733 matches
-
coordinare, înscrisă între paranteze drepte, care conține ionul metalic central, generator al combinației, legat de un număr de atomi sau molecule, numite liganzi; numărul legăturilor chimice dintre liganzi și atomul metalic central este numit număr de coordinare; b) sfera de ionizare, care conține ioni cu sarcina opusă sarcinii sferei de coordinare și în număr suficient pentru a neutraliza sarcina sferei de coordinare. În practica uzuală, deci, entitatea coordinativă se scrie între paranteze pătrate. Din acest motiv, cu toate că succesiunea normală a parantezelor
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
entitatea de coordinare prezintă mai multe valențe, denumirile acesteia trebuie să cuprindă starea de oxidare a cationului central. Este necesar, de asemenea, să se indice starea de oxidare a cationilor cu valență variabilă care sunt, eventual, prezenți în sfera de ionizare a compusului. În acest scop se folosește notația cu cifre romane, între paranteze rotunde, după numele cationului respectiv; pentru starea de oxidare nulă se folosește cifra 0 (zero). Între denumirea ionului (simplu sau complex) și parantezele rotunde (între care este
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cunosc numeroși astfel de compuși complecși, diversitatea combinațiilor coordinative generate de acești anioni fiind foarte mare. Caracteristic acestor tipuri de combinații este comportarea chimică diferită a metalelor care intră în compoziția combinației complexe. Metalul care se găsește în sfera de ionizare este un element chimic puternic electropozitiv, de regulă un metal de tip s, cu o configurație electronică saturată și un volum ionic mare, având o capacitate redusă de a polariza anionul halogenură. În schimb, metalul din sfera de coordinare este
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
același ion halogenură, geometria ionului complex depinde de înconjurarea chimică a ionului metalic, respectiv de ceilalți liganzi prezenți în mediu, și de tăria câmpului pe care aceștia îl generează. Geometria ionului complex depinde, de asemenea, de cationul din sfera de ionizare. Un ion complex polinuclear (polimetalic) este o entitate de coordinare care conține mai mult de un atomic metalic central. Se cunosc ioni complecși polinucleari halogenați în care legătura între unitățile monometalice se realizează prin liganzi, care funcționează în punte, unind
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cationice, ca și la identificarea ionului sulfocianură, prezintă importanță prepararea tiocianaților complecși prin reacții de schimb între săruri solubile simple ale diverșilor cationi și sulfocianuri complexe. În urma unor astfel de reacții se obțin combinații cu diverși cationi în sfera de ionizare. În unele cazuri, o parte din ionii tiocianat din sfera de coordinare poate fi substituită cu alți liganzi, cu obținerea de noi compuși coordinativi. 3.3.2 Partea experimentală 3.3.2.1 Obținerea sulfocianurilor complexe prin dizolvarea combinațiilor simple
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
compușilor simpli ai metalelor în azotiți alcalini, fie prin reacții de schimb între nitrocomplecși (sau nitritocomplecși) și săruri solubile ale diverșilor cationi; în urma reacțiilor de schimb, se obțin compuși coordinativi care diferă prin natura ionului metalic aflat în sfera de ionizare a compusului sintetizat. Prepararea acestor combinații constituie o metodă de identificare a diverșilor cationi în analiza chimică calitativă. 3.5.2 Partea experimentală 3.5.2.1 Obținerea complecșilor conținând ionul azotit drept ligand prin dizolvarea combinațiilor simple în exces
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de iodură de potasiu KCl). Obținerea precipitatului galben (de hexanitrocobaltiat dipotasic monoargintic K2Ag[Co(NO2)6]), care permite identificarea ionului de potasiu, are loc mult mai rapid decât în cazul folosirii soluției cu complexul care conține sodiul în sfera de ionizare: (3 Ag + [Co(NO2)6]3) + 2 (K + Cl) = K2Ag[Co(NO2)6]↓ + AgCl↓ galben alb 3. Într-o eprubetă în care se găsesc 2 ÷ 3 cm3 soluție de acetat de plumb Pb(CH3COO)2 2 N se picură puțină
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cu atât va fi mai mare concentrația sa față de concentrațiile speciilor din care se formează. Interpretarea datelor referitoare la stabilitatea combinațiilor complexe s-a făcut, în general, prin corelarea lor cu unele mărimi ale ionului metalic (sarcina, raza, potențialul de ionizare, electronegativitatea), ca și unele mărimi caracteristice liganzilor (sarcina, momentul de dipol, bazicitatea, proprietatea de a forma chelați). Determinarea exactă a constantei de stabilitate termodinamică este destul de dificilă, în special pentru sistemele în care coexistă mai multe specii complexe. Aceste constante
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
speciale pentru folosirea acestuia. Se presupune că sunt disponibile aparatele uzuale de laborator. 4.1. Cromatograf în faza gazoasa cu dispozitiv automat de prelevare a probei din "headspace" sau cu facilități de injectare manuală a probei 4.2. Detector de ionizare în flacăra sau alte detectoare menționate la pct. 7 4.3. Coloana cromatografica în faza gazoasa Coloana trebuie să permită separarea picurilor de aer, de CV sau de etalon intern, daca este utilizat. În plus, sistemul combinat 4.2 și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/212040_a_213369]
-
speciale pentru folosirea acestuia. Se presupune că sunt disponibile aparatele uzuale de laborator. 4.1. Cromatograf în faza gazoasa cu dispozitiv automat de prelevare a probei din "headspace" sau cu facilități de injectare manuală a probei 4.2. Detector de ionizare în flacăra sau alte detectoare menționate la pct. 7 4.3. Coloana cromatografica în faza gazoasa Coloana trebuie să permită separarea picurilor de aer, de CV sau ale etalonului intern, daca este utilizat. În plus, sistemul combinat 4.2 și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/212040_a_213369]
-
flux de ioni pozitiviă, radiații (un flux de electroniă, protoni (H+Ă). Radiații de natură electromagnetică: radiații (fotoni, razele X (Röntgen). Se consideră că, în general, cu cât energia transferată de radiațiile ionizate este mai mare, cu atât capacitatea de ionizare este mai mare, iar efectul dăunător mai accentuat. Radiații corpusculare au un transfer de energie mare (mai mare decât cele electro-magneticeă, având o capacitate de ionizare mai mare. Radiațiile au cea mai mare capacitate de ionizare dar au putere de
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
cu cât energia transferată de radiațiile ionizate este mai mare, cu atât capacitatea de ionizare este mai mare, iar efectul dăunător mai accentuat. Radiații corpusculare au un transfer de energie mare (mai mare decât cele electro-magneticeă, având o capacitate de ionizare mai mare. Radiațiile au cea mai mare capacitate de ionizare dar au putere de pătrundere mică (sunt mai ușor absorbite de țesuturiă; radiațiile au o capacitate mică de ionizare, dar putere de pătrundere mare. Explicația constă în faptul că radiațiile
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
cu atât capacitatea de ionizare este mai mare, iar efectul dăunător mai accentuat. Radiații corpusculare au un transfer de energie mare (mai mare decât cele electro-magneticeă, având o capacitate de ionizare mai mare. Radiațiile au cea mai mare capacitate de ionizare dar au putere de pătrundere mică (sunt mai ușor absorbite de țesuturiă; radiațiile au o capacitate mică de ionizare, dar putere de pătrundere mare. Explicația constă în faptul că radiațiile nu sunt ionizante în mod direct, ci numai cu ajutorul efectului
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
energie mare (mai mare decât cele electro-magneticeă, având o capacitate de ionizare mai mare. Radiațiile au cea mai mare capacitate de ionizare dar au putere de pătrundere mică (sunt mai ușor absorbite de țesuturiă; radiațiile au o capacitate mică de ionizare, dar putere de pătrundere mare. Explicația constă în faptul că radiațiile nu sunt ionizante în mod direct, ci numai cu ajutorul efectului fotoelectric, punând astfel în mișcare particulele încărcate electric care vor produce ionizarea. Radiațiile X au acțiune asemănătoare cu cea
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
țesuturiă; radiațiile au o capacitate mică de ionizare, dar putere de pătrundere mare. Explicația constă în faptul că radiațiile nu sunt ionizante în mod direct, ci numai cu ajutorul efectului fotoelectric, punând astfel în mișcare particulele încărcate electric care vor produce ionizarea. Radiațiile X au acțiune asemănătoare cu cea a radiațiilor , au o putere de pătrundere mai mică, dar o capacitate de ionizare mai mare decât a radiațiilor . Cele mai periculoase radiații pentru organismele vii sunt radiațiile. Pentru măsurarea efectului radiațiilor ionizante
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
ionizante în mod direct, ci numai cu ajutorul efectului fotoelectric, punând astfel în mișcare particulele încărcate electric care vor produce ionizarea. Radiațiile X au acțiune asemănătoare cu cea a radiațiilor , au o putere de pătrundere mai mică, dar o capacitate de ionizare mai mare decât a radiațiilor . Cele mai periculoase radiații pentru organismele vii sunt radiațiile. Pentru măsurarea efectului radiațiilor ionizante asupra organismelor vii, se ia în considerare cantitatea de energie radiantă care produce efectul ionizant, exprimată prin doza de radiație primită
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
determină valoarea mare a unor constante fizico chimice ale apei (căldura specifică, punct de fierbere, căldura de evaporare, conductibilitatea termică) care, toate împreună fac din apă un bun reglator termic, capabil să asigure o temperatură cât mai constantă organismului animal. Ionizarea apei: pH-ul Apa disociază în ionul de hidroniu și ionul hidroxil ca urmare a tendinței de a forma legături de hidrogen. Prin convenție ionul de hidroniu este notat cu simbolul H+, deși atât ionul de hidrogen cât și cel
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
glicocolul, serina, treonina, cisteina, tirozina, asparagina și glutamina. Radicalii acestor aminoacizi conțin grupări chimice polare neutre (OH, -SH, -CO, -NH2) care cu apa formează legături de hidrogen, ceea ce le mărește gradul de solubilitate. Cisteina și tirozina pot elibera protoni prin ionizarea grupărilor -SH și -OH, trecand în formele anionice corespunzătoare. c) aminoacizii cu radicali ionizați pozitiv (bazici): lizina, arginina, histidina. Acești aminoacizi au radicalii încărcați pozitiv datorită grupării amino din poziția * a lizinei, grupării guanidină a argininei și grupării imidazol a
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
bazic cedează, în ambele situații pH-ul soluției nu se schimbă în mod apreciabil, proprietate folosită la utilizarea aminoacizilor în prepararea soluțiilor tampon. Aminoacizii monoaminomonocarboxilici au în soluție un caracter slab acid spre neutru din cauza grupării carboxil cu grad de ionizare ceva mai mare decât al grupării amino; prezența unei a doua grupări carboxil în molecula aminoacizilor conferă acestora un puternic caracter acid, pe când aminoacizii cu două grupări amino vor avea un puternic caracter bazic. 4.1.3.3. Comportarea aminoacizilor
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
acestora în câmpul electric. 4.1.4. Proprietăți chimice ale aminoacizilor Aminoacizii (aa) prezintă reacții chimice pentru grupările funcționale COOH și NH2, cât și reacții specifice pentru R. 4.1.4.1. Proprietăți chimice datorită funcțiunii carboxil a) Reacția de ionizare Gruparea carboxil (-COOH) are tendință pronunțată de a disocia cu transformarea aminoacidului într un anion: b) Reacția de esterificare Esterii aminoacizilor se formează la tratarea acestora cu diferiți alcooli în mediu acid (HCl): Esterii aminoacizilor se folosesc pentru separarea aminoacizilor
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Soluțiile formate au caracter de dispersii coloidale datorită structurii macromoleculare a proteinelor. Grupările chimice polare de la suprafața moleculei măresc gradul de hidratare al acesteia și implicit solubilitatea în apă. De asemenea pH-ul soluției de proteină influențează solubilitatea acesteia prin ionizările pe care le produce în moleculă. S-a arătat că la pHi solubilitatea proteinelor este minimă,-datorită atracțiilor electrostatice dintre moleculele ionizate și crește pentru valori de pH depărtate de cea a punctului izoionic. Solvenții organici micșorează solubilitatea -prin scăderea
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
metodei electroforetice de separare a proteinelor dintr-un amestec pe baza vitezelor diferite de migrare a acestora în câmpul electric. Migrarea proteinelor spre cei 2 poli ai câmpului electric este în funcție de pH-ul soluției tampon care influențează mult gradul de ionizare. Într-o soluție bazică, proteinele încărcate sub formă de anioni vor migra spre anod (migrarea anodică), pe când într-o soluție acidă se încarcă pozitiv și vor migra spre catod (migrare catodică). 4.3.6.3.Denaturarea proteinelor Proteinele native pot
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Dacă enzima acționează asupra mai multor substrate, aceasta va avea pentru fiecare substrat un pH optim, ceea ce face ca intervalul de pH optim să fie mai larg (3-4 unități); pH-ul poate influența activitatea enzimatică în mai multe moduri, prin: ionizarea totală a moleculei de enzimă sau numai a centrilor activi; ionizarea substratului, care astfel își schimbă afinitatea față de centrii activi ai enzimei și în consecință se modifică și viteza de formare a complexului enzimă-substrat; ionizarea complexului activat enzimă-substrat; denaturarea enzimei
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
fiecare substrat un pH optim, ceea ce face ca intervalul de pH optim să fie mai larg (3-4 unități); pH-ul poate influența activitatea enzimatică în mai multe moduri, prin: ionizarea totală a moleculei de enzimă sau numai a centrilor activi; ionizarea substratului, care astfel își schimbă afinitatea față de centrii activi ai enzimei și în consecință se modifică și viteza de formare a complexului enzimă-substrat; ionizarea complexului activat enzimă-substrat; denaturarea enzimei sau a substratului când acesta este tot de natură proteică. 6
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
în mai multe moduri, prin: ionizarea totală a moleculei de enzimă sau numai a centrilor activi; ionizarea substratului, care astfel își schimbă afinitatea față de centrii activi ai enzimei și în consecință se modifică și viteza de formare a complexului enzimă-substrat; ionizarea complexului activat enzimă-substrat; denaturarea enzimei sau a substratului când acesta este tot de natură proteică. 6.5.4. Influența temperaturii În general, activitatea enzimatică se desfășoară într-un interval larg de temperatură 200-500 C, în interiorul căruia fiecare enzimă are un
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]