15,922 matches
-
îi suspecta de poză și nesinceritate la modul generic: "Așa se explică de altfel dezamăgirea pe care o simte adesea un om cu o profesiune neintelectuală cînd nimerește din întîmplare printre intelectuali; el observă cum, într-un mod neașteptat, acești intelectuali discută despre lucruri foarte comune și adesea excesiv de concrete și nu o dată într-o manieră nesărată la nivelul cel mai ordinar". Credem a nu greși văzînd aci o manifestare a unui complex de inadaptare. N-am putea contesta unele episoade
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
criticii lansate împotriva Academiei în anii '60, urmată de declinul implacabil al instituțiilor de educație din toate țările moderne, demonstrează suficient de clar că transmiterea cunoașterii și cunoașterea în sine au încetat să exercite acel tip de autoritate necesar pentru ca intelectualul să adune auditoriu atunci cînd se urcă la tribună" - scria Jean François Lyotard în Le Postmoderne expliqué aux enfants...), în Occident iau un mare avînt studiile de sociologia literaturii. Hans Robert Jauss, Wolfgang Iser, Walter Bulbst sau Robert Escarpit se
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
Eugen Ionescu se caracterizează între altele, prin lipsa totală de rezistență față de curentul capitular general. Cînd, încă la începutul epocii de tranziție din România, guvernanții țării refuzau să accepte oportunitatea, chiar necesitatea unui serios examen de conștiință, preconizat de mulți intelectuali de frunte, ca Octavian Paler, Ana Blandiana și alții, nu prin vînătoarea de vrăjitoare, ci prin elucidarea atîtor întrebări ale trecutului mai îndepărtat sau mai recent rămase fără răspuns, și expunerea în plină lumină a unor adevăruri ținute sub obroc
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
celebre iubiri. Rusia, dimpreună cu literatura și, în parte, cu istoria ei. Italia, o țară, un muzeu. Emoția primelor "ieșiri", Ungaria, Polonia, China. America și International Writing Program, "scuzată" cu o anume recunoștință față de contestările de tot felul ale unor intelectuali europeni. În fine (dar nu la urmă...) Franța cu picturi și cu hanuri, cu bistrot-uri și cafenele, tot atîtea agreabile popasuri. Drumul se termină la Chartres, cu tîrzie smerenie, "tivind" un tablou final care seamănă bine cu sfîrșitul cărții lui
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
participative. Este directă și polemică, ia distanță față de opiniile altui colaborator al nostru, d-l Mircea Mihăieș, care-i făcuse "harcea-parcea pe bătrâni", precum și față de "toate emisiunile de divertisment de la televizor care sunt de o crasă vulgaritate". Cât privește "cearta intelectualilor", o admite ca pe un indicator al normalității: "De când e lumea și pământul, a existat o ceartă între generații, o ceartă între intelectuali, care s-au mâncat între ei. E o chestiune inerentă talentului (...) Talentul este ceva în plus care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
precum și față de "toate emisiunile de divertisment de la televizor care sunt de o crasă vulgaritate". Cât privește "cearta intelectualilor", o admite ca pe un indicator al normalității: "De când e lumea și pământul, a existat o ceartă între generații, o ceartă între intelectuali, care s-au mâncat între ei. E o chestiune inerentă talentului (...) Talentul este ceva în plus care creează efervescență, care se traduce uneori prin nevoia de conflict. Pe mine nu mă deranjează, dimpotrivă". Nici pe noi.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
forțe și idei ale unor momente revoluționare din istoria românilor - "soarta iluminismului" după independența obținută cu greu, cu mult sânge și sacrificii enorme din partea grecilor din diasporă. S-au reîntors în țară, plini de idei asupra statului de tip burghez-constituțional, intelectuali, studenți și negustori, mulți contribuind cu sume de bani considerabile (între ei și fiul fostului domnitor fanariot Caragea, fugit surprinzător de pe tron la 1817, la Padova. De acolo, fiul fostului domn a adus în Peloponez o corabie cu arme). Contestarea
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
secolul XX, propusă de Mihai Cimpoi în 2004 la Editura Știința-Arc, Chișinău. Singur în fața dragostei, un roman de o sută de pagini, are o narațiune simplă, lineară, fluentă. Fondul îl constituie atmosfera dintr-o școală de sat basarabean: relațiile dintre intelectualii locului, problemele de adaptare a noilor veniți la presiunile mediului provincial. Singura invenție în construcție e alternanța dintre relatarea directă la persoana întâi, ca o confesiune a profesorului de fizică și matematică Radu Negrescu, care nu vrea să rămână la
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
dragoste, iar romanul interesează mai mult prin diagrama sentimentală a acestei apropieri. În 1966, narațiunea a putut cuceri prin intimismul temei iubirii, care se substituia temelor oficiale, impuse de propagandă. Dar și aici e una anunțată de investigația socială: condiția intelectualului la țară. Prozatorul nu se conformează însă schemelor de până atunci. Mediocritatea învinge: directorul școlii, o autoritate antipatică, e perceput ca un prost și un retrograd împotriva căruia, sprijinit de la centru, nu există șanse de reușită. Radu Negrescu așteaptă semnalul
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
uitați astăzi. După ei a urmat, după cum se știe, Gorbaciov. Fi-va, oare, în stare aparatul birocrației post-comuniste să secrete un astfel de lider? Posibil. Cu o condiție: să aibă aura unui "om al muncii", și nu simbolicele cotiere ale intelectualului. Din tot ce există pe piața pesedistă a momentului, acela nu poate fi decât unul singur: Miron Mitrea.
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
ci un căcat". Fraza aceasta vizionară a străbătut vremurile, ori s-a întins, arc peste timp ca curcubeul, ori și una și alta ca s-o regăsim peste 71 de ani mai concisă, mai elegantă, mai fermă în formula "Moarte intelectualilor" din altă țară, e drept, dar inspiratorul căruia i s-a văzut pînă ieri omușorul în zîmbet a fost terorizat la Moscova, nu crede-n lacrimi, nu mai crede-n nimic. și eu sînt agent KGB, după cum mi s-a
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
clipa cînd fotograful îi spunea păsărica. Omul acesta minunat a avut dreptate. Slovele sale către Gorki rezistă - cum o fi rezistat Gorki? - pentru că se bazează pe o realitate irefutabilă: în adîncul lor deloc depărtat de suprafață, masele îi zăresc pe intelectuali precum Lenin, se feresc să calce-n ei, în special de cînd și-au cumpărat pantofi de la oraș. Și toți și-au cumpărat de-aici, la prima generație. Și toți sînt la prima generație și-așa vor și rămîne cu
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
de la oraș. Și toți și-au cumpărat de-aici, la prima generație. Și toți sînt la prima generație și-așa vor și rămîne cu copii cu tot. Numai un regim delicat, ca propria dictatură, îi forța să-i admire pe intelectuali împotriva firii, cu toptanul. Adoptînd o poziție oarecum suspicioasă, în parte neliniștită, obligatoriu condescendentă și vag încărcată de curiozitate - determinată de salariile unora dintre suspecți și de faptul că pe alții-i cunoștea lumea, ceea ce a înaripat întotdeauna aspirațiile omului
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, și omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase-n urmă umbră de os. De ce i-a rezistat însă opera rămîne o întrebare pentru intelectuali. Poate din pricina uscăciunii. Mai aproape de noi, Hamlet enervează pînă la apucături preistorice. Despre Don Quijote nu-i nimic de spus. Toată lumea rîde. Brâncuși deschide poarta timpului pentru sculptura secolului XX, apoi o-nchide. Că era țăran. Oricîte exemple de intelectuali ai
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
pentru intelectuali. Poate din pricina uscăciunii. Mai aproape de noi, Hamlet enervează pînă la apucături preistorice. Despre Don Quijote nu-i nimic de spus. Toată lumea rîde. Brâncuși deschide poarta timpului pentru sculptura secolului XX, apoi o-nchide. Că era țăran. Oricîte exemple de intelectuali ai căuta, pînă și hibrizi ca cioplitorul, vezi că nu-s consecvenți, se agită, sînt moi etc. Așa că poporul trebuie condus spre elogiul mitocanului. (Pe care îl susținea în urmă cu vreo opt ani Răzvan Teodorescu la televizor, în timp
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
la televizor, în timp ce-o rază de reflector îi scînteia în păr.) Lenin n-a murit. Deși emulatul său Iliescu care cînd apare soarele răsare tocmai s-a întunericit. Și lumea se bucură ca proasta; cine-s cîștigătorii? Niște intelectuali. Aici se ivesc neclarități. Mulți din PSD, guvern, jacuzzi sînt oameni cu diplomă, cu două-trei doctorate, și-și cîștigă într-adevăr existența de pe urma muncii cu gîndirea, pe brînci, fiind în același timp bogați și demni de urmat în timp ce scuipă semințe
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
secundară le folosește ca să f. din greu poporul. F e un verb tranzitiv împrumutat din NATO, puțini îl pronunță corect, trebuie cu limba în cerul gurii. Dar Năstase, Hrebenciuc, Geoană, Mitrea Cocor, aceste nuduri cu limbă de lemn, acești rafinați intelectuali ce ne vor rafina din nou în curînd ar trebui să fie un căcat după definiție și uite că nu-s, deși lucrează cu intelectul. Concluzia: intelectul lor e mic. Altceva, despre care abia am vorbit, e mare. Rock&roll
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
nimic tinerilor. Cum nu inspirați ceva pozitiv nici cei ce citiți această revistă. Care dintre voi ați sădit un brăduț, ați înălțat o vilă cu wc interior, ați arat? Puneți mîna pe sapă. Cu ea puteți chiar lovi constructiv un intelectual în tichie sau pe oricine doriți. Atenție doar să n-o lovești pe mama cu lopata, că-i faci o impresie urîtă (Butch Cassidy). Și fiindcă am ajuns la violență, îmi explodează pe retină arabii teroriști cu mintea și săbiile
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
unde predă literatura comparată și teoria literaturii. Formația filologică serioasă a autoarei se vede prea bine în poezia pe care o scrie. De la Platon și până la Baudrillard, ca să ne oprim doar asupra teoreticienilor, versurile Suzanei Filip respiră aerul elevat al intelectualului care trăiește și conștientizează problemele timpului său. Chiar dacă trecută prin filtrul culturii, poezia Suzanei Filip este ancorată în existență și eul producător are o identitate socială deductibilă: femeia celibatară de 30 de ani, sigură intelectual dar nesigură identitar, alienată de
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
sau "Năstase se screme, lui Iliescu îi vine" (p. 140). Deși au haz, veșnicele trimiteri la Caragiale ajung și ele, în final, să dilueze concluziile, trimițînd întreaga analiză într-o gratuitate cvasi-estetică. Toader Paleologu este un om rafinat și un intelectual a cărui voce se va auzi tot mai pregnant în viața publică românească. Atunci cînd tratează subiecte românești, el are însă tendința de a se coborî pe sine la un nivel care nu îi este propriu. Mult mai firesc și
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
Mircea Mihăieș Circulă de-o vreme, ca un fel de sudalmă, așa, mai subtilă, ca între noi, intelectualii, o sintagmă vioaie: "boierii minții". Ea a ieșit de sub pana unui june (presupun) publicist, care-și manifesta via nemulțumire față de succesul unor intelectuali români, îndeosebi tripleta Liiceanu-Patapievici-Pleșu, definiți prin termenul de mai sus. Sintagma se voia devastatoare: un index ridicat
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
Mircea Mihăieș Circulă de-o vreme, ca un fel de sudalmă, așa, mai subtilă, ca între noi, intelectualii, o sintagmă vioaie: "boierii minții". Ea a ieșit de sub pana unui june (presupun) publicist, care-și manifesta via nemulțumire față de succesul unor intelectuali români, îndeosebi tripleta Liiceanu-Patapievici-Pleșu, definiți prin termenul de mai sus. Sintagma se voia devastatoare: un index ridicat amenințător contra inșilor care ies din rând, refuzând masificarea și riscând pe cont propriu. Tipică mentalitate colectivistă, veți spune, și chiar așa este
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
nu se socotește în mile, ci în anotimpul în care poți ajunge până acolo. Nu datorită patrupedelor din Mid-West-ul american am dat acestui articol titlul de mai sus. Încerc, pur și simplu, să arăt cât de ridicol e pentru un intelectual să inventeze formule lipsite de sens pentru a-și exhiba rănile. Evident că există o clară trimitere ideologică în sintagma "boierii minții". Evident că urlă în ea colectivismul și nostalgia gloatei. Evident că ar dori să fie ei înșiși beneficiarii
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
judece existența altfel decât la nivelul concret, perspectiva tinerilor, deopotrivă scriitori și personaje, se arată, în contradicție cu încordarea ideologică a "bătrânilor", de o neașteptată prospețime. Altfel spus, avem cărți scrise chiar în comunism despre drama țăranului, a navetistului, a intelectualului sau a politicianului, dar nu și a copilului. Cum arăta copilăria în comunism? După un foarte amuzant roman cu adolescenți scris de Thomas Brussig, un german din fosta RDG, Aleea Soarelui, cartea lui C.D. Florescu, Vremea minunilor, tot o traducere
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
lui C.D. Florescu, Vremea minunilor, tot o traducere din germană, dar a unui scriitor de origine română, este măcar o jumătate de pas înainte. Povestea spusă de acest roman autobiografic este, în ciuda caracterului ei special, foarte simplă. O familie de intelectuali din Timișoara anilor '70, au un băiat în vârstă de nouă ani, care suferă de o atrofiere a mușchilor și este nevoit să poarte pantofi ortopedici. Tatăl va reuși să plece cu băiatul în Italia și de acolo în SUA
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]