662 matches
-
a valorilor vecinătăților. De atunci metodă kriging a fost elaborată pentru a găsi soluții unor probleme complexe în minerit, tehnologia petrolului, controlul și atenuarea poluării și sănătatea publică. Astăzi termenul este generic și poate fi aplicat că metoda statistică de interpolare în orice disciplină pentru a compara date ale unor procese aleatorii ce satisfac presupunerile matematice. Kriging aparține valorilor de estimări algoritmice liniare. Scopul metodei este acela de a estima valoarea unei funcții reale necunoscute formulă 1, într-un punct, formula 2, fiind
Kriging () [Corola-website/Science/328110_a_329439]
-
proces aleator, în timp ce modelele de regresie se bazează pe observații multiple în seturi de date variate. În comunitatea statistică aceeași tehnică este cunoscută ca Procesul Gausian sau predicția Kolmogorov Wiener. Krigingul poate fi văzut de asemenea că o metodă de interpolare polinomiala (spline). Diferență față de krikingul clasic este prevăzută de interpretare: în timp ce "spline" este cauzată de un model minim de interpolare bazată pe structura Hilbert, Krigingul este motivat de o predicție a erorii pătratice induse, bazat pe un model aleatoriu.
Kriging () [Corola-website/Science/328110_a_329439]
-
tehnică este cunoscută ca Procesul Gausian sau predicția Kolmogorov Wiener. Krigingul poate fi văzut de asemenea că o metodă de interpolare polinomiala (spline). Diferență față de krikingul clasic este prevăzută de interpretare: în timp ce "spline" este cauzată de un model minim de interpolare bazată pe structura Hilbert, Krigingul este motivat de o predicție a erorii pătratice induse, bazat pe un model aleatoriu.
Kriging () [Corola-website/Science/328110_a_329439]
-
menționat acest text, deși asta ar data lucrarea neobișnuit de devreme, prin urmare nu este o identitate ușor de stabilit. Tacit (56 - 117 e.n, chestor, pretor, consul, senator, istoric roman) scrie în "Anale": Unii afirmă că textul reprezintă o interpolare, aducând următoarele argumente: Prima menționare a acestui pasaj ar fi apărut în secolul al XV-lea, deși până atunci o serie lungă de istorici creștini au abordat perioada persecuției creștinilor sub Nero. Dar Tertulian, Lactanțiu, Severus, Eusebiu din Cezareea și
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
al Cezareei, Palestina), se argumentează că, fiind vorbitor de elină (lucrările lui sunt scrise în elină), este posibil să nu fi fost familiar cu scrierile lui Tacit, scrise în latină. Un alt argument în favoarea ideii că pasajul ar fi o interpolare este că vorbește despre un "Hrist", care înseamnă "Mântuitor", fără a preciza care anume: prin "Hrist" nu se face precizarea dacă este vorba de un oarecare Isus. Un contraargument ar fi că, oricum, fiind vorba de "Hristosul creștinilor", identificarea sa
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
argumentează că Tacit, chiar dacă ar fi cunoscut numele Isus, nu l-ar fi menționat în text, deoarece el arată că denumirea „creștin” provine de la Hristos. Se mai argumentează (de data aceasta renunțându-se la ideea că pasajul ar fi o interpolare) că, atunci când tratează istoria personajului întemeietor, Hristos, Tacit o face reluând ce spuneau creștinii despre el, însă nu din cercetare proprie sau surse oficiale, întrucât comite eroarea de a-i atribui lui Ponțiu funcția de procurator, în timp ce el a fost
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
informații despre Isus însuși. Josephus (37 - 100 e.n, supraviețuitor al conflictului romano-iudeu, devenit cetățean roman, istoric evreu) scrie în lucrarea sa "Antichități iudaice" (21 volume, terminată în ultimul an al domniei împăratului Domițian): Unii consideră că pasajul conține o interpolare: „care era numit Hristos”. Aceasta ar schimba total natura și valoarea relatării, dacă ar fi interpolare; unii comentatori nu o consideră autentică. Specialiștii în general au considerat însă pasajul de mai sus drept autentic. Alt pasaj, denumit Testimonium Flavianum din
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
ar fi interpolare; unii comentatori nu o consideră autentică. Specialiștii în general au considerat însă pasajul de mai sus drept autentic. Alt pasaj, denumit Testimonium Flavianum din aceeași scriere a lui Flavius Josephus vorbește de „Hristos”, însă este considerat drept interpolare din cauza limbajului (conține cuvinte nefolosite de Josephus și care în plus ar indica că Josephus ar fi fost creștin, ceea ce nu corespune realității). Însă un studiu recent argumentează că o variantă în limba greacă a acestei propoziții exista în sec
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
versiunea Testimoniului, scrisă în sec. X de un istoric arab, Agapius din Manbij, se apropie mai mult de ce a scris Josephus, similitudinile dintre pasaje indicând că un autor creștin a eliminat mai târziu tonul circumspect al lui Josephus, făcând și interpolări. Alții au afirmat că textul lui Agapius este sigur o parafrază după Testimonium din traducerea siriacă a lui Eusebiu din Cezareea a lucrării "Historia ecclesiastica" și că Testimoniul siriac al lui Mihail Siriacul, care de asemenea provine din "Historia Ecclesiastica
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
mondiale care se încheie cu moartea împăratului Ioan I Tzimiskes (976), în timp în articolul „Constantinopol” sunt menționați succesorii săi, Vasile al II-lea și Constantin al VIII-lea: problema este de a ști dacă nu este vorba de o interpolare mai târzie decât textul original. Pasajele referitoare la filosoful Mihail Psellos (secolul al XI-lea) par să fie interpolări posterioare. Înainte de redescoperirea oficială în Renaștere, lucrarea circulase totuși în Anglia medievală, întrucât Robert Grossetête (1175-1253) a tradus pasaje substanțiale într-
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
săi, Vasile al II-lea și Constantin al VIII-lea: problema este de a ști dacă nu este vorba de o interpolare mai târzie decât textul original. Pasajele referitoare la filosoful Mihail Psellos (secolul al XI-lea) par să fie interpolări posterioare. Înainte de redescoperirea oficială în Renaștere, lucrarea circulase totuși în Anglia medievală, întrucât Robert Grossetête (1175-1253) a tradus pasaje substanțiale într-un carnet de notițe pentru uzul său personal. Mai multe etimologii au fost luate în seamă pentru acest nume
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
formulă 43 se poate calcula pentru un domeniu cuprins între formulă 44 și o anumita temperatura formulă 45, fie prin citirea directă din tablele ce cuprind valoarile capacității termice masice ale substanței în cauză pe diverse domenii de temperatură, fie prin metode de interpolare numerică. Pentru domenii de temperatură care nu încep de la formulă 46 se utilizează formulă de mai jos: formulă 47 unde formulă 48 este capacitatea termică masică medie pe intervalul de temperatură formulă 49, iar formulă 50 este capacitatea termică masică mdie pe intervalul de temperatură
Capacitate termică masică () [Corola-website/Science/333269_a_334598]