2,101 matches
-
simbolice, extrem de vagi („cel nelegiuit”, „fiul pierzării”, 6∀ϑΞΠΤ<‑ul), care devin totuși extrem de puternice, chiar în virtutea coerenței perfecte a scenariului. El reușește astfel să explice și, în același timp, să justifice, într‑o manieră simplă și ingenioasă, prelungirea, devenită insuportabilă, a așteptării millenium‑ului. În Epistola a doua către Tesaloniceni se vorbește pentru prima dată de o parusie a răului, care va preceda, caricaturizând, cea de‑a doua venire a lui Cristos. Această „antiparusie” se va petrece „sub influența/prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
până în luna august la sediul Securității și la Ministerul de Interne. Transferat la penitenciarul Galata din Iași împreună cu lotul său, susține că în închisoare a fost bătut, tras de păr și electrocutat. Cu toate că se scăpa pe el și avea convulsii insuportabile, torționarii nu se opreau. Leonida afirmă că, în urma torturilor și a amenințărilor cu moartea, a cedat psihic și a devenit schizofrenic, fapt declarat, după eliberare, de către părinții săi. De asemenea, susține că inclusiv colegii din lot, văzându-i condiția, l-
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fie un lucru neasemuit de frumos pentru o femeie. Pentru a se ajunge acolo, își amintea Schreiber, trecuse prin privarea de hrană, fusese obligat să-nghită medicamente (le mai voma uneori dar stratagema nu avea succes) și mai ales lucru insuportabil pentru el i se luaseră veșmintele și trebuia să stea în pat simțind pe piele fiecare fibră din țesătura cearșafurilor, din moliciunea păturilor. Iar pe măsură ce nervii feminini creșteau în el, simțea ca o voluptate greutatea pledului în timpul verii și aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
menționate de multe ori, iar gazeta „Săptămâna”279 278 Din păcate, monografia a fost întreruptă, prin mutarea mea la Suceava. o mutare nedorită de mine, dar necesară pentru că „colegii” de la muzeul fălticenean au avut grijă să-mi facă viața imposibilă, insuportabilă. 279 „Săptămâna, apărută la Fălticeni între 1929-1933, l-a avut director pe prof. Virgil Tempeanu. Apreciată în epocă, reprezintă azi o importantă sursă de 229 a fost o prețioasă sursă de informare pentru cunoașterea activității culturale și teatrale a timpului
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
surori au dus 458 plecăm la Suceava urgent. Dacă mă informezi la timp, îmi voi da toată osteneala ca să fiu în contra timp și să fiu un ghid bun pentru tine în urâtul București. Aici plouă des, dar sunt și călduri insuportabile, cu aer îmbâcsit de praf și fum; multă agitație, turiști și cozi... Personal, de când m-am întors - fiindcă am dat de alte necazuri acasă - alerg pe la autorități cu audiențe și jalbe. Îți scriu pe fugă. Adina 3 Buc., joi, 15
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
pusă în scenă de Dinu Cernescu piesa „Măsură pentru măsură”. Uitam să-ți spun de la început că i-a văzut pe englezi (Compania din Stratford) cu piesa „Visul unei nopți de vară”. Mult nerv, vervă, actori acrobați. Toate bune, dar insuportabile sunt obscenitățile lor... de altfel „Contemporanul” s-a abținut de la orice cronică... Tineretul în sală aplauda cu entuziasm. 621 Dan Văsescu, magistrat, fiu de judecător. A locuit în Fălticeni, pe str. Maior Ioan. 469 La Operă am ascultat „Oedip”, cu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
efectele de atmosferă (de care se abuzează în sens melodramatic în Acolo, în Deltă) certifică o vocație de dramaturg, care însă prea se lasă furat de poematic. Lirismul pletoric din unele texte, cum ar fi Baladă carpatină, cu înfloriturile și insuportabilele lui afectări, face lectura indigestă. Recursul la psihologic (Sfârșitul lui Moțoc ș.a.) și amprenta etică (Acolo, în Deltă ș.a.) sunt constante ale acestei dramaturgii, tentată și de mitologic (La revedere, Nausicaa). Farsele (Din năzdrăvăniile lui Păcală) ratează chiar și pitorescul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
imanentului și că doar oglindiri paradisiace punctează efemer temporalul deșertăciunilor umane. Așa cum fericirea întâmpină insular tranzitarea de către ființa omenească a nebuloasei profanului, tot astfel și suferința își deschide amarul existențial în clipe de agonie și spasm, în tensiunea unor situări insuportabile ce induc senzația că derularea firesc-banală a vieții pășește brusc într-un gol incendiar și mistuitor. În cadrul acestei sfredelitoare experiențe, în parcursul unei astfel de sfâșieri sentimentul pe care îl încercăm este de prelungire temporală, de ne-finalitate traumatizantă și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
astfel de atitudini pentru propria lor conduită. Rezultatul acestei autodeterminări dictate din orgoliul de a apărea drept o ființă profund iubitoare se rezumă la un complex de gesturi și demersuri exagerate care abundă în excese și repetări aproape de limita grotescului insuportabil. În locul semenului deschis întru compasiune, cel lovit de suferințele sufletești va întâlni impostura unui bufon ce-și joacă rolul de camarad pe drumurile durerilor înalte. Desigur că acest măscărici deține particularitatea specială că, ajuns în vârful acelui proces auto-sugestiv, el
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
epică de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii gândirii, noua eseistică filozofică te invită la impudica familiarizare cu fanteziile eschivei. Ființa este redusă la prezență, prezența la intuiție, intuiția la semnificație, semnificația la vizibilitate. De aici vine „insuportabila ușurătate a ființei” postmoderne. Atmosfera dezbaterilor literare nu depășește uneori profunzimea comentariilor din vestiarele sportivilor adolescenți. Se rostesc cu poftă, în spațiul public, acele lucruri care asigură, de partea cititorilor, complicitatea celei mai rudimentare curiozități. Trăind „viața ca o pradă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este aceea de a te duce la duhovnic, pentru a te pune în criză și pentru a te depăși. Acolo, fie și sub un epitrahil soios, ai în față o probă de cu totul alt ordin. Acolo, îngenuncheat, îți devine insuportabilă minciuna propriei vieți. În acele câteva minute, limita ești tu însuți, om trecător și suflet încărcat de păcate nemărturisite. E singurul loc unde nu ceilalți sunt vinovați de toate relele, ci tu însuți, cel care, luând asupră-ți povara erorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nostrul lăuntric vorbesc mereu mai multe voci, disputându-și dreptul de suveranitate asupra conștiinței noastre morale. Duhovnicul este cel care ne ajută să deslușim adevărata identitate a acestor voci. La început, sufletul angajat în lupta despătimirii resimte o distanță aproape insuportabilă între rădăcinile sale zvântate și izvorul de har al lui Dumnezeu. Din pietrele mormântului său, clădite la capătul unui epuizant exil interior, sufletul va putea construi, cu multă răbdare, „casa Tatălui” (Ioan 14, 2). Inteligența cerută de acest proiect nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori / Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă / Lăsând gândul spre amorul înțeles de-atâtea ori...” S-a vorbit de monotonia poeziei lui B., de tematica ei redusă, în fine, de „manierismul insuportabil” (G. Călinescu). Faptul este de ordinul evidenței, deși trebuie recunoscut că tocmai această închidere a lirismului într-o problematică repetitivă dă o notă de originalitate și profunzime poemelor sale. În fond, poezia lui are un unic motiv muzical, executat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
un drept de care nu s-a uzat în limita duratei prescrise), termenul a fost propus de Lacan (1981) ca echivalent al vocabulei germane Verwerfung („respingere”). Privită ca un mecanism de apărare propriu psihozei, forcluderea se referă la respingerea reprezentărilor insuportabile 22 chiar înainte ca ele să fie integrate în inconștientul subiectului; semnificanții supuși forcluderii nu se pot deci întoarce „din interior”, din inconștient. Reprezentarea respinsă revine din exterior și se transformă într-o halucinație. Returul psihotic este totuși complet diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
răspuns la această întrebare, autoarea pune accentul pe patologia legată de autoritarism, care constituie, în opinia sa, semnul distinctiv („pecetea”) oricărui altruism. Căci, deși admite că există și binefăcători cumsecade, ea consideră că numeroși altruiști sunt autoritari, precum acei „indivizi insuportabili care le dictează celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce-l privește, Freud respinge ideea că ar putea exista un altruism „normal”. El insistă cu vehemență asupra caracterului injust, aberant și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unor privațiuni în privința plăcerilor culinare, ci reducându-și la minim hrana zilnică, faptul de a-și impune o trezire foarte matinală, evitarea râsului sau a surâsului și, în cazuri extreme, așteptarea momentului când „nevoia de a defeca sau urina devine insuportabilă, subiectul declarând că nu trebuie să cedeze imediat fiecărei nevoi fizice”. Descrierea făcută de A. Freud a fost confirmată de mai multe observații. Pe când era directoare la Liceul Fénelon, Gentzbittel (1991) a identificat un tip de elev care incarnează acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un Albișor, exprimându-și astfel agresivitatea față de frați prea multă vreme ținută în frâu. Mult mai surprinzătoare este, în cadrul testului „Satul”, această reacție a lui Charles, un bărbat de 40 de ani, bine adaptat, a cărui mamă este o femeie insuportabilă, preocupată să-i strice efectiv viața fiului ei. La una dintre întrebările care urmează construirii satului: „Unde s-ar putea afla casa mamei dumneavoastră în acest sat?”, Charles se arată descumpănit și mărturisește că nu s-a gândit de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe care am găsit-o la 21 de ani, pentru a depăși toate acestea și a porni mai departe”. O frază a lui Charpak explică probabil reușita acestei înlăturări. După ce precizează că a împins în adâncul său imaginile cele mai insuportabile, el declară: „Fizica mi-a ocupat în mod foarte oportun memoria, ținând la respect ceea ce am preferat să îngrop”. În acest exemplu, înlăturarea nu s-a exercitat deci „în gol”. Ea nu a funcționat izolat, ci a fost consecința fericită
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe E., pe sora sa mai mică și pe mama lor în lagărele de concentrare. Amintirile dureroase din acea perioadă revin pe timpul primilor doi ani de cură psihanalitică. Ele par însă a acoperi alte amintiri, chiar mai terifiante, dar prea insuportabile pentru a urca în câmpul conștiinței. Tulburările de memorie ale doctorului E. iau astfel o turnură și mai gravă. Analistul, care a fost și el deportat, îi reamintește pacientei (după un vis pe care el l-a avut) că, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
perceptivă necunoscută, cealaltă în raport cu realitatea internă respinsă: „Dacă decelăm o refulare înseamnă că Eul se apără împotriva excitațiilor pulsionale. Dacă descoperim un refuz, înseamnă că există un pericol exterior”. Este un lucru cert că refuzul nu face să dispară reprezentarea insuportabilă, el doar o exclude, distingându-se prin aceasta de refulare, caracterizată printr-o separare care nu lasă aparent nici o urmă. Unele nuanțări trebuie însă aduse acestui antagonism de principiu. Refuzul se poate conjuga parțial cu refularea, mai ales în patologia
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dezvolta, sub denumirea de forcludere, mecanismul de apărare originar al psihozei, veritabil „bastion de apărare” psihic și adesea corporal pentru unii pacienți. După el, ar fi vorba de un refuz primar, în care eul, expulzând printr-o acțiune brutală reprezentarea insuportabilă a castrării și afectul atașat ei, face în așa fel încât ceva anume din cadrul realului să nu fie perceput imediat, să nu se poată integra și deci să nu facă obiectul unei refulări. Astfel, ceea ce a fost abolit în interior
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apare și „detașarea emoțională”, descrisă de autor ca fiind renunțarea la atașamentul afectiv față de familie și ruperea vechilor legături. În niște circumstanțe asemănătoare, o femeie deportată la Ravensbrück evocă starea de amorțire a simțurilor care a ajutat-o „să îndure insuportabilul”. „Una dintre condițiile pentru a supraviețui era să te înăsprești, să te desensibilizezi. Anumite atitudini pot părea șocante azi, de pildă imaginea deținutelor care împingeau cântând cărucioare pline cu cadavre claie peste grămadă... Trebuia să reușești să fii insensibil în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
explicația defensivă, considerând retragerea apatică doar un simptom al bolii? Discuțiile, niciodată încheiate, referitoare la etiologia și sensul schizofreniei iau în calcul faptul că una dintre cauzele acestei boli ar putea fi răspunsul la niște condiții de viață resimțite ca insuportabile. În aceeași ordine de idei, se pune întrebarea dacă putem vorbi despre „logicile depresiei”, chiar titlul unei cărți a lui Widlöcher (1983). Cu alte cuvinte, oare depresia este un răspuns la o experiență insuportabilă (revenim atunci la noțiunea „mecanism de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
niște condiții de viață resimțite ca insuportabile. În aceeași ordine de idei, se pune întrebarea dacă putem vorbi despre „logicile depresiei”, chiar titlul unei cărți a lui Widlöcher (1983). Cu alte cuvinte, oare depresia este un răspuns la o experiență insuportabilă (revenim atunci la noțiunea „mecanism de apărare”) sau o boală? La această întrebare, Widlöcher răspunde într-o manieră nuanțată: „Înțepenirea este o atitudine care simulează moartea și realizează deja un fel de moarte psihică; în același timp, ea înseamnă și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ceea ce era dorit de două luni. Se îmbunătățesc astfel perspectivele recoltei. Din păcate, ploaia încetează după-amiază. Ora 10½ ministrul de război, apoi Urechia, bugetele au fost reduse toate. +10°R. Ora 1½ audiențe. Babeș la mine, se plânge de situația insuportabilă pe care ungurii le-au creat-o românilor, e foarte pornit împotriva guvernului austro-ungar. Orele 4½-5½ plimbare cu trăsura, cer de ploaie, aer minunat, umed. Seara cu Elisabeta. Telegramă de mulțumire de la împăratul Wilhelm. Vreme senină. Joi, 18/30 martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]