925 matches
-
un oarecare efect de înstrăinare comică: shi, asha, ai amutzi. viatza etc. Judecata pozitivă este exprimată în mesajele respective cu preferință prin adjectivele superb (21 de apariții) și super (15); am inclus în calcul și rarele lor folosiri adverbiale. Adjectivul invariabil super - "E super poza, îmi place" - e un adevărat cuvînt internațional, tipic pentru limbajul actual al tinerilor. S-ar putea chiar ca preferința pentru superb (în dauna altor adjective cu sens superlativ) să vină tocmai din asemănarea sa fonetică cu
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
de îmbogățire al argourilor românești este modificarea semantică a elementelor deja existente în limba comună; în cazul de față, schimbarea de sens se asociază cu o modificare de comportament gramatical. Substantivul marfă e folosit acum cu valoare adjectivală (ca adjectiv invariabil) sau adverbială, exprimînd o caracterizare pozitivă, chiar superlativă: "O tipă cu totul superbă - marfă!" (Vineri, 10, 1998, 2); "Unul peste alta, băutură peste băutură, a fost "marfă"" (Evenimentul zilei = EZ, 2318, 2000, 2). Cum se vede, termenul beneficiază deja de
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
bine, dar, atunci cînd el a îndrăznit să mă blasfemieze, am jurat răzbunare" (Poe. The Cask... 29). "Blasfemia" reprezintă un cod lingvistic pentru conflictul religios. Simpla apartenență a lui Fortunato la masonerie (ocultism și simbolism păgîn) poate blasfemia credința creștină invariabilă a unui nobil catolic de tipul lui Montresor. De aceea, catolicul simte că trebuie să răzbune numele lui Dumnezeu, iar nu pe al său personal. Faptul justifică, totodată, abordarea morții lui Fortunato ca act sacrificial (eliminarea ideii și nu a
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
asupra dreptului la adevăr. Încă din zorii sistemului comunist, în 1917, Lenin a întemeiat bolșevismul pe secret, pe consemnul conspirativ. Pînă la implozia ce-a pus capăt URSS și “democrațiilor populare” din Estul Europei, secretomania a funcționat precum o lege invariabilă, aplicată chiar și istoricilor care n-aveau acces decît la versiunea oficială, în genere trucată, a evenimentelor. Astfel încît arhivele țărilor comuniste “debordează de secrete”, sînt copleșitoare prin cantitatea de informații acumulată. Nu doar despre istoria comunismului mărturisesc arhivele, ci
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
magistrații care au compus completul, prezentând tendențios dosare anterioare cu scopul de a le decredibiliza deciziile, FAC PRESIUNI ASUPRA JUSTIȚIEI? 3. Demersurile Evenimentul zilei și B1TV care, în cazul unui dosar aflat în curs de judecată (Dosarul ICĂ - TELEPATIA), repeta invariabil și tendențios doar câteva date din rechizitoriu, ignorând programatic orice informații obiective (expertize comandate de instanța care concluzionează că nu există prejudiciu; grave erori de procedură; lipsa totală a oricăror probe directe și indirecte care să susțină acuzațiile etc.), dar
Dan Voiculescu, scrisoare deschisă către CSM și AMR by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37058_a_38383]
-
cu greu le poți găsi personajelor un numitor comun. {i totuși, chiar dacă autorii comentați provin din cele mai variate trepte umaniste - critici literări, poeți, filozofi și ideologi -, mozaicul pe care il compun are cîteva trăsături comune, un fel de calități invariabile din care Compagnon pretinde că poate desprinde un portret general al scriitorilor reacționari. Că toate aceste însușiri autorul a preferat să le așeze sub cupola terna a termenului de antimodern ține mai curînd de o înrîurire a modei decît de
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
general, cu tot ce-i poate oferi indicii privitoare la caz. Anchetele lui Holmes sau Poirot se limitează la un spațiu convențional (un castel, un vagon de tren), descris în linii mari, iar cele ale lui Marlowe țin de spațiul invariabil al marelui oraș american. Mai ales în primele romane din serie, Maigret își desfășoară cercetările în Paris, dar și în banlieus sau în provincie, în mici așezări din la France profonde, în medii chic sau populare. Și, la urma urmelor
Romanul polițist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4980_a_6305]
-
în limbă anul 1991, și traducerea ei: "politicamente corretto". în franceză și în italiană s-a impus și o formulă nominalizată de denumire a fenomenului - "le politiquement correct"/ "il politicamente corretto". în română, sintagma circulă ca determinant adjectival sau adverbial invariabil: "discursul politically correct"; "acesta este noul termen politically correct pentru zona Balcanilor" (divers.ro/arhiva), "interminabilele dumneavoastră platitudini politically correct" (bojariu.tripod.com); "nu îndrăznesc să spună asta public, nu e politically correct" (FRL = Forum on-line al revistei "România liberă
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
cu care începe Inspecțiune, analogia dintre cele două personaje îmbracă haina ostentației: ambii sunt vechi impiegați, cu reputație de funcționari model, „de o probitate mai presus de orice îndoială”, corecți și serioși, cu destine ce merg mână în mână. Repetata, invariabila identificare a amândurora cu termenul, comun și implacabil definitoriu, „nenorocitul” nu este deloc întâmplătoare. Când Anghelache îl apără cu patimă pe infractor, înfățișându-l ca pe o „victimă a neglijenții altora”, se apără, de fapt, pe sine, după cum, atunci când le
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
se vor numi InterRegio”. Mania trunchierilor și preluarea ca atare a terminologiei europene (care nu este, de fapt, întru totul unitară) vor crea, din nou, probleme de flexiune și integrare a termenilor în enunț. Finala -o e simpatică în denumiri invariabile, cu ecouri neolatine; permite însă greu articularea și formarea pluralelor (am luat regioul de Ploiești... mai sunt alte regiouri până diseară?). S-ar putea ca vechile denumiri să mai reziste, în uzul curent (nu plătim încă în lei vechi?); s-
Tren accelerat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5712_a_7037]
-
rivale. Selecția naturală neo-darwinistă este infinit de rodnică, fiind coroborată de o mulțime impresionantă de disciplinei. Proiectul inteligent, dimpotrivă, nu beneficiază de nici o ipoteză cauzală naturalistă și, ca atare, nu are convergență cu nici o ramură a știintei. Singura lui concluzie invariabilă - «Dumnezeu trebuie să fi făcut acest lucru» -exclude orice continuare a cercetării și subjugă știința biologică teologiei" Academia Națională de Științe a Americii și-a făcut cunoscut punctul de vedere: „Creaționismul, proiectul inteligent și alte invocări ale unei intervenții supranaturale
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
caracteristici stereotipe, există și tentația de a privi consecințele lor ca pe niște fatalități ale acestor mecanisme care funcționează oarecum de la sine. Intervalul de timp care nu se schimbă, locul de execuție și de destinație mereu același, materialele și tehnicile invariabile, ba chiar și continuitatea unor participări sau revenirea altora pot induce o suspiciune apriorică în ceea ce privește repetabilitatea edițiilor. Și, pînă la un punct, lucrurile chiar sînt adevărate, iar dacă ar fi să căutăm argumente în sprijinul acestei presupoziții, ele ar fi
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]
-
nu pot exprima o variație flexionară” (p. 61), scindarea funcțiilor de marcă de caz și marcă de individualizare în construcții cu „dublă articulare”, precum lu șefu’, rolul articolului în adaptarea împrumuturilor recente la sistemul morfosintactic românesc, extinderea clasei de adjective invariabile etc. Un discurs clar, impecabil articulat și permanent susținut de mulțimea exemplelor e stimulativ deopotrivă în planul științific (prin numeroase sugestii pe care le oferă pentru noi teme de cercetare) și în cel didactic (propunînd o abordare inteligentă și suplă
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
bani" sau ,de doi lei" se vor produce substituții prin cenți sau euro. Cum am arătat acum cîțiva ani (în România literară 6/1998), forma euro ridică în română probleme de adaptare morfologică, din cauza structurii sale fonetice; de aceea rămâne invariabilă (,zece euro"), ca și în italiană (în schimb, în franceză pluralul se notează în scris, iar în spaniolă apare și în pronunțare: euros). Despre substantivul euro a scris doamna Florica Dimitrescu (în Drumul neîntrerupt al limbii române, 2002), indicînd și
Euro: noutăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12539_a_13864]
-
folosit în construcția pe degeaba; în anunțuri recente își face loc anglicismul free. Actualul moca funcționează ca adverb - ,Bine că o să cânte moca!" (Evenimentul zilei = EZ 3743, 2004); ,Asistenții persoanelor cu handicap muncesc moca" (EZ 09.2002) - și ca adjectiv invariabil: ,felicitări moca" (apropo.ro); ,pui prăjit moca, pe străzile Romei" (Jurnalul Național, arhiva Internet); ,intrare moca... muzica extrem de bună" (sapteseri.ro); ,spațiu comercial moca în buricul târgului" (EZ 08.2005); în ambele ipostaze permite chiar gradația: ,vând aproape moca" (computere
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
al doilea, pare a fi tot una expresivă, glumeață, de tipul jocului de cuvinte cu salt stilistic: un cuvînt popular-argotic e înlocuit printr-un neologism internațional. În plus, forma corespunde tendinței limbajului familiar-argotic de a folosi cît mai mult cuvinte invariabile: moca intră în serie cu mișto, nașpa, super etc. Scurtimea formei, gratuitatea și absurdul îi explică în bună parte succesul.
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
categorie sunt ireversibile și exclud prinderea lor în tipare predictive. Primele sunt fenomene de repetiție, celelalte sunt fenomene de succesiune. Primele pot fi descrise prin legi, celelalte prin serii. Științele tari, precum fizica, chimia sau matematica, au ca obiect explicarea invariabilului de repetiție. Științele slabe, ca de exemplu istoria, au ca obiect descrierea variabilului de succesiune. În primul caz avem de-a face cu tirania ciclului, în celălalt cu domnia ireversibilității, adică cu resemnarea în fața curgerii timpului pe o axă care
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
putea fi înțeleasă, cum tot la fel fără ivirea unor cazuri particulare, trecutul ar fi de o monotonie plicticoasă. Nimic nu e pînă într-atît de insolit în istorie ca să nu poate fi descris. Asta înseamnă că în istorie întîlnim trăsături invariabile, și doar pe baza lor putem explica trecutul, atîta doar că aceste trăsături invariabile sunt aduse de chiar mintea istoricului care descrie trecutul. E lesne de contestat că ipoteza pe care se sprijină Călinescu e alta decît a lui Xenopol
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
fi de o monotonie plicticoasă. Nimic nu e pînă într-atît de insolit în istorie ca să nu poate fi descris. Asta înseamnă că în istorie întîlnim trăsături invariabile, și doar pe baza lor putem explica trecutul, atîta doar că aceste trăsături invariabile sunt aduse de chiar mintea istoricului care descrie trecutul. E lesne de contestat că ipoteza pe care se sprijină Călinescu e alta decît a lui Xenopol. Pe criticul literar îl preocupă relația limbii cu faptele, modul cum poate, folosindu-se
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
atîta necesitate cît am pus eu în ea, grație folosirii cuvintelor. Și atunci a înțelege înseamnă a sesiza relațiile constante pe care chiar cuvintele mele le inserează în dezordinea realității, de aceea acolo unde apare cuvîntul acolo apar și relațiile invariabile. Cînd spun despre un înger că „această ființă are două mîini“ (cu exemplul lui Călinescu), eu îl definesc cu ajutorul unor termeni generali, prin urmare orice particular este o încrucișare de universaluri (ființă, mînă etc.), și atunci distincția lui Xenopol nu
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
decît acest gen de prezențe bizare și nedeslușite. Niște curenți de viață în mișcare, cu intensitate variabilă, sentimentele și din loc în loc cuvinte care enunță și anunță anumite adevăruri de netăgăduit, repetabile, refolosibile mereu. Ele, cuvintele, sunt ca puncte luminoase, invariabile în întunericul eului care nu se înseninează, care nu vede lumina decît privind pe fereastră afară în cealaltă lume, în cea "exterioară". Dar cine privește? O prezență obscură nudă, a cărei singură îmbrăcăminte este ca o plasă țesută din cuvinte
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
de lume și de fapt cine ești tu? Programul cunoașterii te reține în lumea ta, numai a ta, care îți aparține acum în mod indiscutabil. O poți reține dacă ești mulțumit de ea sau poți căuta alta la fel de sigură și invariabilă. Și aceea va fi a ta în același fel, adică zi de zi. Pentru asta trebuie să acționezi programul de imaginație care îți stă la dispoziție... pentru că și acest program construiește lumile în același mod. El închipuie un tablou asemănător
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
fără mărci de genitiv: "în cadrul Youth Summit 2007" (Evenimentul zilei, 15.01.2007); "experții de securitate se așteaptă să descopere mai multe vulnerabilități în cadrul Windows Vista" (securizare.ro). Totuși, nu în cadrul este supărător în aceste construcții, ci chiar folosirea lor invariabilă, din pură modă lingvistică, chiar atunci cînd ar fi putut primi ușor o reformulare sau chiar desinențe de genitiv: "Iulia Vântur dă o lecție de imagine în cadrul ŤStilul Oana Cuzinoť" (protv.ro, 26.11.2006). Sînt interesante și evoluțiile semantice
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
în rupul capului nu aș fi crezut să-mi detecteze vreodată cineva o „structură nemțească”! Atât de mult m-am obișnuit să-mi ascult cu voluptate poruncile latinității doldora de levantinism - cea care, împreună cu temperamentul sangvino-coleric, mă livrează irepresibil și invariabil meridionalității, capriciilor și ispitelor orientale - încât e nevoie mereu de bunăvoința altora să-mi etaleze umbra disciplinată și matematic productivă dindărătul histrionismului fanfaron. Căci adevărul e că-n suita multelor polarități de care am mai pomenit în aceste nevinovate exerciții
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
s-au derulat într-un peisaj fascinat de risipirea prin gazetărie, bașca nimicniciile frivolității mondene. Mă rog, ai uneori senzația că te afli în fața a cel puțin două persoane. Dar în ambele ipostaze cultul productivității, al exactității și punctualității reprezintă invariabila. Întotdeauna mi-a plăcut întâi de toate să fac, nu să am. Să construiesc și să „bucătărisesc”, fie la reviste școlare și universitare, fie la LA&I, fie în armată, unde mai toți confrații își alegeau sectoare cât mai „nobile
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]