749 matches
-
au pus la cale înlăturarea vechii dinastii și înlocuirea ei cu una mamelucă Și dumnezeule ce poezie adâncă și puternică descoperă el aici istoric vorbind ei se numeau nusairiți diferențele mari de potențial între nori sau nori și pământ determină ionizarea moleculelor din aer și apariția unui curent electric în cazul în care doriți să folosiți și telecomanda trebuie să conectați și senzorul infraroșu la placă acest gest însă nu a fost un act de sfidare sau provocare cum se crede
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
viața politică din păcate traducerea este departe de a fi una buna atentatele au avut un impact economic semnificativ asupra piețelor americane și din toată lumea divă cântăreață sau actriță de succes admirată de public eficacitate mare diuretice de ansăfurosemid cantitativ ionizarea se descrie prin energia de ionizare sau afinitatea pentru electron ea este de asemenea sperioasa si plangacioasa tot în această perioada sistemul educațional din localitate a fost modernizată cele mai multe grupări au fost exterminate deși unele au supraviețuit până astăzi în locul
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
departe de a fi una buna atentatele au avut un impact economic semnificativ asupra piețelor americane și din toată lumea divă cântăreață sau actriță de succes admirată de public eficacitate mare diuretice de ansăfurosemid cantitativ ionizarea se descrie prin energia de ionizare sau afinitatea pentru electron ea este de asemenea sperioasa si plangacioasa tot în această perioada sistemul educațional din localitate a fost modernizată cele mai multe grupări au fost exterminate deși unele au supraviețuit până astăzi în locul imperfectului se folosește perfectul compus al
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
rază atomului este de 10.000 de ori mai mare decât a nucleului sau. Atomul este de asemenea cea mai mica entitate care poate fi închipuita, care are proprietatea de a reține proprietățile chimice ale elementului, precum electronegativitatea, potențialul de ionizare, stările de oxidare, numărul de coordonare și tipul de legături (metalice, ionice, covalente). Un "element chimic" reprezintă substanță pură care este constituită dintr-un singur tip de atom, caracterizat de un anumit număr de protoni din interioul nucleului atomic (cunoscut
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
căror existență este imposibilă în absența câmpului): un proton poate lega mai mult de doi electroni, creându-se ioni negativi de hidrogen cu sarcină multiplă, relativ stabili. Sunt de așteptat și noi proprietăți ale moleculelor. În câmpuri superintense probabilitatea de ionizare a atomului este modificată în mod contraintuitiv, ducând la efectul de "stabilizare atomică": cu cât câmpul laser este mai intens, cu atât ionizarea este mai slabă. Acest efect, prezis teoretic în 1989, a generat un larg interes și a fost
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
sarcină multiplă, relativ stabili. Sunt de așteptat și noi proprietăți ale moleculelor. În câmpuri superintense probabilitatea de ionizare a atomului este modificată în mod contraintuitiv, ducând la efectul de "stabilizare atomică": cu cât câmpul laser este mai intens, cu atât ionizarea este mai slabă. Acest efect, prezis teoretic în 1989, a generat un larg interes și a fost verificat în experimente efectuate la AMOLF în anii care au urmat. A făcut parte din comitetele de organizare sau de program ale unor
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
carbonului și oxigenului. În timpul primei faze steaua centrală devine mai fierbinte, atingând la un moment dat temperaturi de aproximativ 100.000K. În cele din urmă se va răci atât de mult încât nu va mai emite destule radiații ultraviolete pentru ionizarea norului de gaz care se îndepărtează. Steaua devine o pitică albă și norul de gaz se recombină, devenind invizibil. Pentru o nebuloasă planetară tipică vor trece aproximativ 10.000 de ani între formarea ei și recombinarea stelei. Nebuloasele planetare joacă
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
nebuloasă pentru a absorbi toți fotonii ultravioleți emiși de stea iar nebuloasa vizibilă este complet ionizată. În cel de-al doilea caz nu există destui fotoni ultravioleți emiși de steaua centrală pentru a ioniza tot gazul înconjurător și frontul de ionizare se propagă în exterior înspre învelișul neutru circumstelar. Deoarece majoritatea gazului dintr-o nebuloasă planetară tipică este ionizat (ex. o plasmă) efectele câmpurilor magnetice pot fi semnificative, dând naștere unor fenomene ca filamentarea și instabilități ale plasmei. Aproximativ 3000 de
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
de 10 părți pe notație. TEGA a fist construit de Universitatea Arizona și Universitatea Texas din Dallas. La 29 mai 2008, testele electrice au indicat un scurtcircuit intermitent în TEGA, mai precis la unul din cele două filamente responsabile cu ionizarea compușilor volatili. NAȘĂ a ocolit problemă configurând filamentul de rezervă că filament principal și viceversa. La 11 iunie primul din cele opt cuptoare a fost umplut cu un eșantion de sol după câteva încercări de a trece proba prin ecranul
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
pe nivelele fundamentale atomii vor emite radiații Röentgen electromagnetice (caracteristică, x). Tot prin interacțiunea cu paturile electronice ale atomului, radiațiile α pot produce smulgerea unor e din atomii respectivi. În acest fel, atomul rămâne încărcat pozitiv; fenomenul poartă numele de ionizare. De multe ori, electronii smulși se pot atașa unor atomi neutri, care devin ioni negativi (în ansamblu, la un act de ionizare se produc o pereche de ioni). Dacă e smulși pot genera la rândul lor ionizări, ei constituie radiație
Radiație alfa () [Corola-website/Science/306491_a_307820]
-
produce smulgerea unor e din atomii respectivi. În acest fel, atomul rămâne încărcat pozitiv; fenomenul poartă numele de ionizare. De multe ori, electronii smulși se pot atașa unor atomi neutri, care devin ioni negativi (în ansamblu, la un act de ionizare se produc o pereche de ioni). Dacă e smulși pot genera la rândul lor ionizări, ei constituie radiație delta. Frânarea în câmp electric a radiației α înseamnă interacții succesive, în urma cărora particulele pierd energie până când, sub o anumita limită, nu
Radiație alfa () [Corola-website/Science/306491_a_307820]
-
poartă numele de ionizare. De multe ori, electronii smulși se pot atașa unor atomi neutri, care devin ioni negativi (în ansamblu, la un act de ionizare se produc o pereche de ioni). Dacă e smulși pot genera la rândul lor ionizări, ei constituie radiație delta. Frânarea în câmp electric a radiației α înseamnă interacții succesive, în urma cărora particulele pierd energie până când, sub o anumita limită, nu mai pot produce ionizări. În acest stadiu, particulele α captează 2 electroni din mediu și
Radiație alfa () [Corola-website/Science/306491_a_307820]
-
pereche de ioni). Dacă e smulși pot genera la rândul lor ionizări, ei constituie radiație delta. Frânarea în câmp electric a radiației α înseamnă interacții succesive, în urma cărora particulele pierd energie până când, sub o anumita limită, nu mai pot produce ionizări. În acest stadiu, particulele α captează 2 electroni din mediu și se transformă în atomi de He (Heliu). Fizicianul român Gheorghe Manu a adus contribuții importante la studiul absorbției radiației alfa în materie.
Radiație alfa () [Corola-website/Science/306491_a_307820]
-
particule electrice au o energie de 1 până la 15 keV iar coliziunea lor cu atomii de gaz din atmosferă determină energizarea acestora din urmă. Prin fiecare coliziune o parte din energia particulei este transmisă atomului atins, într-un proces de ionizare, disociere și excitare a particulelor. În timpul ionizării, electronii se desprind de atom, care încarcă energie și determină un efect de ionizare de tip domino în alți atomi. Excitația rezultă în emisie, ducând atomul în stări instabile, dat fiind că aceștia
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
până la 15 keV iar coliziunea lor cu atomii de gaz din atmosferă determină energizarea acestora din urmă. Prin fiecare coliziune o parte din energia particulei este transmisă atomului atins, într-un proces de ionizare, disociere și excitare a particulelor. În timpul ionizării, electronii se desprind de atom, care încarcă energie și determină un efect de ionizare de tip domino în alți atomi. Excitația rezultă în emisie, ducând atomul în stări instabile, dat fiind că aceștia emit lumină în frecvențe specifice când se
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
acestora din urmă. Prin fiecare coliziune o parte din energia particulei este transmisă atomului atins, într-un proces de ionizare, disociere și excitare a particulelor. În timpul ionizării, electronii se desprind de atom, care încarcă energie și determină un efect de ionizare de tip domino în alți atomi. Excitația rezultă în emisie, ducând atomul în stări instabile, dat fiind că aceștia emit lumină în frecvențe specifice când se stabilizează. Dacă procesul de stabilizare a oxigenului durează până la o secundă, azotul se stabilizează
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
atomii sunt întotdeauna considerați izolați - un singur nucleu înconjurat de unul sau mai mulți electroni legați. Din acest motiv nu se studiază formarea moleculelor, nici nu se examinează atomii în materiale solide sau în materie condensată. Se studiază procese precum ionizarea și excitarea de către fotoni sau coliziunea cu particule atomice. Modelarea atomilor în izolare nu pare realistă, însă atomii din gaz și plasmă interacționează între ei după un interval de timp enorm în comparație cu procesele atomice studiate. Astfel, atomii pot fi considerați
Fizică atomică () [Corola-website/Science/308413_a_309742]
-
ale unui electron sunt date de funcția undă cu valori în spațiu și timp. Electronii unui atom aflați într-o stare energetică (nivel enegetic) permisă a atomului sunt electroni legați. Energia necesară pentru ca electronul să devină liber este energia de ionizare. Atunci când electronul primește o cantitate de energie mai mică decât energia de ionizare el poate trece într-o stare de excitare, adică într-o stare energetic permisă în acel atom. Electronii aflați într-o stare de excitare se dezexcită, revenind
Fizică atomică () [Corola-website/Science/308413_a_309742]
-
timp. Electronii unui atom aflați într-o stare energetică (nivel enegetic) permisă a atomului sunt electroni legați. Energia necesară pentru ca electronul să devină liber este energia de ionizare. Atunci când electronul primește o cantitate de energie mai mică decât energia de ionizare el poate trece într-o stare de excitare, adică într-o stare energetic permisă în acel atom. Electronii aflați într-o stare de excitare se dezexcită, revenind la starea fundamentalăi prin emisia de energie electromagnetică (fotoni). Cunoașterea configurației electronilor într-
Fizică atomică () [Corola-website/Science/308413_a_309742]
-
cu acest orbital ocupat incomplet de un singur electron (1s), este elementul care dă cel mai mare număr de combinații, în timp ce heliul, care prezintă cea mai stabilă configurație electronică (1s) și are, din această cauză, cel mai ridicat potențial de ionizare dintre toate elementele, este cel mai inert element chimic cunoscut. Reactivitatea gazelor rare crește cu numărul atomic, Z. Până în prezent nu s-au putut obține combinații stabile ale primelor trei gaze rare. A putut fi pusă însă în evidență existența
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
masă 222, are un timp de înjumătățire de numai 3,8 zile. Din această cauză, chimia radonului este puțin studiată, deși este de așteptat ca acest element să fie cel mai activ dintre gazele rare. Gazele rare au potențial de ionizare mare (de-a lungul fiecărei perioade, se atinge potențialul maxim de ionizare la gazul rar respectiv). Acesta scade însă cu numărul atomic și la xenon are o valoare mai mică decât cel al unor elemente ușoare, cum sunt hidrogenul, azotul
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
Din această cauză, chimia radonului este puțin studiată, deși este de așteptat ca acest element să fie cel mai activ dintre gazele rare. Gazele rare au potențial de ionizare mare (de-a lungul fiecărei perioade, se atinge potențialul maxim de ionizare la gazul rar respectiv). Acesta scade însă cu numărul atomic și la xenon are o valoare mai mică decât cel al unor elemente ușoare, cum sunt hidrogenul, azotul, oxigenul, fluorul și clorul, care toate dau ușor combinații. Potențialul de ionizare
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
ionizare la gazul rar respectiv). Acesta scade însă cu numărul atomic și la xenon are o valoare mai mică decât cel al unor elemente ușoare, cum sunt hidrogenul, azotul, oxigenul, fluorul și clorul, care toate dau ușor combinații. Potențialul de ionizare al radonului, apropiat de cel al mercurului, este mai scăzut decât la xenon, așa încât este de așteptat o creștere a reactivității de la xenon la radon. În toate combinațiile cunoscute, kriptonul și xenonul se leagă covalent de atomi de halogen sau
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
unui balon, constatând că nu se observă o scădere a acestei radiații parazite. În 1912 Victor Franz Hess a arătat că intensitatea radiației crește cu altitudinea, rezultatele sale fiind confirmate și de Werner Kolhorster care a observat o intensitate a ionizării parazite la 9.000 m de zece ori mai mare decât cea de la nivelul mării. Originea extraterestră a noilor radiații, care erau mai pătrunzătoare decât radiațiile gamma, a fost admisă unanim abia în 1926. Au fost denumite „radiații cosmice” și
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
curecntul electric doar dacă este ionizat. Că și celellalte gaze nobil, heliul are nivelele energetice foarte stabile (datorită straturilor complet ocupate cu electroni), acest lucru permițând că gazul să rămână ionizat la tensiune electrică mai mică decât potențialul sau de ionizare. Heliul poate formă compuși chimici instabili prin descărcări electrice sau bombardare cu electroni cu wolframul, iodul, fluorul, sulful și fosforul. Substanțele sintetizate până acum sunt HeNe, HgHe, WHe, He, He, HeH și HeD. Prin această tehnică a fost obținută și
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]