2,143 matches
-
Anzieu (op. cit. p. 104) crede că eul-piele îndeplinește o funcție de înscriere a urmelor senzoriale, tactile [...] Eul-piele este pergamentul originar care păstrează precum un palimpsest, ciornele tăiate, răzuite, supraîncârcate cu un scris "originar" preverbal facut de urmele cutanate. (Anzieu evocă mașina infernală din Colonia penitenciară de Kafka, care gravează legea pe pielea condamnatului). 415 "E un lucru delicios să scrii, să nu mai fii tu însuți" (Către Louise Colet, 23-12-1853). Dar este și o asceză, fiindcă viața scriitorului este cea a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ajunge decât prin sacrficiu. Arta, ca și Dumnezeul evreilor se hrănește din holocaust. Hai, sfâșie-te, biciuiește-te, rostogolește-te prin cenușă, înjosește materia, scuipă peste trupul tău, smulge-ți inima! Vei fi singur, picioarele îți vor sângera, un dezgust infernal te va însoți în călătorie, nimic din ce pricinuiește bucuria celorlalți nu o va pricinui pe a ta [...] și te vei rostogoli, pierdut în uragan, cu o luminiță în zare. Dar ea va crește, va crește ca un soare, razelei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
damnat, veșnic devorat de dubii. Ar rezulta de aici că arta, altfel spus meșteșugul, acoperă ceea ce nu poate elanul întemeietor. Arta cuvântului, să recunoaștem, este totodată și o știință a cuvântului, o formă aparte a lucidității. Dacă nu întâlnirea cu "infernalul și divinul" baudelairean stă la originea frondei argheziene, sigur e că acestea au stimulat-o, fără a o canaliza în negație universală și satanism. Contestatar și excentric, cinic până la brutalitate, demonic, amar și patetic, autorul Stârvului discreditase irevocabil vechea concepție
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
II Cu Infernul discutabil (1966), Ioan Alexandru își asuma rolul de comentator al existenței tragice, deși "pe toate drumurile se-mprăștie viața", deși în Ardeal urmează nunțile iar în adâncul fântânilor se vede cerul. O inscripție concisă în deschiderea ciclului "infernal" anunță sfâșieri lăuntrice, divergențe irepresibile: "Eu fac ceea ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui care poate fi uneori o trădare a faptelor". În integralitatea sa, Infernul, astfel conceput, e monologul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cedează pasul retoricii conceptuale, demonstrative; utilizarea lesnicioasă a versului liber favorizează adesea redundanța, totuși poetul cu certe disponibilități e o figură de prim-plan. După Infernul discutabil, o altă apariție relevantă, Vămile pustiei (1969), consolida poziția problematizantului încordat, opunând acum infernalului spectrul transcendenței. Pustia (cu derivatele ei) devenea o contra-temă; un fel de sfidare. Deși prin transcendență se înțelege, de regulă, o ascensio, un urcuș în purități absolute, există o alta transcendență pe orizontală; și pustiul, și întinderile marine inculcă mirajul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
teribilismele, exaltările, umorile schimbătoare, reacții ale unui modern anxios, sfârșesc în absurd și tensiune, în grotesc și umilități. Autorul e un centru de flux și reflux... Distanțarea de lucruri, chiar și de natură, instalarea în enigmă și iluzoriu, imersiunea în infernal și apropierea de mitic, ascensiunea spre astral și prăbușirea în eul ulcerat iată atitudini și dimensiuni contrapunctice. Balans perpetuu! Privindu-se ritmic în oglinzi interioare, narcisistul se melancolizează; revenindu-și, tinde să reziste stărilor alienante, compătimind bunăoară "tristele orgolii" ale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și trezie, are analogii în Dante din Infernul, de unde: Drumuri pline de obstacole; Peregrinarea sufletului; Misterul firii. Un itinerariu; Casa viscerelor pământului; Magna Mater; Minotaurul. Lupta cu destinul și celelalte. Arhitectura riguros geometrică garantează o viziune rotundă; asaltul labirintului (al infernalului) se bazează pe premise sfidătoare în măsură să insufle individului (rătăcitor asemenea lui Dante într-o selva oscura) puterea de a înfrunta. Precum divinul florentin, un Liviu Ioan Stoiciu împărțit între text și metadiscurs, narează, recurge la un limbaj epopeic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Într-unul dintre cele mai vechi mituri ale omenirii, zeul-păstor, Dumuzi, deși se bucura de o poziție înaltă în panteonul sumerian, ca și Proserpina din repertoriul greco-latin, primește vestea că urmează să fie ucis, „în strunga cu oi”, de către duhurile infernale Galla. Eroul, puternic și divin, nu se gîndește să ia măsuri de apărare, nu pune mîna pe ciomag să-i întîmpine pe vrăjmași, ci începe să lăcrimeze și să bocească, cerînd sfat și ajutor de la soră, de la mamă; deci de la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ori telurice nu-i este dat să ajungă fără vătămare. Ei au investitura să năvălească asupra pămîntului și asupra vieții pentru a produce perturbare. Nu și invers. Nici unei divinități precreștine nu-i era permis să pătrundă în lumea subterană și infernală decît cu mari precauții. Exemplele zeițelor Iștar și Inanna, care au coborît în lumea „de Jos”, fiind aspru pedepsite, rămîneau pilduitoare pentru toată lumea sumero-babiloniană. Osiris este ucis prin vicleșug de fratele lui, Seth, zeu asociat cu principiul răului, al violenței
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lumii „de dincolo”. Orice egiptean trecut în moarte, fie faraon, fie om de rînd, se alătura, după episodul sicriului, lui Osiris și chiar purta numele zeului. Nici unul dintre zeii vechilor mitologii ale morții (Dumuzi-Tammuz, Osiris, Attys) nu opune rezistență forțelor infernale; cel mult, sunt anturate de ființe feminine binevoitoare, soră, soție, maică, în momentul conflictului fatal ori după încheierea lui. Un personaj mitic și cultural, păstrat destul de vag în memoria colectivă, este Lazăr. Și el trebuie să moară. Informația de bibliotecă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mari, Enlil, Utu, Enki, în cazul în care situația ar deveni critică. Așa se și întîmplă. Cînd Ereșkigal primește înștiințare că sora ei „mai mică” îi încalcă domeniul, fără nici o înțelegere prealabilă, nici cu acceptul întregului panteon sumerian, ordonă paznicului infernal, Neti, s-o primească, dar s-o deposedeze de „legile divine”, care, oricum, nu aveau nici o putere în Marele de Jos, ci numai în Marele de Sus. De altfel, Inanna nu opune nici o rezistență, așa cum nu se revoltă Dumuzi în fața
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fericiților” treceau drept nemuritori, după modelul zeilor, străbunul evreilor s-a bucurat doar de vîrstă eonică, de longevitate. „Ulterior”, și „patriarhilor” li s-a recunoscut existență matusalemică, în tradiția mentalistă a vechiului mit al nemuririi. În varianta babiloniană a călătoriei infernale, protagoniștii au rămas aceiași, cu deosebirea că Inanna se numește Iștar, devenind, cu timpul, o divinitate predominant erotică, asemenea Afroditei din mitologia greacă. Nimic n-a împiedicat-o, totuși, să-și păstreze atributele agro-păstorești. Iștar se definește înainte de toate ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bărbații plecați de lîngă soațe? Au nu plîng fete smulse din brațul celor dragi? Nu plîng plăpînzii prunci, cosiți mult prea devreme? Străjerule, te du, deschide-i poarta, Primește-o după datina străveche!. Urmează ritualul trecerii prin fața celor șapte porți infernale, pînă ce oaspetele „de sus” ajunge în fața stăpînei întunericului, noroiului și plîngerii. La fiecare poartă, Iștar este deposedată, ca și Inanna, de însemnele divine. Probabil că trecerea timpului, de la o variantă la alta, de la Inanna la Iștar, le-a opacizat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
dominat de spirite astrale, vegetale și zoomorfe. Hator mai este „marea vacă a Cerului”, altfel spus, principiul feminin fundamental, iconografia mitică reținînd-o în chip de bovină, leoaică, șarpe. Ea era principalul aliat al zeului Ră în lupta permanentă cu șarpele infernal Apop. În mitologia egipteană „mai nouă”, Isis era înlocuită ori asemănată cu Hator, în chip de acolită a lui Ră (-Osiris) și purtînd soarele între coarne. De aceea vaca cerească se mai numea și Hator-Tefnut, adică „ochiul zeului”. Din vreme
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tot o experiență tristă a cunoscut Enkidu în călătoria, la fel de periculoasă, spre „țara depărtată”. Împotriva sfaturilor ce i s-au dat, eroul a cutezat să se îmbrace în haine fastuoase și să ia cu sine arme grele, trezind mînia zeilor infernali care iubesc tăcerea și sobrietatea. Se deduce că portul hainelor, al podoabelor și al armelor cunoaște o secretă reglementare ritualică. Nu are șanse de izbîndă cel care nu respectă consemnele. În Caloian și în Miorița, „maica bătrînă” apare în două
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
face risipă peste măsură. Dar zicala pare să-l împace pe Yama cu Telepinus. Pe de altă parte, paralala Yama-Telepinus invocă, cel puțin de la distanță, mitul Proserpinei, fecioara răpită înainte de nuntire, ca și păstorul mioritic (sumerian ori carpatic), de către forțele infernale. Ca și în cazul patronatului sumerian, actul în sine a provocat dezordine la toate nivelele de ființare cosmică. A fost nevoie de înțelegere între puterile aflate în conflict, între „Marele de Sus” (după formularea sumeriană) și între „regatul de jos
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fie încălcate, dintr-o parte ori din alta, ca moartea să alterneze cu viața, anotimpul vegetației și abundenței să fie urmat de austeritate. Dumuzi nu a fost ocrotit de un asemenea tip de înțelegere între zeii tutelari, de aceea duhurile infernale au avut libertatea să năvălească asupră-i. În Epopeea lui Ghilgameș, unde se pun de asemenea în scenă secvențe ale mitologiei morții, întîlnim pasaje înrudite cu fragmentele citate. Mai mult decît atît, unele secvențe, devenite ermetice într-un mit, se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
august 1944, a fost destituit... din Ministerul Afacerilor Externe și arestat... În februarie 1953. La pește cincizeci de ani de la desf...șurarea faptelor și În pofida deschiderii anumitor arhive ale partidelor comuniste, Inc... nu ne explic...m bine aceast... incredibil... și infernal... campanie de acuzații, m...rturisiri și condamn...ri grele ce s-a derulat În șapte state timp de peste cinci ani. Totuși, exist... printre istorici o convingere unanim...: șeful orchestrei, cel care dirijeaz... totul, controleaz... totul și reimpulsioneaz... acțiunea atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
1973 apare cartea Salariu În buc...ți, care compar... situația muncitorilor maghiari cu cea a indigenilor din timpul primelor decenii ale coloniz...rîi și care-i acuz... pe conduc...torii economici și sindicali din partid c... le impun muncitorilor ritmuri infernale de munc..., autorul Miklos Haraszti este arestat și acuzat de incitare la subversiune. Cu toate opreliștile, În rarele ț...ri unde clasa muncitoare se bucur... de sprijinul larg al societ...ții civile (că În Polonia), și printre cele mai solidare
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
imaginea ghetourilor americane transmisă de televiziune a indus un nou comportament bandelor din cartierele mărginașe franceze. Misterioasă și anodină eficacitate: iar un derbedeu prins făcând pe durul în suburbia Kremlin-Bicêtre, după ce strivise un pieton trecând pe roșu într-o cursă infernală, îl întreabă pe magistrat de ce polițiștii din California au dreptul să omoare și el nu. Lucrul acesta apare într-un ziar, la rubrica "fapte diverse". De unde nu se deduce că imaginea este periculoasă prin natură. Ci că alimentează, în fiecare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a hipnotizat mult timp televiziunea. Ba chiar a devenit arma absolută a programatorilor de la canalele generaliste 102. În Italia, televiziunea a ucis cinematografia vie; în Franța, o ajută să trăiască sau să-și supraviețuiască. Ici și colo, formează un cuplu, infernal sau burghez. Rosselini a trecut de la una la alta, cu speranțe; Averty îl readuce la viață pe Méliès*, fără speranță. Dar, indiferent de metisaje și tandemuri, ele nu au aceeași genealogie. Pe când cinematografia se trage din teatru (dar și din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fără ferestre (de câte ori intră în holul hotelului, Adrian clipește pentru a-și obișnui ochii cu lumina "artificială") până dincolo de rotonda cu oglinzi. În Infernul dantesc, divinul poet explică motivul pentru care roșu-aprins sunt "ziduri(le) deslușite, ca de moschee": "Flăcări infernale/ le-ncing aici, în fund de iad pe veci: /de-aceea-aprinse-apar privirii tale". Dintre numele de locuri din această mito-geografie bucureșteană, două rețin atenția. Unul este Floarea-soarelui, unde apare Orfeul feminin pentru prima dată prin 1920-22, și spune tuturor că "n-
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
IV, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 138. 753 Eugen Simion, op. cit., p. 279. 754 Mircea Eliade, Jurnal, II, Editura Humanitas, București, 1993, p. 239; este interesant cum Eliade păstrează amănuntul din Jurnal, referitor la câinele care latră, imagine infernală a Cățelului Pământului prevestitor al morții în mitologia românească. (Ion Ghinoiu, op. cit., p. 110; Tudor Pamfile, Mitologie românească, Editura Allfa, București, 1997, pp. 338-339). 755 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. IV, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, p. 125. 756
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
atunci, când o purtam sprinten pe Mama lui spre Betleem, într-o seară de Crăciun. «Ea apăsa puțin, atentă doar la viitorul pe care îl purta înăuntru». Trag înainte cu bucurie. Când vreau să-i cânt laudele fac un tărăboi infernal, plin de dezacorduri. Atunci, El râde din toată inima, cu un râs care transformă că-rările în ring de dans, copitele mele în sandale înaripate. În acele zile, vă asigur, ne croim drum! Trag înainte, trag înainte ca un măgar care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mult pe cereale). Aproape toate secolele trecute au cunoscut valuri de foamete care au diminuat, chiar decimat populația. Numărul mare al morților reducea și posibilitățile de a lucra pământul, de a obține recolte mai bune, perpetuîndu-se astfel un ciclu vicios infernal pentru societate... În societățile industriale, bolile infecțioase se răresc, iar apoi sunt ținute sub control (mai ales după ce apar antibioticele). Se înmulțesc în schimb bolile cronice degenerative netransmisibile (bolile cardiovasculare, diabetul etc.). Spre deosebire de epidemii (când domnea spaima contagiunii), aceste boli
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]