670 matches
-
puțin. Daa...Dee... Ce spune? Bogoiu (deodată devenit solemn): Dragul meu... Vezi... Viața... Înțelegi... Ștefan (îl priveste atent, căutând să descifreze încurcătura lui): Nu înțeleg. Bogoiu: Nici eu.223 În piesa următoare, mercantilismul și cameleonismul șefului de gară, fixismul și intransigența absurdă a personajului-orologiu Domnișoara Cucu, mimetismul și insensibilitatea mascate în eleganță și aroganță, evidente la Grig, capriciile și plictiseala Monei trimit tot la ipostaze caracteriale creionate în Momentele și în comediile lui Caragiale. De fapt, în ambele piese, scene cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conflictului nu sunt modificate notele esențiale din Năpasta, cu excepția perioadei presupuse între săvârșirea crimei și aplicarea pedepsei, durată prea mare în cazul piesei lui Caragiale, așa cum reiese din majoritatea reproșurilor formulate de critici. În schimb, personajul hamletian feminin, neverosimil prin intransigență și tenacitate, primește la George Mihail-Zamfirescu, parcă în mod expres explorând minusul dramei caragialiene, un spor de credibilitate tocmai prin graba săvârșirii actului de răzbunare. Decizia Nastasiei de a se căsători cu Vulpașin la doar trei săptămâni de la moartea lui
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și concretizat "ce a stabilit partidul pentru centenarul Caragiale". I se reproșează autorului că "n-a prins esențialul creator social-critic scriitoricesc și s-a ocupat de om, chiar cel de la cafenea", că eroul nu este cel care "a luptat cu intransigență împotriva coaliției burghezo-moșierești" (vol. I, p. 426) și că nu s-a conformat imaginii șablonizate deja, a unui Caragiale care la Berlin, la aflarea veștilor despre răscoala din țară ar fi plâns, și-a fi mușcat pumnii și ar fi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezo-democratice: reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. La aceasta a contribuit, în mod deosebit, intransigența convingerilor sale democratice și incapacității de a se supune voinței absolutiste a unor conducători politici. În 1930 a fost înlăturat din viața publică, luând sfârșit calvarul politic al unei conștiințe lucide și leale care avea să declare, în același an
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
o citesc bine, Mona Muscă va avea dexteritatea și energia de a se relansa. Nu pot refuza nimănui dreptul la retractare și la un nou început." (Andrei Pleșu, Pe marginea dosariadei, "Dilema veche", Anul III, nr.135-25 august 2006). Față de intransigența cu care Gabriel Liiceanu a primit vestea colaborării Monei Muscă, Pleșu este mai nuanțat, dar nu mai puțin acid. Într-adevăr "Mona Muscă reprezintă (...) un tip uman care a invadat masiv lumea autohtonă, după 1989" nu? Ieri, Mona Muscă a
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
foarte mult timp. Astfel, au avut grijă să nu treacă măcar o zi fără să publice sau să multiplice tot mai multe cărți necurate, reviste și foi volante înțesate cu minciuni, calomnii și cuvinte viclene"112. Sfântul Părinte a experimentat intransigența statului italian liberal aflat în formare și a publicat enciclica Quanta cura113 și documentul Syllabus. În cuprinsul lor, el a precizat că exista libertate de gândire în cadrul Bisericii. Scriitorii catolici erau "obligați" să răspundă doar pentru aspectele religioase pe care
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
decât de rivalitate, acțiunea fiecăruia venin să o completeze pe a celuilalt. Căile perfectei colaborări constau, în primul rând, în cunoașterea permanentă, de către școală și familie, a problemelor ridicate de creșterea copilului, apoi de perfecta sincronizare a criteriilor educative, de intransigența activă, practică unitară a tuturor. Mediul școlar îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizațional: introduce în relațiile copilului cu adultul o anumită distanță socială; oferă copilului un cadru social, bazat pe anumite reguli de conviețuire cu ceilalți
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
asupra biografiei și a caracterului lui Vasile Pozdare: ele aparțin activistului Iuliu Sever, soției, fiului și personajului însuși. Copil născut în timpul secetei din 1946, dezmoștenit de soartă și fără vreun sprijin, Pozdare e văzut a deveni, datorită patosului și a intransigenței sale, un foarte competent activist de partid. În dorința de a-i da complexitate, autorul îi atribuie alambicate procese de conștiință și are grijă să sublinieze vitregia destinului, precum și forța interioară a personajului de a lupta și de a rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
că anumite decizii și declarații americane cheie, Îndeosebi „doctrina Truman” din martie 1947, au precipitat reculul lui Stalin de la compromis la o atitudine rigidă și că responsabilitatea pentru falia europeană revine astfel Washingtonului, vinovat de insensibilitate sau, mai rău, de intransigență calculată. Dar acest lucru nu e adevărat. Fiindcă „doctrina Truman”, ca să luăm doar un exemplu, a influențat strategia sovietică extrem de puțin. Anunțul lui Truman, făcut la 12 martie 1947 În fața Congresului („Politica Statelor Unite trebuie să fie sprijinirea popoarelor libere Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Împărțirii Germaniei și Europei sunt chiar greșelile lui Stalin din acei ani. În Europa Centrală, unde ar fi preferat o Germanie unită, neputincioasă și neutră, el a dat cu piciorul avantajului din 1945-1947 prin tactici de confrunatre și o intransigență rigidă. Dacă Stalin sperase să lase țara În paragină până când fructul disperării și nemulțumirii germane i-ar fi picat În mâini, atunci s-a Înșelat fatal - deși, În anumite momente, chiar autoritățile aliate din vestul Germaniei se Întrebau dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la punctul de trecere dintre zonele lor respective - una din ultimele legături rămase Între acestea -, În timp ce autoritățile est-germane testau voința puterilor vestice de a-și reafirma dreptul de acces În zona estică, potrivit acordului inițial dintre cele patru puteri. În fața intransigenței comandantului militar american, care a refuzat să recunoască dreptul est-germanilor de a stânjeni mișcările Aliaților, sovieticii au cedat până la urmă În această privință: În următorii 30 de ani, toate cele patru puteri au rămas la fața locului, deși ambele tabere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au Început să plănuiască o revoltă generală. S-au făcut comploturi, puciuri și se vorbea despre o revoluție. În ianuarie 1960, la Alger s-au ridicat baricade și „ultrapatrioții” au tras În jandarmii francezi. Însă revolta s-a risipit În fața intransigenței lui de Gaulle, iar ofițerii superiori de o loialitate Îndoielnică (inclusiv Massu și superiorul său, generalul Maurice Challe) au fost transferați În afara Algeriei. Cu toate acestea, tulburările au continuat, culminând În aprilie 1961 cu un puci militar eșuat care fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru proiectele sovietice. După negocierile sovieto-iugoslave la nivel Înalt de la Moscova din iunie 1956, părea o provocare să menții la putere În Budapesta un stalinist nereformat, sinonim cu vremurile tulburi de altădată, cu atât mai mult cu cât trecutul și intransigența-i prezentă Începeau să provoace proteste publice În Ungaria. În ciuda eforturilor lui Rákosi - În martie 1956, el a publicat În ziarul Szabad Nép o Înflăcărată denunțare a lui Beria și a lui Gábor Péter (locotenetul acestuia din poliția secretă ungară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
irlandez. Britanicii nu au plecat. Nu e clar cum ar fi fost posibilă o retragere. În anii ’70, efortul de a clădi o Încredere intercomunitară care să-i permită provinciei să se administreze singură s-a izbit de suspiciune și intransigență de ambele părți. Catolicii, chiar dacă nu se dădeau În vânt după propriii extremiști armați, aveau motive istorice să suspecteze promisiunile de egalitate civică și diviziune a puterii lansate de conducerea protestantă a Ulsterului. Aceasta din urmă, dintotdeauna reticentă când venea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de săracă după standardele occidentale, din pricina moștenirii durabile a lui Salazar. Dar, contrar tutror așteptărilor, Portugalia evitase și o „teroare albă”, și o „teroare roșie”. Comuniștii, Încă populari În sudul rural și În suburbiile industriale ale Lisabonei, și-au păstrat intransigența sub bătrânul Cunhal, rămas la cârma țării până În 1992, Însă influența lor a scăzut definitiv. Coloniștii repatriați au eșuat În Încercarea de a forma un partid de extremă dreaptă al naționaliștilor blazați. În situația dată, apariția unei Portugalii democratice era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
429, 477, 479-480, 482, 545, 551; scandalul 680 Gorbaciov, Mihail 481, 560, 585; adresarea către Consiliul Europei 579; ca reformator 545, 549-550; date biografice 545; demisia 601; despre reunificarea Germaniei 586-588; devenit irelevant 600; glasnost 547; greșeală tactică majoră 597-598; intransigența 553; invadarea Afganistanului 551; Înlăturarea de la putere 598; manipularea inițiativelor din țările baltice 591-592; răspunsul la cererea de autonomie a statelor-satelit 552, 589; reformarea PCUS 547; reformator radical 553-554; reforme economice 545-546; relațiile cu Vestul 551, 554; renunțarea la „doctrina
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primul roman, Conul de umbră. Personajul principal, Micu, individ din stirpea lui Niculae din Marele singuratic de Marin Preda, recurge permanent - printr-un ingenios procedeu auctorial de alternare a planurilor - la interogarea eului asupra legitimității acțiunilor sale. Luciditatea critică și intransigența morală îl pun în conflict cu oameni primitivi și abjecți, din pricina cărora intră într-un „con de umbră”. Examenul de conștiință are în centru delimitarea adevărului de fals, a celor drepți de cei abuzivi, iar asumarea riscului trebuie să demonstreze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
să stabilească relația hotărâtoare dintre esența operei poetului și epoca în care aceasta a fost creată. O atenție deosebită a arătat P. relației dintre public și literatură. Cauza pentru care scriitorii români nu aveau cititori el o considera a fi intransigența junimistă față de scrierile cu caracter patriotic, singurele care - după el - puteau câștiga o largă adeziune. De aceea, în activitatea sa critică a adoptat o atitudine de toleranță față de orice lucrare provenind de la un scriitor român, mai ales dacă aceasta era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
membru. În sfîrșit, el a arătat că SUA puteau denunța oricînd obstrucționismul României, supunînd toată problematica atenției Națiunilor Unite 431. Departamentul a acceptat recomandarea și a trimis o scrisoare guvernului român, pe 29 martie. Mesajul trecea în revistă dovezile de intransigență de care dăduse dovadă România în ceea ce privește implementarea Articolului 3 al Tratatului. Dată fiind "conduita flagrantă" a României în privința drepturilor omului, guvernul american era forțat să-i ceară celui român "să adopte măsuri prompte de remediere" vizavi de încălcările sesizate. Mai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în parte, stimulând și întreținând dragostea și atașamentul pentru pământul strămoșesc. Toate aceste trăsături distinctive, susținute prin practici și obișnuințe moștenite și transmise din tată în fiu, reprezintă calități și virtuți de incontestabilă noblețe și ele vor sta la baza intransigenței răzeșilor noștri față de orice aspect cu tentă denigratoare, răzeșii având permanent conștiința că descind din oameni liberi de orice servituți social-politice. De aici și natura semeției și a mândriei oricărui neam de răzeș în timpurile cele bune, când conștiința descendenței
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]