1,213 matches
-
săbii vechi vibrează cu o puritate neobișnuită și aduce în odaie o undă de lumină. Venea de la mare distanță. Nu se stingea.” Prin oglindă, trecutul este reînviat difractat, la nesfârșit, ipostazele succesive ale personajului conținându-se simultan. Creația presupune cunoașterea interiorității, alunecarea pe firul timpului spre existente anterioare, spre rădăcini. Reflectarea induce trecerea într-o altă realitate devenită materială. Personajul cunoaște autoreflectarea, proiecția ficționala în sine:,, Se așază în fotoliu. închide ochii. Cobora încet, fără grabă. Multă vreme se mai văzu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
trimit la elementele primordiale (aer, apă, foc, pământ), asociate fie elanului generat de iubire, fie disoluției pe care aceasta o provoacă. Apare astfel oscilația între lumină și întuneric, care duce la involuția și la stingerea sentimentului. Privirea, ca oglindă a interiorității, devine aproape un laitmotiv, ilustrând gama largă a sentimentului, de la suferință la plenitudine și din nou la pustietate. La pierderea iubirii, durerea este resimțită fizic, iar singura alinare rămâne protecția dragostei materne: „Mamă, sub pleoapa primordială a pântecului/ ascunde-mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
ca Victor Hugo, Schiller, Lamartine, Bolintineanu...” Amicul cu care Caragiale se află într-un dialog exemplar, un „divan” estetic, îi reproșează pauperizarea conținuturilor prin eliminarea reflecției superioare asupra exemplarității acțiunilor umane menită a genera un rapel la dimensiunea grandioasă a interiorității personajelor. Același interlocutor abstract îl acuză pe dramaturg că recuperează doar carac- terul prozaic al întâmplării care are drept consecință redu- cerea nuvelei la proporțiile „unui simplu fapt divers de ziar” și a romanului „la forma strictă a unui raport
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reîntoar- cerea acasă, iar discursul lansat în diferite berării și cafe- nele devine expresia acestei forțe centripete care-l scoate permanent în afara spațiului conjugal. A reintra în familie are aici semnificația unei reintrări în sine, a unui rapel la propria interioritate ca familiaritate cu sine și autoscopie. Hemoragia verbală provine din această anxietate rezultată din imposibilitatea de a regăsi un for interior, din pierderea a ceea ce Ortega y Gasset numește „(...) la capacité de se recueillir, de s’absorber avec sérénité dans
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
resimte de contactul intim cu poezia lui Federico García Lorca. În genere, poemele lui B. din această etapă a creației sunt structurate binar: după o primă secvență sumar descriptivă, urmează prelungirea ei ca un ecou (sau ca un contrapunct) în interioritatea eului liric: „Inima galbenă a lunii / arde pe vânturi și lasă / vagi reverii de mătasă / cercului galben de astre / [...] / Singură / Inima mea, / pendulând / între lună și soare”. A tradus, singur sau în colaborare, din Cervantes, Lope de Vega, Federico García
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
reținerea se poate baza tocmai pe prejudecățile legate de familie în general. Gloria Steinem sugera că mult mai greu sunt de depășit barierele interioare: „...la fel cum păianjenul își țese pânza, lumea exterioară este în mare măsură o creație a interiorității noastre” (2001, p. 15), iar în contextul de față, și a prejudecăților pe care le-am deprins în viața de fiecare zi. Sunt situații când prejudecățile funcționează ca parte a unui cadru simbolic mai larg, ca rezultante ale unor mituri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
locuitorii ei se tot adâncesc. Chestiunea nu e nici retrogradă, nici folclorică. Și, mai ales, nu pentru lumea islamică, care s-ar condamna la ofilire și la sterilitate uniformizându-se. Ar deveni cu atât mai agresivă în exterior, cu cât interioritatea i-ar fi monoculturală și monomaniacală. Oare când vor înțelege cancelariile că a răspunde SOS-urilor lansate de aceste comunități, și care se pierd în gol, nu ține doar de compasiunea umanitară? În definitiv, soarta acestor zece milioane de persoane
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui. Religia e a grupului, spiritualitatea a individului, și deci fiecare mesaj profetic este ca un trunchi din care cresc două ramuri, una pentru spiritul trupului, cealaltă pentru spirit pur și simplu. Creștinului îi vine mai ușor să împace sensul interiorității cu cel al organizării și, la un Ignațiu de Loyola, misticul și managerul erau una și aceeași persoană. Interesant. Posibilități de coabitare? Paris cel micuț observă că în Liban există sate mixte de creștini și de musulmani, dar că nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Nation and Narration, Routledge, London, 1990; vezi și idem The Location of Culture, Routledge, London, 1994) și luând în considerare "ambivalența națiune-stat", am putea să ne întrebăm: Ce fel de spațiu cultural este Europa Central-Răsăriteană cu frontierele ei transgresive și interioritatea ei "interuptivă"? Este un spațiu liminal, "cuprins între desemnările identității", a cărui condiție interstițială îl derutează pe observatorul străin. 127 Edward Said, Culture and Imperialism, Vintage, London, 1994, p. 8. 128 Michael W. Doyle, Empires, Cornell University Press, Ithaca, 1986
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
acest scrupul tenace, care definește critica bună de pretutindeni și pe care cartea lui Petre Rado îl mărturisește de la un capăt la altul : a reflecta dinamica interioară a reflecției asupra obiectului tău de studiu. A-ți pune în acord propria interioritate mereu fluidă cu niște concluzii mai vechi. Nu este vorba despre a modifica radical verdicte sau interpretări, ci despre a le aduce la timpul prezent, în funcție de acumulările răstimpului scurs. De fapt, este exact invers decât ne imaginăm : verdictele și interpretările
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
poți să te aperi. Poți lua măsuri, poți organiza manevre defensive. Când adversarul e în afara ta, poți angaja o luptă, un război. Cu un adversar interiorizat, ai șanse minime. De aceea, una din vicleniile răului e să se insinueze în interioritatea ta, să se instaleze în intimitatea ta, să se identifice cu tine, ca și când n ar fi decât un chip al tău. Când începi să crezi că răul nu e o primejdie distinctă de tine, când începi să crezi (sau ești
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
găsi rostul), „invidie“, „disperare“ nu fac parte, de regulă, din vocabularul „științific“ al sociologului. La fel, termenul „lăcomie“, folosit de Barack Obama pentru a explica începuturile crizei economice în care ne aflăm. Toți acești termeni se referă la malformații ale interiorității umane, la vicii de alcătuire sufletească, la probleme care țin de „forul lăuntric“. Asta îmi amintește de o discuție purtată în 1975 cu un student din Germania Federală, participant la o grevă universitară care cerea eliminarea latinei din programa analitică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în uz în Biserică, pentru lipsa de dreptate socială... săracul, muncitorul s-a îndepărtat de noi, pentru că mai înainte noi ne-am îndepărtat de el; e neîncrezător pentru că în noi lipsește priceperea justă a nevoilor sale... Remediul e în recuperarea interiorității credinței, fără de care s-ar reduce la activismul steril... Ca preoții să se distingă prin caritate, să ia contact cu săracii, cu mizeria cocioabelor... ca parohiile să se transforme din centre birocratice în centre caritative... așa încât Biserica să se înalțe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
chimice care acționează asupra lui, fără el15. Nu mai căutăm soluțiile maladiilor în resursele noastre interioare, ci în acțiunea tehnologiilor moleculare, care, pe deasupra, prezintă și riscul căderii în dependență. Individul dornic să-și dirijeze ori să-și rectifice după plac interioritatea se transformă în individ „dependent”: cu cât oamenii revendică puteri mai depline asupra vieții, cu atât se dezvoltă noi forme de sclavie a indivizilor. Hipermaterialismul medicaltc "Hipermaterialismul medical" Chestiunea medicalizării existenței e interesantă și prin aceea că permite o mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de-a face cu trecutul, era consumului-lume a reușit să creeze o stare de imanență totală în care nu mai există decât preocupările pentru securitate, sănătate și plăceri festive, în care individul nu mai are o substanță existențială, trăiește fără interioritate într-un timp în întregime pozitivat, amputat de orice imprevizibilitate, de orice risc, de conflictele și de antagonismele care făceau istoria 18. Așadar, a reușit oare faza III să asigure triumful definitiv al „omului-masă”, al acelui „om mediocru” denunțat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
să stea prea mult în fața televizorului? De ce suntem neliniștiți de efectele jocurilor video, de influența mărcilor asupra adolescenților și, în general, asupra oamenilor? Pentru că imersiunea totală a sinelui în universul hedonist și mediatic echivalează cu sărăcirea spiritului, cu existența fără interioritate, cu nimicirea subiectului ca ființă a reflecției și a perfectibilității. În ciuda tuturor incitațiilor la fericire, ordinea consumeristă nu este legitimă decât atât timp cât nu obstrucționează autonomia reflexivă a oamenilor, exigența formării și perfecționării subiecților. Nu este adevărat că principiul plăcerii a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Glanetaș bucovinean (Ion Vizitiu), Anica își îneacă pruncul în fântâna parcului („grădină a deliciilor”, metaforă a unui Occident imoral), iar duduca Adela, la rându-i, se sinucide, după ce află dedesubturile asasinării fiului său. Personajele nu au decât o psihologie sumară, interioritatea lor e bântuită de furtuni pasionale ori, dimpotrivă, de catastrofe morale care îi duc, în aceeași măsură, la gesturi extreme. Accentele lirice care împrumută ambianței naturale semnificații augurale suferă de același metaforism supraîncărcat. Autentic este limbajul personajelor, ceea ce creează identități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
Bowl-ah este derivat din "bowel(s)" (1. bowel engl. sing. = parte internă a corpului; parte interioară a oricărui lucru; figurativ: inima, emoțiile, presupuse a fi localizate în pîntece 2. bowels engl. pl. = intestine, mate; figurativ: rărunchi), care sugerează ideea de interioritate profundă, pornind de la care este posibilă funcția exteriorității (același fenomen este valabil pentru arhetip ca fenomen profund ontic sau cultural); infixul -ahface parte dintre acele particule lingvistice, prezente în onomastica lui Blake (vezi Luv-ah, Beul-ah, etc.), care sugerează ideea de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
forța de sugestie mitică. Astfel, Bowlahoola blakean, ca "Stomac" și "Lege" în același timp, sugerează dinamică "epic-mitică" interioară a stomacului, dansul biochimic și simultan psihochimic intern, prin care se constituie forțele-energiile vieții. Analogia Lege-Stomac credem că relevă, dincolo de ironie, dimensiunea interiorității dinamice a legii: legea vieții este profund organică, ritmica și simbolică, ea crește și descrește omotetic-ritmic, este lăuntrica și vie, iar lăuntrul-spiritualul este domeniul formelor prolifice din care pornesc și în care se constituie toate funcțiile externe ale vieții. În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și posibila explicație a expresiei „fantasticul interior”, cu care scriitorul își particularizează un întreg ciclu de opere. O alteritate crescândă, perfecționată, excesivă colorează acum tot mai intens manifestarea personajelor, depărtându-le de linearitatea tipologică sămănătoristă. În același timp, preocupat de interioritatea lor, autorul nu mai are suport pentru tirade poematice, textul câștigând rapid în epicitate. Efectele reformulării de atitudine sunt receptate de textele scrise sau revăzute în această perioadă și care vor intra în culegerile de nuvele editate până spre anul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
prin evoluție și selecție (Ch. Darwin), omul este ființa conștientă care aspiră către universal prin integrarea pancosmică (P. Teilhard de Chardin). El este „măsura tuturor lucrurilor” (Protagoras) în raporturile cu lumea, dar și ființa cugetătoare, reflexivă (R. Dèscartes) în planul interiorității sale. Prin dubla capacitate de a reflecta și a avea identitate, omul este „persoană” (M. de Unamuno, N. Berdiaev, D. Stăniloae), un „Eu” cu o identitate unică de care el este conștient, atât în raport cu lumea fizică, cât și în relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care încorporează insurmontabila să individualitate, finitudine, într-un proiect nou, bazat pe interdependenta comunicativa și practica și astfel pe abolirea distincției între subiect și obiect 65. Ideea reprezintă subiectul absolut, pentru care obiectul nu mai reprezintă exteriorul, ci propria să interioritate negata, încorporată și depășită. Astfel, ideea rațională devine universal, un universal a cărui independența depinde de individual, dar pentru care individualul subzistând pentru sine reprezintă o imposibilitate sau cel mult o contradicție temporară 66: "deși ideea își are realitatea într-
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
posibilitățile de cunoaștere de sine și pentru sine integrale ale umanității, Hegel îl consideră pe mentorul sau un moralist subiectiv: nu este suficient că binele, scopul suprem al rațiunii care ghidează umanitatea, să fie obținut pentru și limitat doar la interioritatea individului; acesta trebuie "să se realizeze"77 sub forma comunității. În acest punct putem identifica deosebit de clar preferință kantiana pentru intelect, și deci pentru individ, cum nu se poate mai distinctă de preferință hegeliana pentru rațiune, pentru pozitiv, pentru dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
ale educatului în universul cunoașterii. Aceasta are un mai înalt grad de difuzabilitate, dar asimilarea rămâne tot la discreția educatului. Cunoașterea disponibilizată prin rețeaua virtuală este o pură potențialitate, până la acapararea și semnificarea acesteia din partea receptorului. Construcția cunoașterii ține de interioritatea subiectului, de raportarea acestuia efectivă, prin efort participativ și responsabilitate interpretativă. Virtualizarea formării nu lenevește mecanismele interne ale învățării. Școala nu se transformă într-o agora mediatică sau nu face din aceasta o anexă a asamblajului comunicațional atoatestăpânitor. Nu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
noastre, într-o conștiință mai vastă ("lumină din lumină"), din care se individualizează și evoluează și conștiința noastră, pînă își recunoaște originea și astfel se recunoaște pe sine și se recreează pe sine, redescoperind, printr-o atenție mai subtilă față de interioritate, evidențe și experiențe pierdute din pură ignoranță. Theoria (contemplația) pură învinge ignoranța. De pildă, dacă pozitiviștii ar exercita o contemplație mai intensă asupra duratei-distanței, ar descoperi că ele fac parte doar dintr-o anumită percepție a spațiu-timpului, nespecifică unui non-ignorant
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]