783 matches
-
număr de victorii, după moartea lui Șerbănescu, care se petrecuse cu o săptămână în urmă. Bâzu, perfect zburător, excepțional în acrobație aeriană, bun prieten cu Dan Vizanty, camarad iubit de toți cei din jur, mai puțin poate de unii superiori invidioși. Bâzu, copilul teribil al Cantacuzinilor, care avea să moară, aproape anonim, paisprezece ani mai târziu, în exilul său spaniol... În acel moment era însă în plină formă, emana numai bună dispoziție, forță, tenacitate un om luminos. Acesta este așadar pus
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aibă chiar un fel de grație; poate surâde, este în stare de o zeflemea răutăcioasă, măsurată și destul de picantă, dar nu va comite niciodată excesul de a fi cu adevărat amabil. Orgolios și lipsit de curaj, este în chip necesar invidios și bănuitor; prin urmare, nu are prieteni, dar este înconjurat de oameni supuși și fideli. Sieyès poate fi îndrumător de opinie; șef de partid nu va fi niciodată. Spiritul lui este mai mult trufaș decât activ. E lipsit de suplețe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
anterioară plecării când s-a spus că masa de prânz din prima zi de excursie e pe cont propriu), îmi cumpărasem doar niște biscuiți " Mă duc eu, d-le profesor". Mi-a dat o sumă de bani și ... sub privirile invidioase ale colegilor și admirative ale fetelor ... cu rucsacul în spate ca să am în ce aduce cașul ... am plecat țanțoș spre stâna cu pricina, la vreo 500 metri distanță. Neștiind ce înseamnă o stână de munte ... (era primul meu contact cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două reacții în doi eroi diferiți și le-am dat destine opuse. Presupun că romanul reflectă propria mea aversiune față de gesturi romanțioase riscate, dar și o admirație invidioasă oarecum pentru cei ca fac astfel de gesturi, totuși. La fel ca Fowler în The Quiet American, Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman despre morală și valori decât
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe frunte cele șapte "P"-uri. Cărarea care duce spre purificare și mîntuirea, cum citim în Cîntul IV este strîmtă, dificilă și va fi cu greu străbătută de Dante. Pe cele șapte trepte ale Purgatoriului în ascendență, trufașii pe primul, invidioșii, cei plini de mînie, nepăsătorii, zgîrciții și risipitorii, pe penultimul sînt lacomii și pe al șaptelea își ispășeau pedeapsa sufletele desfrînaților, ale celor care n-au avut puterea de a se stăpîni. În Cîntul VI, Dante întîlnește umbre ce se
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Dumnezeu. Viața cu toate bucuriile ei: dragostea, familia, copiii, banii, avere, cu toată frumusețea naturii, cu tot farmecul ei” Al doilea grup - „Viața nu e frumoasă de loc, fiindcă există multă sărăcie, boli, vagabonzi, corupție, poluarea atmosferei. Lumea e rea, invidioasă, se gonesc toți după bani. Omenia rămîne pe ultimul loc ...” Elevii comentează poezia Patriciei Carli, care vorbește din numele unei flori, ce urmează a fi ruptă de cineva. Floarea dă o lecție tuturor: cel ce o rupe are un singur
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Valentina CEBAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93133]
-
acești buni domni împotriva noastră, de ne ponegresc în așa hal?" exclamă și una dintre "tinerele fete zugrăvite de ele însele", când este rugată de Olivier de Tréville să-și spună părerea în legătură cu romanul Les Demi-Vierges. "Sunt pur și simplu invidioși, ne invidiază pentru tinerețea noastră, ne invidiază pentru veselia noastră, ne invidiază pentru prospețimea și pentru lipsa noastră de griji; căci ei sunt fără îndoială bătrâni, urâți, plini de riduri și cu chelie. Oh, ce oribil 70!" Însuși Olivier de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Ovidiu din exil, dar rămâne convins că suveranul ar putea fi înduplecat de lectura tratatului privitor la arta poeziei : Și muza ta, sunt sigur, prin nobila-i cântare/ Va scoate pe Ovidiu din trista-i exilare (I 8). În schimb, invidiosul Zoil - nume identic cu al unui critic pizmaș, părtinitor și ridicol care l-a contestat cândva pe Homer, după cum lămurește nota - găsește o altă explicație pentru nevoia poetului de a părăsi capitala și anume lipsa de inspirație : Zoil, pizmaș, pretinde
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care reamintesc Fântâna Blanduziei : darurile lui Ibis pentru Corina, incapabile să-i aducă favorurile femeii iubite (I 1), seamănă cu cele oferite, tot zadarnic, de Postum lui Getta (III 2) ; bârfitorul Clevetius este botezat de Ovidiu cu numele mediocrului versificator invidios pe faima lui Horațiu drept un Zoil de strade, un rău invidios (II 5) ; hârjoneala dintre Cotta și Actea la ospățul din ultima noapte a lui Ovidiu la Roma este socotită o parodie/ A scenii lui Horațiu cu gingașa Lydie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aducă favorurile femeii iubite (I 1), seamănă cu cele oferite, tot zadarnic, de Postum lui Getta (III 2) ; bârfitorul Clevetius este botezat de Ovidiu cu numele mediocrului versificator invidios pe faima lui Horațiu drept un Zoil de strade, un rău invidios (II 5) ; hârjoneala dintre Cotta și Actea la ospățul din ultima noapte a lui Ovidiu la Roma este socotită o parodie/ A scenii lui Horațiu cu gingașa Lydie (IV 4) ; reflecția înfriguratului Ovidiu despre soarta lui Prometeu după ce a răpit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îi ațintesc la fulger ! Stau întreg/ și nu sunt zguduit ! (scena 8). După ce amintește că a fugit de la curtea părinților săi adoptivi de teamă să nu se împlinească oracolul care îl menea paricidului și incestului, Oedip se declară victima zeilor invidioși pe tăria neprihănirii lui : acei ce-i socoteam mai sus/ de lamura luminii, zeii puri,/ mă pizmuiesc ? (scena 9). După părerea lui, ciuma din Teba este o dovadă a iritării divine împotriva celui capabil să înfrângă Sfinxul : Sunt pedepsit de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
12 octombrie la planul său de a invada Marea Britanie. Bătălia pentru Anglia este primul său eșec. Asediați pe insula lor, englezii nu pot să-l împiedice totuși pe Hitler să hotărască soarta Europei după bunul său plac. În octombrie 1940, invidioși pe succesele militare ale Reichului și nevrînd să-i lase acestuia exclusivitatea victoriilor în Europa, Mussolini se hotărăște să atace Grecia. O armată de 200.000 de oameni masați în Albania, prost echipați și nepregătiți încep imediat ofensiva. După cîteva
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
la spovadă? Noi, care mai credem că nu ne-am îndepărtat voluntar de har, că nu suntem supuși niciunui stăpân înșelător, că nu urmărim nici un interes pământesc, că nu vrem să fim lacomi, nici stricați, nici lumești, nici ambițioși, nici invidioși, nici orgolioși și nu suntem incapabili de iertare, nici însetați de faimă?... Oare nu este în noi puterea lui Dumnezeu? Îndrăznim să spunem că nu suntem capabili să-I împlinim legea? Să ne ferească Dumnezeu! În realitate, suntem capabili cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
făcute în străinătate, în pragul falimentului. 37 În noiembrie 1933, Carol II nevoit, aduce partidul liberal la guvern. Ion G. Duca este numit prim-ministru. La ministerul de interne eu sînt numit secretarul-general al ministerului. Numirea mea a displăcut unor invidioși, socotindu-mă mult prea tînăr pentru acest post. Această invidie se adîncește cînd ministrul de interne, Inculeț, fixează prin decizii ministeriale atribuțiile celor doi subsecretari de Stat: Dumitru Iuca, fiind însărcinat cu administrația locală, iar Victor Iamandi, cu poliția și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
viermii de mătase!). Și, închipuie-ți, P. Neamț e la 95 de kilometri de mine. Prietenii mei din Neamț nu mai sînt ca înainte, chiar la spuneam că apariția curîndă a cărților și toate celelalte lucruri ne-au făcut suspicioși, invidioși, măgari la urma urmei! [...] Îmi vorbești de copiii tăi, nu știam că ai copii, faptul acesta nu e orice! Știi, eu nu vreau să am copii, deși-i iubesc enorm. Mă voi despărți de toate femeile care vor dori să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
am fost?! Am primit o scrisoare "senzațională" de la... Florin Mugur, pe care-l cunosc vag, din vedere. Îți citez doar începutul și finalul acestei scrisori care-mi face bine mai ales pentru că e neașteptată: "Dragă A.D., Am citit cu admirație invidioasă manuscrisul volumului dumitale (...) (care, pentru mine, ca vechi amator de poezie, a fost o revelație: UN POET!)... Domnule, dacă nu mă înșel eu (și în această privință mă înșel rar era să spun: nu mă înșel niciodată) dumneata, ca poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de buni traducători, la edituri de primă mână, nu avem nici o șansă de a ieși în lume. Când un autor ca Mircea Cărtărescu a fost sprijinit de Fundația Culturală Română, condusă pe atunci de Horia Roman Patapievici, o haită de invidioși s-a repezit asupra lui. Când însă partidele subtilizează miliarde pentru tolba lor, hienele tac. Cartea e și ea o marfă, iar promovarea mărfurilor costă. Fără să conștientizăm acest lucru vom continua să ne lamentăm că Academia Suedeză ne ignoră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a apă de colonie franțuzească, dat cu briantină pe părul tuns perfect. Se zvonea că se ducea la frizer în fiecare dimineață să se aranjeze, dar ce nu se mai zvonea despre el, fie din partea femeilor înamorate, fie din partea bărbaților invidioși. Ba că era dotat ca un cal, ba că n-o avea nici cât a unui maidanez și de cele mai multe ori mădularul nici nu-i mai funcționa bine după atâta cântat, fum și băutură. Ba că schimba femeile ca pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au mai avut chef de nimic.“ Lăsa toate răutățile să treacă și mergea înainte. În fiecare seară o altă sală arhiplină de urale și aplauze, de bucurie și muzică, de dans și petrecere, atât de reușită, că închideau gura oricărui invidios. Și-apoi iar stătea ore întregi dimineața la birou sau în pat în camera de pe Cobălcescu, printre tone de foi și caiete cu cântece. Ore întregi, prin fum de țigară, printre pahare de vin, uneori și o femeie goală, frumoasă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și-mi dădeau Încurcați mâna când mă Întâlneau și care apoi, harnici, În spate, „aveau voie” să debiteze variantele cele mai comice și mai insolente despre persoana și scrisul meu. Da, după cum se vede, securitatea „noastră” le-a permis celor invidioși și frustrați, semidocți și impostori, să se răzbune cu vârf și Îndesat asupra cuiva care Îi Întrece radical În profesiune și care mai are și insolența de a reacționa ca un om liber. Cum adică - ca un om liber?! Adică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la Pelișor, împreună cu... Nichita și noua sa iubită, tânăra și frumoasa poetă Gabriela Melinescu. Emoționat, văzându-i pe toți trei în ușă, am spus o frază ce urma apoi să circule, prin „bunăvoința” lui Titus, dar și a altora, deja invidioși pe cărțile și pe fervoarea mea de destin, probabil, în cancelariile cele mai înalte ale c.c., vrând să exemplifice „carierismul, setea nu numai de glorie, dar și de putere politică a lui N.B.”: „Treceți Rubiconul, le-am spus solemn
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
E drept, personajul cel mai palid, dar... totuși! Încă o dată, spre stupefacția „lor”, atunci și mai târziu, la primul meu roman am învins „pe terenul lor și cu armele lor”!, fapt ce i-a făcut pe nu puțini, naivi sau invidioși, a decreta „carierismul lui Breban”! Dar... după vara mea pariziană din ’71, când mi-am trimis demisia de la România literară și am atacat acolo „Tezele din Iulie”, semnalând începutul dictaturii personale a lui Ceaușescu și-apoi, în februarie, ’72, am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tem prea tare să nu iau binefacerile bogăției drept virtuți ale unei credințe pentru a avea încredere în primul meu impuls. Și apoi, dincolo de cele trei religii ale Cărții, mai la est, mai sunt și altele, mai prietenoase, mai puțin invidioase, care nu pretind un Dumnezeu unic, și uneori chiar niciun fel de Dumnezeu, aparent mai propice armoniei între oameni. De fapt, îi confirm punătorului de întrebări încuietoare, micul Paris va face ca elvețienii: va vota alb. Războiul Troiei nu va
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fiind cea acceptată categoric și de informatorii pentru basm: „Așa erau pictate... Așa lăsat[e] dă Dumnezău”. Maternitatea fabuloasă este promisă și întotdeauna îndeplinită. Pruncii minunați declanșează inițierea propriu-zisă, ce survine ulterior nunții, ca efect al răutății celor apropiați. Surorile invidioase, mama soacră, ibovnica părăsită de împărat primesc o funcție modelatoare a traseului ritual, dimensiunea lor negativă provocând ieșirea neofitului din social prin repudiere. Scenariul parcurs a posteriori trece prin mutilarea inițiatică, rătăcirea de lume, moartea ființei istorice și reintegrarea consacrantă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trece prin cap, noaptea, când doarme să vă duceți c-o foarfecă să-i faceți o cruce-n frunte !” [râde] Mai ales ăia din anul III ! Ce, ăsta, cutare, cutare, să plece acuma... ce să le fac ?! ! I. A.: Erau invidioși ! Ș. B.: - Dar n-aveam să nu-nvăț și să-mi pună nota mică pentru că să nu facă... Bun !... Când am venit din Cehoslovacia, am venit cu o pelerină de ploaie... vă dați seama, în ’55 și, da, în ’55
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]