1,564 matches
-
mai bine. Lui Zanger nu-i convenea nici asta. — Pare destul de bolnav. A prins vreo răceală de undeva? — Posibil, zise Gorevici. De fapt, era aproape sigur că maimuța luase răceala de la el, în timpul resuscitării gură la gură. Era o răceală inofensivă pentru Gorevici, dar părea să fie destul de serioasă pentru urangutan, care se încovoia acum în accese de tuse. — Are nevoie de un veterinar. Nu se poate, zise Gorevici. Este un animal protejat, iar noi l-am furat, ai uitat? — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de zile, mătușa Feride trecuse de curând la paranoia. Cu cât Încercau mai mult s-o aducă la realitate, cu atât mai paranoică și mai bănuitoare devenea. — Să-i fie teamă că cineva a otrăvit tortul? Sigur că nu, nebună inofensivă ce ești! Toate capetele din Încăpere s-au Întors spre ușa În cadrul căreia stătea mătușa Zeliha cu o jachetă de catifea reiată aruncată pe umeri, pantofi cu tocuri Înalte și o expresie Întrebătoare pe chip care o făcea să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
persoană străină! Nu se făcea să-i duc ghiozdanul lui Elisabeth. Și de ce, mă rog? Pentru că acest lucru o deranja pe mama ei! Și pe a mea! Și pe tata! Toată lumea asta cu pretenții descoperise cumva simbolismul sexual al acelui inofensiv ghiozdan? Nu eram totuși un satir, doamnă Jourdan, nu făceam altceva decît să duc ghiozdanul fiicei dumneavoastră, nu aveam de gînd să-i smulg În plină stradă primul ei sutien, a cărui prezență o ghiceam pe sub bluza albă. Maryse nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și dezaprobator. Nu se uita deloc la Porfiri. În urma sa, ascunsă de timiditatea proprie, însă atrasă dimpotrivă în salon, era o fată de treisprezece sau patrusprezece ani. Porfiri recunoscu trăsăturile Annei Alexandrovna pe chipul fetei. Tinerețea însă îi făcea frumusețea inofensivă. Fata fugi din spatele Katiei spre mama sa și strigă: ă Mama! ă Nu e nicio porblemă, dragă. Anna Alexandrovna își puse brațul în jurul umerilor fetei acopeiți cu un șal. Se ridică să o sărute pe frunte, apoi o aprobă ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
când eram copil, comuniștii bătrâni, din conducere, inamicii schimbării, erau supranumiți dinozauri, le explică Kitty lui Charlie și lui Desert Rose. Lucrarea asta sugerează o agresiune invizibilă, o armată de ideologi comuniști bătrâni care se chinuie să pară calmi și inofensivi, În timp ce cuceresc lumea pe căi economice, fără bombe, fără arme. Atât Desert Rose, cât și Charlie aruncară o privire etichetei atașate de dinozaurii roșii. — Le-a scăpat complet ideea, zise Charlie, și mie mi-au interpretat greșit lucrările. E atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în aceeași săptămână? — Și, în loc să spui că amândouă au fost varză și că teatrul pentru amatori ar trebui scos în afara legii, alături de condusul în stare de ebrietate și plimbările cu mașina pentru a agăța prostituate, ești nevoite să găsești cuvinte inofensive ca „entuziast“ pentru a descrie jocul actoricesc! Keith Wilson, observă Fran, era deja destul de bine dispus. — Și „animat“, nu uita de „animat“, îl întrerupse Mike, trupa din Woodbury Dene a dat o reprezentație animată a spectacolului Annie Ia-ți Naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
reînvie, după cum reînviase și în Chendi, în Iorga, în Dragomirescu”. Sînt respinse, pe rînd, atitudinea criticii profesioniste („apucăturile ei rămîn pe placul dascălilor cari caută în cărți taina scrisului și a gîndirii pentru a o destăinui, ridicol, de la catedră), ierarhizările („inofensive ca ordinea pusă de bătrînii pensionari în grădinița cu legume”), predicțiile cu ambiții profetice și magisteriale (care „amintesc pasiențele sau bobii” și „nu schimbă nimic în mersul literaturii, în ascunsul proces de creație”). Fie ea impresionistă sau tradițională, critica e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Roll din Integral, a cărui poezie se reduce la o „abracadabrandă asociație de noțiuni contrarii și contradictorii”, făcînd „concurență lexicului desordonat al copiilor și al bolnavilor”. Mostrele poetice ale integraliștilor sînt considerate, ricanant, inferioare „exagerărilor stilistice ale unor umili și inofensivi scriitori” selecționați de Titu Maiorescu (în „Beția de cuvinte”) și de M. Dragomirescu (în „Exema literară”, vol. De la Misticism la Raționalism, București, 1924). Mai interesante sînt observațiile criticului potrivit cărora, departe de a fi semnul unui „nou clasicism”, „Ordinea-sinteză pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alungase cu pietre. Își rezervă clipele care mai rămâneau din zori pentru a lăsa mărturie pe tabla șantierului imaginea exploziei. Începu cu bomba, o mică bombă artizanală, realizată În conformitate cu instrucțiunile dintr-un manual descărcat de pe internet, asamblând bucăți ce păreau inofensive. Bomba era neagră. Localul Îl făcu roșu - ca flăcările, amenințătoarele limbi de foc ce devorau firma. Chiar și câinele fu roșu, urlând la o lună neagră, cu limba scoasă. În cele din urmă se desenă pe el. Un tânăr slăbănog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la Paris și nici la New York. După ultimul rond ies și paznicii, și porțile se Închid În urma lor. Până când vor sosi cei de la Întreținere cu măturile și gălețile lor, linia B a metroului va rămâne tăcută. Stațiile goale, galeriile goale, inofensiva și inerta linie electrică, chioșcurile Închise și ascensoarele pentru handicapați oprite. Dar nu e adevărat că metroul rămâne pustiu. Din când În când, dacă ciulești urechile, Îți dai seama că În subteran se trezește o viață ascunsă. Apa care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din avion, fără să știe de ce, și care se întorcea tot așa de repede acasă, spre surprinderea lui și a șefilor lui. Achile i-a răspuns la început tot pe adresa Vencicăi, apoi a început să scrie chestii care păreau inofensive, pe adresa unui academician bătrân. Bineînțeles, numele lui Zogru n-a mai fost pomenit niciodată. Achile se stabilise în Detroit, într-un cartier de români. Își deschisese acolo o băcănie și mai târziu și-un ziar. În anul 1987, Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
are să vă placă și dumneavoastră... De aceea, chiar dacă nu vă cunosc, vă doresc un „Crăciun fericit!” Drăghia Roxana, clasa a VII-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Trenul din gară Secunda particulă a timpului, aparent inofensivă. Alerg în afara timpului și evadez din minute și cutreier secundele de mâine ținând de mână vara. Stând la fereastră, privesc hainele zilei și evadez îmbrăcând doar gândurile și emoțiile, cuvinte nerostite îmi parfumează trupul, iar zâmbetul îmi îndrumă pașii spre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe care mi-o arată oglinda, simt că în suflet mi se întărește și mai tare hotărârea. N-o să-i dau voie s-o șteargă și să le lase tuturor impresia că e un ursuleț de pluș amuzant, uzat și inofensiv. N-o să-l las să scape. La șase fără zece ne strângem cu toții într-una dintre bucătării și suntem instruiți ce avem de dus. Mini-sandvișuri calde... mini-sandvișuri reci... abia dacă sunt atentă. Doar n-o să fac pe bune pe chelnerița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zeama curg fără oprire. Nu-i blamez, îi înțeleg, și eu am fost așa odată. Pe vremea mea obișnuiam să punem ace în scaunul capitonat al profesorului, dar asta e altă poveste. E bine totuși că se rezumă la glume inofensive. Încă se simte asupra lor influența benefică a autorității, deși odată cu vremea se vor înrăi. E nevoie de încărunțire în post ca să-ți dai seama de răutatea ce colcăie în ei. Cel puțin cu atâta înțelepciune să mă aleg de pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apucă de pânza ce acoperea cadavrul tânărului, smucind-o În lături pentru a-i expune trupul până la brâu. Incizia uriașă a autopsiei, Întinzându-se de la ombilic până la gât, era Închisă cu cusături mari. Necusută și părând cât se poate de inofensivă În comparație cu uriașa incizie a autopsiei era linia mică și orizontală care-l ucisese. Voce ei ieși ca un geamăt scăzut, și repetă numele: „Mike, Mike“, scoțând sunetul ca pe-un vaier prelung, tăios. Rămase lângă cadavru, ciudat de dreaptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fi companion la călătorii cu trenuliar eu profitam cât puteam de asemenea prilejuri avea temeiul să se considere fericit pentru că, delectându-se din plin, nu simțea cum trece timpul, Costică fiind Întruna pus pe glume, pe povestiri și pe ironii inofensive. Într-un sfârșit de septembrie din, pare-mi-se, 2004, când, călătorind cu trenul, ne Întorceam de la Râmnicu Sărat (unde-i evocăm anual pe mucenicii uciși la Închisoarea aceea, tot În noaptea de 21/22 septembrie 1939, din porunca aceluiași
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fi Întemeiat o organizație contrarevoluționară, numită România Tânără, care a constat În organizarea unui program zilnic de slujbe religioase ( În cursul dimineții), de rugăciuni și de recitări de poezii naționalist-creștine (În cursul serii). La asemenea activități, pe care le consideram inofensive și pacifiste, spiritual-creștine, i-am invitat să participe și pe căcăcioșii Alexandru Ivasiuc și Paul Goma (care erau prieteni foarte buni). Amândoi, mi-au dat același răspuns fricos, dar nu În același timp: „Dacă tu, Derdena, macedonean curajos, nu te
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
e un miracol, domnule doctor“, voiam să strig, dar m-am gândit că nu avea nici un rost. S-ar fi uitat la mine cu suspiciune, ba poate chiar, cine știe, ar fi garnisit vechiul diagnostic cu termeni medicali mai puțin inofensivi, care ar fi prelungit la nesfârșit ieșirea mea din spital sau ar fi extins-o poate la același sanatoriu la care se găsea și agresorul meu. Tot ce voiam de fapt era să ies cât mai repede de acolo. Ultimele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cea lucr(torul social sau "str(inul sociolog". Str(inul anonim (ncearc( s( se integreze (n mediu f(r( s( suscite reac(îi: el (nva(( s( danseze (i s( se conformeze normelor locului, discut( cu toat( lumea, pune (ntreb(ri inofensive (i r(spunde celor care (i sînt puse. Trece drept un personaj obi(nuit (un distribuitor de (nghe(at(). Plecînd de la observa(iile sale (i de la diversele documente comune tuturor monografiilor (exemplu: hartă oră(ului Chicago, valorile imobiliare pe cartiere
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
avusese el însuși prilejul de a se apropia mai mult de ea, fiindcă fata lipsea mai toată ziua de acasă, iar când venea, era înconjurată de toți ceilalți. Familiaritatea Otiliei avea o G. Călinescu nuanță protectoare, ca pentru o ființă inofensivă de care nu te temi. Neputând sta cu Otilia, Felix ședea cu lucrurile ei. Îi plăcea parfumul nedefinit pe care-l lăsa ea multă vreme după trecerea ei, dezordinea grațioasă din care reconstituia mișcările ei, semnăturile, lucrurile uitate prin cărți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în stare de orice. Poate să insinueze că a avut impresia că Costache era atins, că bâlbâiala, pe care toată lumea i-o știe, e un fenomen suspect etcetera. Dacă cucoana Aglae ar fi întrebată, ca martoră, ce știe despre bâlbâiala inofensivă a bietului Costache, ce credeți c-ar spune? Cei doi erau nedumeriți. -Ar fi în stare să spună că Costache n-a avut-o înainte și că numai de câtăva vreme i-a venit, că Costache a început să devină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nasturele lui Felix (lucrul se-ntîmplă o dată), fata nu lăsa lucrul, nici nu-și schimba stilul familiar, dar ochii ei erau iluminați, și, pe dată ce sfârșea, alerga la moșier și începea cu el obișnuitele calinerii. Felix rămânea astfel un copil inofensiv, care nu concurează pe oamenii mari. Din această cauză, el se umplu de o gelozie aprinsă și hotărî să lămurească cu orice chip situația. Neîndrăznind să înfrunte oral pe Otilia, se decise să-i scrie. Luă o foaie de hârtie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
curajul de a mărturisi. Începu să ghicească rațiunea Otiliei de a iubi pe Pascalopol. Lipsea un glas blând și vesel la ore fixe, omul care făcea cu voluptate bucuria tinerilor și se supunea capriciilor lor. Purtările lui Pascalopol îi apărură inofensive și se rușină de a-l fi izgonit în chipul acela. Un val de respect pentru Pascalopol îi inundă sufletul. De altfel, nu-i fu greu să observe că Otilia nu era fericită. Veselia îi pierise, nu mai cânta la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și apoi... Eu, unul, vă ajut din toata inima, crede-mă... Aș fi fericit să vă știu fericiți. Pentru asta nu e nevoie să mă goniți (Pascalopol vorbea cu un gest de implorare, care mișcă pe Felix), sunt un om inofensiv. Ce primejdie pot reprezenta eu, om bătrân, față de tinerețea dumitale? Banii, ah, banii! Când o femeie iubește, ia banii de la cel bătrân și-i dă celui tânăr. Domnule Felix, mi-ai întunecat existența, îți spun drept, mi-ai stricat niște
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
familiei, sunt boli insidioase care se încep cu o senzație de bunăstare, cu mină bună, cum e de pildă diabetul. Dar nu trebuie să te sperii. E o boală perfect curabilă azi, și la o vârstă ca a dumitale - aproape inofensivă. Câți ani aveți? - O sută cinci! zise Simion foarte serios, izbucnind apoi într-un râs zgomotos. Doctorul râse și el de ceea ce luă drept o glumă. - Nu este exclus să trăiești o sută de ani! - Dar i-am trăit de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]