1,281 matches
-
stranietate și abaterile față de o logică expozitivă comună, curentă în poezia modernistă „cuminte”, poeta posedând de fapt ceea ce se poate numi o metodă: confesiunea necruțătoare filtrată printr-o retorică abstrusă. Îi sunt caracteristice cerebralismul, amestecul de livresc și de prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un vizionarism discret, temperat de autoironie, un patos al litotei, construit la rece, îi caracterizează, de asemenea, lirica. Octavian Soviany semnala „viziunile «autoscopice», proiectând o lumină necruțătoare asupra ungherelor ascunse ale interiorității, unde pulsează substanța
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
amintește dilemele, neliniștile multor confrați iluștri (În ajun). Cizelarea fonică și concizia, dar mai ales abandonarea retorismului și a verbozității duc la realizarea unor piese remarcabile, ce lasă să se întrevadă mai mult ca oricând înclinația poetului spre meditație, spre introspecția propriului destin de artist. Vis și simetrie (1973), fără să fie o antologie în sensul propriu al cuvântului, este o sinteză a orientărilor lirice anterioare. Se întâlnesc aici atât poezii cu caracter partinic, cât și autentice câștiguri estetice. Esențială rămâne
PETRESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288785_a_290114]
-
e piesă de teatru scrisă de P.-B. Mai mult ca orice, elementul care le unește, făcându-le precursoare nemijlocite ale romanelor, este deschiderea spre o ambianță umană mai largă, zona investigată fiind mediul familial. Personajele ies din cadrul restrâns al introspecției sau al reflecției intime și cu atât mai mult din cel al reveriilor romanțioase spre a se concentra mai mult asupra problematicii relațiilor omenești. Solitudinii și pasivității Manuelei, de exemplu, le ia locul acum atitudinea voluntară, deși destul de retractilă, a
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
debutului la austerul edificiu romanesc este impresionantă din mai multe puncte de vedere, dar nu anulează unitatea de esență a creației scriitoarei și nu instituie o falie de netrecut între etapa nuvelisticii și cea a marilor romane de familie. Lirismul introspecției se estompează, dar problematica nu se modifică fundamental prin contribuția conștiinței unor personaje care să introducă în substanța viziunii generale o serie de unghiuri de vedere proprii și bine conturate, adică o structură polifonică în sensul consacrat de Mihail Bahtin
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
de adevărat prozator”), Nicolae Manolescu („ilustrează admirabil procedeul realismului cu ochiuri mici de plasă”), Mircea Nedelciu („Un talent într-adevăr de excepție în proza momentului”). Alcătuite mai ales din proze scurte, scrierile lui P. etalează variate procedee (palimpsest, intertextualitate, autoreferențialitate, introspecție), adaptate cu ingeniozitate situațiilor-context și transpuse într-un stil plin de naturalețe epică. Tematica aleasă, definită în general de patru coordonate - ratarea, vinovăția, moartea, însingurarea -, nu conduce spre recurențe obositoare, prozatorul având capacitatea de a prezenta de fiecare dată câte
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
existența cotidiană banală și burgheză, „mahalaua” morală, din care vor să evadeze. Romancierul e un fin analist al acestor procese de eliberare și rearmonizare, după cum e și un bun observator al periferiei, cu lumea și limbajul ei. El excelează în introspecția stărilor în care insul e deopotrivă actor și spectator, altfel spus, împinge analiza lucidă până la cazuistică; după cum reușește la fel de bine în analiza stărilor de conștiință modificate, unde în prim-plan trece supraconștientul, ca în Sângele, aici protagonistul trăind o „nebunie
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
factură clinică sau filosofică, textele relevă o construcție mai atent studiată, cu numeroase simetrii secvențiale și cu dispunerea geometrică a frazelor într-o mișcare circulară. Ca și în Aduceți verbele, versurile de aici pun în relief un principal atu poetic: „introspecția lucidă, aproape clinică, adevărată incizie pe epiderma sentimentului” (Nicolae Manolescu). Programatic, o atare pretenție se susține prin discreditarea „lumii de Dincolo” spre beneficiul realității fruste („Spun astăzi despre suferință: realitatea copleșește imaginația/ cum saloanele unui spital de rând/ umilesc Infernul
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
în schimb de un coleg, Dinu, a cărui apariție în orizontul interior estompează imaginea, recurentă intermitent, a fostului iubit, germanul Peter. Îndrăgostita își înregistrează fluctuațiile de temperatură psihică fără „talent”, adică fără literaturizare, cu luciditate, cu putere de obiectivare, de introspecție imparțială, și nu fără integrarea vieții personale în ambianța dată: o ambianță juvenilă, ștrengăresc idilică, inocent și decent boemă. În romanul următor, arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în 1971 sub titlul Anotimpul pierdut), faptele relatate sunt
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
perspectivă socială, conștiința ca ideologie. Ea trebuie analizată însă și dintr-o perspectivă psihologică. Psihologia a renunțat de mult la teza că subiectul natural are capacitatea de a se autocunoaște complet, de a fi conștient de propriile sale procese psihice. Introspecția, care este de fapt metoda complementară comprehensiunii (în primul caz este vorba de cunoașterea propriilor mele stări de spirit, pe când în cel de-al doilea caz, de cunoașterea celuilalt), a fost abandonată de către psihologie. Dezvoltarea psihologiei s-a făcut prin
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
caz este vorba de cunoașterea propriilor mele stări de spirit, pe când în cel de-al doilea caz, de cunoașterea celuilalt), a fost abandonată de către psihologie. Dezvoltarea psihologiei s-a făcut prin utilizarea unor mijloace de cercetare mult mai eficace decât introspecția sau empatia, deși nici aceste mijloace nu se poate spune că sunt prohibite. Alegerea nu se face în mod exclusiv prin jocul argumentelor la lumina rațiunii. Cu alte cuvinte, omul nu este „un calculator rațional”. Istoria sa personală, cu complexele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și criminalitatea. Determinând toate aceste condiții, el poate să-și imagineze de această dată că acum comportamentul lui Vlad Țepeș este „normal”, inteligibil, nu mai este straniu. Istoricul își utilizează pentru această operație în mod masiv intuiția, cunoașterea sa cotidiană, introspecția. În mod normal, mereu încercăm să ne explicăm de ce ceilalți se comportă într-un mod sau altul, utilizând aceleașiproceduri. Imaginându-mă în situația lui Vlad Țepeș, cum aș fi reacționat? Dacă mi-am propus obiectivele pe care el și le-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lui Beck Modelul lui Beck și psihanaliza Psihanaliza afirmă că experiența conștientă joacă rolul de ecran în raport cu dinamica inconștientului. Cognitiviștii care aderă la teoriile lui Beck utilizează, în ceea ce-i privește, o abordare fenomenologică. Mecanismele inconștiente sunt analizate prin intermediul unei introspecții foarte precise. In plus, la fel ca și comportamentaliștii tradiționali, Beck consideră că, dacă trecutul este important pentru a explica geneza structurilor cognitive actuale, problemele subiectului se manifestă „aici și în prezent”. Mai mult, el neagă importanța insight-ului ca factor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu seamă asumării deschise a opțiunilor homoerotice, Straja dragonilor (1994), gândită ca o primă piesă dintr-un amplu proiect autobiografic. Deformat prin lupa estetismului, destinul autorului apare scăldat acum într-o altă lumină, pigmentată cu asociații livrești, dar și cu introspecții pătrunzătoare, care sintetizează senzualitatea stridentă și confesiunea nudă. Ca o oglindă autoreflexivă, cartea revelează fața „plutonică” a lui N. Personalitatea lui Ion Negoițescu este, de fapt, aceea a unui poet damnat și rămâne în veci inexplicabilă strădania acestui poet, care
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
căreia firavele reminiscențe etice se maculează ireversibil în mâzga pulsiunilor narcisiace; pe de altă parte, dominația autorului asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale. Nu în ultimul rând, combinând eseul cu introspecția, oniricul cu distopicul și kitschul cu pastișa, textul e un tur de forță în planul tehnicii romanești. Publicat inițial în franceză, sub titlul Le Fardeau (1989), romanul Ex (1993) semnalează o revenire parțială la formula de la începuturile prozatorului: ca și
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
acești ani datează și primele încercări poetice, tot în limba germană. Meditații adolescentine, poeziile trădează aspirația către prietenie și dragoste, însoțită de un pesimism ușor melodramatic, specific vârstei. În versurile scrise mai târziu, la maturitate, acest pesimism dispare, făcând loc introspecției stoice. Calități literare au discursurile parlamentare, reunite în cinci volume, apărute între 1897 și 1915. Oratorul se dovedește un priceput mânuitor al procedeelor retorice, are știința de a folosi o limbă transparentă și precisă, o frază amplă și echilibrată. Aceste
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Părinții abstracți (1983), sentimentul analizat până la obsesie, cu inserții în vis și chiar în patologie, este ura însoțită de dorința de răzbunare, pe care Liviu Dorda o nutrește față de presupusul ucigaș (din iresponsabilitate profesională) al tatălui său, medicul Petre David. Introspecția este ghidată de o perspectivă etică, iar finalul este deschis: Liviu Dorda pare că își atinge scopul (doctorul moare în urma unui stop cardiac provocat de acuzațiile primite), dar obsesiile sale se vor converti într-un infern al culpabilității, văzută ca
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
ca determinare a conștiinței în genere. În realitate, această identitate va trebui să primească o bază psihologică, empirică. Motru părăsește astfel planul filosofiei transcendentale încercând o critică a conceptelor filosofiei kantiene pe terenul psihologiei empirice. „Dacă identitatea conștiinței, constatată prin introspecție, nu este una și aceeași cu identitatea postulată de matematică, și aceasta este părerea tuturor oamenilor de știință, atunci insufieiența filosofiei kantiane devine clară pentru oricine.” Admițând că există în genere o unitate a conștiinței, continuă argumentarea lui Motru, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a vădit astfel, tardiv, că „satiricul tânjea după lirismul părăsit”, mai toate poemele „secrete”, „de sertar” punând în lumină o fațetă - cea mai autentică, probabil - a personalității sale, pe care „și-a comprimat-o din convingere” (Mihai Gafița): lirismul intimist, introspecția meditativă, ilustrată convingător și cu farmec. Poetul a dat și numeroase traduceri din literatura universală (Maiakovski, Lermontov, Schiller, E. A. Poe, B. Fondane, R. M. Rilke ș.a.). SCRIERI: Cântarea cântărilor, București, 1938; Niște fabule mici și mari pentru mari și mici
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
ezită între o lirică gnomică, grea de sensuri, și căutarea unei „mitologii” a naturalului, în măsura în care natura înseamnă un îndemn la existență. Deschiderea spre lume, spre claritatea și rigoarea minții reprezintă „imperativele unui lirism care nu-și mai caută ființa în introspecție și mister, ci în sentimentul exultant al existenței” (Petru Poantă). Spirit cumpătat și reflexiv („iar gândul drept nu zboară, el se cerne”), poetul exaltă aforistic energiile puse în slujba umanității. Liricii senine, echilibrate și optimiste din primele volume, Centurile de
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
partidul nu e acolo sau, în orice caz, nu mai e acolo, el se află în uzinele noastre, în minele de cărbuni, pe marile șantiere ale construcției socialismului (...). Pentru a fi un poet luptător, nu e suficient să folosești metoda introspecției, ci trebuie să participi la realitate. Dar iată că în Puișor de Craiovean Nina Cassian vrea să se apropie de realitate, să cânte uzina. Mai întâi, drumul până la uzină e tare lung. Partea a doua, îndeosebi (Ce spune Jiul) se
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
despre grijile lor actuale, de adulți de vârstă mijlocie, percepțiile asupra se concentrau părinților în principal asupra schimbării care a avut loc în relațiile de putere - comparat cu povestitorul, părintele este acum veriga slabă a relației. În spiritul reflectivității și introspecției specifice vârstei mijlocii (Gould, 1978; Neugarten, 1968), unii naratori au ridicat problema originii însușirilor și valorilor pe care le prețuiesc și s-au întrebat ce aspecte ale personalității lor adulte pe care le-au „moștenit” de la sau care au fost
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Pe lângă semnificația spirituală atribuită locurilor sfinte, ea este și un simbol matern. Prezența sa în vis stabilește, în funcție de scenariu, nevoia sau temerile referitoare la mama subiectului. În ceea ce le privește, mănăstirile și pensioanele exprimă o aspirație la calm și la introspecție. Ele subliniază destul de frecvent și o scădere a libidoului, dorința de castitate sau voința de a se purifica. În sfârșit, activitățile legate în mod direct de locurile de cult, slujba și rugăciunea, semnifică rugămintea adresată lui Dumnezeu și nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
față a virtualizării raportului nostru față de realitate. Calculatorul nu este doar un instrument de accesare a informațiilor și cunoașterii, ci și o unealtă de vizionare automată, de urmărire și „ochire” a lucrurilor consistent materiale. Forme ale unui voyeurism universal, această introspecție colectivistă este chemată să răspândească din aproape în aproape, la viteza unei mărfi unice specifice publicității universale care se anunță. (Virilio, 1997) Computerul devine un fel de fereastră care permite universalizarea și mondializarea individualității noastre. Modalitățile de comunicare actuale sunt
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
spectacol bizar, dominat de habitudini și convenții stupide, eșuat în absurd. De aici, conștiința dramatică a incongruenței dintre eu și lume, sentimentul absolutei izolări. Proiectat pe fundalul irealității generale, insul își trăiește viața ca pe un coșmar. Substratul generator al introspecției și al textului este suferința ca stare existențială, agonia, al căror traseu naratorul tinde să-l reconstituie (cum o mărturisește și în motto: „I pant, I sink, I tremble, I expire” - Shelley). Criza identității eului, incoerența acestuia își au, în
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
și actrița Ana. Tribulațiile celor doi, cu rememorări ale pasiunilor anterioare sunt filtrate prin reflecția meditativ-eseistică asupra condiției iubirii, punctul de vedere fiind preponderent feminin. Schițele și nuvelele din volumul intitulat pillatian Eternități de o clipă (1982) sunt axate pe introspecția unor stări-limită. Epicul propriu-zis se transferă într-o narațiune ce apelează mai mult la puterea de sugestie, relevând anxietăți, obsesii, nostalgii, coșmaruri, trecerea inexorabilă a timpului, spaima de boală, de bătrânețe și de moarte, spectrul singurătății, înfrângerea, descurajarea. În romanul
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]