5,771 matches
-
nu trebuia să ezite nici o secundă. Sorbi și ultima picătură de cafea. Era prudent să se desprindă de bar și de gară, fără a lăsa vreo urmă a trecerii sale prin această zonă suspendată între un oraș obscur și un infinit plin de posibilități. Fusese oricum destul de periculoasă și această întârziere. Intră în primul taxi parcat chiar în fața gării și îi ceru taximetristului să îl ducă la un hotel mai ieftin, bănuind exact care va fi alegerea acestuia. Îi convenea să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
alt manuscris. „Ce ar fi dacă...........“ Altul. „Ce ar fi dacă..........“ Vera rămase în picioare cu manuscrisele în brațe. Biblioteca era încărcată numai de manuscrise; și toate începeau la fel, erau la fel. Aceeași poveste imaginată, scrisă și citită la infinit. Parcă ar fi fost un soi de răzbunare din partea lui, pentru faptul că-l părăsise pentru un oarecare X. Se simțea închisă în propria-i poveste, condamnată la aceleași sentimente, gesturi, replici; cu alte cuvinte la aceeași viață ce urma
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
infiltrează conceptul unității omenirii cu ardoarea sentimentului religios. Imaginea Împărăției cerești ca reprezentare a binelui suprem a reușit să se impună definitiv lumii creștine. Formula aceasta trimite la o realitate aflată dincolo de orice posibilă reprezentare concretă: Dumnezeu - ca veșnicul și infinitul bine, În care toate valorile umane sunt conținute pentru totdeauna. Viața „desăvârșită” ar fi, din acest unghi de vedere, formula pentru o viață În sensul binelui suprem! Acestei definiții i se opune aceea dată de hedonism. Dacă În concepția platonico-aristotelică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
-ne la textul articolului mai sus amintit, că principiile generale sunt invocate aici În mod precis pentru cazurile care nu pot fi rezolvate pe calea analogiei. În realitate, e cu totul greșit a presupune că analogia poate fi extinsă la infinit, iar generalizarea normelor existente ar fi suficientă să ofere un criteriu pentru oricare caz. Adevărul este, În schimb, că izvorul nesecat al dreptului e constituit de natura lucrurilor, așa cum poate fi apreciată de rațiune. Tocmai la acest izvor, pe care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
important este faptul că gânditorul italian dezbate Înțelesul formulei Principii Generale de Drept. Cu adevărat, recunoaște Giorgio Del Vecchio, principiile sunt invocate exact pentru cazurile care nu se pot rezolva pe calea analogiei. Desigur, analogia nu poate fi extinsă la infinit, și nici generalizarea normelor existente nu este suficientă pentru a oferi un criteriu pentru orice caz. Filosoful observă cu profunzime: Adevărul este, În schimb, că izvorul nesecat al Dreptului e constituit de natura lucrurilor, așa cum poate fi apreciată de Rațiune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a le acorda încredere, stimă și afecțiune, toate adunate sub umbrela unei prietenii nedisimulate. Pentru Olga însă, nu colegii de serviciu se aflau pe mările ei tulburate de furtuni, ci Ina. Starea de bine, aparentă, nu putea dura la infinit. Olga ajunsese în stadiul când nu mai era capabilă să-și ascundă ochii, deși se străduia să mascheze un suflet îngropat într-o vinovăție greu de ispășit. Frica de a nu se trăda o urmărea pretutindeni. De la un timp, îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prin centrul țării. Amândoi - pe primul loc, la faza finală, desfășurată în frumoasa Italie. Vestea sosită de acolo, în nu mai puțin frumoasa Românie, a făcut lumea să tresară.Să tresară și să încetinească, o fracțiune de timp, mersul, către infinitul timpului mare, natural. Vă dați dumneavoastră seama, iubiți cititori, ce a însemnat, acest fapt, pentru români? Înțelegeți ce a putut să simtă fiecare român la aflarea acestei aurifice vești? Pricepeți câtă emoție, cât respect și ce înalt grad de mândrie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Cel puțin, astfel li s-a părut lor. Cine i-ar fi privit, de pe margini, ar fi rămas cel puțin uimit. Avea și de ce. Păreau răsăriți, în câmpul vizual al lumii, din acea apă, necuprinsă, care, pentru unele persoane, este infinitul. Infinitul din care izvorăște, și finitul de care se despart, fără voia lor, de către sfânta și mult iubita viață. Era o intersecție. Fiecare venea din dreapta celuilalt. Magnetul dragostei a pus, imediat, stăpânire, pe ambii. și au sărit, în brațe, de parcă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
puțin, astfel li s-a părut lor. Cine i-ar fi privit, de pe margini, ar fi rămas cel puțin uimit. Avea și de ce. Păreau răsăriți, în câmpul vizual al lumii, din acea apă, necuprinsă, care, pentru unele persoane, este infinitul. Infinitul din care izvorăște, și finitul de care se despart, fără voia lor, de către sfânta și mult iubita viață. Era o intersecție. Fiecare venea din dreapta celuilalt. Magnetul dragostei a pus, imediat, stăpânire, pe ambii. și au sărit, în brațe, de parcă ar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ar țipa. Ele nu zboară “pentru a nu se angaja în moarte”. Nu zboară pentru a se goli de „amenințare“. Sunt suspendate nu între cer și pământ, ci între ceea ce a fost și ceea ce va fi, “pentru a prelungi la infinit ceea ce este”. Cam așa spunea cineva. Cine anume o spunea și unde, în ce text, nu-mi aduc aminte. Apoi greață - termită în sucul propriu. Dureri de cap. Prima vacanță de primăvară redusă la o săptămână. Ninge peste florile acestei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în mod inconștient în aceasă iluzie. Această iluzie ucigătoare nu este decât rezultatul gândirii noastre distorsionate și iraționale, datorată lipsei de cunoaștere. Nu putem ști totul în viață și mi se pare normal, pentru că nu există un tot ci un infinit de toturi. Această iluzie este doar realitatea noastră personalizată și semnată de noi. Aceasta este iluzia cea mai mare, să credem că realitatea noastră este și a celorlați. Nu ... ! Fiecare are realitatea lui, personalizată și semnată, această iluzie a realității
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
au admis membrii Comisiei de Cultură, calul lui Leonardo avea măreția descompunerii, pe lângă care zâmbetul veșnic al Giocondei este un rictus prăpădit, mai ales că-l poți regăsi pe figura oricărei gospodine din lume pusă În fața unei alte forme de infinit, serialul Tânăr și neliniștit. Judecătorii au fost Îngăduitori, acceptând să neglijeze nepotrivirea din acte, cu condiția Însă ca Da Vinci să picteze fiecare placă de faianță din sala de baie a personalului DHRA și să sculpteze tronurile. Ajuns În Purgatoriu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mizantrop, mă transformasem Într-un curios, Însă oare nu aceeași dorință de-a ști Împinge miniaturala cameră video prin ungherele trupului și azvârle naveta spațială În cosmos? Ce este, În fond, vă Întreb, microscopul decât un telescop inversat, dedicat nu infinitului, ci infinitezimalului? Oare nu primește și microbiologul, după ce ani de zile a urmărit cocârjat reality-show-ul oferit de un grup de răufăcători mititei, dreptul de a-și boteza subiecții, asemenea astronomului care, cu capul dat pe spate, descoperă galaxii sau stele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe acoperiș În timpul furtunii. De unde să Începi? Încotro s-o apuci? Pentru Ulise a fost simplu: știa, În ciuda tuturor vocilor de sirenă ce-i răsunau În cap, care era femeia de la capătul drumului. Cum se face Însă primul pas spre infinit? Cum Începi luarea În posesie a paradisului? Altfel spus, dacă ai avea tot ce-ți dorești, cum ai mai ști ce-ți dorești? Aici am avut noroc. Educația protestantă primită, cu accentul ei pus pe etică și pe valorile familiale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dumneavoastră se pare că n-ați avut probleme cu obiectivul camerei de filmat. Asta așa e, recunoaște, în meseria noastră asta este esențial, și ca să nu-mi întrerup șirul cuceririlor personale, vreau să-ți spun ce a urmat: Lecție în infinit, Dacii, apoi Mihăiță. Ți se pare puțin lucru? Nu, ba din contră, spune Santinelă cu sinceritate. Asta îmi place la tine, că n-ai nimic de ascuns, zice Regizorașul. Păi ar fi culmea, sînt de gardă, toate problemele personale pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aveai prieteni foarte puțini, o să spui că ai mizat totul pe o singură carte și că indiferent cît de tare s-ar fi împuțit jocul ai fi fost pregătit să-i faci față, sperînd mereu că Geniul o să scoată la infinit de cîte ori va fi nevoie asul din mînecă, dar nu s-a mai întîmplat așa, de data asta chiar el era cel luat în colimator. Și iată că pentru prima dată cînd trebuia să faci o ghidușie pe cont
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să afle Milițică de la cine a plecat totul, să știi că ăla ești. Din partea asta eu dorm liniștit, spuse Poștășică, n-are decît să mă pupe-n fund, trebuia să și dea seama singur că n-o să-i meargă la infinit cu nevastă-sa. Nu mai ține să faci pe eroul pe două fronturi deodată. Să fii și familist, și om de afaceri în același timp. Să o dai și pe goarnă, să ai și pretenții c-o să ajungi în rai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
seama că bilețelul e nesemnat, chinuindu-se să se prefacă cît mai bine, să pară cît mai naturală. Ei, și ce dacă e anonimă? Tot o să-i dau eu de capăt, nerușinatule, să nu crezi că o să poți sta la infinit în adăpostul minciunilor, o să-ți vin eu de hac pînă la urmă, nu se poate abține să nu răbufnească. Eu zic s-o lași baltă, îi recomandă Roja cu un zîmbet în colțul gurii, dînd din nou să iasă, unde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-o zi frumoasă, Îmi promisesem, voi dedica o odă bicicletei - o celebrare a anvelopelor zumzăitoare de cauciuc și a zornăitului lin al claxonului. În drum spre oraș, am Întâlnit doar câteva mașini și niște autobuze aproape goale. În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
învăluit în noapte, suntem tot mai aproape de stele. Mona zicea odată că stelele sunt lucrul cel mai bun din viață. Pe de altă parte, acolo unde se duc oamenii după moarte nu se mai văd stelele. Să ne gândim la infinitul spațiului cosmic, la frigul și liniștea de neînchipuit. Paradisul în care tăcerea este o răsplată suficientă. Îi spun lui Helen că trebuie să mă întorc acasă ca să rezolv ceva. Și asta repede, înainte ca situația să se deterioreze. Manechinele moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am dat deodată cu ochii, lângă gardul cimitirului, de o cruce simplă și neagră, de fier. Am încremenit: pentru prima dată simțeam adevărul și tăria acestui semn, frumusețea lui răscolitoare, de colțar al Universului... Intersecția axelor, spațială și temporală, țintind infinitul. Părea vie și primitoare, gata să mă îngăduie în brațele ei deschise... Abia acum cimitirul de la Săpânța căpăta un rost în lumea lui Dumnezeu. Religia morțiitc "Religia mor]ii" O întrebam deunăzi pe Maia Morgenstern dacă mai are rost exhibarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Doamne și transformi în noroi/ sufletul meu de câmp arabil// Numărătoarea începe cu doi/ Unul nu este și nici nu există/ Pământ amestecat cu apă, noroi/ se numește vorba cea tristă/ Numărătoarea începe cu doi,/ dar și sfârșitul... Plouă peste infinit. Murdar de noroi/ sau născător de noroi e infinitul. (Numărătoareă Ce să mai zic, stimați cititori? Să nu credeți că vreau să spun că nu se poate scrie poezie despre unu și infinit. O, cum se poate! zic stănescian: „Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
arabil// Numărătoarea începe cu doi/ Unul nu este și nici nu există/ Pământ amestecat cu apă, noroi/ se numește vorba cea tristă/ Numărătoarea începe cu doi,/ dar și sfârșitul... Plouă peste infinit. Murdar de noroi/ sau născător de noroi e infinitul. (Numărătoareă Ce să mai zic, stimați cititori? Să nu credeți că vreau să spun că nu se poate scrie poezie despre unu și infinit. O, cum se poate! zic stănescian: „Mâinile-i de evreu, mâini translucide, Taie-n penumbră șlefuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
într-un ghetou, sunt o părere Pentru senina, calma lui tăcere Care-și visează clarul labirint Nu-l tulbură nici gloria, oglindă Visată de oglinzi, și suferindă, Nici fetele iubind sfios, nici ele. Abandonând metafora și mitul, Taie cristalul, unul: infinitul Hartă a Celui rispit în stele”. (Spinoza, de Jorge Luis Borges, în traducerea lui Anatol Baconskyă Cât privește timpul... N.S. freacă până la urzeală secunda, ora, anotimpurile, timpul ( Această oră o desfășuram ca pe un șal/ înnodat la gâtul altor anotimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ale vreunul pakistanez tuberculos. În mod ciudat, actele noastre sexuale aveau loc numai în mașina mea. În dormitorul mare al casei sale luate cu chirie nu reușeam nici măcar să ajung la erecție, iar Helen, devenind polemică și distantă, vorbea la infinit despre aspectele cele mai plictisitoare ale meseriei sale. Odată ajunși în mașină, cu benzile aglomerate de trafic pe care le urmaserăm și noi formând un public invizibil și nepăsător, eram capabili să ne excităm reciproc. De fiecare dată Helen manifesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]