1,340 matches
-
asta mai târziu. Deocamdată mi-e lene. Sânt ușor obosit. N-am dormit bine azi noapte. Nenumărați admiratori au năvălit aici (nici nu știu la ce hotel mă aflu) și s-au rugat să le dau autografe. Erau atât de insistenți încît n-am rezistat. Am obosit zâmbind și semnând. A fost încă una din împrejurările în care mi-am blestemat celebritatea, cu întregul ei cortegiu de riscuri. Nu poți să fii deloc liniștit. Vrei să ațipești și te simți pândit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mei de baștină. Aveau și motive: își aduseseră aminte abia acum că la Priponești aveam părinții bătrâni și bolnavi ce reclamau imperios sprijin de la mine, feciorul nerecunoscător și că, musai, să-mi fac bagajele! Presiunile la început abia voalate, deveniseră insistente în ultima perioadă de timp și asta datorită unei audiențe insistent cerută de mine la Vicepreședintele Sfatului popular al Regiunii Bârlad, din motive de ordin didactic. La Școala Pedagogică aveam ca elev un copil răsfățat, leneș, foarte încrezător în puterea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
zăbavă, după ce plecam de la școală, în grupuri mici, ne mai și jucam prin fața prăvăliei din centrul satului, folosind nostima sintagmă de „Iesi afară, parsivule!”, făcând o larmă așa de mare, încât i-am atras atenția domnului Tachi care, auzind repetarea insistentă ce mi făcuse, a priceput că noi, dracii de copii, ne luasem nasul la purtare și îi aduceam astfel o insultă, chiar în fața prăvăliei al cărei proprietar era, a început să ne amenințe și să ne adreseze aceeași formulă la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai adânc în capul chel plictiseală, confuzie și referințe sexuale, bietul nenorocit va fi adus la un pas de isterie și fără îndoială, își va etala membrul amărât, clătinându-l de disperare ca pe un ciomag, ca să scape de bâzâitul insistent care nu se mai termină. În locul tău aș anula imediat conferința. Sunt sigur că direcția sălii va fi încântată să constate că te-ai retras, mai ales dacă au avut ocazia să vadă afișul insipid care acum nu mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întâmplase și cu alte relatări despre animale, care nu se dovediseră adevărate: acea ciocănitoare din Arkansas pe care nimeni nu o mai putea găsi acum, maimuța de doi metri din Congo, pe care nimeni nu o putea localiza, în ciuda povestirilor insistente ale băștinașilor, sau liliacul uriaș, cu aripi de patru metri, despre care se spunea că fusese văzut în Noua Guinee. Din punctul de vedere al lui Gorevici, scăderea interesului era ideală. Pentru că atunci când maimuța avea să fie redescoperită, în fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sunt consacrate științei. Altele ridică aspecte filozofice sau legislative. Krimsky, Sheldon. Science in the Primate Interest: Has the Lure of Profits Corrupted Biomedical Research? Lanham, Md.: Rowman and Littlefield, 2003. Krimsky a fost unul dintre primii și dintre cei mai insistenți critici ai comercializării biologiei. O carte profundă și importantă, care subliniază caracterul complex al tendinței de comerț academic. Larson, Edward J. Summer for the Gods: The Scopes Trial and America’s Continuing Debate over Science and Religion. Cambridge, Mass.: Harvard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
într-unul din aceste magazine și să nu mai iasă veci. În schimb intră în clădirea de birouri, înaltă de trei etaje, situată peste drum de biserica luterană, la intersecția dintre Nevski Prospect și Strada Bolshaia Koniushennaia. Refuză insitența oferta insistentă a portarului de a-l conduce la birourile editurii Athena Athene. Nu așteptă ca ciocănitul său rapid să primească vreun răspuns și intră direct făcându-i semn lui Salitov să-l aștepte afară. Osip Maximovici, așezat la biroul său, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
esențială, involuntar subiacentă cuvintelor rostite de Marçal, continua să fie îngrijorarea privind viitorul olăriei, munca și oamenii care-o făceau și care, mai bine sau mai prost, din ea trăiseră până atunci. Cele șase păpuși erau ca șase ironice și insistente semne de întrebare, fiecare vrând să afle de la Cipriano Algor dacă era atât de încrezător încât să-și închipuie că dispune, și pentru câtă vreme, dragă domnule, de forțele necesare pentru a se ocupa singur de olărie când fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și cu picioarele dezmorțite de alergăturile nebunești pe care le făcuse prin vecinătate, Găsit se apropie dând din coadă, demonstrație obișnuită de mulțumire și de cordialitate, dar care, de astă dată, având în vedere aproprierea orei prânzului, însemna altă necesitate insistentă a trupului. Cipriano Algor îl mângâie, răsucindu-i ușor o ureche, Trebuie să așteptăm să ne cheme Marta, băiete, câinele casei nu dă bine să mănânce înaintea stăpânilor, trebuie să respectăm ierarhia, spuse. Apoi, spre Marçal, ca și cum ideea i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
decât era în realitate. Vii la masă, întrebă Marta, Nu am primit ordin contrar, dar, dacă nu voi putea veni, telefonez. Ieși înainte să apuce nevasta să-i pună și alte întrebări, ușurat pentru că reușise să scape de curiozitatea ei insistentă, dar și amărât pentru că discuția nu fusese, din partea lui, un recomandabil model de loialitate, Am fost loial, da, domnule, protestă în sinea lui, am anunțat-o imediat că e vorba de un secret. În ciuda vehemenței și îndreptățirii protestului lui, Marçal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asta mai târziu. Deocamdată mi-e lene. Sunt ușor obosit. N-am dormit bine azi noapte. Nenumărați admiratori au năvălit aici (nici nu știu la ce hotel mă aflu) și s-au rugat să le dau autografe. Erau atât de insistenți încât n-am rezistat. Am obosit zâmbind și semnând. A fost încă una din împrejurările în care mi-am blestemat celebritatea, cu întregul ei cortegiu de riscuri. Nu poți să fii deloc liniștit. Vrei să ațipești și te simți pândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că nu mă pot gîndi la nimic, nu pot rosti o vorbă, nu simt nimic. Ne oprim la L’ Hôpital des Broussailles din Cannes, parcăm mașina și ne repezim În camera de urgențe. — Tom Cooper, spune Dan, pe un ton insistent, unei asistente aflate În spatele unui birou. Mon fils. Nous cherchons notre fils.1 Apoi, auzim: — Dan? Ne Întoarcem și Îi vedem pe Linda și Michael venind grăbiți de după colț, iar pe obrajii soacrei mele șiroiesc lacrimile. — L-am rugat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să reciți nimic. Să-ți spun: e o tipă care se ține de mine și nu pot s-o resping direct. Ea a făcut filmul, dar îți dai seamă că de la colaborare la amor e ceva drum. Și individa e insistentă rău, îmi trimite SMS-uri, se face că nu înțelege. Într-adevăr, Giulia îi trimisese două mesaje telefonice săptămâna trecută, cam unul după altul. Într-unul îi spunea: „Mai dă și tu un semn, ca să știe lumea că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o masă. Bruno se apropie, văzu trupul Christianei și simți cum cade pe spate; capul i se izbi violent de sol. Lucrătorii Îl ridicară cu grijă. „Plângeți! Trebuie să plângeți!...”, Îi spuse cel mai vârstnic dintre ei cu o voce insistentă. El clătină din cap; știa că nu va izbuti. Trupul Christianei nu va mai putea să se miște, să respire sau să vorbească. Trupul Christianei nu va mai putea să iubească, nici un destin nu mai era posibil pentru acest trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În sfârșit, îl vede pe CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE și face ochii mari, pare că-și amintește ceva, rămâne mirat și indecis. Mătură în jurul călătorului, îi trage câteva păsări de sub fotoliul-leagăn, face gesturi largi și insistente, sperând să-l trezească pe călător. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE murmură ceva neclar, își trage și mai bine pătura sub bărbie, se strânge în fotoliu și continuă să doarmă. HAMALUL (Atingându-i umerii.): Hei... domnule... (Își repetă de câteva ori mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aude... S-a oprit... Ho, ho, ho... Așa-ți trebuie! S-a oprit! S-a oprit! IOANA: Aaaa... (Reverberații.) CASIERUL: Uite, la Ioana se aude! Porc bătrân! Ce credeai? Că ai să scapi așa de ușor? ȘEFUL GĂRII (Enervat și insistent.): Aaaa... (Nimic.) Aaaa... (Nimic.) IOANA: Aaaa... (Se aude.) Ce frumos! Aaaa... (Reverberații.) Voi nu știți să deschideți gura... Uitați-vă la mine... Aaaa... (Ecou.) (Către CĂLĂTOR.) Fă și tu! Aaaa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aaaa... (Un ecou deosebit de frumos.) Aaaa... (Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mâinile sub cap, telefonul continuă să țârâie stăruitor, rugător aproape. Și ce este orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca se ridică alene, își lasă picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum către chemarea cea insistentă, căci în lunile de trecere reumatismul o supără întotdeauna și genunchii îi înțepenesc. Cu siguranță apelantul o cunoaște, altfel de mult ar fi pus, dezamăgit, receptorul în furcă. Căci madam Martinescu nu ajunge să răspundă la telefon decât atunci când orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atacul. Sunt demoralizați. Cafeaua avea un gust foarte bun și Sun o bău dintr-o înghițitură. Fierbințeala ei îi potoli gândurile care începeau să fie dezordonate. Ceva trebuie să se schimbe, ceva trebuie să se schimbe, îi șoptea o voce insistentă. E prea multă liniște. Poate că ar fi bună încă o ședință cu statul major. S-ar întrevedea o ieșire din acest impas. Se plimbă fără stare de colo până colo, aranjându-și tocul pistolului de la brâu, deschizând ușa biroului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fețele oamenilor din mulțime se Întoarseră de la soarele atenției lor, omul mort, și se rotiră spre oamenii care săriră din barcă și se apropiară de ei. În fruntea lor pășea doctorul Ettore Rizzardi, medicul legist al orașului. Nederanjat de privirile insistente pe care le primea, doctorul Rizzardi se apropie și-i Întinse lui Brunetti mâna Într-un mod prietenesc. — Buon di, Guido. Despre ce-i vorba? Brunetti făcu un pas În lături așa Încât Rizzardi să poată vedea ce zăcea la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mâna ei pe brațul său, strânsoarea ei fiind surprinzător de puternică. — Ce l-a omorât? El păși În spate, vrând să se Întoarcă și s-o conducă afară din cameră, dar strânsoarea ei se Întări și repetă pe-o voce insistentă: Ce l-a omorât? Brunetti Își așeză mâna peste a ei și spuse: — Veniți afară. Înainte ca el să aibă habar ce făcea, femeia trecu pe lângă el și apucă de pânza ce acoperea cadavrul tânărului, smucind-o În lături pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
asta, ea Își luă ochii de la el și se uită În gol pe geam, dar panorama Veneției fusese Înghițită de noapte și tot ce văzu acolo fu propria-i reflexie. Nu știu nimic despre asta, zise ea cu o voce insistentă. Lui Brunetti i se păru că suna ca și când ea ar fi crezut că putea face asta să fie adevărat, numai s-o repete destul de des și de insistent. Ce fel de om era? Întrebă el. Preț de-o clipă, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
plecăm amândoi acasă. Să plecăm acasă. A trecut atât de mult de când n-am mai fost acasă. Ce altceva ți-a spus, signora? Ți-a spus de tablouri? Bărbatul cu șervetul la gât Îl Întrerupse, vorbind pe-o voce ascuțită, insistentă: Oricine ați fi, vreau să vă previn că sunt avocatul lui Signor Viscardi. Și vă avertizez că oferiți informații acestei femei. Sunt martor la crima asta și nu trebuie discutat cu femeia până la sosirea poliției. Brunetti Îi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de care am ținut, cu mare plăcere, cont. Am început să urăsc romanul acesta și mi-e frică. Sunt bolnav. Mi-e groază. Mihail Bulgakov - Maestrul și Margareta Partea întâi Un scriitor, ploaia și caruselul gândurilor Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trei mișcări. - Cred că ați greșit adresa, continuă după ce observă că buzele crăpate continuau să strângă chiștocul de țigară. Dar se întâmplă frecvent, nu trebuie să vă faceți probleme. Am ieșit un pic la aer, în felul acesta, această ploaie insistentă ne-a trimis pe toți în domiciliu forțat. Se dorise un simulacru de glumă, pentru eventuala destindere a atmosferei. Vizitatorul slobozi un oftat, iar chiștocul de țigară zbură pe verandă. Ar trebui să te pun să dai cu mătura, gândi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să nu întoarcă spatele, ofuscat. Vru să plece, dar mâna surprinzător de fermă a bătrânelului îl apucă de cot. Asta este deja prea mult. Se abținu și expiră cu năduf. Prost să fii, și tot înțelegi că mă enervezi, moș insistent. - Adică dumneavoastră vreți să spuneți că un astfel de șofer lipsit de cea mai elementară bunăcuviință ar trebui lăsat în pace? Nu, domnule, militez pentru o pedeapsă drastică. Și, dacă vreți să vă spun un secret, pedeapsa este pusă în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]