8,698 matches
-
La Neamț, Radu Novac îl încredințează pe Gabriel Nicolau doctorului Moscu, un om cu o înțelepciune rabinică, contemplativ și anistoric, de care ministrul de externe, aflat la sfârșitul abrupt al unei spectaculoase cariere diplomatice, se atașează sufletește ca de o ipostază netrăită a propriei lui vieți. Discuțiile dintre el și doctor sunt la fel de pasionante ca discuțiile dintre Naphta și Settembrini din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann. Gabriel Nicolau se află în recluziune la Neamț, fără știrea politicienilor și a presei
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
Ion Vartic punctează corect: Pentru că, de fapt, singura Europă reală, vie, e aceea faustică" (p. 46). Dimensiunea "evreiască" a ființării sale în lume, intuită de Cioran, este confirmată și întărită de comentator, atât generic, prin dezrădăcinarea ontică, precum și particular, prin ipostaza vetero-testamentară a lui Iov ori aceea modernă a lui Kafka. Preferința cioraniană pentru fenomenul ratării și ilustrările sale antologice, cunoscute în tinerețea românească, este inteligent analizată din perspectiva disjuncției dintre "a avea" (o operă, o specializare) și "a fi" (pur
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
de ani de imorală "gubernie" sovietică, probabila și umorala "kakanie" occidentală este mai onorantă? Suntem de acord că "românitatea funcționează la el /Cioran/ și ca un revelator care face să apară mai pregnant negativul și golul general-umanului (p. 230), însă ipostaza faustică, definitorie, cum am văzut, pentru european, nu este tot una nihilistă? Între "neantul valah" și neantul generat de iluzia occidentală, diferența nu ni se pare de substanță, ci doar de grad sau nivel. Dar cea mai captivantă ipoteză de
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
sponsorului și devine el însuși, prin investiția de sensibilitate și de inteligență în relația directă cu arta românească de astăzi, un partener al artistului și, în același timp, agentul activ al unei realități căreia comunismul i-a distrus pînă și ipostaza ingenuă de proiect: aceea care privește conviețuirea artei cu lumea reală, fără traume și fără umilințe majore.
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
citat sînt din Gaston Bachelard). Procesul de "feminizare" a stepei, chiar în absența "mărcilor acvatice", n-ar constitui decît "un stadiu intermediar" spre soluția finală, care ar fi o acvificare globală a imaginarului material al lui Pillat. Feminitatea alcătuiește o ipostază acvatică, de maximă disponibilitate, precum orice substanță fluidă ce poate fi turnată în tiparele cele mai felurite, adoptînd forma acestora: "Eva e o compunere juvenilă ce tinde să repertorieze atributele stihiei feminine, dar însuși mecanismulei productriv, vizînd feminitatea trecînd din
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
acvatică, de maximă disponibilitate, precum orice substanță fluidă ce poate fi turnată în tiparele cele mai felurite, adoptînd forma acestora: "Eva e o compunere juvenilă ce tinde să repertorieze atributele stihiei feminine, dar însuși mecanismulei productriv, vizînd feminitatea trecînd din ipostază în ipostază în funcție de "actant" și de decizia viziunii masculine, o reduce la un "conținut" menit să umple vasul dorinței sau proiecției. Chiar și ideologizată, tratată ca abstracție, feminitatea rămîne acvatică, o pură valență lichidă ce se formalizează în tipare atitudinale
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
maximă disponibilitate, precum orice substanță fluidă ce poate fi turnată în tiparele cele mai felurite, adoptînd forma acestora: "Eva e o compunere juvenilă ce tinde să repertorieze atributele stihiei feminine, dar însuși mecanismulei productriv, vizînd feminitatea trecînd din ipostază în ipostază în funcție de "actant" și de decizia viziunii masculine, o reduce la un "conținut" menit să umple vasul dorinței sau proiecției. Chiar și ideologizată, tratată ca abstracție, feminitatea rămîne acvatică, o pură valență lichidă ce se formalizează în tipare atitudinale". În raza
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
vorbite "dincolo de hotarele" României, cu două situații distincte: problemele protejării limbii române în Republica Moldova sînt diferite de cele pe care le ridică utilizarea ei în alte state. În calitate de limbă de stat, româna - ca și oricare alta - presupune prezența, între numeroasele ipostaze prin care se manifestă în uz, a unei variante, frecvent desemnată prin termenul de limbă literară, variantă care se deosebește ca realitate a comunicării sociale, prin caracterul ei unitar și unic, de varietatea utilizărilor dialectale. Limba literară unică - asociată cu
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
Alex. Ștefănescu Ipostaze ale fantasticului Ce surpriză ne face Ștefan Aug. Doinaș! La aproape 80 de ani (pe care îi va împlini la 26 aprilie 2002) publică o carte de proză, prima din întreaga lui carieră literară. Înainte de-a o deschide, ne
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
de idei, prezent ca o irizație discretă chiar și în secvențele lugubre. Și, mai ales, prin atmofera fantastică. Atmosfera fantastică este creată (și recreată, ori de câte ori se volatilizează) prin cele mai diferite mijloace. Autorul a organizat pentru noi o paradă de ipostaze ale fantasticului, de la fantasticul sumbru, nordic și până la cel carnavalesc, specific temperamentului latin. Și de la fantasticul direct, epic și funambulesc, cum îl cunoaștem din proza lui Hoffmann, până la cel livresc, pe care nu-l mai putem disocia de geniul lui
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
pe trotuar, pe urmă în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin care din cei doi ochi propuși - ochiul candorii ori cel al cinismului - dorește să-și orienteze lectura. Oricît un maniheism eticist ne-ar îndemna să votăm ipostaza primordială, inocentă, a bardului, se cade a recunoaște că expresivitatea i se concentrează pe segmentul derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna clișeul, socotindu-l pe Alexandru Mușina ca pe un cinic care, pentru a-și disimula
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
mafia dar..." (listă de discuții în Internet, 28 martie 2000) - dar cel mai des apare forma nearticulată și neprepozițională: "mă voi îmbrăca într-o cămașă gen ie" (EZ 2481, 2000, 12). Interesant mi se pare mai ales faptul că, în ipostaza sa de conector, gen tinde tot mai mult să fie urmat de grupuri nominale ample, sau chiar de întregi propoziții "citate": "tot felul de diversiuni, gen pericolul invaziilor străine" (RL 1252, 1994, 1); "orice anunț care ține de publicitate, gen
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
reținut) la Politica PNL între principii și perspective, un comentariu al d-lui Daniel Vighi pe marginea congresului recent al partidului numit în titlu. Dl Vighi e un prozator bine cunoscut, cu un talent puternic. Mai puțin cunoscut e în ipostaza de analist politic. Deși dl Vighi e membru al PNL, provenind din PAC, analiza d-sale nu e deloc partizană. E cît se poate de rece și de clară. În plus, dl Vighi are haz, ca prozator ce se află
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
meargă pe mare;/ Deși se zbat,/ Brațele mele nu mai pot să zboare,/ Nu mă mai recunosc. M-am uitat./ Aș vrea să revin. Dar spre cine?/ Toți mă dor./ Și mi-e îngrozitor de dor/ De mine!" (Împlinire). Înstrăinată, prin ipostaza-i publică, de eul său, poeta se simte dependentă de convenția (literară, dar și literală, adică ezoterică!) a unui nume, care-i trasează, el, drumul, care-i fixează obligațiile și-i cere fidelitate. În chip exasperant, ființei, în funcția ei
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Acesta este și titlul unuia dintre ultimele poeme, în care Ioan Es. Pop se-ntoarce în Ieudul fără ieșire, se-ntoarce la Mircea, colegul de cameră, care pare mai degrabă a fi, și aici ca și acolo, un dublu, o ipostază a poetului: "noi doi ne-am născut amestecați, vîrîți/ unul în altul, înghesuiți în sacul aceluiași trup/ cu neputință de descîlcit unul din celălalt.// și ca să nu se spună că ne-a făcut doar pe jumătate/ ea nu ne-a
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
unei gesticulații poetice nedezmințite. Copilul etern, ce are încă "nostalgia raiului pierdut", dă probe de rafinament muzical în "Pedepsitoarea își dorește un măr", face roluri de compoziție de "zaiafetgiu al plajei/ al formelor rotunde (...)", de pedagog al iubirii în dubla ipostază metaforică de scai sau ficus. Iată o probă de ars poetica și de identificare: "Dar să-mi ierte copilăreasca pornire/ de a mă însoți cu scaiul războinic. Vameș/ al singurătății/ de a fi de partea/ bucuriei fastuoase a oțetarului tânăr
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
seriei noi a Cronicii române (urîtul se ia, ca lepra), să ne aruncăm ochii și pe Vitraliile din același număr, semnate de Nicolae Iliescu, alt prozator al generației '80, promițător, și el, cîndva, și care astăzi e complet uitat în ipostaza sa literară, oricît s-ar strădui el să ne aducă aminte că mai ține un condei în mînă. Compunînd, de exemplu, un pamflet săltăreț ca o capră, îndreptat contra "subculturii" de pe la televiziuni, "un fel de moft, ca și manualele alternative
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
mamei" prin elanul ei dominator ocrotitor. Un segment din creația scriitorului e numit "romanele tatălui", care ar fi expresia recuceririi figurii paterne. Acestea ar fi Ciuleandra, Pădurea spînzuraților, Ion. "Cele trei romane... alcătuiesc și tripticul ales pentru a ilustra principalele ipostaze ale temei relației tată-fiu în opera rebreniană. Traseul parcurs de Apostol Bologa pînă la identificarea tragică cu tatăl (memoriandistul, adaug eu, n.m.) poate fi considerat un etalon al evoluției relației tată-fiu: este singurul caz în care, după un travaliu dureros
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
adaug eu, n.m.) poate fi considerat un etalon al evoluției relației tată-fiu: este singurul caz în care, după un travaliu dureros, fiul reușește să-și asume figura tatălui, devenind el însuși (chiar dacă nu în sens biologic) tatăl, bărbatul. Celelalte două ipostaze sînt complementare. Puiu Faranga exemplifică identitatea eșuată, iar Ion al Glanetașului refuzul violent, agresiv, al identificării. Toate aceste romane sînt meditații despre moduri ale constituirii identității de sine. Ele sînt, prin urmare, în egală măsură, niște romane ale Fiului". Analizele
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
rămînă imatur."). Iubirea pentru enigmatica Mădălina e înfățișată ca o dorință de a se regăsi pe sine. ("El vrea să se oglindească în această ființă, care însă i se refuză"), pe mama sa pierdută. Mădălina, în imaginea lui Puiu, capătă ipostaza tatălui său însuși, niciodată absent din relație. În această relație erotică inautentică, asasinarea, de către Puiu, a Mădălinei apare ca un paricid, de care Puiu voia să se elibereze. Crima introduce în biografia sumară și atît de previzibilă a lui Puiu
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
și psihologic al fiului cu mama, adversitatea față de tată, instaurează un sistem de relații special în familia Glanetașului, asemenea unui triunghi răsturnat. În timp ce tatăl se află în deficit de autoritate, fiul împreună cu mama îi iau locul. Exersînd încă din pubertate ipostaza de stăpîn, intrînd cu vădită satisfacție într-un rol patern, Ion îl crește pe "nesupusul său fiu" care e propriul lui tată, încercînd să-l educe, să-l (re)integreze social, să-i inducă și lui strategiile posesiei, specifice, în
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
Dacă" a Lordului Dunsany datată 1921 și filmul lui Frank Capra din 1946 Viața e minunată. Actualitatea - de-a dreptul "științifică", dar deja speculată de către cineaști - ar consta în... clonarea protagonistei Gwyneth Paltrow, care va evolua destul de bulversant în dublă ipostază de blondă și brunetă, cîștigătoare și perdantă, în două ipoteze existențiale alternative (ca și bobinele filmului!). Povestea începe banal: o tînără funcționară e concediată pentru un motiv oarecare (a uitat să reîmprospăteze stocul de băuturi "pentru protocol"!) În drum spre
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
-ți înregistrezi memoriile? În fiecare act de rememorare, observă Kermode, există și un act de uitare. Amintindu-mi un aspect al unei întîmplări din viața mea, uit inevitabil altul. Îmi scapă, prin urmare, tocmai ceea ce caut: înlănțuirea perfectă a tuturor ipostazelor din viața mea, grație cărora aș putea reconstitui, prin simplă însumare, cine sînt sau cine am fost. Orice autobiografie este, așadar, o încercare ratată de a descoperi, tardiv, o făptură interioară punînd laolaltă toate manifestările ei exterioare. Dar tocmai acea
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
că nu vom conteni niciodată să ne întrebăm ce este "sinele", cine a fost cutare, sau cine sîntem noi înșine. Autobiografia lui Sir Frank Kermode, un excepțional efort de căutare de sine, se rezumă onest la a descoperi mai multe ipostaze ale autorului, și de a recunoaște că între ele se poate să nu existe nici o legătură. Fără titlu poate să însemne și neîndreptățit, într-o superbă ambiguitate paradigmatică pentru o ontologie a autobiografismului. Căci acel moment privilegiat și iluzoriu, în
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
sunt cărți de acțiune - poate fi numită o carte de consum. Dar fiecare carte trebuie judecată în parte, nu pornind de la renumele scriitorului, ci de la ea însăși. Deși ai scris multă proză, ești și poetă. În care dintre aceste două ipostaze te regăsești mai deplin? Fără nici o îndoială în cea de prozatoare. Poezia se citește foarte puțin iar eu nu mă consider poetă. Am scris poezie, dar numai uneori. Principala mea ocupație este aceea de a scrie romane. Sunt o povestitoare
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]