KorAP: Find »[drukola/base=infanterist & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 29 >

702 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

muncitorii, așa că de ce n-ați fi generos cu ei de data asta? Aproape părea să-l roage în numele mulțimii. Hideyoshi se ridică în picioare. Îi dădu un ordin lui Kanbei și celor doi funcționari îngenuncheați în fața lui. Aproape imediat, câțiva infanteriști se apropiară, cărând pe umeri niște saci grei ce păreau a fi plini cu bani - un munte de saci împletiți din paie, cu bani. Privindu-i pe muncitori, munciți de temeri și regrete, Kanbei continuă: — N-a fost vina voastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
căruțe cu provizii militare blocau toate intersecțiile, iar pe străzi aproape că nu se mai putea circula. Soarele strălucea cu putere și, dintr-o dată, ai fi zis că e toiul verii: hamalii umpleau magazinele și se certau în timp ce mâncau; afară, infanteriștii se strecurau printre care trase de boi, răcnind încoace și-ncolo. De-a lungul străzilor, muștele bâzâiau și roiau peste bălegarul cailor și al boilor. — Ți-ai revenit cu sănătatea? îl întrebă Mitsuharu pe Mitsuhide. — Precum vezi, zâmbi Mitsuhide. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
moralei și al justiției și încă nu le trecuse prin minte că inamicul putea fi Nobunaga. Cinstitul și îndărătnic spirit al clanului Akechi, devotat simțului de dreptate, fusese transmis de la comandanții de companii, prin eșaloanele inferioare, până la cel mai umil infanterist sau purtător de sandale. — Priviți, se luminează de ziuă. — În curând se vor arăta zorii. Ajunseseră în zona dintre Nyoigadake și lanțul muntos. care delimita marginea răsăriteană a orașului Kyoto. Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Dacă oamenii își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
umbra unui brad negru chinezesc. Săgeata îl lovi pe Nobunaga în cot. Clătinându-se înapoi, Nobunaga se rezemă greu de oblonul din spatele lui. În același moment, dincolo de zidul dinspre apus avea loc o acțiune minoră. Un grup de vasali și infanteriști, sub comanda lui Murai Nagato și a fiului său, năvăliseră afară din conacul guvernatorului, care se afla în vecinătatea Templului Honno. Atacând din spate forțele de împresurare ale clanului Akechi, încercară să intre în curte pe poarta principală. În noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
descălecă, pornind cu pas iute spre baza turnului de veghe, unde privi cerul. Turnul nu avea acoperiș, nici scară. Soldații se cățărau pășind pe proptelele de lemn fixate construite în grabă. Dintr-o dată, Hideyoshi își aminti de tinerețea lui de infanterist. Legând șnurul evantaiului de comandant de sabia pe care o purta, începu să urce spre vârful turnului. Pajii îl împinseră din spate și se formă un fel de scară umană. — E primejdios, stăpâne. — N-aveți nevoie de o scară? Oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501

Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA PAUL TUMANIAN MANECHINE Cuvânt-înainte de Livia IACOB INSTITUTUL EUROPEAN 2014 CUPRINS Cuvânt-înainte (Livia Iacob) / 7 Manechine / 15 Infanteristul umanist / 31 Mătușa Zumi / 37 Afaceri de familie / 47 Basarabencele rusoaice / 61 Alexandra / 71 Rujul de buze / 75 Asfalt al copilăriei / 87 Aeroplane de hârtie / 91 Pe vremea locomotivelor cu aburi / 95 Stofe / 97 Gheme de lână / 105 Primus / 109

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
niciun rău. Nestor își ridica privirea și se uita în ochii ei, care inspirau încredere fiindcă era complice cu băieții și nu putea să trădeze. Trecea deci pragul și, de mână cu ea, începea să urce scara în lumina albă. INFANTERISTUL UMANIST Pe poligon, în rândul companiei de T.R.-iști cărora, în treacăt fie spus, uniformele le stăteau ca dracu', s-a iscat o dispută pe tema: cum e mai corect să se spună, tragere sau tir? Disputa a avut loc

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
doză de cinism pentru că, ajuns eventual pe câmpul de luptă, poți ucide un om (sau mai mulți oameni depinde de cât ești de zelos) cu detașarea unuia care face performanță sportivă. Noi toți cei ce am absolvit facultăți umaniste suntem infanteriști în rezervă, fără excepție, să ne fie clar, și nu trebuie să ne amăgim cu gândul că țintele noastre vor fi, în caz de război, altceva decât oameni. Dacă în artilerie sau în aviație ținta poate fi o construcție sau

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
să ne fie clar, și nu trebuie să ne amăgim cu gândul că țintele noastre vor fi, în caz de război, altceva decât oameni. Dacă în artilerie sau în aviație ținta poate fi o construcție sau cine știe ce alt obiectiv militar, infanteristul e pus în situația să ucidă oameni. Cineva a făcut observația cinică: Oare numai în caz de război sunt țintele noastre oameni? Sau poate și în caz de evenimente deosebite? Înțelegeți ce vreau să spun! Iar altcineva a făcut observația

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
în situația să ucidă oameni. Cineva a făcut observația cinică: Oare numai în caz de război sunt țintele noastre oameni? Sau poate și în caz de evenimente deosebite? Înțelegeți ce vreau să spun! Iar altcineva a făcut observația la fel de cinică: Infanteristul umanist! Pentru locotenentul-major toată discuția asta nu era decât limbuție inutilă, dar nu și-a manifestat fățiș dezaprobarea pentru că T.R.-iștii erau cu toții oameni cu studii înalte și doar asta le era meseria: să spună vrute și nevrute. Se trăgea pe grupe

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
țintă e lovită? Ofițerul i-a răspuns rânjind: Simți în mână o scuturătură, ce dracu'! Și a adăugat ironic: Dar nu fiți și voi prea pretențioși. Mai coborâți din când în când nenorocitele alea de ținte chiar dacă nu simțiți nimica. Infanteristul, nu-i așa, e umanist. Îl doare sufletul pentru "semenul" său și, metaforic vorbind, îl mai și scoate uneori de pe câmpul de luptă înainte să fie ciuruit de gloanțe. Cu care ocazie face și el ceva folositor: contribuie la îmbunătățirea

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

a adus față în față personalul de la baza navală din Chavez Ravine și niște pachucos din Alpine și Palo Verde. Ziarele au scris că mexicanii purtau, pe lângă șișuri, și însemne naziste și că sute de soldați în uniformă, marinari și infanteriști, au năvălit în centru orașului Los Angeles înarmați cu ciomege și bâte de baseball. De asemenea, se presupunea că un număr egal de pachucos, dotați cu arme asemănătoare, se adună lângă fabrica de bere Brew 102 din Boyle Heights. Toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
însuflețea când am intrat pe Revolución, șoseaua ei principală. Micuții cerșetori scormoneau prin gunoaie, ca să aibă și ei ce pune în gură la micul dejun, vânzătorii de taco învârteau cu polonicul în oalele de tocană din carne împuțită, marinarii și infanteriștii erau conduși afară din bordeluri la sfârșitul distracției de o noapte pe cinci parai. Cei mai deștepți se împleticeau până la Calle Colon, unde-și făceau veacul traficanții de penicilină. Los fraieros se grăbeau spre East TJ, la cluburile Blue Fox

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Beth avea șaișpe sau șapteșpe ani, a fost atacată de doi gangsteri undeva în Boston. Unul din ei a apucat s-o violeze, iar celălalt urma la rând, dar s-a întâmplat să treacă pe-acolo un marinar și un infanterist și i-au gonit. Beth s-a temut că individul a lăsat-o gravidă, așa că s-a dus la doctor. Doctorul i-a spus că are niște chisturi ovariene și că n-o să poată avea niciodată copii. La faza asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
doctor. Doctorul i-a spus că are niște chisturi ovariene și că n-o să poată avea niciodată copii. La faza asta Beth a luat-o razna, pentru că își dorise dintotdeauna să aibă mulți copii. I-a căutat pe marinarul și infanteristul care au salvat-o și i-a implorat să-i facă un copil. Infanteristul a refuzat-o, dar marinarul... a profitat de ea până ce a plecat pe mare. Mi-am amintit imediat de francezul Joe Dulange - despre relatarea lui în legătură cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
poată avea niciodată copii. La faza asta Beth a luat-o razna, pentru că își dorise dintotdeauna să aibă mulți copii. I-a căutat pe marinarul și infanteristul care au salvat-o și i-a implorat să-i facă un copil. Infanteristul a refuzat-o, dar marinarul... a profitat de ea până ce a plecat pe mare. Mi-am amintit imediat de francezul Joe Dulange - despre relatarea lui în legătură cu ideea fixă a fetei că ar fi însărcinată și consultația falsă pe care i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
la început Russ Millard și cu mine. Acum era un fir important, legat de ultimele zile ale lui Betty, iar „amicul doctor“ devenise un martor principal sau poate chiar un suspect serios. — Tommy, îți amintești cumva numele marinarului și al infanteristului? Al doctorului, poate? Tommy clătină din cap. — Nu. Dar de atunci a devenit Betty atât de libertină cu soldații. Credea că sunt salvatorii și ei, că i-ar putea dărui un copil, o fetiță care să devină mare actriță în caz că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

schizoidă și fracturată, deviind de la realitate cu ajutorul a tot felul de travestiuri, unele chiar în acea stare de dereglare cerebrală numită somn. După vizita la mătușile din Botoșani, Leo se visă, pe banca din parc, în chip de strungar și infanterist, roluri corespunzătoare părții reci a naturii sale. Pe Cosmin îl enervă mai cu seamă scurtimea frazelor: E șapte, băăi! strigă gros Leo din spatele halei. Bucuros, își întinse brațele și ele trosniră. Închise apoi strungul și desfăcu piesa din universal. Privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623

vreau să te bat! Vrei? — Păi, poț? - Întrebă Mușu sincer. — Hai să vedem! - zice ăla. — Și dacă-ți iau șapca? — Hai să vedem! - insistă tenacele trecător. Așa că s-au Încăierat, dar nu i-au luat decât șapca.) J. Ghințu Anton - infanterist marin „Bă, fraților, io sunt om umblat prin lume și nu găsesc alt chichirez lumii ăsteia decât că poți purta cu tine unde vrei hoitul ăsta de humă. În momentul când trebuie să-l lași sau te obligă cineva că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
murit și nevasta, am dat-o dracului dă plugări și am plecat iar.“ Gelu e singurul care bănuiește că moartea soției e o minciună, prea e spusă În grabă, dar momentul de liniște pe care-l impune cu mare știință infanteristul marin e respectat de toți cei de față. Regula povestirii lui pare să fie totalul dezinteres pentru cei care-l ascultă. Ei nu există, bătrânul pare să povestească direct jarului și flăcărilor din gura cuptorului. Ceva ca o apă Înghețată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
În care erau Înmormântați ai mei aveam și eu câtă aveau și englezii, italienii, grecii și japonezii Îngropați acolo cu orașul Sulina.“ Trebuia să ne dăm seama deja că modul lui de a povesti este cu adevărat cel al unui infanterist. Povestea Înainta pas cu pas, chiar dacă aproape fiecare pas putea Însemna o surprinză, iar noi nu reușeam s-o urmărim decât prin salturi și zig-zag-uri. Era sigur, Însă, că el avea o adevărată știință a provocării acestor salturi. „Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
și că nu se teme de moarte cu condiția ca moartea să-l surprindă În mers și nu stând pe loc. O dovadă că era chiar așa era floarea galbenă pe care omul și-o pusese la bereta lui de infanterist marin, o țintă perfectă pentru orice trăgător. Din când În când ridica ochii spre cer și zicea; „Doamne, doamne, m-am săturat de pește“ și nimeni nu Înțelegea ce vrea să spună cu asta. Avea un fel de surâs fericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
În care adevărul Infanteriei Marine ar fi putut să vi se dezvăluie și vouă, În sfârșit, a fost ziua În care un copil cu ochii spălăciți și cu părul blond-cânepiu s-a apropiat, sub ochii voștri, de mutra Încordată a infanteristului Anton Grințu și i-a vorbit Într-o limbă necunoscută mișcându-și capul de la stânga la dreapta cum fac bulgarii când vor să spună da. Râdea și-și clătina capul. Nimeni nu Înțelegea ce e cu copilul ăla acolo și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
s-ar fi și pregătit să plece cu copilul la spital, la Bălăceanca, dar așa... Copilul ăla a fost plasat Însă În tabăra vecinilor și de acolo e foarte posibil să fi nimerit la tanchiștii sau la geniștii maghiari, la infanteriștii italieni sau la Luftwaffe. Va fi ajuns el În cele din urmă și În buncărul lui Hitler (Wolfschanze, Vizuina lupului), așa cum, peste ani, avea să povestească la un pahar de vodcă În schița Mille pardons, madame! a lui Șukșin? Hei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
voi nu-și mai amintea de copilul nebun de pe malul Donețului. Iată-vă scăpați cu toții vii și nevătămați (ba poate vătămați!), stând aici, la căldură, lângă cazanul În care fierbe boasca de corcodușe și struguri a lui nea Anton, fostul Infanterist. În ce fel ați fi putut voi să determinați ca acele lucruri Îngrozitoare să nu se Întâmple? Sau, mai bine zis, cum ați reușit să le dați curs, să le provocați, altfel decât prin propria voastră ignoranță și tăcere? Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]