745 matches
-
cu reflecțiile dumneavoastră, răspunse Cipriano Algor, dar imediat își mușcă limba, tocmai se hotărâse că nu va mai arunca așchii în focul unei conversații evident încordate, și iată-l din nou lansat într-o provocare, nu doar directă, ci și inoportună. Încercând să evite răspunsul acid de care se temea, se ridică și spuse, Vă cer iertare pentru timpul pe care vi l-am răpit, domnule, vă las desenele să le apreciați, doar dacă nu, Dacă nu, Dacă nu cumva ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
larg în aceată relatare dintr-un punct de vedere de mărturisită simpatie de clasă care, totuși, credem, nu s-a îndepărtat nici o clipă de judecata cea mai riguros obiectivă, nu ne vor face totuși să uităm, chiar riscând o întețire inoportună a amorțitului rug al conflictualelor relații istorice dintre capital și muncă, nu ne vor face totuși să uităm, spuneam, că și numitul Cipriano Algor are o vină în toate astea, ingenuă, inocentă, dar, cum s-a întâmplat de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să se apropie întrebându-l dacă se simte bine, e o grijă pentru care suntem, în mod evident, recunoscători, dar natura umană e atât de stranie încât până și cele mai sincere și mai spontane mișcări ale inimii pot deveni inoportune în anumite circumstanțe. Despre ce-a gândit Cipriano Algor n-are rost să vorbim pentru că la fel a gândit și cu alte ocazii și despre gândurile lui am dat informații mai mult decât suficiente. Ce s-a întâmplat nou aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i spună toate acestea... Dida se rotise lent, în dreptul ferestrei, spre masa festivă. Se rotise în chiar lentoarea acestei fraze: da, lui Mircea i s-ar putea spune. Și zâmbea, incredibil, zâmbea ca o idioată. Parcă fermecată, prostește. Atâtea amintiri inoportune, disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică, ferită de ochii lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
culcau cu străinii în templele zeiței dragostei, practicau prostituția la adăpostul miturilor. Și că templele Afroditei erau niște bordeluri, încît prefer să cred în minciuna că, pentru cei vechi, un trup frumos nu putea fi niciodată indecent. Numai urâțenia era inoportună și trebuia să se ascundă de priviri curioase. N-am făcut până acum nici o referire concretă la viața mea intimă. Și nu voi face. Sunt lucruri prea personale despre care nu țin să vorbesc. Dar pot să spun că știu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
corpolentă: "Nu mergi la nudiști?" "Nu". "Eu mă duc". Și o pornește spre celălalt capăt al plajei. Nu mă pot stăpâni să nu-mi spun, cu oarecare răutate, că pe cât de încîntător e un trup frumos, gol, pe atât de inoportun riscă să devină unul urât, dacă nu e discret. Mă revăd la Atena, în holul unui hotel. E după-amiază. Afară, căldura și lumina albesc zidurile. Aș vrea să ies din oraș, să mă învîrt în jurul Acropolei, dar, așezat într-un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
când secundul anunță: - Ne apropiem de sistemul solar destinație, căpitane. Ar trebui să încetinim viteza pentru a nu avea nici un fel de probleme cu Gardienii de Sistem, îl avertiză el cu vocea celui care știe că intervine într-un moment inoportun. - Ce fel de probleme pot să ne pună? Nu e doar un control de rutină? îl chestionă mirat Angir pe căpitan. Tânărul se întoarse contrariat spre Birmaq dar acesta nu dădu nici un semn că ar fi auzit intervenția secundului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
la islamism, îi întoarse el gluma. - De fapt, n-ar fi de mirare. În zilele noastre, trecerea de la o religie la alta a devenit un fapt obișnuit... Știi, totuși, îmi fac griji. Aș vrea ca vizita mea să nu devină inoportună, poate aveai un program... - Pe o vreme ca asta, când nu e bine nici un câine să-l dai afară!? - Atunci pot spera că îmi vei acorda câteva minute din timpul tău? Poate soția ta nu se va supăra că Îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dificil, adică tocmai acesta. Avocatul acuzării: Cinci minute sună satisfăcător. Putem continua. Propun să începem cu interogarea soților acuzatei, până atunci poate sosește și clienta mea. Judecătorul: Din câte știu, clienta dumitale este pensionară și singură. Putem cunoaște motivul acestei inoportune întârzieri? Avocatul acuzării: Desigur. Clienta mea întârzie pentru că trebuie să ude florile. Judecătorul: Aha, să ude florile! Mă gândeam eu că trebuie să fie un motiv destul de serios... Avocatul acuzării: Pentru clarificare, aș dori să pun o întrebare doamnei acuzatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tribului Makonde urmăreau conferința de la televizorul hanului din proximitatea rezervației. Ele erau singurele neutre și priveau zeul-maimuță cu calm și detașare, continuau să-l onoreze, deși își încetase de multă vreme serviciile protectoare către tribul lor. Deci, nimic rău sau inoportun nu era de așteptat din partea maimuțoiului oțios. Ori de câte ori se aducea vorba de părinții ei, M.M. se mulțumea să ridice un deget în sus arătând spre înaltul cerului. Nu s-a putut afla nimic vizavi de vârsta, obârșia, paternitatea sau pregătirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca într-un fel de autism ce mă stăpânea preț de câteva minute, și în timpul acesta mă luptam acerb cu el să mă eliberez, să-mi dea pace cu insistențele și problemele lui insolubile. Și intervenția lui putea fi adeseori inoportună: sosea fie în timpul examenelor, fie când trebuia să iau startul la întrecerile sportive, sau în lift, când uitam că mai trebuie să și cobor. Și totul se petrecea ca într-un fel de vis inserat intempestiv în realitate, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
între ele despre zodii. Dar tu ce zodie ești? întreabă mama. Păi săgetătoare, ce altceva ar putea să fie! mă ia pe mine gura pe dinainte, fără să mă gândesc. De unde știi? mă scrutează ea, fără să i se pară inoportună intervenția mea. Păi nu știu. Am zis și eu așa din cauza "arcelor". A arcelor? râse ea către mine, ca și cum ar înțelege despre ce e vorba. Cum eu rămân puțin în urmă, ca de obicei, paznicul îmi întinde un creion ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din nou, cu un gest grăbit, pe străjerul care se rezemase de o coloană a claustrului. Acesta Îi adresă o privire plictisită, pufnind ostentativ Înainte să se urnească. Două misiuni În intervalul a numai câteva minute trebuie că erau prea inoportune pentru unul ca dânsul. Dante Îl așteptă impasibil pană când se apropie Îndeajuns, iar apoi Îi administră un dos de palmă violent. — Leneș blestemat, vreau ca ordinele mele să fie executate iute ca gândul. Ba chiar mai grabnic, dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aflate În interiorul vechii centuri de ziduri? Ce Îi putea atrage, dacă nu dorința de a se afla la adăpost de privirile și de onestele curiozități ale cetățenilor? Ce era de ascuns, Într-un Studium? Chiar și numele acelui loc părea inoportun: după Înfrângerile repurtate peste mare și lenta recucerire a Palestinei de către mameluci, numele Ierusalim devenise un simbol sacru și totodată dureros, cu siguranță nepotrivit pentru emblema unei taverne. Urcă treptele scâlciate ale porticului, Îndreptându-se spre poartă. Dinăuntru provenea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Această blocare a gâtului are câteva efecte benefice. Comprimă parțial arterele carotide din gât, împiedicând, astfel, presiunea abdominală mărită să producă o irigare cu sânge excesivă la nivelul creierului, deoarece acest lucru ar putea provoca amețeală, disconfort și o presiune inoportună asupra capilarelor cerebrale din creier. Blocarea de la nivelul gâtului redirecționează sângele excesiv care se îndreaptă spre creier și îl trimite spre membre sau alte părți ale corpului, permițând în continuare realizarea unei circulații cerebrale bogate. Blocarea de la nivelul gâtului întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Observa Însă, spre mirarea sa, că ea avea o cu totul altă expresie a feței. Devenise pașnică, surâzătoare. Ținându-și mâinile În buzunarele jachetei de velur, privea În jur degajată, cum fac doar cei a căror vizită nu e niciodată inoportună. Propuse chiar o nouă aranjare a camerei, În interesul chiriașului, dar și al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința lui - arătă spre cort ridicând tonul pentru a o obliga să Îl asculte - lucrurile H mai complicate... Nu zău! Nu credeți? Intonația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mele. De aceea fără să mă gândesc că vorbele mele o puteau jigni, i-am spus Emiliei: „Du-te. Vine meșterul și nu țin să te găsească aici”. S-a ridicat, cu un aer de câine bătut sau de client inoportun, și a plecat târându-și picioarele. A doua zi a venit iar. De data aceasta meșterul era acasă și, văzându-l, a plecat singură, fără să mai aștepte îndemnul meu, după ce s-a interesat de formă în ce stadiu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să afle Bătrânul cum gândești și să te pui în pericol”. Acum când Bătrânul e mort, te temi de moartea lui, cum te temeai înainte de viața lui. Și zici la fel: cum, tocmai acum când...? În cazul ăsta mereu suntem inoportuni, trăim într-o continuă inoportunitate, toată viața noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat o ultimă ieșire din această discuție. — Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a crezut că-și poate face treaba În patru zile, una dintre ele petrecută acasă. Șeful ei a fost de acord și tocmai aici a fost buba. Dacă Karen reușea acest lucru, i-a zis el, ar crea un „precedent inoportun“. Chestia amuzantă e că, la Începuturi, am presupus că e greu cât timp e bebeluș, că dacă reușesc să-mi croiesc drum prin acele prime săptămâni confuze, totul va reintra În normal. Dar lucrurile se Înrăutățesc: cel puțin la șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e investit cu autoritate; a nu uita, când cineva comandă, în numele cărei dreptăți o face; și a nu uita, când cineva ascultă, virtutea sacră a celui care comandă - ce extraordinară revoluție! Este Puterea dezbărată de orice aviditate ambițioasă, de obstacole inoportune, de revoluții periculoase; este libera autoritate și respectul celui asupra căruia se exercită ea; este legea umană înnobilată de justiție, puterea limitată de legea lui Dumnezeu și drepturile conștiinței; este ordinea asigurată prin ascultarea sufletelor". Iar mai departe: "Dați-ne
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nici unul dintre vocativele obișnuite, nici acesta, nici acela, nici celălalt, poate pentru că dramatismul pătrunzător al primelor cuvinte lansate în eter, Vă vorbesc cu inima deschisă, i-au făcut pe consilierii literari ai șefului statului să considere nerecomandabilă, fiind superfluă și inoportună, introducerea oricăruia dintre refrenele menționate. Într-adevăr, trebuie să recunoaștem că era total nepotrivit să înceapă prin a spune cu afecțiune Stimați Concetățeni sau Dragi Compatrioți, ca unul care se pregătește să anunțe că începând de mâine va scădea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
chestiunea cu justiția, Al cărei portofoliu a fost asumat în ultima vreme de domnul prim-ministru, îndrăzni să observe șeful grupului. Ministrul de interne s-a făcut că n-a înțeles și s-a limitat să-l privească fix pe inoportun, care n-a avut altă soluție decât să-și devieze privirea. Automobilul a intrat deja în oraș, s-a oprit într-o piață ca să schimbe șoferul și, în cele din urmă, după ce a ocolit și răsocolit pentru a dezorienta orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu fericirea. Ideal ar fi să coborâm fericirea din concepte în cotidian. Fericirea este „protejată” de o uriașă centură de disperare. Noțiunea de fericire se limitează în special la mers, nu la popas. Unele întâlniri cu fericirea pot fi impudice, inoportune, ori tardive. Fericirea din Rai nu are valoare. Pentru că este obligatorie. Se acutizează confuzia dintre fericire și plăcere. Nesimțirea rămâne totuși principalul afluent al fericirii. Cămașa fericirii se comercializează la magazinele second-hand. În epoci fericite, oamenii sunt copleșiți de monotonie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
noaptea se apropia, se putea să aibă nevoie de ea și ea va fi acolo, iar la gândul acesta simți tandrețe și chiar gratitudine, nu În cel din urmă rând pentru absența ei fizică: nu lăsase În urmă o prezență inoportună. Reușea să-și amintească acum, fără a-și mai arunca ochii pe hârtie, cifrele pe care nu le putuse potrivi la locul lor. Înmulțise, Împărțise, scăzuse și văzuse coloanele lungi aranjându-se singure pe sticla geamului, peste care trupurile transparente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Camerei din 13 decembrie 1863, când, cu prilejul dezbaterii proiectului de lege al secularizării averilor mănăstirești, s-a ridicat cu dârzenie și hotărâre împotriva acelor deputați (puțini la număr) care, sub un pretext sau altul, interpretau actul guvernului Kogălniceanu ca inoportun: <Domnilor, e o vreme foarte îndelungată de când se găsește această chestiune pe tapet. Nu e un ministru căruia să nu i se fi imputat că nu a dat soluțiune acestei chestii a mănăstirilor. Astăzi - arăta el cu disimulată mândrie - se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]