1,024 matches
-
studiez religia? La această întrebare nu există decât un singur răspuns: spre deosebire de chimia organică, religia e un „opium“... S-o trecem atunci, pe urmele lui Marx, la studiul opiaceelor. Deocamdată, nu mi-e clar de ce studiul religiilor e o „intoxicare“ insidioasă, iar propaganda antireligioasă, nu. De ce s-ar interzice copiilor dreptul la o instrucție completă, dreptul de a fi liberi în cunoștință de cauză și, mai ales, dreptul de a fi bine educați nu prin decret social, nu pe bază de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tristețea. E păcatul numărul cinci. Tristețea e starea care survine neîntârziat după un acces de furie, după o pagubă, după o dorință contrariată. Dar există și tristeți fără motiv, angoase difuze, crize de lehamite. Intră, astfel, în scenă un viciu insidios, greu de definit, o adevărată boală a sufletului, care se numește „acedie“: un amestec de somnolență, de adumbrire și instabilitate lăuntrică, o „oboseală a inimii“ aproape fără leac. Cel lovit de acedie e în pragul morții interioare, pradă ușoară a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Nu în mod direct. Dar o întâlnesc, în cantități enorme, în paginile ziarelor, pe ecranele televizoarelor, pe rețelele de internet. Prin viteza cu care circulă știrile și prin abundența detaliilor lor, cruzimea este, astăzi, o prezență infinit mai acută, mai insidioasă, mai colorată decât putea fi în câte un sat uitat de lume din Evul Mediu. Cu rezultatul că e, prin supralicitare, mai „banală“. Violența ca subiect de tacla, ca „entertainment“, ca „breaking news“ e, poate, mai puțin „dureroasă“, dar, tocmai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prin efortul său inovator, un alt text și un alt autor. Adică să nu pretindă a fi mai deștept, mai talentat, mai profund decât însuși obiectul stră da niilor sale. Tot omul e pândit, astăzi, de cel puțin două maladii insidioase: suntem (mereu) foarte ocupați și vrem să fim (mereu) foarte inteligenți. Rezultatul e, în primul caz, o semnificativă pierdere de libertate, iar în al doilea - o ireversibilă înstrăinare de bucuriile simple. Ambele maladii sunt la antipodul „cara gialismului“. „Fiți sănătoși
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
forțând pe aceia aflați acolo să le ocupe pe celelalte două: lucrători și sclavi. În compensație, de parcă n’ar fi fost loc, câteva plante și-au luat rădăcinile pe spinare, tentând Europa... Una a fost trestia de zahăr. Deși o insidioasă dulce, ea n’a putut ajunge aici: s’a ciocnit de o alta, tot dulce, sfecla, undeva pe țărmul răsăritean al Mediteranei. Și, ca la biliard, trestia a deviat spre Africa de nord, iar sfecla a ricoșat spre Europa unde
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu Învinși; sau cu un armistițiu, adică cu un compromis: „Na-ți ție, dar lasă-mi și mie“... Și, ca să fie sigur că armistițiul va fi respectat, verdele Își ia măsuri de apărare. Uneori dur, Înzestrându-se cu țepi, alteori insidios, lăsând pe „agresor“ să muște o dată spre a avea pentru ce să-și blesteme zilele... uneori nici nu mai apucă s’o mai facă, iar el, „agresorul“ a ajuns să „știe“ asta și să fugă ca dracu’ de tămâie de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Soarelui În energie chimică: amidon, proteină, grăsime, adică În substanța de rezervă pe care o tezaurizează În sine sau În trăistuța cu de-ale gurii cu care-și Înzestrează succesorii: semințele... sau În substanța reducătoare, de la cărbuni și petrol până la insidioasele substanțe alelopatice cu care Împănează solul. Să vedem acum cine e cel ce Împrumută. Evident, acela care n’are. Nici bancă, la care Soarele să depună „bani“, albi sau negri, dar nici măcar un „ban“. Adică e animalul. Trebuie să trăiască
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din bugetul României, și tot simbolic transferat unei armate care avea deja puterea și resursele de a smulge independența. Aș vrea să fie o păcăleală gândul ce-mi dă târcoale, că haraciul nu poate totuși dispare, cel mult devine ceva insidios, cerut de toți aceia care... ne dau sfaturi; și că nu adăugăm nimic movilei căreia aceia Îi rod poalele... deși există cineva care dăruiește dezinteresat, doar să aibă cui: Soarele. Acum mă grăbesc să-i Înapoiez inspiratei gazde jaloanele pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai mare. Aerul pare, până acum, a fi esența vieții, a noastre, a acelora care ne facem atâtea gânduri pe pragul unui mileniu, a acelora din jurul nostru. Și, pentru a o demonstra el, aerul, a avut grijă să se infiltreze insidios oriunde nu ne gândim pe subțirea pojghiță a mărului pe care ne dusem viața. Adică vreo 10 km În jos, până unde coboară fundul oceanului, respectiv 25-30 În sus unde hălăduiesc Însă doar spori și polen, niște potențialități. Căci aerul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biocenoză, asociația de ființe, ci doar planta cultivată, una din multele de până atunci, ferită de celelalte, considerate buruieni, ca și de concurența la consumul ei, vechii parteneri de biocenoză ai omului devenit agricultor. Hm! Alt dezechilibru, poluarea inerentă, deși insidioasă, căci se referă la compoziția biocenozei. Corect? Cu burta plină, omul visează la delicatese: un vânat, prin care provoacă alt dezechilibru. Căci nu mai trăiește În pădure, Îndeplinindu-și și rolul ecologic, ci vine de pe ogorul său, și el furat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bine“ - să decidă. Doar că... Chiar știind totul, dar reeditând vechile greșeli - à propos: cineva spunea că istoria ne Învață că greșelile trecutului trebuie repetate - cu bruma de cunoaștere, dar spectacular trâmbițată, În ale geneticii, producem altă deturnare, și mai insidioasă: Obligând cobaiul geneticii devenite biotehnologie, banala Escherichia coli, banală căci o avem În cantități „industriale“ În intestin, să producă Împotriva firii și rolului ei În biosferă, fie interferon, În care vedem - astăzi - leacul cancerului, neștiind nici dacă ăsta nu-i
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sunt mai cochete... Și Încă ceva: chiar oxigenul e un „E“, anume 948... Ce să mai spun după toate acestea, altceva decât că nu „E“-urile În sine trebuie trimise În boxa acuzării, ci doar acelea care s’au strecurat insidios pe listă, numai pentru a sluji falsificarea a orice ne trebuie: a celor zilnici doi litri de apă, pe care ni-i oferim Însă - cine poate, dovadă că mai expus e bogatul, ca un soi de limită - În amalgamul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spuneți voi, În realitate pionieri ai adevăratei reconstrucții ecologice. Orașul vă e invadat de nedoriți. Și, deși nu vreți nimic În afara voastră, sunteți ambigui: Unii vă plac, motiv pentru care aduceți În casă plante și animale de companie - o cale insidioasă a Naturii de a-și recupera bunul -, iar de alții nu puteți scăpa - cum v’ar sta, “Feți-Frumoși” să vă bateți cu un țânțar? Încercați la noapte... Ambii sunt, până la urmă, acceptați. Dar sunt și unii care vă sar În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Vorbeam totuși de Înmulțirea peste măsură, dar sub iluzia, subliniez iluzia că am evadat efectiv. Dar Natura ne controlează, chiar prin cancer, iar mai nou prin SIDA... Știi că eu le spun „factori limitativi“. Iar unii sunt de-a dreptul insidioși. De ce nu m’ai crede că deturnarea atenției de la semeni spre alții - la modă, că nu degeaba se străfoacă Brigitte Bardot -, neglijarea semenului aflat În nevoie și atenția exagerată acordată unui parazit - câinele vagabond, de ce nu și ciorii ori șobolanului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unelte: Ce faceți voi cu coasa știrbită? O zvârliți În pod, respectiv o dați fierarului spre a o „munci“ izvodind altceva. Dreptate nu va fi niciodată, oricâte reforme ale justiției - o servitute a dreptății, În fond - ar avea loc. Dar, insidios, merge Înainte evoluția. Altfel spus, intrând În piele viitorului meu coleg de iad - ptiu! e tiz cu feciorul „ăluia“ -, accept să trăiesc În nedreptatea de acum, pentru ca urmașii mei să poată cunoaște o altă nedreptate dar Într’un plan superior
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tehnologiei cu motorul cu ardere internă și drum deschis aceluia electric, al tramvaiului ori troleibuzului, prin definiție nepoluante. Bine bine, aș zice eu, numai că orice tehnologie, iar motorul electric tot asta e, poluează. Uneori mai discret, ca să nu spun insidios și cu atât mai rău. Să vedem Însă ce se va Întâmpla În ziua În care doar motoare electrice vor circula prin oraș. Creadă cine-o vrea că tramvaiul n’are țeavă de eșapament. O are, numai că ea nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oastei sale În fața unor năvalitori din răsărit, turcii, În 1389, care zi fatidică de 28 iunie i-a devenit, Întru neuitare, zi națională. Fatidică și pentru că, sub protecția semilunii, locul deznădăjduitei rezistențe, purtate prin excelență În inima țării, a fost insidios infiltrat, secol după secol, de alți străini, de astă dată dinspre apus, Între timp islamizați dovadă a oportunismului -; oportunism care, dublat de o mentalitate de clan prădător, primitivă dar rămasă În actualitate până astăzi, i-a facut, pe lângă rezervorul gărzii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
n-ar fi vorba chiar de domniile lor! Bustul lui Nichita, pe Calea Victoriei, bustul lui Marin din fața Naționalului craiovean (care-i și poartă numele), cu acele semi-surâsuri înghețate în piatră și bronz, validează un pariu câștigat cu posteritatea, strecurându-ți insidios întrebarea "oare chiar le-am fost cândva în preajmă?" Cu Marin, în studenție, am schimbat paltoanele dăruite de Asociația studenților (al lui îi era prea lung, al meu mi-era scurt) și nu mi-a lăsat, în vreun buzunar ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
astfel: Maior vestra profecto est/Quam quae contingit maribus - dixisse - voluptas („Cu siguranță - spuse - plăcerea amoroasă a voastră, a femeilor, cu mult mai mare este decât aceea îngăduită bărbaților!”). Apoi m-a întrebat dacă sunt de acord cu observația cam insidioasă a lui Zeus. I-am mărturisit că împărtășesc părerea lui și atunci ea m-a amenințat că mă va orbi... așa cum a fost orbit și Tiresias de zeiță, fiindcă acesta, chestionat de cei doi care dintre ei avea dreptate, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
este descoperit radiologic întâmplător la un pacient asimptomatic [30]. De obicei, boala este unilaterală (95% dintre cazuri), localizată în toracele drept (60% dintre cazuri), apărând predominant la bărbați în decada 6-8 de viață. Simptomele sunt nespecifice și au un debut insidios, astfel încât de la primele simptome și până la punerea diagnosticului trec adesea 3-6 luni. Uneori, mezoteliomul pleural malign difuz seamănă la debut cu o pneumonie virală [23]. Cele mai frecvente simptome la debut sunt reprezentate de dispnee, prezentă în 53% dintre cazuri
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
precoce, fiind capabilă să se formeze într-un spațiu pleural încă liber și cu tumori pleurale minime. În timp ce tumora crește, spațiul pleural dispare și tumora invadează peretele toracic, determinând durerea toracică continuă, difuză, intratabilă [9]. La debut durerea toracică este insidioasă și cel mai frecvent nonpleuritică (56% dintre cazuri). Se poate reflecta în umăr sau în abdomenul superior [30]. Alte simptome includ: tusea (24% din cazuri), scăderea ponderală (23% din cazuri), astenia fizică (18% din cazuri), febra (30% din cazuri), disfagia
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
primitivă. În condițiile legilor anti avort, extrem de dure, a lipsei de anticoncepționale și chiar de prezervative, orice relație sexuală era de o raționalitate atât de rece că genera frigiditate la ambele genuri. În acest domeniu, religia și ideologia își dăduseră insidios mâna - plăcerea sexualității era un păcat și pentru creștin și pentru socialistul ateu. Finalul sexualității nu putea fi - cel puțin la vârsta noastră - decât dramatic. Așa că, și din acest punct de vedere, genurile erau egalizate prin frică și prin morală
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
o structură ideologică incredibilă și extrem de eficace, cea patriarhală. Am înțeles că nu doar femeile trebuie să se emancipeze, ci și bărbații. Că nu suntem lumi diferite, dar că ne construim de parcă am fi. Că ordinea patriarhală poate fi extrem de insidioasă și că poate crea monștri, însă tinde să reproducă, cum spunea Borges depre oglinzi, aceeași imagine la infinit. Ceea ce începuse ca o simplă curiozitate intelectuală se dovedise a fi buturuga mică ce mi-a schimbat întru-totul înțelegerea societății în care
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
o structură ideologică incredibilă și extrem de eficace, cea patriarhală. Am înțeles că nu doar femeile trebuie să se emancipeze, ci și bărbații. Că nu suntem lumi diferite, dar că ne construim de parcă am fi. Că ordinea patriarhală poate fi extrem de insidioasă și că poate crea monștri, însă tinde să reproducă, cum spunea Borges depre oglinzi, aceeași imagine la infinit. Ceea ce începuse ca o simplă curiozitate intelectuală se dovedise a fi buturuga mică ce mi-a schimbat întrutotul înțelegerea societății în care
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
se ascund în spatele identitarului eu. * Suntem caracterizați de o foame de forme, dorind să încadrăm orice element perceptibil în unul din tiparele cunoscute. În funcție de posibilitatea noastră de a imagina apartenențe, structuri obiect, lumea își capătă contururile. * Iubirea acționează în mod insidios: ne modificăm moduri de a fi sau de a face în funcție de dorințele persoanei iubite, fără a sesiza alunecarea de identitate pe care o suferim. Din fericire poate, iubirea constituie cel mai adesea doar o scurtă punere în paranteză a ego-ului
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]