1,269 matches
-
numai actorul poate să asigure reușita distanțării, după cum arată Giorgio Strehler (1921-1998) în Un Teatru pentru viață (1980). "Dar ce este până la urmă "distanțarea", dacă nu o operațiune de "poezie"? Și chiar, operațiunea fundamentală a "poeziei"? Actorul, printr-o anumită intonație, un anumit gest, intonații și gesturi în același timp el are la dispoziție infinite moduri și posibilități "subliniază" detașându-se, adică plasându-se "în exteriorul" a ceea ce reprezintă ceva în momentul acela. Chiar în acea clipă, el suspendă timpul sau
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asigure reușita distanțării, după cum arată Giorgio Strehler (1921-1998) în Un Teatru pentru viață (1980). "Dar ce este până la urmă "distanțarea", dacă nu o operațiune de "poezie"? Și chiar, operațiunea fundamentală a "poeziei"? Actorul, printr-o anumită intonație, un anumit gest, intonații și gesturi în același timp el are la dispoziție infinite moduri și posibilități "subliniază" detașându-se, adică plasându-se "în exteriorul" a ceea ce reprezintă ceva în momentul acela. Chiar în acea clipă, el suspendă timpul sau îl accelerează, îl imobilizează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
suntem prieteni. Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea și deschiderea circuitului replicilor este marcată și de oscilația intonației, alternând tonalitatea joasă a sfârșitului comunicării cu înălțarea tonului pentru a anunța reînnodarea ei. Cenzurarea răspunsului, redus la câteva cuvinte care opresc tentativa de a pătrunde dincolo de sensul lor denotativ, dă senzația ajungerii în puncte moarte ale conversației, fundături ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vieți unii oameni simulează viața nu se poate veți striga trăim viața așa cum ne este dată nici măcar nu avem acces la scenariu suntem actori pe aceași scenă simulare este un termen nepotrivit dar sunt mulți oameni care citesc viața fără intonație fiecare zi a scenariului lor este lipsită de sare sau piper nu reușesc să o condimenteze absența aplauzelor la scenă deschisă îi deprimă apoi mor iar slujba lor de îngropăciune devine spectacolul suprem însă din nefericire nu pot împărți autografe
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Ashling începu să se diminueze și să se transforme în îngrijorare. Dacă greșise totul? Poate nu era deloc ceea ce își dorea Lisa. —E o greșeală de scriere aici, spuse Lisa cu o voce în care nu se simțea pic de intonație. Greșeală de tipar aici. Și alta aici. Și alta aici. Când a ajuns la final, i-a împins paginile înapoi și a spus: —Bine. —Bine? întrebă Ashling, care încă aștepta să primească recunoștință pentru munca pe care o depusese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Întâlnise cu comandantul. Costumul cel nou și drăguț al lui Insch era umed subsuoară și pe spate. Domnule, zise Logan. Încercă să nu se uite În ochii lui. — Vor să renunț la pantomimă. Vocea Îi era joasă și lipsită de intonație. Sentimentul de vinovăție Îl cuprinse pe Logan, ca o pancartă mare În vârful capului pe care scria: „EU AM FĂCUT ASTA! EU AM FOST!!!“. — Comandantul consideră că dăunează imaginii pe care Poliția Grampian vrea s-o afișeze. Zice că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi fost incapabil. Nu-l cunosc îndeajuns, declară ironic, pentru că, practic, până acum nu a făcut nimic. Însă imperiul nu este un teren care să poată fi folosit pentru asemenea experimente, spuse în încheiere. Și cu obișnuitul lui glas fără intonație, își exprimă votul împotriva lui Gajus. De pe latura opusă se ridică însă un alt senator, care declară cu dispreț, cât se poate de oportun: — Acest discurs despre vârstă aduce atingere sacrei memorii a lui Augustus, care a fost ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Aceste vorbe - și multe altele - zburau neîntrerupt prin mintea lui Malerick. Onorată audiență... Vorbea în mod constant către mulțimea imaginară de oameni (câteodată îi auzea aplaudând, râzând și chiar țipând de groazăă. Un șuvoi de cuvinte revărsându-se pe o intonație specifică spectacolelor de teatru și amfitrionilor lor din epoca victoriană. Acest tip de discurs era îndreptat către audiență cu scopul de a le oferi o idee generală despre trucul ce urma să fie pus în scenă și pentru a construi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
glumi ea scoțând din nou la iveală câteva mingi roșii care continuau să apară și să dispară, să sară dintr-o mână în alta și să jongleze vioi prin aer. - Și accentul tău? întrebă el. - Am vreun accent? - În fine, intonație, inflexiuni... Știi tu, ton al vocii. - Probabil din Ohio. - Și eu tot pe acolo, mărturisi Rhyme. Illinois. - Dar nu am mai fost acolo de la 18 ani. Am făcut școala în Bronxville. - Probabil Colegiul Sarah Lawrence, deduse el. Artă teatrală. - Engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu arzător, între două farfurii și două pahare cu vin roșu; două sfeșnice simple din argint erau acoperite de ceara ivorie de la lumânările care se topiseră. — Nu vreau să discut. Vreau să plec, spuse Leigh pe un ton liniștit, fără intonație. — Știu, iar eu te rog să stai. Leigh îi aruncă o privire și văzu că barba lui nerasă era căruntă, iar cearcănele din jurul ochilor erau atât de adânci că păreau niște vânătăi. — Jesse, te rog. Oftă întoarsă cu spatele la el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o săptămână. — Nu, tocmai am aterizat. Sunt într-un taxi, am plecat de la aeroport. Ce faci în seara asta? Speram să te scot în oraș. Mi-e dor de prietenele mele. — Mă despart de Russell, spuse Leigh calm, fără nicio intonație. Abia după o secundă și-a dat seama că a rostit acele cuvintele, dar surprinderea lui Emmy confirmă și ea același lucru. — Ce-ai spus? Telefoanele astea sunt de rahat. Nu cred că am auzit— — Ba da, m-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
numai în cursive, pentru ca publicul să-și dea seama că erau absolut intenționate, de la primul până la ultimul cuvânt. Cursivul ăsta nu-i decât pantomima scrierilor, voința de-a înlocui în ele prin gest ceea ce nu se exprimă prin accent și intonație. Și uită-te, dragă Víctore, la ziarele extremei drepte, ale așa-numitului integrism, și-ai să vezi cum abuzează de cursive, de capitaluțe, de majuscule, de semnele mirării și de toate expedientele tipografice. Pantomimă, pantomimă, pantomimă! Iată simplitatea mijloacelor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Explicați-vă odată, pentru numele Domnului! Explicați-vă odată! - mă imploră el consternat -. Căci văd și aud asemenea lucruri în după-amiaza asta, încât mă tem să nu înnebunesc. — Bine-atunci: adevărul e, iubite Augusto - i-am spus cu cea mai blândă intonație cu putință -, că nu te poți omorî pentru că nu ești viu, dar nici mort, pentru că nu exiști... — Cum nu exist? - exclamă el. — Nu, nu exiști decât ca ființă fictivă; nu ești, sărmane Augusto, decât un produs al fanteziei mele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de sărbătoare decente, purtând sub braț gentuțele din catifea brodată pentru filactere, se vor Îndrepta liniștiți către nenumăratele sinagogi din labirintul acesta de străduțe Înguste, pentru rugăciunea de vineri seara. Gospodinele vor aprinde lumânări, iar tații vor rosti binecuvântări cu intonație orientală, plăcută. Familiile se vor așeza În jurul mesei pentru cina de vineri seara. Oameni săraci, care muncesc din greu, care și-au pus nădejdea În Îndeplinirea poruncilor divine și s-au ferit să cerceteze lucruri prea profunde pentru ei. Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îndeplinească acolo, pe loc, porunca divină de a-și pune filactere. Deci, după părerea ta, asta o să apropie venirea lui Mesia? Studentul răspunse imediat, cu pasiune, de parcă se pregătise dinainte exact pentru această Întrebare, cu un accent nord-african, dar cu intonație de idiș: — O să-i facă bine sufletului tău. Ai să te simți pe loc ușurat și bucuros, e ceva absolut uluitor. —În ce sens? Întrebă Fima. —E un lucru bine-cunoscut, domnule. Verificat și experimentat: filacterele pe mâini curăță impuritățile trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu Îi putea atrage atenția asupra greșelilor făcute, de față cu ceilalți. De aceea, se Întoarse cu cei doi la ei acasă, unde petrecu Încă două ceasuri Între patru ochi cu actorul, parcurgând fiecare replică a personajului, acordând atenție expresiei, intonației și accentului (modul În care stăpânea „a“-ul american era În mod deosebit neconvingător). Întors la Londra, Îi scrise lui William: „Calitatea de autor (orice sens ai da cuvântului) al unei piese de teatru Începe abia după ce aceasta este scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dinafară și doar rareori mai avea nevoie de altceva decât de o privire aruncată rapid textului tipărit cu caractere mari, pentru a-l putea citi cu ușurință. Era vizibil plictisit de el și Îl prezentă fără Înflorituri În gesturi sau intonație, dar reuși, Într-un fel sau altul, să evite rezultatul previzibil, acela de a-și plictisi publicul. El Însuși avea ceva atât de evident cinstit, decent și modest, Încât Îți mergea la inimă și, dacă discursul lui nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că-mi stătea și mie bine: cu ochii măriți, receptam mai mult decât era de receptat și auzeam coruri care jubilau transcendental. Și, pentru că foamea ne-a apropiat de înțelepciunea zicalei „Omul nu trăiește numai cu pâine“ rostită cu varii intonații, când ca parolă cinică a lagărului, când ca loc comun invocat întru consolare, la mulți dintre noi a luat amploare nevoia de hrană spirituală. Ceva se întâmpla în lagăr. Pretutindeni apăreau, activități care contracarau obtuzitatea colectivă, până mai ieri atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei bine, mi-ar plăcea să te văd și pe tine așa. Eu zic să accepți. Se străduia din răsputeri să pară Încântat de treaba asta. Ne Împrietenisem Încă din primul an de facultate la Brown și Îi cunoșteam fiecare intonație, fiecare privire, știam să Îi prind fiecare subînțeles. El Începuse serviciul cu câteva săptămâni În urmă la școala PS 277 din Bronx, și era atât de extenuat, Încât abia mai putea să vorbească. Deși elevii lui aveau abia nouă ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu era Îndeajuns de infect, sora mea - sofisticata, frumoasa mea soră mai mare care iubea arta neoclasică și care Îți topea sufletul când recita poezii - se pricopsise și cu un accent sudic. Și nu doar cu acea vagă și subtilă intonație Încântătoare și melodioasă, ci cu o pronunție lăbărțată, evident rurală, ceva gen picamer-care-ți-găurește-timpanele. Încă nu-l iertasem pe Kyle pentru că o târâse În locul acela mizerabil, chiar dacă, trebuie să recunosc, altminteri era un cumnat destul de acceptabil, dar nu Înregistram nici un progres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cum o mai duce? Am bătut tot drumul ăsta să vin să te văd. Are accentul tipic din nord, atât de puternic Încât l-ai putea tăia cu cuțitul ca pe o prăjitură cu fructe, simțindu-se totuși ecoul unei intonații datorate mamei lui, care era din Cork. Oare chiar așa vorbeam și eu? Richard spune că atunci când m-a cunoscut, vorbeam ca un personaj din scheciurile de Monty Python. Asta se Întâmpla pe vremea când Încă ziceam baff În loc de bath1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
solicitantul trebuie să știe cum să vorbească. Conversația trebuie să fie ordonată, să se manifeste atenție și amabilitate. Tonul vocii trebuie să fie plăcut. Vocea prea tare sau prea șoptită irită. Tendința de a vorbi prea repede sau prea rar, intonațiile ezitante fac ca partenerul de dialog să tragă unele concluzii defavorabile. În timpul convorbirii telefonice este foarte important ca persoana solicitantă să știe să asculte. Pe parcursul dialogului e necesar să ia unele notițe, cele esențiale, pentru a nu pierde firul discuției
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
și benzină? — Da. Nu cumva să-ncerci. E un amestec surprinzător de inflamabil. — Nu te cred. De ce, pentru numele lui Dumnezeu? Frank...! El suflă un inel de fum către tavan, apoi vorbi cu o voce joasă și aproape lipsită de intonație. — Ar trebui să trăiești o vreme În Estrella de Mar ca să Începi măcar să Înțelegi. Crede-mă, dacă aș sta să explic ce s-a Întîmplat n-ar Însemna nimic pentru tine. E o altă lume, Charles. Aici nu sîntem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
luăm prizonieri. Glasul are o tonalitate rece și vorbește într-o română cu accent dur. Predă-te, locotenent Rădulescu! Mai ai patru minute. În amurgul care se scufundă încet într-un întuneric asemănător unui mormânt, vocea care continuă cu aceeași intonație aspră numărătoarea inversă dă impresia că posesorului ei nu-i pasă nici cât negru sub unghie dacă cel căruia i se adresează trăiește sau nu. Mai ai trei minute. După patru ani de război, alternativa unui lagăr de prizonieri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vorbesc despre o maturitate atipică pentru vârstele lor cuprinse între 16 și 20-21 de ani! Divertismentul de Dumitru Bughici și Divertismentul nr. 2 de Sabin Păutza - primul în manieră tradițională, cu apeluri la polifonia modală, la ritmurile de joc și intonații doinite, repartizate la partida violoncelului mai ales, dar și cu reminiscențe din impresionsimul francez timpuriu - cel de-al doilea, conceput ca o ”expoziție” de ritmuri de jazz, de la blues la rag time și la cele tipice musicalurilor de pe Broadway, au
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]