1,743 matches
-
a textului, eleganța, expresivitatea și, implicit, puterea lui de convingere. De multe ori, ziaristul este obligat (conștient sau nu) să încalce reguli și datini jurnalistice. Important este să o facă în deplină cunoștință de cauză și să nu se lase intimidat de amănuntele teoretice. Indiferent de specializarea lui, ziaristul va întâmpina de fiecare dată aceeași problemă: gestionarea corectă a informației, deopotrivă cu menținerea interesului pentru lectură. Facem acest lucru apelând la un chapeau și la un atac inspirat. Menținem atenția cititorului
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fim intrigați: Ce-i cu acest om? De ce pare atât de trist? A avut un necaz? Așa este el de felul lui? Există o doză consistentă de subiectivism și speculație într-un portret, dar acest fapt nu trebuie să ne intimideze. Dimpotrivă, e bine să ne asumăm de la început acest risc: eu așa îl văd. De foarte mare ajutor în realizarea unui portret ne este să avansăm o dublă lectură a personajului: în aparență/în realitate. Ea oferă dinamism, plus de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
frauduloasă a frontierei de către Gregorian Bivolaru, liderul MISA. În astfel de situații, sub presiunea timpului, ziaristul doar consemnează fapte și declarații, pune față în față opiniile celor implicați, fără a adânci cauze, implicații morale, responsabilități. Concurența audiovizualului nu trebuie să intimideze pe ziaristul din presa scrisă. Cititorul este avid de amănunte (gesturi, reacții, ezitări), pe care doar presa scrisă le poate dezvălui. Atenție însă - simpla consemnare a evenimentului, însoțită de declarații și acuzații nesusținute de argumente, nu reprezintă o anchetă, ci
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
își acordau alămurile. Deasupra țârlâielii se înălța vuietul tobei mari care aduna tot satul. Babele ieșiseră în porți. Pe uliță se strângeau tineri în cămăși cadrilate, cu cravate țipătoare. Rimelate și cu părul încrețit, fetele păreau de la oraș. Uitându-se intimidați pe-alături, băieții dădeau mâna cu ele și râdeau exagerat, scuipând coji de semințe. - Vasilică, ce faci, mă, băiatule ? - Ce să fac, îmi merge bine. - Păcat ! Când apăru nașul, o trompetă începu a suna bășit pe sub ferestre, de trezi socrii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
roșu ca rubinul în soare. Se auzea muzică de pian și peste tot erau mese elegante și aranjate, cu rațe sălbatice, carne de mistreț, iepure, căprioară și prăjituri înspumate. Femeile purtau rochii impunătoare și se plimbau grațios. Fata se simțea intimidată de atâtea impresii noi, dar regina cum a zărit-o, a și prezentat-o curții: - Ea-i pictorița descoperită de mine, vreau s-o cunoașteți pe autoarea frumoaselor tablouri, de acum încolo ea va picta pentru curtea regală și va
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o cabină de toaletă, știrile despre invazia turcească În Cipru ajunseseră deja În Statele Unite. Când Tessie și cu mine am ajuns și noi acasă, sufrageria era plină de bărbați care țipau. ― Vasele noastre de război stau aproape de coastă, ca să-i intimideze pe greci, zbiera Jimmy Fioretos. ― Normal că stau aproape de coastă, spunea acum Milton. Ce-ai vrea? Vine junta și-l dă pe Makarios afară. Așa că turcii devin neliniștiți. E o situație instabilă. ― Da, dar să-i ajute pe turci... ― Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
timpurile când vor fi citite aceste pagini, dar realitatea în care trăiesc eu și scriu aceste cuvinte e greu de descris. Dar cine v-a spus că eu dormeam, domnule profesor? am întrebat pe un ton nerușinat care vroia să intimideze. Stăteam cu capul pe mâini și ascultam ce spuneați dumneavoastră... În timp ce din gură ți se scurgea în mod elegant salivă și mintea ta bătea câmpii în altă parte, continuă Arvon. Și dacă nu dormeai... atunci poți fi în măsură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
semicerc în jurul celor doi, cum se formase în jurul dirigintelui în clasă, zilele trecute. Și pare atât de îndepărtată ziua aceea de momentul de acum... Nu aveți permisiunea lui George Govar să intrați în cancelarie, zise unul din ei timid, vizibil intimidat de prezența atâtor oameni în jurul lor. Cu sau fără permisiunea lui Govar, noi vom intra în cancelarie! Chiar vreți să stați în calea noastră? Se uitară încurcați unul la altul, neștiind ce să facă. Ce-ar fi să vizitați parterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la capătul îndepărtat al culoarului. PIEDICA SE ȚINE ÎN SUS! DA? UITE! AȘA! CE NAIBA E AȘA DE GREU? ÎN SUS, LA SFÂNTUL SATELIT! CLAR, CE MAMA NAIBII? Sergiu era, clar, la capătul răbdării sale. Elevul din fața sa, în mod vizibil intimidat de izbucnirea lui Sergheiov, se făcea, parcă, din ce în mai mic cu fiecare cuvânt pe care-l auzea. Primind arma neagră înapoi, țâșni într-o clasă apropiată, făcându-se nevăzut. Sergiu bombănea pentru sine ceva ce nu puteam auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îl urmărește cu ochii cât cepele. — Le cerea oamenilor să mi se închine, murmură bătrânul abia audibil. Deși e speriat și îngrijorat, Fulcinius încearcă să rămână ra țio nal. Cinic chiar. Vorbe dintr-astea sunt pură propagandă menite să-l intimideze. Octavianus Caesar acceptă orice fel de ono ruri. El însă a greșit când și-a făcut intrarea, pentru că nu s-a gândit că aici la Roma trebuie să-l adulezi altfel decât în restul Italiei sau în provincii. Pe sub genele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
explice prostului, dacă n-a aflat până acum, că tribunalele nu sunt emanații ale puterii imperiale? Nici dacă ar vrea, Augustus nu poate interveni direct. Și cu siguranță că n-o să se ducă să asiste la proces doar ca să-i intimideze pe pretor și pe jurați prin prezența sa. Scribonius Libo tot nu e mulțumit. — Atunci de ce nu ne adresăm Senatului? Asinius Gallus răsuflă ostenit. I-a explicat doar. Este prea târziu. — Ne rămâne calea apelului. Surâde în fața figurii buimăcite a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tocmai se întoarce spre Augustus și-l îndeamnă din priviri să-i ia partea: — Va urma cu siguranță și o a doua împărțire a cărnurilor, nu? Principele șovăie sub pupilele ei de foc: — Mda..., mormăie contrariat. Întotdeauna s-a simțit intimidat în prezența nepoatei sale. Chiar și atunci când era doar o fetișcană, îi poruncea cu un aer de zeiță ultragiată. Iar el nu i-a putut rezista niciodată. Pentru a-și ascunde tulburarea, scrutează cerul: — S-a făcut deja ora unsprezece
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se împrietenească Geraldine cu una ca mine? Nu e vorba că aș disprețui-o (până la urmă e una dintre puținele persoane care m-au tratat întotdeauna ca pe o ființă umană) doar că nu mă pot abține să nu fiu intimidată de perfecțiunea ei. ― Sigur că nu, a spus Geraldine. Prostia aia nu începe mai devreme de 10.30, așa că o să trec să te iau pe la 10. Ce zici? Zic că e fantastic, așa că iată cum stau acum în sufragerie, răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o rup în bucăți și apoi o refac așa încât să aibă sens. Sincer, nu mă deranjează, și poate că într-un fel mai ciudat, tocmai ăsta e motivul; stând așa în mașina ei, mă simt mai puțin rea, mai puțin intimidată de ea, și încep chiar s-o plac. Și poate că este și pentru că știu, fără urmă de îndoială, că atunci când vine vorba de cuvinte, sunt infinit mai talentată decât Geraldine, oricât ar fi ea de slabă și frumoasă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
folosim aceste linkuri până când găsim ceea ce căutăm; și e ca și cum se deschide o lume complet nouă pentru mine. Și pe măsură ce ziua continuă, cu cât învățăm mai mult, cu atât încep să mă simt mai relaxată față de Ben: pare să mă intimideze din ce în ce mai puțin, poate pentru că acum avem ceva în comun și nu trebuie să mă străduiesc să spun ceva. La 5 după-amiaza Rob spune că am terminat, iar privirea mea se îndreaptă spre Geraldine, care-și dă ochii peste cap, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
turna încetișor ulei pe sânii goi. Sfârcurile tale ar fi deja întărite, tânjind să le prind între degete și să le frec cu delicatețe. Eu și cu Geraldine râdem strident, și pentru prima oară în viață nu mă mai simt intimidată de ea, și încep să cred că de fapt este foarte drăguță. Ben nu zice nimic. Zâmbește, dar e de ajuns să ne uităm la el ca să ne dăm seama că vrea să vadă mai multe. Din păcate, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la întrebări, numai prin da sau nu, incredibil de intimidată acest ziarist înalt, arătos și bun de gură. De fapt, nu ar fi contat nici dacă Ben ar fi fost scund, gras sau cu chelie, ea tot ar fi fost intimidată, și-i urăște pe toți ziariștii. Dar până la urmă, farmecul lui a învins, și Ben a reușit să plece de acolo cu o poveste. Ar fi putut să se întoarcă la birou, dar din fericire a ales să transmită totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e? Trebuie să fiu sinceră cu tine, chiar sunt impresionată. Brad e pur și simplu perfect Știți ce este ciudat? Dacă Lauren n-ar fi fost atât de deschisă, atât de prietenoasă și de naturală, probabil că m-ar fi intimidat și aproape sigur aș fi luat franchețea ei drept o ofensă. Dar eu m-am simțit așa de ușurată că am găsit un aliat, pe cineva care, în ciuda părului lung și închis la culoare și a accentului de britanic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din epoca de piatră, poate chiar În excavațiile după omul de Peking. Asta i-ar fi făcut vechi de șase sute de mii de ani. Nu Îi stătea În fire să mintă; numai că se Înfuria când cineva Încerca să o intimideze. În sufletul ei, era un ghem Încărcat cu electricitate statică, plesnind și trosnind, deși părea a fi ușor de dominat. Însă nu avea atitudinea supusă a celor biciuiți și condamnați. Rămânea verticală, cu capul sus. Dar nu se apăra, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bucurii și satisfacții... Nu vă supărați, eu unde aș putea să dorm? Din partea lui Carol, nici un gest, nici un răspuns. Părea că nu auzise nimic din ce-i povestise Filip sau auzise, dar nu vroia s-o arate. Filip nu se intimidă. Se uită prin cameră, jur împrejur, în căutarea unui loc cât de cât amenajabil. Singurul lucru pe care îl găsi fu un fel de ladă mare de lemn, lipită de perete și închisă cu lacăt. Nu reuși să-și imagineze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai facă pasiențe, rămânând ore în șir visătoare și imobilă în fața oglinzii, cu chipul conturat de puțina lumină prăfuită, care reușea să se strecoare printre draperiile grele de velur. Schimbându-și poziția, Bătrânul se strecură sfios în cadrul oglinzii, lângă Despina, intimidat de o posibilă atingere peste timp. Imaginea lor în oglindă i se păru falsă și convențională ca o fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp, cu Despina se produceau schimbări imperceptibile, pe care la început Bătrânul nu le sesiză, iar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mă împotrivesc cererii unui tovarăș membru de partid? Am scos cuviincios din portmoneu legitimația și fără s-o las din mână, iam împins-o în fața ochilor: - Io-te uăi Vasile! Eeee, acu ce zici? Citește! Citește uăi, ce stai? Vasile, intimidat dintr-odată, începu să silabisească „Ins-ti-tu-tul de ...” - Eeee, cum îi uăi Vasile? - îl iau eu la rost. - îi bine, cum să fie. De data asta ai avut noroc, ai scăpat, că dacă nu munceai, dădeai de dracu cu mine! - Hai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
valiză daruri bine alese; ca să-i facă bucurii; am întors în minte, îndelung, toate aceste bucurii. Acum eram în voia mai multor emoții: încîntat de primirea ce mi se făcea, de peisagiul gol din față, de marea de alături. Eram intimidat de atâția oameni primindu-mă cu exclamații, cu toate că pe unii nici nu-i cunoșteam. Ioana, abia sosită și ea la Cavarna, a și luat aerul provincial: arsă de soare, pe frunte cu câțiva pistrui, îmbrăcată fără grijă, cu picioarele goale
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
toată lumea poartă doliu și oamenii plâng pe stradă, cunoscuții și prietenii se îmbrățișează plângând. Parcă sufletul nației ghicise tot ce avea să vină în urma acestor două gloanțe care răpuseseră pe Sidonio. Chiar și cei mai aprigi dușmani ai Președintelui sunt intimidați de răscolirea aceasta uriașă. Iar memorialiștii democrați și antisidoniști nu-și ascund, în însemnările lor, furia care-i mistuia în acele 3 zile de doliu, înțelegînd, poate pentru prima oară, cât de adânci și cât de puternice erau rădăcinile care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Asociația Comercială din Lisabona ține o adunare extraordinară în care atacă violent regimul. "Țara nu este în Palatul Parlamentului, unde se găsesc, cu atitudini arogante și provocatoare, creaturi ambițioase și incompetente" Antonio Maria da Silva, însă, nu e de loc intimidat de acest violent scandal politic. De politicieni nu îi e frică, chiar când aceștia izbutesc să organizeze campanii de presă și manifestații populare. Singura lui teamă este armata. Serviciile de siguranța ale Statului aflaseră, la începutul lunii mai, că militarii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]