705 matches
-
este un exemplu potrivit pentru a arăta cum un filosof poate contopi în lucrările sale postmodernismul cu postmodernitatea. De altfel, mă voi ocupa de circumscrierea discursivității baudrillardiene în cadrele producerii de discursuri, ale surprinderii stilurilor și a strategiilor textuale și intertextuale care sunt aruncate în joc cu scopul de provoca cititorul sau de a transmite mai ușor un anumit tip de conținut. Dacă secolul în care trăim este unul în care supralicitarea a devenit aproape o condiție a transmiterii unui conținut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
iar disoluția teoriilor moderne ale semnificației și referinței a produs o preocupare accentuată pentru pluralitatea vocabularelor, a jocurilor de limbaj, paralogie, incomensurabilitate, diferend, postmodernismul poate fi înțeles ca o "funcție discursivă", ca un set de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu neapărat ca un sistem rigid de idei. Această abordare centrală nu a însemnat pierderea din vedere a trăsăturilor fenomenului sau a principalelor sale idei-forță. Astfel, avertizați fiind că fiecare gânditor postmodern a dezvoltat propriul său postmodernism, sarcina lucrării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
231. Pornind de la asemenea premiză, Ligia Tudurachi se delimitează atât de perspectiva psihologistă prin care au fost interpretate romanele criticului în interbelic, cât și de teoriile structuraliste de mai târziu, ce explică fenomenul indeterminării generice ca "ilustrare a unui mecanism intertextual", pentru a demonstra în schimb, foarte convingător, valoarea pragmatică a limbajului în poetica romanului lovinescian, edificat la început pe tiparele genului dramatic (mai exact, ale tragediei percepută de Lovinescu, în opinia mea, ca specie asimilabilă genului "vieților romanțate") și, ulterior
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
N-a lovit în Eminescu,/Ci, prin el, s-a sinucis". 179 Interesante mi s-au părut și observațiile Lăcrămioarei Petrescu privind influența tiparelor melodramatice (în special a motivului "damei cu camelii") asupra literaturii lui Camil Petrescu. Vezi subcapitolul "Re-scrierea intertextuală. La Dame aux Camélias", în volumul Poetica personajului în romanul lui Camil Petrescu, Editura Junimea, Iași, 2000, pp. 184-185. 180 Un fragment consistent din celebrul "roman" poate fi citit și în versiune românească vezi volumul Sacher Masoch, Venus în blană
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
derivate din normativele politicului. Corpusul de documente folosit pentru exemplificare va apărea în comentariu însoțit de trimiteri punctuale la imaginea plastică și la monumentul arhitectural. Așa cum anunță și Le Goff, scriitura nu mai poate fi privită autonom și nici doar intertextual sau contextual. "Textul-testis", mărturie, și "textul-textum", țesătură de discursuri, simboluri, imagini, reflexe de mentalitate (Fonio 16), constituie cele două fețe ale "textului-monument", care adună în el semnificații ale trecutului și deține resurse pentru o reintegrare viitoare a sa. Discursul public
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
identitatea generică personajul se poate ridica la universalitatea subiectului gramatical implicit, ca în schița Spre gard, o pură acumulare de predicate, trimițând la acțiuni și gesturi intrate în rutină. Rețeaua corespondențelor din care face parte Banatul dă naștere unui spațiu intertextual polifonic. Uneori este vorba despre produsele unei voci colective, pe care naratorii o citează, grăbindu-se apoi să o contrazică (Parfumul de usturoi). Diverse replici - reproduse în stil direct sau indirect liber - sunt subliniate emfatic și astfel înălțate la rangul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
vechi și noi" ai proletariatului. "Urmele genealogice" ale creației lui Caragiale, reluate, revalorificate și amalgamate în creații artistice postcaragialiene sunt selectate din reprezentările ficționale, scenice și narative, prin criterii felurite. Reiterarea constituienților specifici "amprentați" comic se îmbină cu tehnica resuscitării intertextuale și a relațiilor transtextuale: hipotext, hipertext, metatext. Principiile literaturii comparate: concordanțele omologice reproductive, interferente și analogice, recurențele tipologice, dependențe și paralelisme situaționale sunt folosite alături de confirmările descendenței prin texte aderente, formulate de reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și generația optzecistă. Familiarizarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic, "o infralume de esență caragialiană". Relev cutezanța prin care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o suprafață literară imensă, ignorând granițele formale între teritoriile prozei, ale dramaticului și chiar ale poeziei. Și totuși, caragialismul este mai mult decât o înșiruire muzeală de blazoane categoriale este un spirit pervaziv revelat prin străfulgerări proustiene într-o lectură intertextuală a literaturii românești, înțeleasă în sensul borgesian de "mare text". O sintagmă, o situație, un gest al personajului, o particularitate a stilului, etc. activează spontan acea memorie culturală ce relaționează instantaneu textul citit de hipotextul caragialian astfel mereu reîmprospătat. Fără
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care se constituie în formularea metodei propuse: depistarea mărcilor caragialiene indisolubil legate de reprezentările specifice comicului și uneori ale absurdului, pe tărâmul epic și dramatic delimitat temporal și valoric de momentul Caragiale, presupune, în mod concret, un exercițiu tematologic și intertextual sinaptic, de reconstituire a fluorescenței literare caragialiene. Așadar, scopul acestei lucrări nu este simpla prezentare diacronică a ipostazelor literare ale comicului și ale absurdului în literatura română, ci descoperirea în cadrul acestora a reverberațiilor caragialismului, pentru a demonstra că, față de ceilalți
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tradiția caragialiană. Doar pe criteriul existenței unor documente de paternitate nu se poate da măsura exactă a impactului real al operei lui Caragiale asupra literaturii române. Mai productivă în acest scop ni se pare o încadrare dezvăluită de lectura critică intertextuală care permite, pe baza unor "asociații memoriale"46, constituirea unui corpus mai larg de texte relaționate caragialismului. Din această perspectivă, suntem îndreptățiți să afiliem atât scriitori care se plasează mai mult sau mai puțin epigonic sub "mantaua" lui Caragiale, precum
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne putem referi la posteritatea caragialiană ca la un construct de tipul literatură "de gradul al doilea", înglobând o constelație de "hipertexte" conectate pe baza unor decelabile "hipotexte" caragialiene, o varietate impresionantă de "metatexte" și mai ales o veritabilă plasmă intertextuală care străbate literatura română prin nenumărate inserții de tipul citării, al menționărilor exprese și al aluziilor, în general al oricăror "urme intertextuale" (Riffaterre), adeseori infinitezimale, care reactualizează palimpsestic opera lui Caragiale. Pentru cea dintâi categorie, exemplele sunt relativ puține: unele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conectate pe baza unor decelabile "hipotexte" caragialiene, o varietate impresionantă de "metatexte" și mai ales o veritabilă plasmă intertextuală care străbate literatura română prin nenumărate inserții de tipul citării, al menționărilor exprese și al aluziilor, în general al oricăror "urme intertextuale" (Riffaterre), adeseori infinitezimale, care reactualizează palimpsestic opera lui Caragiale. Pentru cea dintâi categorie, exemplele sunt relativ puține: unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu, piesa Mitică Popescu a lui Camil Petrescu, nuvela Acceleratul complimentelor a lui Mircea Horia Simionescu, ciclul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale din volumul Cu ochii blânzi al opzecistului Ioan Lăcustă. Acestea confirmă, pentru fiecare mare etapă din istoria literaturii noastre, revigorarea modelului caragialian prin paștișare și parodiere omagială. În schimb, cuantumul lucrărilor în care opera lui Caragiale supraviețuiește prin resuscitări intertextuale este practic de nestabilit și, credem noi, de neîntrecut de niciun alt scriitor român. Pentru a evita extinderea ariei de referință a caragialismului care ar duce la configurarea sa drept câmp de relații intertextuale, direcționate dinspre opera lui Caragiale înspre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
opera lui Caragiale supraviețuiește prin resuscitări intertextuale este practic de nestabilit și, credem noi, de neîntrecut de niciun alt scriitor român. Pentru a evita extinderea ariei de referință a caragialismului care ar duce la configurarea sa drept câmp de relații intertextuale, direcționate dinspre opera lui Caragiale înspre literatura care i-a urmat, nu vor fi încadrate acele lucrări în care distingem masive 49 sau doar incidentale menționări, citări sau aluzii la textele lui Caragiale, ci doar acele reprezentări literare care pun
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin care trec cei doi tineri până în momentul în care vor intra în scenă în calitate de soț și soție, Actorul ne informează în prolog într-un limbaj "moftologic" neaoș, ancorând decisiv eroii lui Shakespeare în universul caragialian și prin alte trimiteri intertextuale la sintagme celebre din Telegrame, De închiriat și alte Momente axate pe redarea atmosferei domestice burgheze: Ce-a urmat după asta... uite... ne spune Cascarelli... punct cu punct. Capuleții și cu ăilalți s-au pupat... și pe urmă au făcut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eșecul lamentabil al coloniei paradisiace este extrapolată astfel, ironic, asupra utopiei comuniste. Declinul falansterului cauzat de derizoriul fapt că Marius, enigmaticul personaj idealizat, nu acționase ca un fondator de societate utopică, ci ca un veritabil proprietar capitalist, stabilește un raport intertextual cu finalul Cronicii fantastice, cel puțin pentru că stârnește asupra cititorului același efect resimțit la plonjarea controlată magistral, așa cum am văzut, din universul fantastic al "Sinecorzilor", în "moftul" lumii caragialiene. Ceea ce reiese din cele câteva exemple selectate, este că modul ironic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
diplomație", de șiretenie necesară scriitorilor integri, care sunt constrânși să recurgă la ironie pentru a dezvălui ceea ce nu pot spune fățiș. Caragiale a fost, indubitabil, pentru astfel de autori, un partener din umbră care le-a validat demersurile prin sigiliul intertextual dezvăluit la o astfel de lectură. 3.9. Modul grotesc Grotescul justifică cel mai adecvat încadrarea comicului în categoria amestecului, încadrare despre care am amintit în partea introductivă. Pe axa înnegurării comicului dinspre formele vesele, bonome înspre cele amare, triste
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajelor superioare din punct de vedere moral. Soluția de tip melodramatic poate fi înțeleasă în cazul lui George Mihail-Zamfirescu și ca procedeu de intenționată delimitare de modelul caragialian pe care titlul piesei însuși Ion Anapoda -, îl evocă instantaneu, prin relaționarea intertextuală cu "omul sucit" din nuvela lui Caragiale. Cu același scop, de clară evidențiere a notei de originalitate într-un domeniu tipologic patronat de Caragiale, credem că a fost concepută și "comedia tragică" Domnișoara Nastasia, ca replică la drama Năpasta. Aceasta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
până când sinuciderea singurei femei virtuoase pe care o sacrificase experimentului îl readuce fatal în ipostaza de soț înșelat pentru care doar crima poate, instinctual, să-i "repereze onoarea de familist". Aceeași prăbușire distonantă a eșafodajului comic în farsă grotescă, ancorabilă intertextual în caragialiana schiță 1 Aprilie (monolog), surprinde și intrigă în nuvela Vedenia. "Păcăleala gigantică"57 plănuită îndelung de căpitanul Naicu pe seama soției sale spiritiste, o va face să treacă prin stările resimțite de Stavrache la vederea fratelui crezut mort. Gluma
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de buzunar sunt preocupările unei lumi mimetice, intenția de parodiere a high-life-ului burghez reieșind din subtext. Însă în acest joc cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are un vizibil efect de bumerang. În romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei, Caragiale a fixat inimitabil notele specifice ale etopeii acestei categorii în schița Intelectualii. "Capuținiștii"59 preocupați în permanență de "chestiuni arzătoare de estetică, filozofie"60, "inspiratorii, diriguitorii opiniei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
câtorva cazuri în care se pot sesiza nu doar transpuneri obediente ale sugestiilor marelui înaintaș în alte contexte cu minime modificări, ci și abateri profitabile de la liniile majore impuse de tradiția de acest tip. Tema cu cea mai rapidă ancorare intertextuală în universul caragialian este politica, atât de categoric sudată de interpretarea dată de autorul Scrisorii pierdute, încât până și reprezentările literare anterioare sunt cel mai bine caracterizate prin termenul de "caragialian", ca atribut suprem care le pune în evidență posibila
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un ceai?"103 Astfel, ceea ce reprezintă marca diferențiatoare față de viziunea caragialiană este, așa cum spuneam, dramul de înțelegere din privirea umoristică asupra lumii descrise, în care personajele lui Damian Stănoiu reușeșc să supraviețuiască fără a fi contaminate. Foarte bogat în aluzii intertextuale la universul domestic de factură caragialiană este și romanul lui Gib I. Mihăescu, Zilele și nopțile unui student întârziat (1934). Evidentelor hipotexte caragialiene vizibile și în romanul lui Damian Stănoiu li se adaugă aici și titluri precum Amici, C.F.R. sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scris al "eroilor" caragialieni este păstrat cu multă fidelitate la Al. O. Teodoreanu, unul dintre emulii lui Caragiale cu deosebire în domeniul pastișării stilului epistolar. O adevărată broderie de hipotexte caragialiene (în special Antologie și Scrisorile anonime) și de aluzii intertextuale la "lumea-lume" a lui Nenea Iancu, descoperim în schița dramatizată Manevre. Explorând formula colajului de texte organizat cronologic, la fel ca în odiseea Telegramelor din schița cu acest titlu sau din Urgent, desfășurarea scenică este asigurată și la Al. O
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
instrucție elementară, violența de mahala sau închistarea în automatisme specifice meseriei. Pentru ilustrarea noianului de agramatisme sugestive pentru primul caz, este foarte greu de privilegiat o singură epistolă în detrimentul alteia poate mult mai comică. Răspunsurile domnișoarei Zozo, de pildă, continuă intertextual stilul kitschizat al Ziței, condimentat în plus cu o ortografie aparte, să zicem, "neconvențională": Simpatice domnule Jenică, Desigur că numai o întâmplare incandescentă și bizară pe care un mare scriitor francez pot zice genial lea numit fatalism a făcut pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]