite, precum cea a soldatului Harold G. Kiner, care avea să fie decorat cu [[Medal of Honor]] pentru că și-a salvat
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
a salvat doi camarazi aruncându-se pe o grenadă germană. Lupte la fel de grele s-au dat și în orașul Rimburg. Blindatele americane nu au reușit să traverseze râul Wurm și ca urmare nu au putut să sprijine cu foc asaltul infanteriștilor asupra castelului medieval, care fusese transformat de germani într-un fort. Soldații Diviziei a 30-a de infanterie au reușit să distrugă în prima zi a atacului zi 50 de cazemate, în principal după ce le-au ocolit și atacat din
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
-a de infanterie au reușit să distrugă în prima zi a atacului zi 50 de cazemate, în principal după ce le-au ocolit și atacat din spate. Atacul principal al acestei divizii a fost sprijinit de atacuri de diversiune executate de infanteriștii Diviziei a 29-a pe flancurile apărării germane. Germanii au considerat că tocmai aceste diversiuni erau de fapt atacul principal. În noaptea zilei de 2 octombrie, germanii din Batalionul al 902-lea de tunuri de asalt au primit ordin să
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
față pierderilor grele și atacurilor continui ale americanilor, comandanții germani au transferat la Aachen Divizia a 3-a Panzergrenadier, Corpul I SS Panzer și Batalionul 101 SS tancuri grele. [[Image:Bundesarchiv Bild 101I-584-2170-05, Frankreich, Schützenpanzer in einer Stadt.jpg|thumb|Infanteriști ai unui regiment mecanizat de pe frontul de vest deplansându-se într-un vehicul semi-șenilat Sd.Kfz. 251]] Divizia I de infanterie și-a început ofensiva în sud pe 8 octombrie, având ca prim obiectiv cucerirea orașului [[Verlautenheide]] și a Cotei 231
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
început ofensiva în sud pe 8 octombrie, având ca prim obiectiv cucerirea orașului [[Verlautenheide]] și a Cotei 231 (cunoscute și ca „dealul Crucii”) de lângă Ravelsberg. Atacul a început cu un baraj masiv de artilerie, care le-a ușurat mult sarcina infanteriștilor. În timpul luptelor pentru cucerirea Cotei 231, comandantul de companie, căpitan Bobbie E. Brown, s-a remarcat prin distrugerea cu dinamită de unul singur a trei cazemate. Deși a fost rănit, căpitanul a continuat să își conducă în luptă compania. Pentru
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
000 de proiectile, sau aproximativ 153 t de explozivi, asupra orașului. La rândul lor, bombardierele aliate au efectuat raiduri de bombardament asupra obiectivelor. În timpul luptelor, americanii au avut pierderi importante, atât datorită contraatacurilor germane, cât și ca urmare a acțiunilor infanteriștilor de distrugere a cazematelor inamice. Germanii au folosit noaptea de 10-11 octombrie pentru fortificare caselor orașului Bardenberg. Infanteriștii americani nu au reușit să cucerească orașul, fiind nevoiți să se retragă din fața unei apărări foarte hotărâte. În aceste condiții, artileria americană
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
raiduri de bombardament asupra obiectivelor. În timpul luptelor, americanii au avut pierderi importante, atât datorită contraatacurilor germane, cât și ca urmare a acțiunilor infanteriștilor de distrugere a cazematelor inamice. Germanii au folosit noaptea de 10-11 octombrie pentru fortificare caselor orașului Bardenberg. Infanteriștii americani nu au reușit să cucerească orașul, fiind nevoiți să se retragă din fața unei apărări foarte hotărâte. În aceste condiții, artileria americană a preluat sarcina distrugerii punctelor întărite și a garnizoanei germane. Pe 12 octombrie, germanii au lansat o contraofensivă
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
germanii s-au folosit eficient de condițiile oferite de frontul îngust și au bombardat intens forțele americane. Înaintarea americanilor a continuat să aibă un ritm redus, germanii baricadați în casele transformate în cazemate reușind să îi surprindă și respingă pe infanteriștii americani. Pentru depășirea acestui impas, generalul Hobbs a conceput o manevră de ocolire a defensivei germane, atacând în alt sector cu două batalioane de infanterie. Acest atac a fost un succes, ceea ce a permis efectuarea joncțiunii trupelor americane la vest
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
contraatacurilor germane și pentru asigurarea securității zonei din jurul orașului. Din acest motiv, pentru cucerirea orașului nu a putut fi repartizat decât un singur regiment - Regimentul 26 de infanterie, care avea la dispoziție doar două dintre cele trei batalioane ale sale. Infanteriștii celor două batalioane, înarmați doar cu mitraliere și aruncătoare de flăcări, și sprijiniți de doar câteva tancuri și un singur obuzier de 155mm, au trebuit să atace garnizoane orașului formată din aproximativ 5.000 de soldați germani (printre care se
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
foloseau de clădirile transformate în puncte fortificate, în special în centrul vechi, unde labirintul de străduțe favoriza defensiva. Militarii americani ai Regimentului 26 au atacat pentru prima oară pe 13 octombrie, comandanții recunoscând rapid natura specială a luptelor din oraș. Infanteriștii americani au trebuit să facă față atacurilor prin surprindere și ambuscadelor organizate de germani, care se foloseau de sistemul de canalizare și pivnițele clădirilor. Americanii au fost obligați ca să verifice fiecare gură de canal, clădire și subsol pentru ca să înainteze în
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
prin numărul de case capturate de la inamic. În timpul luptelor din Aachen, artileria americană a fost folosită pentru distrugerea prin foc direct clădirile cu ziduri foarte groase din orașul vechi. Obuzierele Loviturile obuzierului au creat culoare de trecere care au permis infanteriștilor să înainteze de la o clădire la altă fără să fie obligați să se deplaseze pe străzile orașului, unde ar fi fost țintele focului inamic. Înaintarea tancurilor americane Sherman a fost oprită în intersecțiile orașului, unde au căzut pradă tirului tunurilor
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
au continuat înaintarea cu mare grijă, deseori distrugând cu foc direct clădirile care puteau adăposti tunuri antitanc. În paralel, infanteria americană a verificat fiecare clădire, pentru ca să anihileze orice cuib de rezistență inamică. În timp ce aviația aliată împiedica manevrele forțelor terestre inamice, infanteriștii germani s-au folosit de canalizarea orașului pentru ca să se deplaseze în spatele liniilor americane și să le atace din spate. Rezistența apărătorilor germani a fost foarte puternică, ei lansând dese contraatacuri de mică amploare și folosind toate vehiculele blindate de care
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
germanilor a dus la cucerirea unor avanposturi ale infanteriei americane și a îndepărtat pentru o vreme presiunea aliată asupra hotelului Quellenhof. În cele din urmă, germanii au fost obligați de tirurile de mortiere americane să se retragă . Pentru limitarea pierderilor infanteriștilor din prima linie, americanii au luat hotărârea să distrugă ultimele puncte de rezistență germane cu ajutorul tunurilor autopropulsate de 155 mm. Mai apoi, pentru sprijinirea acțiunilor Diviziei I de infanterie, pe 18 octombrie a fost adus în zonă un batalion din cadrul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
și câinele legat cu frânghie, șchiopătând alături. Vehicule de toate neamurile: care de fân și trăsuri hârbuite, briști și docare, furgoane militare și chesoane, câte o baterie cu tunurile trase din greu de opt cai, apoi un escadron de tren, infanteriști și cârduri de vite, dar mai cu seamă căruțele cu stranii și clătinate arhitecturi de bagaje, menținându-se prin minune în echilibru; mobile și lăzi, cuști și leagăne de copii, oale de bucătărie și lăvicere leoarcă de apă, spălându-și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
din Olanda, principalul obiectiv fiind podul de la Arnhem. Cucerirea controlului asupra acestor poduri ar fi fost urmată de acțiunea Corpului XXX comandat de generalul Brian Horrocks care trebuia să înainteze aproximativ 48 km până la cei 10.095 de parașutiști și infanteriști aeropurtați la Arnhem și, folosind podurile cucerite de la germani, să înainteze în valea Ruhrului. Parașutiștilor li s-a spus că vor trebui sa reziste doar două zile, după care urmau să fie înlocuiți de militarii Corpului XXX. Dintre militarii care
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Diviziei I. Dintre cei 10.095 de militari care fuseseră tansportați pe calea aerului la Arnhem, 2.500 mai erau încă valizi în noaptea de 25 septembrie. Dintre aceștia, au fost evacuați în siguranță 2.238 (dintre care 75 de infanteriști ai Regimentului 75 Dorset) de britanici și 160 de parașutiști polonezi. Cea mai mare parte a celor care au fost evacuați de la Arnhem au fost conduși cu bărci de asalt peste râu de către geniștii canadieni din Compania 23. Canadienii au
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
să îi atace. Speranțele polonezilor au crescut când trei blindate ale Corpului XXX au reușit să ocolească defensiva germană și să se alăture forțelor lui Sosabowski. În cursul nopții, în sprijinul polonezilor au venit tancurile Regimentului de dragoni regali și infanteriștii Batalionului al 5-lea al Regimentului de infanterie ușoară „Duke of Cornwall”. Aceștia erau urmați la o oarecare distanță de restul Diviziei a 43-a Wessex, care își croia drum printr-un coridor îngust spre pozițiile polonezilor. În Oosterbeek au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în mod greșit că este de fapt vorba de o misiune de reaprovizionare a trupelor avansate. La ora 05:00, traversarea râului a încetat, pentru că lumina dimineții permitea artileriștilor germani să lanseze atacuri mai precise asupra bărcilor. 2.163 de infanteriști, 160 de polonezi, 75 de soldați ai regimentului Dorset și mai multe zeci de alți soldați aliați au fost evacuați, dar cam 300 de oameni au rămas pe malul nordic când operațiunea s-a oprit, iar alți 95 au fost
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
vestică legătură fixă de traversare a Meusei, astfel că și traficul internațional care traversa centrul Rotterdamului utilizând podul a sporit în mod semnificativ. Podul Willemsbrug a jucat un rol important în mai 1940, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Infanteriștii marini încartiruiți în cazarma din "Oostplein" au oprit invazia germană pe 10 mai 1940, apărând Podul Willem, podul feroviar adiacent și debarcaderul "Boompjes" din apropiere. Podurile rutiere și feroviare din centrul orașului Rotterdam au fost principalele ținte ale parașutiștilor germani
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]
-
fost preluată de soldații Diviziei a 52-a de infanterie care, împreună cu militarii debarcați pe litoral, au continuat înaintare. Debarcările amfibii au fost executate în două valuri pe 1 noiembrie. Operațiunea „Infatuate I” a a fost executată în principal de infanteriștii Brigăzii a 155-a, care au fost transportați cu vasele de debarcare de mici dimensiuni plecate din Breskens până pe plaja cu numele de cod „Uncle” la sud-est de Vlissingen. În zilele care au urmat debarcării, militarii aliați au dus lupte
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
să spună că atitudinea sa față de ei a devenit mai puțin favorabilă), 84% dintre ofițeri și 81% dintre sergenți considerau că soldații de culoare se comportă foarte bine în luptă, doar 5% dintre ofițeri și 4% de sergenți credeau că infanteriștii de culoare nu erau la fel de buni ca cei albi, iar 73% dintre ofițeri și 60% dintre sergenți credeau că soldații de culoare și cei albi se înțeleg foarte bine împreună (Opinii despre Infanteria Neagră). Potrivit acestui sondaj, nu există motive
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]
-
Această ultimă parte a ordinului era o consecință directă a apariției Diviziei a 9-a Panzer în regiunea podurilor Moerdijk (care asigurau legătura dintre Dordrecht și Brabantul de Nord), de unde amenințau apărarea Fortăreței Olanda. Colonelul Von Frijtag Drabbe, comandantul al infanteriștilor marini aflați în zonă, a primit ordinul să distrugă toate punctele de rezistență de la capul de nord al podului, după care să ocupe calea de acces spre pod și să se ocupe de distrugerea acestuia. Pentru îndeplinirea acestui ordin, el
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
punctele de rezistență de la capul de nord al podului, după care să ocupe calea de acces spre pod și să se ocupe de distrugerea acestuia. Pentru îndeplinirea acestui ordin, el a ales aproximativ 100 de oameni dintre cei mai experimentați infanteriști marini. A mai fost formată o subunitate de rezervă din rândul trupelor auxiliare tot cu efective de aproximativ 100 de luptători. Cele două subunități beneficiau de sprijinul a două obuziere de 105mm, opt mortiere de 81 mm și două mașini
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
subunitate de rezervă din rândul trupelor auxiliare tot cu efective de aproximativ 100 de luptători. Cele două subunități beneficiau de sprijinul a două obuziere de 105mm, opt mortiere de 81 mm și două mașini blindate. În timp ce înaintau spre nordul podului, infanteriștii marini au fost atacați cu foc concentrat de mitraliere dinspre sud. Bateriile de artilerie nu lansaseră nici un proiectil până în acel moment dar, după ce s-a luat contactul cu comandantul batalionului de artilerie, a fost trase mai multe salve. Niciuna dintre
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]