49,761 matches
-
modernismul, în sensul Ťismelorť, - simte nevoia să precizeze autorul - nu este decât o imitație superficială, un calc mincinos, care nu corespunde niciodată cu sufletul nostru adânc, o plantă de hârtie fără rădăcini, respinsă de glia ancestrală." Clasic prin structura sa interioară, fără nici o aderență la experiențele poetice ale secolului XX, Ion Pillat consideră, în ultimă instanță, că ,spirit modern și tradiție se completează armonic, fiindcă ele sunt două laturi ale unui și același fenomen vital, pe când Ťtipěculť" se identifică ușor cu
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
cu acea construcție medievală și trăda un bun gust desăvîrșit. Am aflat că proprietara, care era profesoară, se afla în Canada. Camera în care am fost instalată se afla la etaj. Ca să ajung la ea, trebuia să urc o scară interioară. Într-o dimineață, cînd am vrut să cobor, m-a întîmpinat un cîine care m-a lătrat cîteva minute și am rămas țintuită locului. Întrase în livingul aflat la parter prin ușa dinspre curtea interioară. Organizatoarea festivalului - o bibliotecară deosebit de
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
trebuia să urc o scară interioară. Într-o dimineață, cînd am vrut să cobor, m-a întîmpinat un cîine care m-a lătrat cîteva minute și am rămas țintuită locului. Întrase în livingul aflat la parter prin ușa dinspre curtea interioară. Organizatoarea festivalului - o bibliotecară deosebit de drăguță și de amabilă - mi-a spus că e cîinele lui Pierre și că nu mușcă. Pierre era iubitul ei și fiul profesoarei la care mă cazase. El locuia în casa de alături, care da
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
bibliotecară deosebit de drăguță și de amabilă - mi-a spus că e cîinele lui Pierre și că nu mușcă. Pierre era iubitul ei și fiul profesoarei la care mă cazase. El locuia în casa de alături, care da în aceeași curte interioară cu a mamei lui. Curtea aceea, în care am stat uneori să mă prăjesc la soarele arzător al sudului, era împrejmuită cu ziduri înalte, acoperite cu iederă și trandafiri. Într-o zi, cînd trebuia să plec în oraș, cîinele s-
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
Apoi, deși nu este spațial restrînsă, lumea romanului pare totuși să trăiască într-o cușcă și preocupată exclusiv de ea însăși, repliată în sine pînă la autism. Evocările Ioanei se întorc înapoi cu cîțiva ani față de momentul istorisirii, dar timpul interior al romanului este mai degrabă unul mort, a cărui curgere a fost oprită. În acord, și nu în contrast, cu aspectul său general de univers în carantină, lumea cărții lui Augustin Buzura este una în totalitate compusă din personaje deraiate
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
psalmilor. Negoițescu, homosexual deschis, scrie pasionat despre Sf. Teresa de Avila și alți sfinți catolici sau ortodocși. Paleologu trece prin numeroase zig-zaguri religioase. Marino și Ierunca, probabil Regman, se desprind de religie. Nici unul nu pare însă total indiferent unor lupte interioare și unor decizii bine-gîndite. Dacă așa stau lucrurile, atunci unde îi găsim politic pe cei de "placa turnantă"? Aceasta e întrebarea cea mai pasionantă poate. îi găsim într-un spațiu al întortocherilor, un spațiu-spirală, un spațiu-labirint. încercarea celor mai mulți dintre ei
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
îi găsim într-un spațiu al întortocherilor, un spațiu-spirală, un spațiu-labirint. încercarea celor mai mulți dintre ei este de a crea sinteze centriste, raționale, de bun simț - iată răspunsul cel mai simplu, dar poate mult prea simplu pentru complexitatea încleștărilor și bătăliilor interioare găsite la fiecare dintre ei. Atracții de dreapta și de stînga întîlnim la fiecare: la Steinhardt și la Negoițescu, la Dinu Pillat și la Paleologu, la Caraion sau în măsură mai mică la Șora, Ierunca, Geo Dumitrescu. Sârbu e de
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
se poate de simplu. Avem de-a face cu o reflectare cum nu se poate mai limpede a frământărilor întregii comunități carpato-dunărene. Ceea ce vedem la un nivel înalt în figurile "canonice" nu se deosebește cu nimic de incertitudinile și încleștările interioare ale omului "de rînd", de compromisurile și de succesele acestuia, om zguduit cum a fost de valurile unei istorii pe care nu o stăpînește (mai mult: pe care adesea nu o înțelege) decît în prea mică măsură. Pe cît de
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
și deci incapabili să mai simtă pulsul accelerat al dramei naționale. Nici sincronist, nici protocronist, el pledează pentru scrisul curat și demn, abordând frontal temele grave ale actualității și lipsindu-se de excesive subtilități parabolice și paralogice. De remarcat evoluția interioară a scriitorului, de la gratuitatea estetică a prozelor de tinerețe (Compartiment, Păcatul fratelui Vasile, Enuresis nocturna) la miza majoră pusă în paginile de mai târziu, acelea scrise după ieșirea din închisoare. Echivocul ludic și satiric, calamburul căutat și ironia acidă, verbul
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
este de factură modernistă. Ea trădează o mare sensibilitate, e o poezie liberă și relaxantă, cu un vers alb, limpede și simplu. Modul personal de a percepe lumea, complexul de sentimente, de vise, de gânduri, nevoia de refulare a trăirilor interioare, îi creează un profil poetic aparte, la care iubirea și setea de viață se împletesc cu părerile de rău generate de neîmplinirea unora dintre ele. Cartea, la care a lucrat cu bucurie, dar și cu zbucium sufletesc, este o carte
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
și-n lună” - Avatar I); - cu flacăra, sufletul și moartea (“Trece/ un lup roșu, un lup în flăcări,/ aprins,/ sub orizont, la marginea sufletului”; „Și frumusețea toată mă privește/ invers,/ din anarhica-ți moarte/ smulgându-mă” - Avatar II); - cu lumile interioare (tulburi) și cu pădurea (eterată) (“Privește-n tulburi lumi interioare/ Cu ochii verzi și reci, întredeschiși”; Dispare în pădurea eterată,/ La care nu ajunge niciun drum" - Totem); - cu noaptea, genunea, câmpul și luna (“Apoi, am stat, pe marginea genunii,/ Noi
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Trece/ un lup roșu, un lup în flăcări,/ aprins,/ sub orizont, la marginea sufletului”; „Și frumusețea toată mă privește/ invers,/ din anarhica-ți moarte/ smulgându-mă” - Avatar II); - cu lumile interioare (tulburi) și cu pădurea (eterată) (“Privește-n tulburi lumi interioare/ Cu ochii verzi și reci, întredeschiși”; Dispare în pădurea eterată,/ La care nu ajunge niciun drum" - Totem); - cu noaptea, genunea, câmpul și luna (“Apoi, am stat, pe marginea genunii,/ Noi, dublul nepătruns, întunecat,/ Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat:/ Doi
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
antropocosmice”, le structurează, le contopește, astfel încât oglinda eului, făcută, pe neașteptate, țăndări, se preschimbă într-o oglindă nirvanică, în care se reflectă, imortalizați într-un moment triumfal, „doi colți însângerați, în raza lunii”. Sentimentul datoriei împlinite instaurează pacea, exterioară și interioară... Poezia lui Eugen Dorcescu se comentează pe sine, este un metatext. Poetul merge mai departe. Cu o luciditate extremă. Cu o intuiție extremă. Cu o gândire înaltă. Cu un stil înalt. „Să ne desprindem, deci...” 2016 , ianuarie Referință Bibliografică: Mirela-Ioana
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
o picătură de ploaie” și ”Melodia veșniciei” (2014). În spectrul creației sale literare, autorul se exprimă cu claritate la fel ca steaua dimineții care lucește în cer, sau fiii și fiicele kosovare în căutarea destinului lor. Poetul posedă o revoltă interioară în versuri, întrebând: cum va fi viitorul? Poeții, prin versurile lor cântă precum privighetorile în primăvară. Lor le cântă sufletul. Pietrele și pomii dansează în versurile poetului. Versul lui Gani Pllana este viu. El ”sărută” cu iubire sânul patriei. În
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
DESPRE OANA BOC Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului REGINA IUBIRII Cu cât mai puternică ființa, cu atât mai înaltă nevoia de o replică în plan existențial. Fiind vorba despre puterea interioară, aceea a minții, a sufletului, a intuiției și a dorinței. Iar replica aflându-se în universalitate, cel mai probabil umană, deși în principiu ar putea fi celestă, de ce nu chiar transcedentală după ce transfizică și tranzitorie. Sunt, cel puțin aparent, nenumărate
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
janë më në mesin tonë Të etur na kalon matanë lumit Na prin në labirinth dhe na merr për dore kur shkojmë kryelart nga humnera ALB ȘI NEGRU Ne surâde de pe ecran ne salută cu mâna pe inimă cu partea interioară a ochiului fotografiază vederea noastră conform tehnicii alb-negru Pentru sărbători stă împreună cu noi și ridică toast pentru toți cei care nu mai sunt în mijlocul nostru Cu sete trece dincolo de fluviu Ne conduce în labirint și ne prinde de mână când
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
va fi plasat în holul de intrare al școlii. După dezvelirea tabloului a fost intonat Imnul Regal al României. Familia Regală a vizitat câteva dintre clasele școlii, cancelaria profesorilor și a luat parte la adunarea elevilor și profesorilor, din curtea interioară a instituției de învățământ. Școala Gimnazială Regina-mamă Elena este declarată “Școală europeană” și are pe băncile ei 1600 de elevi. sursa: familiaregala.ro Referință Bibliografică: Școala gimnazială “Regina-mamă Elena” / Cornelia Curtean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1953, Anul VI
ȘCOALA GIMNAZIALĂ “REGINA-MAMĂ ELENA” de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380698_a_382027]
-
Vede ai Teleormanului, pentru a publica constant la o astfel de revista aflată la o distanță de aproape 8.000 km, este remarcabilă. Registrul tematic al poeziilor sale e alcătuit din multiple și eterne probleme și întrebări ale universului nostru interior și cel al lumii înconjurătoare, dovadă a înzestrării sale cu vocația complexității. Toată gama de stări afective se regăsește în aceste poeme, magistral surprinsă de starea eului poetic: melancolia, spaima, ardoarea, solitudinea, patosul, bucuria, durerea, căutarea, tristețea, nemulțumirea... Tema preferată
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
fiecare dată, se arată mai promițătoare, mai darnică, mai deschisă spre proiecte. Energia primăverii, printr-un mecanism încă necunoscut nouă, ne trezește propriile energii, retrăind fiecare clipă a renașterii. Această energie a noului început ne ajută să reorganizăm planurile noastre interioare, să facem curățenie în suflet și să facem o altă ordine, să stabilim o altă ierarhizare a priorităților. Sfârșitul fiecărui început încheie ceva lăsând loc altor începuturi în care putem valorifica experiențele pe care le purtăm cu noi. Primăverile, ca
ORICE ÎNCEPUT E O PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380792_a_382121]
-
să se scuture de asemenea năpăstuiri și atunci, debusolați cum le este plămada, sar în extrema cealaltă, pun pe ei vopselele stridente ale teribilismului, umflu-și pielea ca un balon gata să plezneacă. Se socotesc polieficienți din ce în ce mai strident, pe măsură ce clocotul interior arde tot mai puternic. Pun stapânire pe ei orgolii nemăsurate și o clocotitoare lăcomie. Singura fereastră prin care mai respiră este ura, fără ea s-ar sufoca. Treptat ura se înscrie definitiv în datele lor fundamentale și exersată neîntrerupt și
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
pentru a atinge topul urii și rădăcinile sufletului să-i rămână ancoreate tot într-un spațiu terifiant al urii? De buna seamă că psihologia lui s-a conturat după ceea ce și-a propus să devină prin autoconstruire. Și când construcția interioară nu are baze solide, când ordinea bunului simț și a celei impuse de societate lipsesc, urmează mari răsturnări în adâncul ființei și în final îl duc la prăbușire. Abaterea de la calea bună, nu poate duce la ceva bun, nu pentru că
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
dea naștere unui copil. Din acest moment totul se va desfășoara ca într-o fatalitate, după o logică mai presus de puterea noastră de înțelegere. Peste Eugenia se revarsă o cascadă de întâmplări care-i răvășește gândirea, îi cotropește ființa interioară. „Trupul Eugeniei plutea ars de durere pe norii unei triste povești de iubire, dincolo de timp, în căutarea celui căruia i s-a dăruit, în speranța că iubirea ei pură și puternică va ajunge la el, îl va face să arunce
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
îngenunchează, distanțându-se de modul cum s-a lăsat învinsă mama sa. Înzestrat cu vitalitate, după primul eșec, reușește să-și ridice fruntea din țărână și să-și urmărească țelul - viața trăită în armonie în sânul familiei - dominanta vieții lui interioare. Printre rânduri, întrezărim pe autoarea Dora Alina Romanescu cu o gamă largă de întemeinicite idei privind familia. Își întemeiază a doua familie alături de Diana trăind câțiva ani frumoși, apoi se năruie și aceasta. În întreaga sa ființă strigă disperarea, durerea
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
a pierdut vederea, și Cerasela, mobilitatea membrelor. Ea se foloseste acum doar de degetul mic de la mâna dreaptă pentru a scrie la computer. Scrisul, această alchimie a vieții, a devenit stâlp al bolții pe care se sprijină neîntrerupt lumea lor interioară. Între suferință și speranță, s-au așternut frumusețea și înțelesul adânc al cuvântului care a făcut legătura între universul vieții înconjurătoare și sinele lor. Din multe poezii, se simte cum glisează spre o lume numai de ei cunoscută. „Trăiesc/ de
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
de câte o dureroasă întâmplare... Clipele se adună, își dau mâna și viața-mi de până acum pare toată numai o clipă, așa cum este totul sub scutul acelorași legi. Dar există un univers unde Moara aceasta nu ajunge. E universul interior, care nu intră în ecuația ei, universul în care noi rămânem neatinși de scurgerea clipelor. Simțim scurgerea implacabilă a timpului în lumea exterioară, dar în cea interioară nu va ajunge să bântuie. Aceeași sete de frumos, de bine, aceeași sete
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]