3,826 matches
-
orice lucru dezirabil, dar limitat, generează și ele o concurență specifică pentru ocuparea lor. Concurența dintre producători pentru vânzarea produselor lor este un alt exemplu. Competiția pentru resurse poate îmbrăca forme dintre cele mai diferite: începând cu sisteme de norme instituționalizate, general acceptate, continuând cu negocierea și sfârșind cu conflictul, cu lupta violentă. Relațiile și mecanismele cooperării sistemelor în realizarea unor finalități comune devin nu mai puțin un subiect de interes acut pentru sociologie. Cooperarea presupune existența unor finalități comune, fără
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
social client și sociologul-consultant. Sociologul oferă serviciile sale specializate sistemelor client. Acestea însă au libertatea completă a deciziei. Ele sunt termenul activ al relației; apelează sau nu la serviciile sociologului, utilizează sau nu sugestiile acestuia. Sociologii, individual sau în grupuri instituționalizate, se specializează pe anumite tipuri de servicii pe care le pot oferi clienților potențiali; evident, „oferta” este și aici modelată de cererea potențială. Conform acestui model, sociologul reprezintă un specialist care posedă un număr apreciabil de cunoștințe și tehnici de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
facem afirmația că în Germania se manifestă mai multe legături de beneficiu politic între un partid politic și clasa muncitoare decât în Marea Britanie, sau că Departamentul Agriculturii al S.U.A. se folosește de o consiliere cu experți într-un mod mai instituționalizat decât Departamentul Apărării. Descrierea calitativă permite cercetătorului să-și dezvolte o înțelegere mai profundă a datelor încorporate în studiu. O astfel de situație este adesea imposibilă atunci când există un număr mare de observații de studiat. Cercetarea calitativă comparativă constituie, de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
efect să fie vizibilă. Dat fiind numărul mic de cazuri, n, din studiu, este nevoie doar de câteva astfel de observații pentru a se construi o argumentație aparentă. Astfel, un cercetător rău orientat ar putea avea ideea preconcepută că expertiza instituționalizată ar cauza o politică publică mai bună, iar utilizarea experților pe post de consilieri externi ar cauza una inferioară; un astfel de cercetător ar selecta pentru comparație Departamentul Agriculturii și Departamentul Apărării al S.U.A. deoarece prezintă această relație direcțională identificată
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
regiunilor albaneze sau ale Muntenegrului și ale peninsulei grecești Mani. Când traversezi aceste regiuni, ești izbit de numărul turnurilor, ca și de faptul că ele sunt locuite de ansamblul categoriilor sociale. Viața tribală este mai totdeauna Întovărășită de vendetta, răzbunarea instituționalizată, care explică apariția turnurilor și caselor fortificate. Vendetta nu opune indivizi izolați, ci grupuri, aparținând la unități sociale diverse, de gospodărie, de neam, de fratrie, de trib chiar, dând naștere la ceea ce Marc Bloch numea ,,mici războaie” (la petite guerre
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
au integrat În echipe de cercetare, formându-i profesional, Îndrumându-i În bibliografia domeniului, inclusiv Împrumutându-le propriile lor cărți. Șt. Costea, M. Larionescu și I. Ungureanu (1983) utilizează o formulare excelentă: sociologia nu a continuat să activeze În forme instituționalizate, ci a oferit o infrastructură culturală (89). Critica violentă a stalinismului În URSS Începând cu 1956, frânată Însă de la Început de reacția represivă față de efectele centrifuge ale Revoluției maghiare, a inițiat totuși un proces de liberalizare internă a sistemului socialist
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Paris: L’Harmattan. Eibl-Eibesfeld, J. (1995). Agresivitatea umană. București: Editura Trei. Ferréol, G. și Neculau, A. (2003). Violența. Aspecte psihosociale. Iași: Editura Polirom. Goffman, E. (2004). Aziluri. Eseuri despre situația socială a pacienților psihiatrici și a altor categorii de persoane instituționalizate. Iași: Editura Polirom. Kellers, G. (2000). Pénologie et droit des sanctions pénales. Liège: Edition juridiques de l’Université de Liège. Mitrofan, N., Zdrenghea, V. și Butoi, T. (1992). Psihologie judiciară. București: Editura Șansa SRL. Rădulescu, S.M. (1999). Sociologia violenței (intra
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
poate fi identificabil de-a lungul mișcărilor sociale, politice și ideologice ale secolului al XIX-lea și ale secolului XX. Implicația acestei analize este că „socialismul de stat” (sau comunismul) din estul și centrul Europei a fost o practică politică instituționalizată ca politică de stat a unei variante de modernizare și organizare socială modernă. Practicile lui politice și ieșirea din scena dezvoltării istorice pot fi considerate astfel ca procese specifice ale configurării modernității pe calea propriei consacrări. Prin astfel de procese
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
prestigiul instituțional al emitentului, de rezultatele în învățare și de competențele asimilate și probate. Școlarizarea personalizează tot atât de mult pe cât învățarea este un exercițiu eminamente individual. Astfel, mai multă educație înseamnă mai multă individualizare. Învățarea continuă a fiecăruia și a tuturor, instituționalizată sau nu, a devenit condiția fundamentală a menținerii pe piața muncii și a succesului. Mobilitatea a devenit cotidiană Piața muncii și mobilitatea ocupațională sau pozițională sunt coextensive. Mobilitatea ocupațională și cea a locului de muncă împreună cu mobilitatea geografică individualizează în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Televiziunea și presa în general ne devin partenere în izolare și ne uniformizează prin mesajele care sunt aceleași pentru toți. Induc opinii diferențiate, dar bazate pe aceeași „gândire unică”, pe un mod similar de procesare a acelorași informații. În raport cu puterea instituționalizată, media sunt predominant critice. Bad news makes the news, spune o regulă jurnalistică presupusă a fi de aur. De aceea, media manifestă o atracție deosebită pentru relatarea oricărei opțiuni sau acțiuni extraordinare. Chiar și când nu există, trebuie inventată pentru
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cu o serie de avantaje, cum ar fi: angajarea în munca salariată extrafamilială, venituri mai mari, acces mai liber la educație. Nici în domeniul relațiilor de putere bărbații nu au stat mai rău. Ei au controlat mijloacele principale ale puterii instituționalizate (e.g. statul și armata) și au ocupat pozițiile privilegiate ale conducerii. Chiar și în privința manifestărilor emoționale superioritatea bărbaților nu a fost mai mică, fie că ne referim la controlul acestora sau la mijloacele și formele de gratificare a celor dezirabile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Țepeneag li se alătură treptat M., Vintilă Ivănceanu, Daniel Turcea, Florin Gabrea, Iulian Neacșu, Emil Brumaru, Virgil Tănase, Sorin Titel. Tentativa onirică irită oficialitatea și factorii de „îndrumare” a culturii. Simpla idee a existenței unui „grup” care funcționa în afara cadrelor instituționalizate era inacceptabilă pentru optica dirijistă a forurilor culturale oficiale. Grupul oniric avea să-și mențină coerența cam până prin 1971, destrămându-se treptat, dar foștii lui componenți aveau să rămână, în ochii oficialităților comuniste, cu o reputație de personaje recalcitrante, de
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
meu nu este european: sărăcia „Nu este european, pentru că nu avem bani... Oamenii sunt săraci... Avem nevoie de bani, avem nevoie de cineva să ne ajute ca să o ducem mai bine” (bărbat, Traian Vuia). „șHăneștiț este acum ca un copil instituționalizat, îmbrăcat, hrănit și îngrijit de către autoritățile centrale din cauza puterii economice reduse. Poate în douăzeci de ani Hăneștiul va fi sat european!” (bărbat, Hănești). „Suntem foarte departe de satul european! Nu avem posibilități de angajare, muncim ca zilieri (...) Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
unele preocupări de a crește atractivitatea, de exemplu, prin elaborarea unui Plan Urbanistic General care să stimuleze antreprenoriatul în zonă. În plus, Zerindul caută să exploateze și statutul său de localitate de graniță. Acțiuni colective informale Unele activități informale, dar instituționalizate, reprezintă manifestări ale unui spirit comunitar puternic. Propensiunea către acțiune colectivă își poate găsi expresia în activități precum alegerea ciobanului satului, sprijinul unei echipe de fotbal, organizarea unor sărbători precum „Fiii Satului”, participarea în ONG-uri locale etc. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Nature, 1739-1740; Natural History of Religion, 1755). În pofida obiecțiilor lui J.G. Hamann adresate pretențiilor de cunoaștere a priori, pentru Kant (Die Religion innerhalb der Grezen der blossen Vernunft, 1793), revelația este un concept dogmatic, cu rol fondator pentru religia creștină instituționalizată, intrând direct în conflict cu apelul la revizia autocritică a rațiunii „științifice”. O definiție strict psihologică a credinței permite transferul oricăror revendicări teologice cu privire la obiectivitatea revelației în sfera patologicului (Immanuel Kant vs Emanuel Swedenborg; nu întâmplător, ereticul Swedenborg este autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ediția a II-a, Polirom, Iași, 1999). Faptul remarcabil că Noica se gândea la o școală filozofică alternativă în 1944, când România era o democrație cu universități credibile (în ciuda devastărilor pricinuite de război), indica respingerea sinceră de către filozof a educației instituționalizate. Cristian Bădiliță, unul dintre emulii de după 1990 ai „modelului Păltiniș”, vede în școala lui Noica un echivalent contemporan (dar superior, pentru că evita greșelile trecutului, din vremuri imemoriale până la Kant și Heidegger) al grupurilor formative din Antichitate, cum ar fi școlile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
alte instituții (mai curând modeste, adesea având o dimensiune confesională sau ideologică dominantă, chiar dacă trebuie să adopte câte ceva din verbiajul „multicultural”), întâlnești o mentalitate sectară (de regulă de dreapta, nu fără accente ultraconservatoare, fiindcă stânga e mai bine plasată și instituționalizată) foarte pregnantă, ceea ce te face să nu le poți lua în serios ca alternative la „corectitudinea politică”, fiind ele la fel de lipsite de un veritabil spirit critic (deschis prin definiție!). Am observat și în România, deja înainte de 1989, o raliere încruntată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al copilului. Copilul în dificultate sau în situație de risc reprezintă o categorie socială largă ce necesită, pe de o parte, o abordare comprehensivă, iar pe de altă parte, solicită soluții specifice pentru fiecare categorie în parte (copii abandonați și instituționalizați, copii abuzați sau maltratați, copii neglijați, copii cu diverse handicapuri, copii ai străzii, copii ai familiilor de refugiați, tineri consumatori de droguri sau alcool, copii victime ale traficului). În privința problematicii abuzului asupra copilului, deși după 1990 societatea românească nu a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Până în prezent, sistemul de protecție a copilului din țara noastră a trebuit să acționeze în două direcții, și anume: pe de o parte, a fost nevoit să rezolve problemele ,,moștenite” și negate cu obstinație de regimul trecut (situația copiilor abandonați, instituționalizați, cu handicap, bolnavi de SIDA, delincvenți etc.), iar pe de altă parte, să construiască strategii de dezvoltare a sistemului de protecție a copilului care să corespundă altor seturi de probleme recunoscute (abuz asupra copilului, neglijare, exploatare, trafic de copii, prostituție
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
eșecurile pieței; statul a realizat acest lucru prin intermediul Legii nr. 34/1998, deoarece principalii beneficiari sunt persoane aflate în situație de nevoie socială, care nu au venituri ca să își poată achiziționa aceste servicii: bătrâni bolnavi, copii rromi, din familii sărace, instituționalizați, persoane cu handicap. Multe dintre serviciile realizate presupun îngrijire sociomedicală, educație informală extracurriculară, recuperare, reabilitare, consiliere etc., aceste servicii neputând fi oferite de către piață, din cauza costurilor foarte mari. Deoarece beneficiile sociale sunt mult mai mari decât cele private, s-a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
constantă a vechiului regim politic. Teoretic, munca avea o funcție esențială în reeducarea deținutului; prin modul concret de organizare, ea dobândea un caracter infamant, transferat asupra deținutului. După Goffman, aceasta este una dintre caracteristicile comune instituțiilor totale care utilizează munca instituționalizaților. „În alte cazuri, desigur, instituționalizații trebuie să muncească din greu, uneori mai mult timp decât prevede programul normal de muncă, fiind motivați nu de răsplată, ci de amenințarea cu pedepsele corporale.[...Ă În unele instituții există un fel de sclavie
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Teoretic, munca avea o funcție esențială în reeducarea deținutului; prin modul concret de organizare, ea dobândea un caracter infamant, transferat asupra deținutului. După Goffman, aceasta este una dintre caracteristicile comune instituțiilor totale care utilizează munca instituționalizaților. „În alte cazuri, desigur, instituționalizații trebuie să muncească din greu, uneori mai mult timp decât prevede programul normal de muncă, fiind motivați nu de răsplată, ci de amenințarea cu pedepsele corporale.[...Ă În unele instituții există un fel de sclavie, timpul individului fiind întru totul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cu pedepsele corporale.[...Ă În unele instituții există un fel de sclavie, timpul individului fiind întru totul la dispoziția personalului; în astfel de locuri, sentimentul eului și sentimentul posesiunii pot ajunge să sufere o înstrăinare față de capacitatea de muncă a instituționalizatului.” (Goffman, 2005, p. 21). De altfel, plecând de la ideea că munca reprezintă un caracter esențial al administrării birocratice a grupurilor mari de persoane, Goffman consideră că „...există o incompatibilitate între instituțiile totale și structura fundamentală, bazată pe muncă plătită, a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mari de persoane, Goffman consideră că „...există o incompatibilitate între instituțiile totale și structura fundamentală, bazată pe muncă plătită, a societății noastre” (Goffman, 2005, p. 22). Raționamentul său se fondează pe observația că stimulentele utilizate pentru a-i determina pe instituționalizați să muncească au altă semnificație decât în afara instituției, dat fiind faptul că instituția totală organizează satisfacerea tuturor necesităților acestora. Faptul că în unele cazuri munca prestată de către instituționalizat este plătită de către instituție nu modifică datele problemei, pentru că modul în care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
se fondează pe observația că stimulentele utilizate pentru a-i determina pe instituționalizați să muncească au altă semnificație decât în afara instituției, dat fiind faptul că instituția totală organizează satisfacerea tuturor necesităților acestora. Faptul că în unele cazuri munca prestată de către instituționalizat este plătită de către instituție nu modifică datele problemei, pentru că modul în care instituționalizatul cheltuiește banii astfel obținuți este controlat de instituție. „În organizarea obișnuită a vieții în societatea noastră, autoritatea exercitată de locul de muncă încetează odată cu primirea salariului de către
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]