918 matches
-
nici posibilitatea de întoarcere... Implicit, Ovidiu insistă asupra faptului că greșeala sa (error) nu este gravă: o demonstrează blândețea verdictului imperial. Din blândețea (formală) a pedepsei, Ovidiu, ca un bun avocat, extrage argumentele care susțin cât de nesemnificativă și de insignifiantă i-a fost, în realitate, comportarea, care a dus la relegarea sa. De aceea, după ce a afirmat inexistența (nici măcar în intenție!) vreunei culpe în ochii săi adaugă că și, obiectiv vorbind, această vină nu i-a fost găsită sau a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
e: pentru dramă nu folosesc. Pentru întregirea însă a fizionomiei personajelor principale sunt necesare. Caracterul se cunoaște prin dialog. Dialogul trebuie făcut cu cineva. Persoanele secundare au și ele un rol". 121 Iată un alt element ibsenian al dramei lovinesciene, insignifiant totuși în raport cu ansamblul. 122 Ideea e dezvoltată pe larg de: Michael R. Booth (personajele și pozele teatrale sunt aranjate vizual în "pictures" sau "tableaux", pentru că jocul actorilor trebuie să urmărească o logică vizuală, iar scenele și mișcările lor să se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
foarte dificil să se organizeze dezbateri poltice la nivel european. În arena națională jocul concurenței între partide permite traducerea conflictelor de interese infinit de complexe în mai simple opoziții ideologice. La scara Uniunii, acest rol mediator al partidelor este aproape insignifiant din cauza slabei structurări a partidelor europene 24. Democrația Uniunii Europene trece și prin formularea politicilor publice de către europartide. Făcînd o analiză juridică și normativă, Martin Morlok a sprijinit acest principiu demonstrînd că "dacă vrem să democratizăm politica europeană de o
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
care însă nu-mi plăcea. De ce ar fi fost ea așa de mîndră? Individul de lângă ea nici măcar nu arăta acea supunere față de o fată care îi era superioară, supunere, să zicem, de câine, dar care își iubește stăpânul. Era tern, insignifiant, tăcut fără să ascundă un gând, o intenție și nici măcar nu părea călăuzit de un instinct oarecare: va trăi cu această fată, va întemeia o familie, va fi un sprijin pentru ea și copiii care vor urma... Dimpotrivă, fără să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aprisă, da` așa e cu lucșii, consumă, de-ai dracului ce sunt ei de lucși, atunci nu e păcat? Ce inaugurare mai e asta fără echipă cu nume? Unde vrei să ajungi? Ei, unde... Suntem mici, mă... Și mă doare. Insignifianți. Ia să fi fost Germania În locul nostru, mai refuzau argentinienii lu` ba pe-a Messi? Nu mai refuzau. Ia să fi fost Spania. Refuzau? Nu. Ăia mari joacă mereu cu ăia mari. Ăștia mai mici, urna a patra valorică, acolo
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ochii un trup, fără suflet... că tărtăcuță nu găseai în nici un caz la mine. Mimi era mulțumită de cum mă prezentam; corespundeam pretențiilor unei femei cu cap... o ființă neobservabilă, nesemnificativă și de cum m-am comportat de la început, plin de ifose, insignifiant, ignifug, insipid, inodor, incolor și tot restul... adică imperceptibil, insesizabil, într-un cuvânt, de nebăgat în seamă însă plin de fasoane și pretenții. Când Edy s-a dus afară, nu știu ce căuta, aer probabil, ne-am apropiat căpățânile toți trei si
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cărți necitite și despre autori neiubiți. Aventurieri și seniori ai războiului au încercat în repetate rânduri să ia puterea și să-și impună vasalii. S-au făcut și desfăcut alianțe. S-au purtat războaie, cu cât mai locale și mai insignifiante, cu atât mai sângeroase. S-au purtat și se poartă polemici învăluite în praf și în fum, cam ca acea dispută pentru o palmă de pământ din "Hamlet": Eliade, Eliade, Eliade. Cioran, Cioran, Cioran. Până la saturație, de parcă doar acestea ar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cumsecade, amicul meu Cliff. Prieteni umili În posturi Înalte, ce ne-am face fără ei, hă, Bladesey băiete? — Foarte adevărat Bruce, Încearcă Bladesey să facă pe Înțeleptul, dar sună insipid. Mă uit afară pe geamul din spatele siluetei ăsteia obosite și insignifiante și fără Îndoială că a Început să ningă. Mă scuz și plec. E sâmbătă, dar Hearts sunt plecați astăzi, așa că aleg să mă duc la sediu și să mai fac câteva ore suplimentare. O dată și jumătate. N-ai cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
crede intelectual. Prima lui fantezie a fost că e manager, după ce l-au trimis la cursul ăla la MBA. Și cu asta a fost destul de nasol. A doua, că e scenarist, e de-a dreptul o prostie. Însă astea par insignifiante pe lângă cea mai imensă și mai păguboasă dintre iluziile lui despre sine și anume că e polițai. Simt nevoia să-i râd În nas. În schimb, Îi Îndrug bazaconii. — Având În vedere că eu sunt ofițerul care răspunde de caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu-i așa? Noi Înțelegem ce zice Toal. Nu catadicsim să-i răspundem. Mi-au luat acum slujba după care tânjeam, cea care era de drept a noastră, dar sentimentul că am suferit o pierdere e, Într-un mod ciudat, insignifiant. Toal se uită-n jurul lui prin casă cu dezgust. E mizerie: cutii de aluminiu cu mâncare la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, până la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
postura unui mincinos, desenul arătînd că ar gîndi: " Dacă nu spun nimic, mama nu va afla niciodată că eu am spart-o!" (Berry 1988). Deși sîntem tentați să considerăm tăcerea care induce în eroare ca fiind o minciună măruntă sau insignifiantă, ea diferă de minciuna propriu-zisă prin faptul că, în timp ce aceasta din urmă este destinată să strecoare în mintea celui păcălit o convingere falsă, e mult mai greu de verificat sau controlat modul exact în care va fi interpretată o tăcere
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la el sterilitate afectivă. Pentru haiku Însă, austeritatea textului presupune „subtexte revelatoare pentru gingășii compensate prin aridități de expresie”. Cuvintele sînt discrete și, fără să valorifice textual realitatea, rămîn dovada unei conștiințe care evocă universul prezent Într-un fapt aparent insignifiant. Dacă „Defoe pare să urmărească În mod sistematic coborîrea excepționalului la nivelul normalității și dovedește, pînă la urmă, că excepționalul se constituie din acumularea unor gesturi obișnuite”, autorul de haiku, fără so spună explicit, atrage atenția asupra unor fapte care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de pe o creangă, și ea oarecare, pentru că, evident, ceea ce Îți atrăgea atenția nu era locul de unde pornea mica avalanșă, ci neașteptata ei izbucnire silențioasă și scînteietoare. Un eveniment simbolic parcă pentru tot ce e trecător fără ca asta să-l facă insignifiant pulverizarea, scurtă, explozivă și totuși discreta dispariție a unei arătări (pentru că n-ai cum să-i spui pe nume) Întru gloria prafului și a pulberii. Pentru a nota ceea ce se petrecea m-am fixat (și pentru scurtimea sintagmei) pe un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tupeu al marfarului ține parcă să tot afirme vechea lozinca a omului care, cu fiecare trecere pe pod, Învinge Încă o dată natura. Cursul rîului, prin modul tăcut În care-și spovedește taina, pare În schimb o culme a discreției. Evenimentul insignifiant că primele frunze uscate, semn al caniculei și al intrării verii-n declin, intră-n vertij Într-o mică bulboană din rîu este acoperit și aproape anulat de hărmălaia-n care trenul de marfă Își face numărul. Și totuși, el
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
revolta: Trăiască insulta, Permis și nepermis, Totul este permis, Balotă arată că, din punct de vedere strategic, "pamfletul e regizat stilistic de un mit al violenței", iar din unghiul exigent al artisticității, polemica în sine, ca strict spațiu discursiv, e insignifiantă; unicul său rol e de a întreține, într-un plan secundar-auxiliar, "sentimentul vindictei sau al reparației morale"105. În ceea ce privește magia actului artistic, imanentă unui spirit posedat de energiile Cuvântului, ea este concretizată în scenarii ritualice purificatoare. Balotă se va lăsa
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a-i evidenția dimensiunea comică. Aici, ilaritatea dublează violența, mai întâi, prin denominarea descalificantă, o reducție a victimei la biologicul degradant. Numai titlul este purtător al unei triple semnificații devalorizante (demasculinizarea, vidul și senilitatea), care transformă victima într-un adversar insignifiant, într-un învins, încă dinaintea luptei. Apoi, acumularea de performative ale agresiunii fizice extreme (să mă răpăd, îl mușc, îl scuip, să-l sfâșii etc.) sau de calificative injurioase ("porcii", "gheșeftarii", "pungașii", "fleoarțele financiare", "șantajiștii", "teroriștii", "bestiile" ), deformarea onomastică ("Chichifor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dumneata s-a rostit acum vreo cincizeci de ani o splendidă chelie, precocitate evidentă a unor însușiri ascunse dedesubt"261. Aici, aluzia mitologică mizează pe inexprimatul unei comparații strivitoare. Pe cât de înalt și natural este sacrul, pe atât de ridicol, insignifiant și rigid este personajul cu pretenții. Fragmentul citat face parte dintr-un text savuros, conceput ca o epistolă-pastișă și bazat, în cea mai mare parte, pe forța de sugestie a aluziei: de la titlul-temă, până la finalul, în manieră fals-onirică, totul este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
curbură infinită; este o gaură în țesătura spațiului și timpului. În anumite împrejurări, gaura respectivă poate fi alungită. De exemplu, dacă o gaură neagră se rotește sau este ionizată, matematicienii au calculat că singularitatea nu mai este punctiformă - o gaură insignifiantă în spațiu-timp -, ci inelară. Iar fizicienii au presupus că două astfel de singularități alungite pot forma un tunel: o gaură de vierme (Figura 53). O persoană care traversează o gaură de vierme va ieși în alt punct din spațiu - și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mare personalitate din istoria unei științe în care trebuie să figureze la loc de cinste. Explicațiile cele mai la îndemână pentru această neglijare sunt următoarele: 1) autorii pur și simplu nu au auzit de el; 2) au considerat contribuția sa insignifiantă pentru istoria psihologie și 3) l-au "uitat" din interes personal. Tot în anul 1958 apare în România o lucrare de proporții despre psihologia experimentală, sub coordonarea profesorului clujean Alexandru Roșca, în care mai marii psihologiei românești din acea perioadă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
fenomenul audiției colorate decât manifestările faptelor inconștiente "acționate prin legi matematice foarte simple, ecoul matematicilor exterioare ale cosmosului" (Flournoy, 1893, pp. 249-250). Explicația acestui fapt o găsește profesorul elvețian în faptul că Itelson a găsit în jurul lui "specimene anodine și insignifiante de sinopsie", pe când Gruber a avut privilegiul examinării unui caz unic în istoria științei, cu referire expresă la Neculai Beldiceanu 6. Flournoy declară că se situează la mijlocul celor două extreme, sperând în șansa de a întâlni într-o zi un
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
peste 90-95% din substanțele ce intră pe cale digestivă în organism. Acest procent ridicat se datorește suprafeței mari a mucoasei intestinului subțire și vascularizației sanguine și limfatice bogate la acest nivel. Absorbția bucală și cea gastrică, deși prezente, asigură un procent insignifiant în aportul general digestiv. Absorbția în intestinul gros este limitată la apă, glucoză, săruri, ioni (Na+, Cl-), unii acizi aminați, săruri biliare, vitamine, baze azotate. Proprietatea absorbantă a intestinului gros este utilizată în terapeutică în cazul administrării de medicamente pe cale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de comedian valah", Caragiale a fost înzestrat cu "simțul comicului", cu aptitudinea de a imprima unui gest aleatoriu, unui incident oarecare, unei fizionomii sau intenționalități artistice semnificație comică, printr-o "răsturnare axiologică", în direcția minimalizării, ori a supralicitării valorice a insignifiantului. Asociat cu reiterarea ridicolului, instinctul comic exprimă distanțare, răceală afectivă, atitudine critică, spirit justițiar. Râsul lui Caragiale este corectiv, exprimat diferențiat în funcție de dimensiunile intrinsec specifice, cu bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile formulate de Șerban
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
luat în râs, într-o formă apropiată de grotesc. Societatea modernă suferă de ,,moartea tragediei"28, de păcatul deriziunii, de dezagregare sub impulsul unor forțe necontrolabile care reduc omul la statutul de instrument, de număr într-o serie, de obiect insignifiant, situat la periferia unei lumi absurde. În eseul Probleme de teatru, Fr.Dürrenmatt observa această depreciere a umanului și această pervertire a tragicului în comic:,,Tragedia implică eroarea, aprecierea justă, necesitatea, responsabilitatea. Dar într-o lume haotică, nu mai există
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oricărei ridiculizări este determinarea unei răsturnări axiologice, a unei deplasări pe verticala valorilor într-un dublu sens: atât în direcția minimalizării, a bagatelizării celor consfințite prin acord colectiv, cât și în direcția opusă, a supradeterminării, a acordării unei importanțe dispropoționate insignifiantului, banalului, nonvalorii. Acest dublu demers presupune ireverență, insubordonare, nonconformism, sfidare, elemente care fac explicabilă reacția anticomică ieșită firesc în cadrul structurilor sociale bazate pe dogmatism, pe îngrădire a libertății spiritului, pe supunerea oarbă în fața unor norme tiranice. Titanismul creatorului de comic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile de veselie zgomotoasă în formele reținute ale surâsului, ale zâmbetului înțelegător
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]