705 matches
-
mai mult sau mai puțin cuprinzătoare, în funcție de contextele traversate. Numele propriu poate aduce cu sine o istorie semantică proprie, mai lungă sau mai scurtă". Distincția nume "care aparțin unui autor anume"/ nume "marcate de mitologia altor autori", așadar cu funcție intertextuală, vine în continuarea dihotomiei pe care o face Ioana Pârvulescu cu privire la numele personajelor feminine (dar cu aplicabilitate la toate tipurile de nume), "nume bogat literar/ nume nou, fără greutate literară"182. Trasarea jaloanelor unei poetici a numelui propriu, o onoma-poetică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
petrecut acolo?"133, sau dublate de substantive cu determinanți nehotărâți: "din afară, din altă lume134" traduc teroarea (non) ființei ubicue a Christinei, iar sublinierea grafemelor redau plusuri de semnificație). Numele lui Egor ("nume ciudat..." 135) dobândește seme aferente datorită ironiei intertextuale din sintagma viteazul nostru Egor. Aluzia la poemul rusesc din secolul al XII-lea despre cneazul Igor Sviatoslavici anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație - limită (în astfel de situații "absolut fără ieșire" personajele din Podul își spun
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este "de neam bun, nobil", conferind celui ales o origine sacră; Eugenios se încadrează într-o largă serie de antroponime, cunoscute la multe popoare vechi, care se refereau inițial la originea nobilă a purtătorului 214. Numele Lenorei funcționează ca "designator intertextual"215, prin referința livrescă la o logodnică părăsită de cel care aparține unei lumi iremediabil opuse; dacă în balada lui Bürger lumile opuneau viul mortului, aici normalul, comunul se opune miticului. Episodul determinant este reacția de groază a Lenorei la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Dionis, din final, demonstrează că sensurile converg înspre posibilitatea recuperării beatitudinii primordiale prin doctrina orfică. În contextul apropierii dintre poezie și celelalte arte (sens dezvăluit Leanei care-i va cânta poezia la Viena, orașul muzicii), personajul este o evocare intertextuală a lui Adrian Leverkühn care, ca și artistul laureat, a eșuat în istorie, a fost absorbit de propria operă 558. Visarion amintește prin etimonul bassaréus de unul din numele lui Dionysos derivând din bassára (vulpe), teonim al cărui sens este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
știe că "în trecutul Leanei există un traumatism provocat de așteptare"561 și de aceea o determină să îmbrace doliul, transformând-o în "la Veuve/Die traurige Witwe/Electra/la Vedova..." (sublinierile autorului atrag atenția asupra semnificației încărcată de trimiteri intertextuale). Când secretul Leanei este pe cale de a-i fi dezvăluit, refuză, deoarece "își dă seama de riscurile pe care le comportă pentru Leana o reîntoarcere în trecut, sau cam așa ceva"562. Revenirea în trecut se referă la episodul accidentului lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
despărțitoare între lumea istorică și cealaltă"586. Infernul lui Dante este la Eliade, hotelul, "adăpost vremelnic, echivalent al punții, al trecerii (...), loc de trecere insesizabilă între rai și iad, purgatoriu și intrare secretă în via negativa"587. Textul conține trimiteri intertextuale la Divina Comedie a lui Dante: acel care, fără a fi murit încalcă împărăția celor morți (Chi è costui che senza morte/Va per lo regno della morta gente?), "dogoarea" covorului "gros, roșu-aprins", care se prelungește din holul hotelului fără
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trois grasses; situându-se în același joc ambiguu al lui "doi-trei", el își amintește doar de Yvonne și de Henriette, și uită de cea de a treia: "îmi scapă acum numele"755. Cea de a treia referință, de data aceasta intertextuală (Two or Three Grâces) la eroina lui Huxley, cu incongruența perpetuă dintre sentimentele personajului și situația în care se află, cu încercarea zadarnică de a-și armoniza sufletul situațiilor amoroase (vampirul frivol, moderna feminitate de dix-huitième siècle, dar și femeia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și are încă, modul ei propriu de a fi evidentă"862. Continuând seria "falselor identificări", ea este logodnica lui Darie și, în același timp, Laura lui Petrarca 863, simbol al iubirii mijlocitoare între sacru și profan (numele are funcție de designator intertextual): "Le-ai vorbit de Laura lui Petrarca, și mă întreb ce-au înțeles ei din acea lungă și laborioasă fenomenologie a Muzei, mai ales că aveai febră. Nu că n-ar fi putut înțelege, dar ce i-ar fi putut
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca o întruchipare a memoriei, rolul pe care îl joacă în text este unul anamnetic, de trezire a memoriei foștilor săi elevi: Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit din somn". În cazul "designatorilor intertextuali" actualizează în text semele inerente cu care numele vin din alte context. În general, actualizarea semelor aferente determină păstrarea celor patru seme (macrogeneric, mezogeneric, microgeneric, specific). Un prenume favorit al lui Eliade, așa cum este Alexandru, aduce semele inerente ale cuceritorului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
iubirii mijlocitoare între sacru și profan. (Laura, imposibila iubire, se regăsește și în Tinerețe fără de tinerețe...). În O fotografie veche de 14 ani, protagonistul este un "nou sfânt, Sfântul Dumitru", iar profetul-doctor Martin trimite la vestitul reformator religios. Adeseori, trimiterile intertextuale sunt făcute de către personaje: În curte la Dionis, Leana este "și la Veuve, și Die traurige Witwe, și Jalea îi stă bine Electrei, și la Vedova...", în Uniforme de general, Manolache este chemat în clipa morții: "Manole, Manole, Meștere Manole
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
chemat în clipa morții: "Manole, Manole, Meștere Manole...". În Domnișoara Christina numele personajului masculin păstrează semele macrogeneric (/uman/, /sex masculin/), mezogeneric (/mitologie/), microgeneric (/erou/) și îl respinge pe cel de al patrulea, semul specific/viteaz/ din numele personajului, prin ironia intertextuală: "viteazul nostru Egor"; raportarea la celebrul poem rusesc din secolul al XII-lea, despre cneazul Igor Sviatoslavici, anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație-limită. Conform teoriei sacrului irecognoscibil, personajele își ascund natura în nume de camuflaj: Doftorul (din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lecții particulare de franceză și latină. Fiecare nume îi creează proteicului personaj feminin o altă identitate mitică, și, în același timp, o ascunde: Elena Nicolaescu, Veronica Niculescu, Irina Bogdan, și, în interpretarea lui Albini, Sophia. La acestea se adaugă designatorul intertextual Circe cu care i se adresează "în glumă" Ieronim: "Ah! Circe, neîntrecută vrăjitoare!" Tehnica atribuirii mai multor nume aceluiași referent o vom găsi în Podul. Dacă numele este un designator rigid, care, așa cum demonstrează Toma Pavel pornind de la teoria lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
links itself to Ennoia. Sometimes, Eliade desacralizes the mythonymic, by suffixation (Gavrilescu, Manolache) or by diminution (Frusinel from Les trois Grâces). Besides names with a transparent semantism, designators strongly motivated (Fata căpitanului, O fotografie veche de 14 anietc.), there are intertextual designators: Lenora (Un om mare), Laura (Ivan), the protagonist "Sfântul Dumitru", and the prophet-doctor, Martin from O fotografie veche de 14 ani. The intertextual links are made by the characters: Leana (În curte la Dionis), Manolache (Uniforme de general). According
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a transparent semantism, designators strongly motivated (Fata căpitanului, O fotografie veche de 14 anietc.), there are intertextual designators: Lenora (Un om mare), Laura (Ivan), the protagonist "Sfântul Dumitru", and the prophet-doctor, Martin from O fotografie veche de 14 ani. The intertextual links are made by the characters: Leana (În curte la Dionis), Manolache (Uniforme de general). According to the unrecognizable of sacred theory, the characters are hiding their nature in camouflage names: Doftorul (from Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Berechet, op. cit., p. 27.). 211 Matei Călinescu, op. cit., pp. 70-71. 212 Ibidem, pp. 72-73, nota 30. 213 Ibidem, pp. 72-74. 214 Christian Ionescu, op. cit., p. 128. 215 Sintagma este folosită de Mihai Ignat în op. cit., p. 328: "Numele cu funcție intertextuală este un nume care vine dintr-un alt roman și este "umplut semantic", motivat; este situația unui referent ficțional deja constituit, preexistent noii ficțiuni în care intră" (p. 318). Acest tip de referent se opune referentului care trebuie inventat de la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ficțional deja constituit, preexistent noii ficțiuni în care intră" (p. 318). Acest tip de referent se opune referentului care trebuie inventat de la zero pe parcursul cărții și care își limitează rolul la nivelul unei anumite opere (p. 319). Capacitatea de evocare intertextuală este pusă în relație cu "situația specială a unor nume cu referent preexistent, a unor nume care desemnează într-o operă dată personaje preluate dintr-o altă operă" (p. 317). Conceptul este tratat și de Mariana Istrate în op. cit., p.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
miza piesei. Pare evident că ce l-a preocupat pe dramaturg a fost să facă un comentariu scenic al acelui episod din prima perioadă a istoriei Romei, ca și a textului lui Titus Livius, după cum l-a stimulat și jocul intertextual prilejuit de trimiterile la opere de mai târziu, datorate lui Shakespeare sau Stendhal. Între două lumi Unica piesă de teatru a lui Ștefan Augustin Doinaș, Brutus și fiii săi, este un text de sertar. Cu referințe anticomuniste explicite, fără vreo
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fie punctul terminus și că este necesar să se vadă cum se integrează acesta în sistemele de producere de texte și cum diferitele texte sînt astfel părți ale unui sistem de genuri sau tipuri de producție de texte de construcție intertextuală. Rambo, de exemplu, este un film care se încadrează în genul filmelor de război și într-un ciclu specific de reîntoarcere la tema Vietnam (vezi analiza din capitolul 2). Cercetătorul însă nu trebuie să se oprească la granița intertextualității, ci
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sunetele de pe alte albume, ca în cazul reluării în cîntecul lui Ice-T, "Mind Over Matter", a expresiei din film, folosită deja de Public Enemy. Există astfel un context social, politic și cultural comun al muzicii rap, care este pregnant intertextual (există, de asemenea, și atacuri asupra altor interpreți de muzică rap care abandonează rapul ori fac compromisuri, așa cum am arătat anterior). Muzica rap este, în orice caz, centrată pe rapping, susținut uneori de un singur raper, adesea copleșit de corurile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
devină o evacuare a politicii, ca în unele texte postmoderne 42. Albumele rap ale celor de la Public Enemy, Ice-T, Ice Cube ori Sister Souljah aduc ceva nou unei afirmații adesea coerente și, așa cum am notat, muzica lor este profund intertextuală, ducînd la crearea unei colectivități și a unor coduri distincte ale interpretării rapului, mai curînd decît la o fragmentare postmodernă extremă. De fapt, raperii precum Ice Cube și Ice-T urmăresc adesea în cîntecele lor firul unei povești convenționale (deși
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
e pe cale să impună un complex de superioritate în locul vechii evlavii. Axiologic, pe scurt luând-o, nu sunt nici semne, nici motive de lamentare. Dar că "tradiția" iradiază, și încă spornic, în poezia contemporană se vede nu numai din strategiile intertextuale (bune pentru a dejuca o influență), ci și din ecourile care vin din poeți evident ne(mai)citiți. Un stagiu de bibliotecă pe poeții interbelici "din raftul doi" ar diminua mult sentimentul inovației de azi. Dar în bună măsură avântul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prefață, note și indice de nume de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1989, 271 p. (Eminesciana; 50) * CIOPRAGA, Constantin. Poezia lui Eminescu: arhetipuri și metafore fundamentale. Iași: Junimea, 1990, 278 p. (Eminesciana; 51) * ZISU, Aurelian. Corespondența lui Eminescu: exerciții de lectură intertextuală. Iași: Junimea, 1996, 212 p. (Eminesciana; 52) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Iași: Junimea, 1990, 303 p. (Eminesciana; 53) * CIMPOI, Mihai. Narcis și Hyperion. Eminescu, Poet al ființei. Poem critic. Iași-Chișinău: Junimea, 1994, 265 p. (Eminesciana; 55) * PETRESCU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fiecare cadru, pe împărat, dar numai pentru a i se opune stupefiant și soporific. Căci Mutra lui dom Virgil, neputând fi, în mod logic, reprezentativă ea nu poate reprezenta o abstracție înlocuind-o printr-un poncif , va fi, în consecință, intertextuală ; va fi polemică ; se va opune atât ideii de domvirgilism (materializată în domvirgilismul vizibil, actant), cât și complicelui său latent (domvirgilismul imprevizibil, șiret, fără chip). Oricum ar fi, Mutra va afirma persoana, iar persoana va afirma Mutra, într-un amalgam
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a devenit perfect reliabil pentru numeroase generații de istorici literari. În contextul abordării clișeului ca un fapt de discurs de către Ruth Amossy și Elisheva Rosen în Les discours du cliché ă1982Ă și din perspectiva unei lecturi poetice focalizate asupra dimensiunii intertextuale și a procesului generării textului literar în studiile mai noi ale lui Michel Riffaterre, putem observa complexitatea întrebuințării clișeului și ponderea substanțială pe care o are acesta în opera lui Caragiale. Prozatorul întreprinde o operațiune de bricolaj ludic și speculativ
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
are acesta în opera lui Caragiale. Prozatorul întreprinde o operațiune de bricolaj ludic și speculativ unde deformarea limbajului atinge acele articulații care leagă textul de fap- tul mentalitar și codurile identitare. Practica ludică a clișeu- lui se însoțește cu referințele intertextuale în operațiunile de clișaj, „la tentative de reproduire un modèle figé” . Caragiale apelează nu odată la parodie și pastișă, clișeul vizând unități întregi de discurs, iar în nuvelele naturaliste mergând până la o asimilare a unui model literar în tiparul căruia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]