799 matches
-
privea în ochi, cât de atent era, odată i-am și strigat: tu mă omori! Să știi c-ai avut bărbat, să nu fii ca muierile alea nefutute, că se vede pe ele!, eu le citesc... au o privire rea, invidioasă, mișcări bruște, nervi, umori nevărsate, izbucnesc din prima, ca nebune... Ce n-am făcut ca să-mi câștig bărbatul! Îi plăceau ciupercile și, o dată la două zile, îi făceam ciuperci, mi se apleacă, mi-a zis după câteva săptămâni, mai termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
față și ...În suflet. Se văzu elev de clasa a VII-a care făcea naveta zilnic la școala din Pușcași. Era sărăcăcios Îmbrăcat dar Învăța foarte bine și În acest fel nimeni nu râdea de el, poate vre-un coleg invidios și cu note mici, În rest, profesorii Îl compătimeau În aceeași măsură În care-l respectau. Era apreciat și avea „funcție” la ... pionieri. Rică Olaru Își aminti cum acea funcție Îl aduse În via colegei sale, Maria. Era o duminică
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
bună. Au mâncat la restaurant, la o masă unde au luat loc profesorul Temistocle și iubita sa, o fostă colegă a Gertrudei și fiica, șefa complexului. Au dansat, au schimbat partenerele, iar perechea Rică-Ger nu putea scăpa privirilor admirative ori invidioase a celor prezenți. Dansau cu exuberanța a doi iubiți care nu vor să știe de nimic decât de zborul și tumultul propriilor inimi, se simțeau În mijlocul unei lumi frumoase și exclusiviste dar și foarte departe de aceasta. După ce gazdele s
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu rămase datoare. După primul tur de scrutin și mai multe “rânduri” din partea casei,dl.Voiosu fu ales primar. La bodegă soției povesti fanilor și alegătorilor prezenți despre întâlnirea cu un alter-ego. Adversarii săi politici ascultau nedumeriți istoria și comentau invidioși: Și când te gândești că în cimitir,în noaptea aceea,studenții de la teatru i-au jucat o farsă ! Ce baftă,dom’le !”... „E mălăiață dintr-un pom Ce cade-n gura unui prost. O prinzi la timp,te face «om
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nu se mai poate opri”,spune un ilustru necunoscut. In raport cu marile schimbări din Univers ambițiile mărunte ale unor oameni rămân simple fire de nisip.Legea de aur a științei:” Cine are aurul,face legile”.Dar oamenii sunt lacomi, invidioși,axați doar pe plăceri de un gust îndoilnic;se ocupă de nimicuri și devin, astfel,oameni de nimic. „Bogații sunt oameni săraci cu bani”. Vorba bravului soldat Svěk:” Ce este maiorul Wolfe în fața Universului?Un zero tăiat!”... Tineretul este zombi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de acord. Poate tocmai de asta, se lumină el la față. Știe că el are dreptate dar nu vrea să recunoască. Nu-i convine pentru că nu i-a venit lui. Mai avusese el de a face cu șefi din ăștia invidioși. Acum nu sunt de acord cu ce spui tu, pentru ca mâine să te trezești că propun același lucru dar ca și cum ei ar fi făcut descoperirea. Nu-i nimic, el nu era rău de pagubă. Dacă vrea el să facă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu lovească vreun trăsnet în biserica lor neterminată. Așa trăiau ei. Cele trei săli ale galeriei ocupau mai tot podul. Acolo erau așezați sub sticlă pașii de dans îngălbeniți ai lui Eberhart, nimic altceva. De la prima până la ultima privire invidioasă a lui Engelhard, toate mărite și înrămate. Și o ladă plină cu negative zgâriate și gândaci înmulțindu-se cu frenezie. Când am urcat ultima oară acolo, știam deja în linii mari ce înseamnă „marș afară“. Eberhart era încă înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vei înțelege totul. -Bine, voi ține cont de dorința ta și voi asculta liniștită. -Moșul meu este bogat ca și mine. Lăcomia l-a îmbolnăvit atât de tare încât zilnic sapă în sufletul lui transformându-l într-un om tare invidios și cu o plăcere puternică de a pune mâna pe gospodăria mea. Mi-a zis într-o zi, nu demult, că eu m-aș potrivi foarte bine cu o fată care locuiește departe de aici și cu care crede el
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă înălța peste toți ceilalți. Iar, în cele din urmă, oamenii de bună-credință șiau dat seama bine de lucrul acesta. Și chiar și invidioșii au văzut asta, însă au închis ochii repede! Așa este dat să se întâmple: întotdeauna adevărul iese la iveală, în văzul tuturor, întocmai așa cum untdelemnul se ridică, fără întârziere, deasupra apei! Aici, însă, am început să mă cam poticnesc cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sa. Cântecul care urmă, de o frumusețe stranie, îngrozitor de trist, împietri asistența. Elvețianul mierluia și guița cu mult suflet despre o căprioară rănită și apoi înșelată la alimentară, despre turiștii care aruncă gunoaie în munții săi și apoi, meschini și invidioși în fața măreției naturii, rup dintr-o mușcătură capacul de la veceu și se dau cu el pe pârtie. Ionescu fu atât de impresionat de această interevenție, încât vru să-i dea elvețianului ambele premii pe loc, numai că trebui totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
erau fermecați. Deodată, câțiva zei din anturajul lui Sultan găsiră de cuviință că era momentul să scoată ceva ce aducea cu niște obiecte total necunoscute. Asta pentru a concura, gândiră unii, succesul inimaginabil al trupei Ionescu, pe care erau poate invidioși. Unul, de exemplu, care părea un copac, avea ceva ce semăna cu o tablă de șah ale cărei pătrate erau de mai multe culori și se reliefau în mai multe dimensiuni, mișcându-se în toate părțile, devenind când cuburi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bunurile Mele pentru a-i hrăni pe săraci și aș da tot focul pe care l-am primit de la Tatăl Meu, dar nu aș avea dragoste, nu aș fi de folos în nici un fel. Dragostea este răbdătoare. Dragostea nu este invidioasă , nu lucrează rău, nu cunoaște mândrie, nu este aspră și nici egoistă; este înceată la mânie și nu născocește nici o răutate; ea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de dreptate. Dragostea apără totul, dragostea crede totul, dragostea speră
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
era să transmit noutățile zilei, pe care le împănam cu tot felul de glume. Le eram dragă mai ales pentru că nu mă luam nici o clipă în serios, calitate rarisimă în branșa respectivă. Dar aveam o scorpie de directoare, grasă și invidioasă, care mă detesta. Ca să mă umilească, mă trimitea să-i cumpăr sticle de apă minerală pentru slăbit. Într-o zi, când mi-a sărit și mie muștarul, i-am spus: „Nu sunt angajată aici să vă servesc!“ după care mi-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Iași Cu trecutul tău de urbe legendară, Cu efervescentă viață științifică și literară, Cu școli prestigioase și dascăli pe măsură, Ai fost și ești o veritabilă cetate de cultură. Tetrastihuri cu adresă Autorului cărții „Flori târzii" (Dedicație din partea unui amic „invidios”) Cu multă ardoare susții Că-ți plac florile târzii, Dar ochii insistent îți pică Pe-o jună și frumoasă... Viorică. Amicului meu, Ion N. Oprea Ai dovedit alese calități de ziarist Și, în egală măsură, de iscusit jurist. Corupția și
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
frământau încordate. Îl atrăgea fata aceasta drăguță, pasiunea puse repede stăpânire pe el, limbajul mâinilor, intraductibil dar riguros de exact, i se destăinuia fetei, te vreau! Toți din jur sunt edificați, Laur a pus mâna pe Flora, sunt și puțin invidioși însă nicio grijă, ’’are balta pește’’. Au luat-o încetișor spre casa Malvinei și după ce sau despărțit de ea, Flora, respirând adânc i se confesă repede, continuându-și plimbarea, sub crengile cu frunziș întunecos al copacilor și în zgomotele obișnuite
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Uzinele Malaxa sau poate chiar profesor la Institutul Politehnic... Și cum această conștiință clară a valorii sale profesionale nu se putea sub nici o formă să-i fie obnubilată de nimeni și de nimic, el tuna și fulgera zilnic contra impostorilor, invidioșilor și sforarilor infami, din cauza cărora se produsese descalificarea lui profesională, și imagina cu stăruință și îndrăzneală strategia unui adevărat război contra acestora, în scopul revenirii în serviciul pe care îl avusese la radio. Din păcate, după o serie de demersuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și ager A salvat mărul de hoți Și cu vitejia lui A omorât zmeii toți. Și trei fete de-mpărat De la zmei el a salvat Le-a promis și cununie Cu toți frații, pe vecie. Dar frații necredincioși Și tare invidioși Pe Prâslea l-au condamnat Pe tărâmul celălalt. El prin iscusința lui Taie capul șarpelui Pui de zgripțișor el salvează Zgripțuroaica-l recompensează. Ajuns pe tărâmul lui Vine-n fața tatălui Îi spune istoria Și se-nsoară cu mezina. Crăciunul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că se va căsători. La nuntă, Neagra i-a spus Albei: Mă bucur foarte mult pentru prietena ta! Mulțumesc!Sper ca într-o zi să-ți găsești și tu inima pereche! După toate cele spuse, Neagra a devenit și mai invidioasă și avea să născocească altceva, mai diabolic, pentru a o distruge pe Alba. Al doilea și ultimul plan a fost acela cu un cuțit înfipt în inima frumoasei fete. Noroc că Albă-ca-Zăpada a prins-o pe Neagră-ca Noaptea cu mâța
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el. Vecina de la etajul opt... Țiitorul: Vecina? Din ce pricină? În situația ta nu poți decât să fii compătimită. Dora: N-aș putea să-ți spun de ce. N-am discutat încă cu avocatul meu. E o babă curioasă și prepuelnică. Invidioasă pe tot ce mișcă în jurul ei. Ideea de triplu soț i s-a părut un afront; ea care a trăit singură toată viața. Se răzbună acum prin mine pe toate femeile măritate pe care le-a cunoscut. Îți imaginezi, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Puiandrul era clădit dintr-un material de mare calitate; nimic și nimeni nu-i putea schimba acestui neînfricat caracterul nobil. Dar, în cazul ăsta, ce s-ar fi întîmplat cu lupii tineri? N-ar mai fi durat mult pînă cînd invidioșii ar fi trecut la acțiune. N-ar fi contat că Lupino nu aspirase niciodată la statutul special pe care i-l atribuise haita; l-ar fi prins descoperit și l-ar fi atacat. Dar, mai periculos decît atît, poziția lui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
formele femeii, evidente sub vălul subțire de mătase. Dar nimeni nu părea dispus să Îl asculte. Ar trebui să fii măgulit, messer Alighieri. Antilia a cântat pentru dumneata. E pentru prima oară când se Întâmplă, spuse Antonio pe un ton invidios. Până acum, noi credeam că e mută. Dante roși. Privirea profundă a acelei creaturi, plină de o depărtare nesfârșită, ca și șarpele stacojiu care se adâncea În trupul ei Își făcuseră sălaș În inima lui. 9 19 iunie, dimineața Culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și făcea de lucru pe la fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt sufletul lui. Tu ești doar o iapă însămânțată. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vacanță. În acest scop, exageră puțin farmecele aspectului său actual În scrisoare. „Vremea e strălucitoare - laguna sclipește și palatele vechi, cu fațade de marmură, te așteaptă nerăbdătoare“, scria el. Du Maurier Îi trimise ca răspuns o epistolă lungă, locvace, glumeț invidioasă. „Florența, Veneția - pentru mine cuvintele acestea sunt magice - Dar nu văd cum aș putea vreodată vedea ce reprezintă ele. Viața ta pare să fie Încântătoare - să iernezi În asemenea locuri, cu o ocupație Încântătoare, care nu depinde de agilitatea mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
neliniștile și Îndoielile ei balsamul vindecător al elogiului extravagant, total și nereținut, de care toți artiștii au nevoie uneori. Roși amintindu-și cât de dezamăgită fusese de articolul lui, Domnișoara Woolson, cât de justificat nemulțumită de laudele lui zgârcite și invidioase, de rezervele lui pedante, de tonul condescendent. Cât din toate acestea se datora simplei invidii provocate de faptul că ea vânduse patruzeci de mii de exemplare din Îngerii de la răsărit și el doar opt mii din Portretul unei doamne? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dădui din cap, în semn că nu, dar îndrăznii o privire scurtă de vinovați, căință și șmecherie, la care el se încruntă. Și pentru că erau mulți cunoscuți de față, adoptai un aer profesional care i-ar fi făcut pe mulți invidioși. Scuză-mă, voi reveni mâine. Trebuie să plec. După ce închisei ușa, o luai practic la fugă în mintea mea. Ajungând jos, la petrecere, mă integrai în mulțime. Îl observai însă socializând cu mulți. Se descurca și distra de minune. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]